Atunci când Regele Solomon a coborât de pe munte, cei adunați i-au spus:
– Eşti sursa noastră de inspirație. Cuvintele tale transformă inimi, iar înțelepciunea ne luminează minţile. Suntem nerăbdători să te ascultăm.
– Spuneți-ne cine suntem?
El a zâmbit şi a spus:
– Sunteți lumina lumii. Sunteți – stelele. Sunteți – templul adevărului. În fiecare dintre voi e Universul. Coborâți mintea în inimă, întrebați-vă inima, ascultați prin iubirea voastră. Fericiți sunt cei care cunosc limba lui Dumnezeu.
– Care este sensul vieții?
– Viața este o cale, un scop și o răsplată. Viața este un dans al Iubirii. Misiunea voastră este să înfloriți. Să exişti – este un mare dar pentru lume. Viața voastră este istoria Universului. De aceea, este mai frumoasă decât toate teoriile. Tratați viața ca o sărbătoare. Viața este alcătuită din prezent. Iar sensul prezentului – e să fii în prezent.
– Ce ai semănat, aceea culegi. Nenorocirea este alegerea ta. Sărăcia este creația omului. Iar amărăciunea este rodul ignoranței. Învinuind, pierdeți puterea și dorind cu pasiune, alungați fericirea. Sărac devine cel care irosește timpul. Nu lăsați mulțimea să vă ruineze sufletul.
– Cum să depășim nenorocirile?
– Nu vă judecați. Căci sunteți divini. Nu vă comparați și nu împărtășiți. Mulțumiți pentru tot. Bucurați-vă, pentru că bucuria face minuni. Iubiți-vă pentru ca cei care se iubesc pe sine, iubesc totul. Binecuvântaţi pericolele, pentru că cei curajoși găsesc fericire. Rugați-vă în bucurie – și nenorocirea vă va ocoli. Rugați-vă, dar nu negociați cu Dumnezeu. Să ştiţi că lauda este cea mai bună rugăciune, iar fericirea este cea mai bună hrană pentru suflet.
– Care este calea spre fericire?
– Sunt fericiți cei ce iubesc, cei ce sunt mulțumiți. Fericiți sunt cei pașnicii. Fericiți sunt cei care găsesc raiul în sine. Fericiți sunt cei ce caută. Fericiți sunt cei care-şi împlinesc destinul. Fericiți sunt cei care au cunoscut Unitatea. Fericiți sunt cei care au cunoscut gustul lui Dumnezeu. Fericiți sunt cei care sunt în armonie. Fericiți sunt cei iertători.
– Care este secretul abundenței?
– Viaţa voastră este o mare comoară a lui Dumnezeu, iar Dumnezeu – e comoara inimii omului. Bogăția din voi este inepuizabilă, iar abundența din jur este nelimitată. Lumea este suficient de bogată, pentru ca fiecare să devină bogat. Cu cât mai mult oferi, cu atât mai mult vei obține. Fericirea stă în pragul casei voastre. Deschide-ţi abundența. Și transformați totul în aurul vieții. Fericiți sunt cei care găsesc comori în ei înșiși.
– Cum să trăiești în lumină?
– Beți din fiecare moment al vieții, pentru că o viață netrăită dă naștere tristeții. Și să știţi că ce este în interior, este şi afară. Întunericul lumii este din întunericul inimii. Omul este sămânța soarelui. Fericirea este răsăritul soarelui. Contemplarea lui Dumnezeu este dizolvarea în lumină. Iluminarea este strălucirea miilor de sori. Fericiți sunt cei care-şi doresc lumină.
– Cum să găsim armonie?
– Trăiți simplu. Nu faceți nimănui rău. Nu invidiați. Lăsați îndoielile să curețe, nu să aducă neputință. Dedicați-vă viaţa frumosului. Creați pentru creație, nu pentru recunoștință. Transformați trecutul uitând de el. Aduceți ceva nou în lume. Umpleți corpul de iubire. Deveniți energia iubirii, pentru că iubirea inspiră. Unde este dragoste – acolo este Dumnezeu.
– Cum să atingi perfecțiunea vieții?
– Omul fericit îi transformă pe mulți. Oamenii nefericiți rămân sclavi, pentru că fericirea iubește libertate. Bucuria este acolo unde e libertate. Învățați arta fericirii. Fiți deschiși lumii, iar lumea vi se va deschide vouă.
Şi privindu-i pe toţi cu dragoste el a adăugat – dar multe vă va deschide Tăcerea. Doar fiți voi înșivă.
Spiritul infinit al lui Dumnezeu susţine neîncetat întreaga manifestare integrând permanent totul în suprema ordine şi armonie divină. În întreaga creaţie totul este permanent supus legilor divine. Hazardul nu este decât un nume dat unei legi necunoscute, dar adevăraţii iniţiaţi cunosc pe deplin legile şi principiile divine care guvernează neîncetat întreaga creaţie şi tocmai această cunoaştere este cea care le conferă capacitatea de a opera liberi, în deplină cunoştiinţă de cauză, ca adevăraţi stăpâni ai propriului univers lăuntric, integrându-se permanent în ordinea şi armonia divină, căci de altfel libertatea nu este altceva decât o necesitate divină pe deplin înţeleasă.
