Month: August 2017

Înainte de această viaţă pe care o avem în prezent, am avut nu doar o existenţă anterioară, ci multe altele. Fiecare se naşte corespunzător propriului său destin; unii se nasc în familii bogate şi foarte înstărite, iar alţii se reîntorc sau revin printre oameni nevoiaşi şi sărmani. Dacă am făcut bine în existenţa noastră anterioară, culegem acum răsplata, ne întoarcem în cămine unde nu ne lipseşte nimic şi vom avea comodităţi de tot felul.

Dacă am făcut rău, dacă am risipit banii, dacă am fost avari, dacă ne-am exploatat aproapele, dacă am comis greşeala de a-i fura sau ruina pe ceilalţi, dacă am utilizat greşit banii, este evident că trebuie să ne întoarcem în familii sărmane, îmbrăcati în corpuri de cerşetori, nefericiţi, înfometaţi şi subnutriţi. Astfel fiecare culege rodul propriilor sale actiuni.

Privind Misterul

Prieteni, există o Lege care se numeşte Karma. Nu este de prisos să afirmăm că acest cuvânt, de origine sanscrita, semnifică, prin el însuşi, lege a acţiunii şi consecinţei. Evident “nu există cauză fără efect, nici efect fără cauză”.

Legea Balanţei, Legea teribilă a Karmei guvernează toate cele create. Orice cauză se converteşte în efect şi orice efect se transformă în cauză. Voi trebuie să înţelegeţi ce este legea compensaţiei. Tot ceea ce se face trebuie plătit, căci nu există cauză fără efect, nici efect fără cauză. Ni s-a dat libertate, liber arbitru şi putem face ceea ce dorim, dar este clar că trebuie să răspundem înaintea lui Dumnezeu pentru toate faptele noastre. Orice faptă din viaţa noastră, bună sau rea, are consecinţele sale. Legea acţiunii şi consecinţei guvernează cursul diverselor noastre existenţe şi fiecare viaţă este rezultatul celei anterioare.

A înţelege în întregime bazele si “Modus-ul Operandi” al legii Karmei este indispensabil pentru a orienta corabia vieţii noastre în mod pozitiv şi înălţător, de-a lungul diverselor etape ale vietii. Karma este o lege a compensaţiei, nu a răzbunării. Sunt persoane care confundă această lege Cosmică cu determinismul şi chiar cu fatalismul, crezând că tot ce i se întâmpla omului în viaţa este stabilit în mod irevocabil dinainte. Este adevărat că actele omului sunt determinate de ereditate, educaţie şi mediu. dar la fel de adevărat este că omul are liberul discernământ şi îşi poate modifica actele: îsi poate educa caracterul, îsi poate forma deprinderi superioare, îsi poate combate slăbiciunile, îsi poate consolida virtuţile etc.

“Karma este un medicament care ni se aplica pentru propriul nostru bine”, din nefericire oamenii, în loc să se încline respectuos în faţa eternului Dumnezeu viu, protestează, blestemă, se justifică pe sine, se dezvinovăţesc prosteşte şi îşi spală mâinile precum Pilat. Karma nu se modifică cu astfel de proteste, ci, dimpotrivă, devine mai dură şi mai severă. Când cineva vine în această lume, aduce cu sine propriul destin; unii se nasc în puf şi altii în nenorocire. Daca în existenţa noastră anterioară am ucis, acum suntem ucişi, dacă am rănit, acum suntem răniţi, dacă am furat, acum suntem furaţi şi “cu ce măsură îi măsurăm pe ceilalţi vom fi măsuraţi”.

Pretindem fidelitate soţului, când noi înşine am fost adulteri în această viaţă sau în cele anterioare. Cerem iubire, când am fost neîndurători şi cruzi. Solicităm întelegere, când n-am ştiut niciodată să înţelegem pe nimeni, când n-am învăţat niciodată să vedem şi punctul de vedere al altuia. Râvnim bucurii nesfârşite, când am fost întotdeauna la originea multor nenorociri.