Tocmai din această cauză cunoaşterea principiilor fundamentale, eterne ale Divinităţii, ne conferă capacitatea de a ne integra permanent întreaga existenţă în ordinea şi armonia divină, trăind astfel cu adevărat şi pe deplin conştienţi o viaţă divină, care să ne permită să urmăm în fiecare clipă chemarea supremă a lui Dumnezeu pe drumul reîntoarcerii noastre ACASĂ, în sânul dumnezeirii – de unde am plecat doar spre autocunoaştere, directă şi prin oglindire – spre a împlini în final scopul suprem al devenirii: recunoaşterea de sine, recunoşterea dumnezeirii în tot şi în toate.
Cunoaşterea celor 12 principii eterne ale Divinităţii ne oferă nu doar jaloane clare ale unei integrării armonioase în tot şi în toate, ci chiar mai mult, ele constituie tot atâtea chei ce ne deschid porţile unei existenţe divine. Gurdjieff numea aceasta cea de-a patra cale; o putem numi de asemenea recunoaştere sau reintegrare în Absolut, dar oricum am numi-o sufletul nostru va şti permanent prin starea de armonie şi plenitudine pe care o trăieşte că este pe „drumul cel bun” al reîntoarcerii sale ACASĂ.
Însă atenţie, căci poarta Împărăţiei Divine, tainic ascunse de Dumnezeu în inima noastră, nu poate fi deschisă doar cu ajutorul unei singure chei (căci atunci ne-ar fi lăsat Dumnezeu un singur principiu fundamental şi atotsuficient), ci doar prin cunoaşterea completă a „cifrului” pe care fiecare cheie sau, altfel spus, principiu etern îl aduce cu sine reintregând în simultaneitate întregul!
Primul principiu etern – Principiul întregului:
„Totul este conectat la Dumnezeu în fiecare clipă!” Nu există nimic în afara lui Dumnezeu şi niciun fir de iarbă din întregul Macrocosmos nu se mişcă fără ştirea şi voia lui Dumnezeu! Totul există prin voia Sa şi a fost creat ca întreg; unitatea divină se manifestă neîncetat pretutindeni şi ochiul celui iniţiat o recunoaşte, căci lumina sa este cea care îi face să vibreze neîncetat inima umplândui-o de bucuria supremei recunoaşteri a aceleiaşi esenţe divine în tot şi în toate. De aceea lecţia pe care ne-o aduce cu sine acest principiu etern este aceea a eliminării separării! Fiecare dintre noi suntem o parte din Dumnezeu şi nicio parte din Dumnezeu nu este nici superioară, nici inferioară unei alte părţi şi nici separată de întreg.
Al doilea principiu etern – Principiul KARMA-ei:
„Ceea ce facem în fiecare clipă şi tot ceea ce se petrece cu noi este rezultatul alegerii noastre de a veni pe Pământ şi a învăţa lecţiile pe care este necesar să le învăţăm.” Ştiind aceasta putem să alegem conştienţi în fiecare clipă calea acceptării şi a asumării pe deplin conştiente a evenimentelor cu care Jocul divin al manifestării ne confruntă neîncetat, într-o perfectă integrare divină a tuturor evenimentelor care se succed în viaţa noastră şi să învăţăm continuu, conştient din tot ceea ce se petrece, sintetizând şi asimilând astfel lecţiile pe care le avem de învăţat.
Al treilea principiu etern – Principiul Înţelepciunii:
„Înţelepciunea înseamnă să-ţi dai seama de ceea ce poţi să schimbi şi de ceea ce nu poţi să schimbi în viaţa ta şi, procedând în consecinţă, să creşti spiritual.” Ceea ce ar putea sintetiza cel mai bine atitudinea înţeleaptă şi totodată lecţia de viaţă pe care ne-o aduce cu sine acest principiu sunt cuvintele lui Francisc din Assisi: „Doamne, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să schimb lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea să-mi dau seama care este diferenţa dintre ele.”
Al patrulea principiu etern – Principiul iubirii:
„Iubirea pură, necondiţionată, ne vindecă de ură şi de KARMA-ă şi ne reaminteşte permanent de natura noastră divină.” Putem afirma fără să greşim câtuşi de puţin că în întreaga manifestare iubirea pură, iubirea divină este singura realitate, tot restul este iluzie. Dumnezeu a creat totul din iubire, pentru iubire, cu infinită iubire. Dumnezeu este cel care se iubeşte pe Sine în fiecare creatură şi totodată fiecare creatură nu este altceva decât Dumnezeu care se descoperă pe sine prin iubire!
De aceea iubirea este suprema realitate a întregii manifestări ce ne permite ieşirea de sub incidenţa legii KARMA-ei şi intrarea sub incidenţa Legii graţiei, iubirea este cea care face cu putinţă miracolul recunoaşterii şi al reîntoarcerii în suprema sursă a iubirii infinite – Inima Supremă a lui Dumnezeu. Aşadar lecţia fundamentală pe care ne-o aduce cu sine acest principiu este: Iubeşte necondiţionat!
Al cincilea principiu etern – Principiul armoniei:
„În tot ceea ce există se manifestă o ordine divină, iar noi suntem meniţi să fim permanent în armonie cu toţi şi cu toate.” Orice încălcare a ordinii şi armoniei divine se va repercuta imediat în întreaga nostră viaţă, afectându-ne fie sănătatea, fie echilibrul interior. De aceea lecţia divină pe care ne-o duce cu sine acest principiu este foarte simplă: „Păstrează neîncetat ordinea divină din tine şi din afara ta!”
Al şaselea principiu etern – Principiul abundenţei:
„Abundenţa este o stare în care putem să materializăm bogăţie pe toate planurile.” Tot ce avem de făcut în această direcţie este să urmărim să trăim plenar şi total conştient această stare şi astfel vom avea experienţa raiului pe Pământ.
Al şaptelea principiu etern – Principiul atracţiei:
„Totul lucrează împreună cu noi în fiecare clipă sau altfel spus totul va fi atras permanent către noi prin rezonanţă.” Fiecare gând înseamnă selectarea unei anumite frecvenţe de rezonanţă, fiecare atitudine atrage prin rezonanţă o aptitudine şi în ultimă instanţă un caracter, fiecare acţiune atrage prin rezonanţă o reacţiune. Aşadar lecţia acestui principiu este foarte simplă: Atenţie la ceea ce ne dorim căci mai devreme sau mai târziu vom primi!
Al optulea principiu etern – Principiul evoluţiei:
„Totul evoluează continuu.” Spirala evolutivă poate fi însă ascendentă sau descendentă. Aşadar: Fii conştient continuu de evoluţia ta şi orientează-te continuu către Dumnezeu, conştient fiind chiar şi de faptul că „elanul către Dumnezeu este Dumnezeu” aşa cum se spune într-un străvechi text al înţelepciunii şivaite.
Al nouălea principiu etern – Principiul materializării:
„Puterea de a materializa este dreptul nostru divin, iar noi suntem co-creatori la realitatea în care trăim.” Suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi asemeni Lui avem puterea de a ne crea fiecare dintre noi ceea ce am putea denumi propriul nostru „univers”. Tot ceea ce avem de făcut cunoscând acest principiu este să participăm conştient la opera divină.
Al zecelea principiu etern – Principiul DHARMA-ei (al menirii spirituale):
„Fiecare dintre noi avem o menire unică aici pe Pământ.”
Fiecare suflet ce coboară în manifestare vine spre a-şi împlini aici o anumită menire spirituală, ce constitue pentru el însuşi sensul acelei existenţe şi tocmai de aceea împlinirea ei este foarte importantă pentru creşterea şi realizarea spirituală a fiecăruia dintre noi. Aşadar îndemnul şi totodată lecţia spirituală a acestui principiu este: Împlineşte-ţi DHARMA perfect conştient.
Al unsprezecelea principiu etern – Principiul posibilităţilor infinite:
„În infinitul divin totul este posibil, dar nu totul este permis.”
Asemeni lui Dumnezeu Tatăl fiinţa umană este şi ea înzestrată cu putere de creaţie, menţinere şi resorbţie în propriul său univers lăuntric. Atât timp cât fiinţa umană se menţine pe un nivel de conştiinţă limitat şi puterea sa creatoare va fi limitată.
Pe măsură ce sufletul respectiv se înalţă, recunoscându-şi natura sa divină, reală, esenţială, liberă şi nelimitată, şi puterea sa creatoare va redobândi natura sa divină ce îşi va extrage neîncetat forţa şi libertatea de acţiune numai şi numai din omnipotenţa şi voinţa supremă atotdeterminatoare a lui Dumnezeu Tatăl, cărora ea le va recunoşte neîncetat suveranitatea. De aceea ceea ce ne învaţă acest principiu am putea sintetiza prin: Foloseşte în fiecare moment cu înţelepciune ceea ce îţi este permis.
Al doisprezecelea principiu etern – Totul este Dumnezeu
„Omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.”
Putem spune aşadar că fiecare dintre noi, recunoscându-şi natura sa divină, reală, esenţială, are dreptul divin şi posibilitatea să se manifeste asemeni lui Dumnezeu – în comuniune deplină cu El.
Mulţumim neîncetat lui Dumnezeu cu TOT-ul, în TOT, pentru TOT! Sursa
Tot mai multi oameni, in zilele noastre, experimenteaza o schimbare de perspectiva cu privire la realitatea inconjuratoare. Sunt multe voci celebre, ca lideri spirituali si chiar vedete care vorbesc despre o revolutie spirituala pe care o observa in lume.