Am fi dorit să ne naştem într-un cămin foarte frumos şi cu multe comodităţi, când în existenţele trecute n-am ştiut să oferim un cămin şi frumuseţe copiilor noştri. Protestăm împotriva celor care insultă, când întotdeauna i-am insultat pe toţi cei ce ne înconjoară. Dorim ca fiii noştri să ne asculte, când n-am ştiut niciodată să ne ascultăm părinţii. Ne supară teribil calomnia, când noi am calomniat mereu şi am umplut lumea de durere.

Ne supără bârfa, nu dorim ca cineva să suşoteasca despre noi, dar fără îndoială am bârfit şi am suşotit, vorbindu-ne de rău aproapele, chinuindu-i pe ceilalţi. Adică, întotdeauna pretindem ceea ce nu am oferit, în toate vietile noastre anterioare am fost răufăcători şi merităm ce este mai rău, dar noi presupunem că ni se datorează ceea ce este mai bun.

Din fericire, dragii mei prieteni, Justiţia şi Mila, sunt cei doi stâlpi de sprijin ai Fraternităţii Albe Universale. Justitia fără Milă este tiranie; Mila fără Justiţie este toleranţă, complicitate cu delictul. Karma este negociabilă şi acest lucru e ceva ce i-ar putea surprinde foarte mult pe partizanii diverselor şcoli ortodoxe. Desigur, unii pseudo-esoterişti şi pseudo-ocultişti au devenit mult prea pesimişti în legătură cu legea acţiunii şi consecinţei. Ei presupun, în mod greşit, că aceasta se desfăşoară în mod mecanic, automat şi crud. Erudiţii cred că nu este posibilă schimbarea unei astfel de legi. Îmi pare sincer rău că trebuie să mă disociez de acest mod de a gândi.

Dacă legea acţiunii şi consecinţei, dacă pedepsele din cursul existenţei nu ar fi negociabile, atunci unde s-ar afla îndurarea divină? În mod sincer, nu pot accepta cruzimea în divinitate. Realul, acela care este întreaga perfecţiune, cel care are diverse nume ca Tao, Aum, Inri, Sein, Allah, Brahma, Dumnezeu sau mai bine spus Dumnezei etc. etc. etc. nu ar putea fi fără milă, crud, tiranic etc. De aceea repet în mod emfatic că, Karma este negociabilă. Este posibil să modificăm propriul nostru destin, pentru că “atunci când o lege superioară transcende o lege inferioară, legea superioară şterge legea inferioară.”

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Modificând Cauza se modifica Efectul.

“Împotriva leului legii se luptă cu balanţa”.

Dacă pe un taler al balanţei punem faptele noastre bune şi pe celălalt pe cele rele, ambele talere vor avea aceeaşi greutate sau va fi vreun dezechilibru. Dacă talerul faptelor rele cântăreşte mai mult, trebuie să punem fapte bune în talerul acţiunilor pozitive cu scopul de a înclina balanţa în favoarea noastră – aşa anulăm Karma.

Faceţi fapte bune pentru a plăti datoriile voastre; amintiţi-vă că nu se plăteşte numai cu durere, ci, în acelaşi fel, se poate plăti şi făcând bine. Acum veţi înţelege, bunii mei prieteni, ce minunat este să faci bine; nu încape îndoială că Justa Gândire, Justa Simţire şi Justa Acţionare sunt cel mai bun negoţ. Nu trebuie să protestăm niciodată împotriva Karmei, important este să o ştim negocia. Din nefericire, când oamenii se află într-o mare amărăciune, nu fac decât să se spele pe mâini ca Pilat, spunând că nu au făcut nimic rău, că nu sunt vinovaţi, că sunt suflete drepte etc. etc. etc.

Eu le spun celor ce se află în mizerie să-şi revizuiască comportamentul, să se judece pe ei înşişi, să se simtă chiar şi pentru o clipă pe banca acuzaţilor, ca după o sumară analiză a lor înşişi să-şi schimbe conduita. Dacă cei ce sunt fără serviciu ar deveni curaţi, nesfârşit de caritabili, liniştiţi, serviabili sută la sută, este evident că si-ar schimba radical cauza nefericirii lor, modificându-şi în consecinţă efectul.