De exemplu, Eckhart Tolle povesteste adesea ca nu se astepta ca prima sa carte, Puterea prezentului, sa fie inteleasa si sa aiba succes. Totusi, aceasta este un best-seller international, semn ca tot mai multi oameni incep sa inteleaga altfel viata. Aspecte spirituale intalnim la multi formatori de opinie contemporani: psihologi, filosofi, speackeri motivationali, oameni de stiinta, cosmonauti, medici, muzicieni, artisti, regizori, maestri zen etc. Astfel, spiritualitatea despre care vorbim, nu are legatura cu afilierea la vreun sistem religios, ci mai degraba cu o anume perspectiva asupra vietii, caracterizata de multa deschidere.
Multi oameni percep insa aceasta revolutie spirituala mai degraba ca fiind o utopie sau mistica fara fundamente. Ti s-a intamplat si tie sa te afli in situatii sau medii unde sa nu poti sa iti exprimi viziunile cu lejeritate de teama ca nu vei fi inteles/asa? De aceea vrem sa trecem in revista cele doua moduri de a interpreta lumea. Acest lucru ne ajuta si pe noi sa intelegem mai clar de ce unii oameni par sa ne inteleaga mai usor, iar altii deloc. Chiar si la nivel individual, cei aflati mereu intr-o continua transformare, pot pendula intre cele doua perspective atat de diferite:
Un om spiritual isi bazeaza alegerile pe intuitie. Este in conexiune cu sinele sau profund, astfel incat va asculta de fiecare data mesajul subtil al intuitiei si al presentimentelor.
Cum vede un om obisnuit lumea:
Un om obisnuit isi bazeaza alegerile pe logica. Un om obisnuit va pune mereu pe primul loc ratiunea. Va cauta mereu argumente logice pentru ceea ce are de facut. Adesea, faptul ca si-a incalcat vocea spiritului prin intermediul mintii, il duce in situatii conflictuale inconstiente. Se va surprinde adesea in locuri unde nu se simte bine neaparat, va rata oportunitati sau va fugi de oameni care l-ar fi ajutat in calatoria sa, in baza un argumente de tip logic sau al mecanismelor psihologice inconstiente.
CONSTIENTA SAU INCONSTIENTA?
Cum vede un om spiritual lumea:
Un om spiritual a avut revelatia propriului sine psihologic si astfel va cauta mereu sa se priveasca din exterior cu obiectivitate, oricat de dureros ar fi adevarul. Un om spiritual va cauta mereu sa se cunoasca pe el insusi, va vrea sa isi inteleaga programarile mentale din subconstient.
Practic, incet, incet, un om spiritual incepe sa nu mai functioneze „pe pilot automat”, ci constient de el insusi. Iar motorul principal al acestui impuls de auto-actualizare continua, porneste in primul rand din dorinta de a fi mai bun cu el insusi si cu ceilalti. Acest om intelege ca adesea, oamenii isi fac rau unii celorlalti, din cauza traumelor neconstientizate, ascunse in subconstient si care ies la iveala sub forma furiei, victimizarii, violentei, fricii, etc. Ca sa fii compasiv si empatic, trebuie in primul rand sa te cunosti.
Cum vede un om obisnuit lumea:
Un om obisnuit traieste in 70% din timpul sau pe pilot automat, condus de mintea lui subconstienta si de ritmul alert al vietii de zi cu zi. Se multumeste cu bucurii sporadice si uneori cu iluzia succesului, fara sa isi dea seama ca acestea nu ii aduc adevarata liniste. Fara sa stie, cauta mereu fericirea in exteriorul sau, in experiente, in oameni, in intamplari. Iar pentru el, aceasta goana nu ia niciodata sfrasit. Depinde doar de starea de spirit a altora sau de reusite ca sa se simta bine.
VIBRATII SAU SIMTURI OBISNUITE?
Cum vede un om spiritual lumea:
Un om spiritual vorbeste despre, identifica si traieste in functie de vibratii pe care le simte in jur. Si-a dezvoltat practic o sensibilitate care este tuturor acceseibila. Un om spiritual va alege astfel oamenii, situatiile, culorile, locurile, mancarea, care ii transmit o vibratie pozitiva sau confortabila. De asemenea, un om spiritual recunoaste sincronicitati si alte abilitati metafizice cum ar fi clarvederea, clarsimtirea, clarauzul, telepatia, etc.
Cum vede un om obisnuit lumea:
Cu siguranta, daca te aude vorbind despre asa ceva, o sa iti spuna ca „vorbesti prostii”, sau ca „ai luat-o razna” pentru ca un om obisnuit se va rezuma la a interpreta lumea doar in baza simturilor universal acceptate: auz, vaz, miros, pipait, gust si in baza argumentelor de tip rational.
LUME INFINITA SAU LUME FINITA?
Cum vede un om spiritual lumea:
Un om spiritual incepe sa vada lumea ca pe un infinit, un tot unitar, din care cu toii facem parte, asa cum celule corpului compun trupul. Un om spiritual o sa iti vorbeasca despre fractali si despre Cosmos, despre un spatiu infinit pe care il percepe peste tot in jur, despre o infinitate de posibilitati. Unii dintre acesti oameni au norocul de a experimenta experienta infinitului in timpul ritualurilor de meditatie.
Cum vede un om obisnuit lumea:
Pentru un om obisnuit, geometria Euclidiana si fizica Newtoniana raman adevaruri absolute care descriu lumea finita asa cum el o cunoaste.
LEGEA IUBIRII SAU FRICA?
Cum vede un om spiritual lumea:
Un om spiritual a inteles ca frica este parte a umanitatii noastre si opusul iubirii nu este ura, ci frica. Nu isi va nega niciodata umanitatea si vulnerabilitatea, dar va alege cu fiecare pas, ori de cate ori ii este posibil, legea iubirii, iar nu frica. Iubirea il face sa nu mai simta granite, diferente, si ierarhii. Acest om va recunoaste spiritul din fiecare fiinta umana. Un om spiritual intelege ca iubirea este cea mai importanta lege a Universului, ca este hrana spiritului si ca absolut fiecare fiinta sau obiect de pe Pamant are nevoie de vibratia aceasta ca sa supravietuiasca, sa evolueze si sa se bucure.
Un om obisnuit va reactiona adesea dintr-o frica neconstientizata si stocata la nivel inconstient, niciodata decodificata. Iar aceasta frica care initial, in mod justificat (in momente ale deprivarii de atentie si iubire din copilarie) s-a instalat acolo, va iesi adesea la iveala sub forma urii fata de ceilalti, dispretului, discriminarii, lipsei de empatie pentru suferinta altuia, agresiunii, indiferentei, intolerantei…
PACE interioara sau SUCCES SOCIAL?
Cum vede un om spiritual lumea:
Un om spiritual are revelatia ca nicio manifestare din plan exterior nu este la fel de valoroasa precum linistea interioara, pe care o poate gasi indiferent de momentele de tristete sau bucurie. Succesul nu mai este masura valorii sale ca fiinta, fiindca a inteles ca toti oamenii sunt valorosi pentru simplul fapt ca exista si ca nimic din ceea ce ar reazliza sau nu ar realiza, nu ar sterge aceasta valoare. De asemenea, momentele simple, petrecute in conectare cu cei dragi ii aduc mai multa fericire decat orice altceva. Ii este firesc sa se angajeze in diverse practici de conectare la momentul prezent si la pacea care vine odata cu aceasta conectare, fie cele traditionale cum ar fi yoga sau alte tipuri de meditatie, post si rugaciune, fie practici simple: cum ar fi plimbatul in natura, ascultarea respiratiei, contemplarea cerului, conectarea cu animalute, etc…
Cum vede un om obisnuit lumea:
Un om obisnuit isi investeste toata energia spre a obtine succesul social, iar daca nu l-a obtinut, aceasta ii provoaca tristete si conflict interior. Un om obisnuit se raporteaza tot timpul la paradigmele exterioare, la ce zice lumea, practic la normele stabilite de societate despre ceea ce ar trebui sa ii confere valoare, apreciere si…. implicit, dreptul la iubire. Fara sa isi dea seama, ii invinuieste pe ceilalti pentru nereusite.
REGIZOR SAU ACTOR?
Cum vede un om spiritual lumea:
Un om spiritual incepe sa inteleaga ca el nu este doar un receptor de intamplari si situatii in viata sa, ci un regizor. Cunoscandu-se pe sine insusi mai bine, el capata autonomie. Practic, este puterea de a alege in ce tip de situatii se aseaza si de ce fel de oameni se inconjoara. Isi asculta chemarea inimii si va alege sa faca mereu tot ceea ce este in aliniere cu fiinta sa, fara compromisuri.
Mai intelege ca orice eveniment din viata sa este un rezultat al unor proiectii si alegeri din trecut. Incet, incet, desprinzandu-se din captivitatea conditionarilor mentale, incepe sa renunte la atasamente si sa se abandoneze, acceptand prezentul exact asa cum este el.
Cum vede un om obisnuit lumea:
Un om obisnuit se auto-percepe mereu mai degraba ca un actor in viata sa, fara autonomie si control asupra situatiilor in care se afla. Lui i se intampla lucruri si crede in noroc. Intotdeauna vede Viata sau pe Dumnezeu ca pe o forta Universala superioara care ii scoate in cale fericire sau nefericire. Situatiile sunt intotdeauna generate de forte exterioare si arareori isi recunoaste propriul rol in ceea ce se intampla, fie ca este un succes sau un esec… Sursa
Înainte de această viaţă pe care o avem în prezent, am avut nu doar o existenţă anterioară, ci multe altele. Fiecare se naşte corespunzător propriului său destin; unii se nasc în familii bogate şi foarte înstărite, iar alţii se reîntorc sau revin printre oameni nevoiaşi şi sărmani. Dacă am făcut bine în existenţa noastră anterioară, culegem acum răsplata, ne întoarcem în cămine unde nu ne lipseşte nimic şi vom avea comodităţi de tot felul.