Nu este posibil să schimbăm un efect, dacă mai înainte nu s-a modificat radical cauza care l-a produs, căci aşa cum am spus deja, nu există efect fără cauză, nici cauză fără efect. Trebuie să se lucreze întotdeauna dezinteresat, cu infinită iubire pentru umanitate, aşa vom schimba acele cauze rele ce au stat la originea efectelor rele. Fără îndoială că sărăcia îşi are cauzele sale în beţie, în desfrâul respingător, în violenţă, în adulter, în risipă, în avariţie etc. etc.

Vrei să te însănătoşeşti? Însănătoşeşte-i pe ceilalţi. Vreuna din rudele voastre este în închisoare? Lucraţi pentru libertatea celorlalţi. Vă este foame? Împărtiţi pâinea cu cei care o duc mai rău decât voi.

Multe persoane care suferă îşi amintesc doar de amărăciunile lor, dorind să le remedieze, dar nu-şi amintesc de suferinţa altora, nu se gândesc nici pe departe să remedieze nevoile aproapelui. Această stare egoistă a existenţei lor nu serveşte la nimic; astfel unicul lucru pe care îl obţin cu adevărat este agravarea suferinţelor lor. Dacă aceste persoane s-ar gândi la ceilalţi, ajutându-i pe semenii lor, dând de mâncare flămândului, dând apă celui însetat, îmbrăcându-l pe cel gol, învăţându-l pe cel neştiutor , este clar că ar pune acţiuni bune în talerul balanţei cosmice, pentru a o înclina în favoarea lor.  Astfel şi-ar schimba destinul şi norocul ar fi de partea lor.

Cu alte cuvinte, toate necesităţile lor ar fi remediate, dar lumea este foarte egoistă, de aceea suferă, nimeni nu-şi aminteşte de Dumnezeu, nici de semenii săi, numai când sunt disperaţi şi acest lucru e ceva pe care fiecare l-a putut experimenta prin el însusi, aşa este umanitatea. Din nefericire, dragii mei prieteni, acest ego pe care fiecare îl poartă în interior face exact contrariul a ceea ce spunem aici. Din acest motiv consider urgentă, de neînlocuit şi imposibil de amânat reducerea sinelui însuşi la praf cosmic.

Să ne gândim pentru o clipă la mulţimile umanoide care populează suprafaţa Pământului. Suferă nespus ca victime ale propriilor greşeli; fără ego nu ar face aceste greşeli, şi nici n-ar suferi consecintele lor. Singurul lucru care se cere pentru a avea dreptul la adevărata fericire este, înainte de orice, să nu avem ego. Desigur, când nu există în interiorul nostru agregatele psihice, elementele inumane care ne fac atât de groaznici şi răufăcători, nu există Karma de plătit şi rezultatul este fericirea.

De asemenea, este bine de ştiut că atunci când am eliminat complet egoul, posibilitatea de a greşi este anihilată şi în consecinţă Karma poate fi iertată. Legea Karmei, Legea Balanţei Cosmice nu este o Lege oarbă, în aceeaşi măsură se poate solicita creditul Maeştrilor Karmei şi acesta este un lucru pe care mulţi îl ignoră. Însă este urgent de ştiut că orice credit trebuie plătit cu fapte bune şi dacă nu se plăteşte, atunci Legea ne face să-l plătim cu multă durere.

Trebuie să devenim conştienţi de propria noastră Karmă şi acest lucru este posibil doar prin intermediul “stării de alertă pentru nou”. Toate efectele vieţii, toate întâmplările îşi au cauza într-o viaţă anterioară, dar trebuie să devenim conştienţi de acest lucru. Orice moment de bucurie sau de durere trebuie să fie continuat în Meditaţie, cu mintea liniştită, într-o profundă tăcere. Rezultatul va fi experimentarea aceluiaşi fapt într-o viaţă anterioară. Atunci devenim conştienţi de cauza faptului, fie că e plăcută sau neplăcută.

Seful sacerdotilor tribunalului Karmei este Marele Maestru Anubis. Supremul Judecător este sfătuit în munca sa de cei patruzeci şi doi de Judecători ai Legii. Templul lui Anubis, Supremul Regent al Karmei, nu se află în aceasta lume tridimensională, ci în cea de-a cincea dimensiune, în aşa numita lume cauzală.