Dacă am făcut rău, dacă am risipit banii, dacă am fost avari, dacă ne-am exploatat aproapele, dacă am comis greşeala de a-i fura sau ruina pe ceilalţi, dacă am utilizat greşit banii, este evident că trebuie să ne întoarcem în familii sărmane, îmbrăcati în corpuri de cerşetori, nefericiţi, înfometaţi şi subnutriţi. Astfel fiecare culege rodul propriilor sale actiuni.
Privind Misterul
Prieteni, există o Lege care se numeşte Karma. Nu este de prisos să afirmăm că acest cuvânt, de origine sanscrita, semnifică, prin el însuşi, lege a acţiunii şi consecinţei. Evident “nu există cauză fără efect, nici efect fără cauză”.
Legea Balanţei, Legea teribilă a Karmei guvernează toate cele create. Orice cauză se converteşte în efect şi orice efect se transformă în cauză. Voi trebuie să înţelegeţi ce este legea compensaţiei. Tot ceea ce se face trebuie plătit, căci nu există cauză fără efect, nici efect fără cauză. Ni s-a dat libertate, liber arbitru şi putem face ceea ce dorim, dar este clar că trebuie să răspundem înaintea lui Dumnezeu pentru toate faptele noastre. Orice faptă din viaţa noastră, bună sau rea, are consecinţele sale. Legea acţiunii şi consecinţei guvernează cursul diverselor noastre existenţe şi fiecare viaţă este rezultatul celei anterioare.
A înţelege în întregime bazele si “Modus-ul Operandi” al legii Karmei este indispensabil pentru a orienta corabia vieţii noastre în mod pozitiv şi înălţător, de-a lungul diverselor etape ale vietii. Karma este o lege a compensaţiei, nu a răzbunării. Sunt persoane care confundă această lege Cosmică cu determinismul şi chiar cu fatalismul, crezând că tot ce i se întâmpla omului în viaţa este stabilit în mod irevocabil dinainte. Este adevărat că actele omului sunt determinate de ereditate, educaţie şi mediu. dar la fel de adevărat este că omul are liberul discernământ şi îşi poate modifica actele: îsi poate educa caracterul, îsi poate forma deprinderi superioare, îsi poate combate slăbiciunile, îsi poate consolida virtuţile etc.
“Karma este un medicament care ni se aplica pentru propriul nostru bine”, din nefericire oamenii, în loc să se încline respectuos în faţa eternului Dumnezeu viu, protestează, blestemă, se justifică pe sine, se dezvinovăţesc prosteşte şi îşi spală mâinile precum Pilat. Karma nu se modifică cu astfel de proteste, ci, dimpotrivă, devine mai dură şi mai severă. Când cineva vine în această lume, aduce cu sine propriul destin; unii se nasc în puf şi altii în nenorocire. Daca în existenţa noastră anterioară am ucis, acum suntem ucişi, dacă am rănit, acum suntem răniţi, dacă am furat, acum suntem furaţi şi “cu ce măsură îi măsurăm pe ceilalţi vom fi măsuraţi”.
Pretindem fidelitate soţului, când noi înşine am fost adulteri în această viaţă sau în cele anterioare. Cerem iubire, când am fost neîndurători şi cruzi. Solicităm întelegere, când n-am ştiut niciodată să înţelegem pe nimeni, când n-am învăţat niciodată să vedem şi punctul de vedere al altuia. Râvnim bucurii nesfârşite, când am fost întotdeauna la originea multor nenorociri.
Am fi dorit să ne naştem într-un cămin foarte frumos şi cu multe comodităţi, când în existenţele trecute n-am ştiut să oferim un cămin şi frumuseţe copiilor noştri. Protestăm împotriva celor care insultă, când întotdeauna i-am insultat pe toţi cei ce ne înconjoară. Dorim ca fiii noştri să ne asculte, când n-am ştiut niciodată să ne ascultăm părinţii. Ne supară teribil calomnia, când noi am calomniat mereu şi am umplut lumea de durere.
Ne supără bârfa, nu dorim ca cineva să suşoteasca despre noi, dar fără îndoială am bârfit şi am suşotit, vorbindu-ne de rău aproapele, chinuindu-i pe ceilalţi. Adică, întotdeauna pretindem ceea ce nu am oferit, în toate vietile noastre anterioare am fost răufăcători şi merităm ce este mai rău, dar noi presupunem că ni se datorează ceea ce este mai bun.
Din fericire, dragii mei prieteni, Justiţia şi Mila, sunt cei doi stâlpi de sprijin ai Fraternităţii Albe Universale. Justitia fără Milă este tiranie; Mila fără Justiţie este toleranţă, complicitate cu delictul. Karma este negociabilă şi acest lucru e ceva ce i-ar putea surprinde foarte mult pe partizanii diverselor şcoli ortodoxe. Desigur, unii pseudo-esoterişti şi pseudo-ocultişti au devenit mult prea pesimişti în legătură cu legea acţiunii şi consecinţei. Ei presupun, în mod greşit, că aceasta se desfăşoară în mod mecanic, automat şi crud. Erudiţii cred că nu este posibilă schimbarea unei astfel de legi. Îmi pare sincer rău că trebuie să mă disociez de acest mod de a gândi.