În acest tribunal domneşte doar iubirea şi dreptatea. Aici există o carte, cu datorii şi credite, pentru fiecare om, în care se notează zilnic, cu amănunte, faptele bune şi acţiunile rele. Faptele bune sunt reprezentate de monede rare pe care Maeştrii le adună în beneficiul bărbaţilor şi femeilor care le fac.

Cine îşi trezeşte Conştiinţa poate călători în Corpurile sale interne, în afara Corpului fizic, cu voinţă conştientă deplină şi să-şi studieze în Templul lui Anubis şi a celor patruzeci şi doi de judecători ai săi, propria Carte a Destinului. Dreptul roman are ca simboluri ale Justitiei balanţa şi spada. Nu e deci ciudat că în palatul lui Anubis, Marele Arhonte al Legii, se văd pretutindeni balanţe şi spade. În acest tribunal se găsesc de asemenea şi avocaţi ai apărarii. Dar totul se plateşte. Nimic nu se obţine ca dar. “Cel care are fapte bune, plăteşte şi iese cu bine, eliberat din negocieri”. Creditele solicitate se plătesc cu munci dezinteresate şi inspirate de iubire pentru cei care suferă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Legea este Lege şi Legea se împlineşte.

Ignorarea Legii nu exclude împlinirea sa.

Ignoranţa este cel mai rău dintre păcate.

Maeştrii Karmei sunt Judecători ai Conştiinţei care trăiesc în stare de Jinas. Trebuie să facem permanent fapte bune pentru a avea cu ce ne plăti datoriile din această viaţă şi din vieţile trecute. Toate faptele omului sunt guvernate de legi, unele superioare, altele inferioare. În iubire sunt rezumate toate legile superioare. O faptă de iubire anulează fapte trecute bazate pe legi inferioare. De aceea, vorbind despre iubire  Maestrul Pavel spune: “Iubirea este răbdătoare, este bună, nu invidiază, nu se umflă în pene, nu aduce injurii, nu caută ceva al său, nu se enervează, nu se revoltă din cauza nedreptăţii, dar se revoltă pentru adevăr, crede totul, speră totul, îndură totul”.

Când oficiază ca judecători, Maeştrii Karmei folosesc masca sacră în formă de cap de Şacal sau de Lup cu Pene, emblema adevărului; cu ea se prezintă iniţiaţilor în lumile interne. Aceasta este cruzimea legii iubirii. Negocierea cu Domnii Legii este posibilă prin intermediul Meditatiei: Rugati-vă, Meditaţi şi concentraţi-vă asupra lui Anubis, Regentul cel mai exaltat al bunei Legi. Pentru cel nedemn toate uşile sunt închise în afara de una: cea a căinţei” Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide”

SINTEZA

Nu se plăteste Karma numai pentru răul care se face, ci şi pentru binele care nu se face atunci când era posibil. Fiecare acţiune rea este o chitanţă pe care o semnăm pentru a o plăti în existenţele urmatoare.

“Când o lege superioară transcende una inferioară, legea superioară o şterge pe cea inferioară.” Nimeni să nu se înşele pe sine; ceea ce omul va semăna, aceea va culege şi faptele sale îl vor urma. Domnii Karmei în tribunalele Justiţiei Obiective judecă sufletele pentru acte, pentru faptele lor concrete, clare şi definitive şi nu pentru bunele intenţii. Rezultatele sunt întotdeauna cele care vorbesc; nu serveşte la nimic să ai intenţii bune dacă faptele sunt dezastruoase. În timpul proceselor esoterice iniţiatice ale focului, a trebuit să înţeleg pe deplin următoarele postulate:

Împotriva Leului Legii se luptă cu Balanţa.

Cine are capital cu care să plătească, plăteşte şi iese cu bine din negocieri.

Cine nu are cu ce plăti, trebuie să plătească cu durere.

Fă fapte bune pentru a-ţi plăti datoriile!

Samael Aun Weor

(Víctor Manuel Gómez Rodríguez)

Omul spiritual versus Omul obişnuit