Dacă legea acţiunii şi consecinţei, dacă pedepsele din cursul existenţei nu ar fi negociabile, atunci unde s-ar afla îndurarea divină? În mod sincer, nu pot accepta cruzimea în divinitate. Realul, acela care este întreaga perfecţiune, cel care are diverse nume ca Tao, Aum, Inri, Sein, Allah, Brahma, Dumnezeu sau mai bine spus Dumnezei etc. etc. etc. nu ar putea fi fără milă, crud, tiranic etc. De aceea repet în mod emfatic că, Karma este negociabilă. Este posibil să modificăm propriul nostru destin, pentru că “atunci când o lege superioară transcende o lege inferioară, legea superioară şterge legea inferioară.”
Dacă pe un taler al balanţei punem faptele noastre bune şi pe celălalt pe cele rele, ambele talere vor avea aceeaşi greutate sau va fi vreun dezechilibru. Dacă talerul faptelor rele cântăreşte mai mult, trebuie să punem fapte bune în talerul acţiunilor pozitive cu scopul de a înclina balanţa în favoarea noastră – aşa anulăm Karma.
Faceţi fapte bune pentru a plăti datoriile voastre; amintiţi-vă că nu se plăteşte numai cu durere, ci, în acelaşi fel, se poate plăti şi făcând bine. Acum veţi înţelege, bunii mei prieteni, ce minunat este să faci bine; nu încape îndoială că Justa Gândire, Justa Simţire şi Justa Acţionare sunt cel mai bun negoţ. Nu trebuie să protestăm niciodată împotriva Karmei, important este să o ştim negocia. Din nefericire, când oamenii se află într-o mare amărăciune, nu fac decât să se spele pe mâini ca Pilat, spunând că nu au făcut nimic rău, că nu sunt vinovaţi, că sunt suflete drepte etc. etc. etc.
Eu le spun celor ce se află în mizerie să-şi revizuiască comportamentul, să se judece pe ei înşişi, să se simtă chiar şi pentru o clipă pe banca acuzaţilor, ca după o sumară analiză a lor înşişi să-şi schimbe conduita. Dacă cei ce sunt fără serviciu ar deveni curaţi, nesfârşit de caritabili, liniştiţi, serviabili sută la sută, este evident că si-ar schimba radical cauza nefericirii lor, modificându-şi în consecinţă efectul.
Nu este posibil să schimbăm un efect, dacă mai înainte nu s-a modificat radical cauza care l-a produs, căci aşa cum am spus deja, nu există efect fără cauză, nici cauză fără efect. Trebuie să se lucreze întotdeauna dezinteresat, cu infinită iubire pentru umanitate, aşa vom schimba acele cauze rele ce au stat la originea efectelor rele. Fără îndoială că sărăcia îşi are cauzele sale în beţie, în desfrâul respingător, în violenţă, în adulter, în risipă, în avariţie etc. etc.
Vrei să te însănătoşeşti? Însănătoşeşte-i pe ceilalţi. Vreuna din rudele voastre este în închisoare? Lucraţi pentru libertatea celorlalţi. Vă este foame? Împărtiţi pâinea cu cei care o duc mai rău decât voi.
Multe persoane care suferă îşi amintesc doar de amărăciunile lor, dorind să le remedieze, dar nu-şi amintesc de suferinţa altora, nu se gândesc nici pe departe să remedieze nevoile aproapelui. Această stare egoistă a existenţei lor nu serveşte la nimic; astfel unicul lucru pe care îl obţin cu adevărat este agravarea suferinţelor lor. Dacă aceste persoane s-ar gândi la ceilalţi, ajutându-i pe semenii lor, dând de mâncare flămândului, dând apă celui însetat, îmbrăcându-l pe cel gol, învăţându-l pe cel neştiutor , este clar că ar pune acţiuni bune în talerul balanţei cosmice, pentru a o înclina în favoarea lor. Astfel şi-ar schimba destinul şi norocul ar fi de partea lor.
Cu alte cuvinte, toate necesităţile lor ar fi remediate, dar lumea este foarte egoistă, de aceea suferă, nimeni nu-şi aminteşte de Dumnezeu, nici de semenii săi, numai când sunt disperaţi şi acest lucru e ceva pe care fiecare l-a putut experimenta prin el însusi, aşa este umanitatea. Din nefericire, dragii mei prieteni, acest ego pe care fiecare îl poartă în interior face exact contrariul a ceea ce spunem aici. Din acest motiv consider urgentă, de neînlocuit şi imposibil de amânat reducerea sinelui însuşi la praf cosmic.
Să ne gândim pentru o clipă la mulţimile umanoide care populează suprafaţa Pământului. Suferă nespus ca victime ale propriilor greşeli; fără ego nu ar face aceste greşeli, şi nici n-ar suferi consecintele lor. Singurul lucru care se cere pentru a avea dreptul la adevărata fericire este, înainte de orice, să nu avem ego. Desigur, când nu există în interiorul nostru agregatele psihice, elementele inumane care ne fac atât de groaznici şi răufăcători, nu există Karma de plătit şi rezultatul este fericirea.
De asemenea, este bine de ştiut că atunci când am eliminat complet egoul, posibilitatea de a greşi este anihilată şi în consecinţă Karma poate fi iertată. Legea Karmei, Legea Balanţei Cosmice nu este o Lege oarbă, în aceeaşi măsură se poate solicita creditul Maeştrilor Karmei şi acesta este un lucru pe care mulţi îl ignoră. Însă este urgent de ştiut că orice credit trebuie plătit cu fapte bune şi dacă nu se plăteşte, atunci Legea ne face să-l plătim cu multă durere.
Trebuie să devenim conştienţi de propria noastră Karmă şi acest lucru este posibil doar prin intermediul “stării de alertă pentru nou”. Toate efectele vieţii, toate întâmplările îşi au cauza într-o viaţă anterioară, dar trebuie să devenim conştienţi de acest lucru. Orice moment de bucurie sau de durere trebuie să fie continuat în Meditaţie, cu mintea liniştită, într-o profundă tăcere. Rezultatul va fi experimentarea aceluiaşi fapt într-o viaţă anterioară. Atunci devenim conştienţi de cauza faptului, fie că e plăcută sau neplăcută.
Seful sacerdotilor tribunalului Karmei este Marele Maestru Anubis. Supremul Judecător este sfătuit în munca sa de cei patruzeci şi doi de Judecători ai Legii. Templul lui Anubis, Supremul Regent al Karmei, nu se află în aceasta lume tridimensională, ci în cea de-a cincea dimensiune, în aşa numita lume cauzală.
În acest tribunal domneşte doar iubirea şi dreptatea. Aici există o carte, cu datorii şi credite, pentru fiecare om, în care se notează zilnic, cu amănunte, faptele bune şi acţiunile rele. Faptele bune sunt reprezentate de monede rare pe care Maeştrii le adună în beneficiul bărbaţilor şi femeilor care le fac.
Cine îşi trezeşte Conştiinţa poate călători în Corpurile sale interne, în afara Corpului fizic, cu voinţă conştientă deplină şi să-şi studieze în Templul lui Anubis şi a celor patruzeci şi doi de judecători ai săi, propria Carte a Destinului. Dreptul roman are ca simboluri ale Justitiei balanţa şi spada. Nu e deci ciudat că în palatul lui Anubis, Marele Arhonte al Legii, se văd pretutindeni balanţe şi spade. În acest tribunal se găsesc de asemenea şi avocaţi ai apărarii. Dar totul se plateşte. Nimic nu se obţine ca dar. “Cel care are fapte bune, plăteşte şi iese cu bine, eliberat din negocieri”. Creditele solicitate se plătesc cu munci dezinteresate şi inspirate de iubire pentru cei care suferă.
Maeştrii Karmei sunt Judecători ai Conştiinţei care trăiesc în stare de Jinas. Trebuie să facem permanent fapte bune pentru a avea cu ce ne plăti datoriile din această viaţă şi din vieţile trecute. Toate faptele omului sunt guvernate de legi, unele superioare, altele inferioare. În iubire sunt rezumate toate legile superioare. O faptă de iubire anulează fapte trecute bazate pe legi inferioare. De aceea, vorbind despre iubire Maestrul Pavel spune: “Iubirea este răbdătoare, este bună, nu invidiază, nu se umflă în pene, nu aduce injurii, nu caută ceva al său, nu se enervează, nu se revoltă din cauza nedreptăţii, dar se revoltă pentru adevăr, crede totul, speră totul, îndură totul”.
Când oficiază ca judecători, Maeştrii Karmei folosesc masca sacră în formă de cap de Şacal sau de Lup cu Pene, emblema adevărului; cu ea se prezintă iniţiaţilor în lumile interne. Aceasta este cruzimea legii iubirii. Negocierea cu Domnii Legii este posibilă prin intermediul Meditatiei: Rugati-vă, Meditaţi şi concentraţi-vă asupra lui Anubis, Regentul cel mai exaltat al bunei Legi. Pentru cel nedemn toate uşile sunt închise în afara de una: cea a căinţei” Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide”
SINTEZA
Nu se plăteste Karma numai pentru răul care se face, ci şi pentru binele care nu se face atunci când era posibil. Fiecare acţiune rea este o chitanţă pe care o semnăm pentru a o plăti în existenţele urmatoare.
“Când o lege superioară transcende una inferioară, legea superioară o şterge pe cea inferioară.” Nimeni să nu se înşele pe sine; ceea ce omul va semăna, aceea va culege şi faptele sale îl vor urma. Domnii Karmei în tribunalele Justiţiei Obiective judecă sufletele pentru acte, pentru faptele lor concrete, clare şi definitive şi nu pentru bunele intenţii. Rezultatele sunt întotdeauna cele care vorbesc; nu serveşte la nimic să ai intenţii bune dacă faptele sunt dezastruoase. În timpul proceselor esoterice iniţiatice ale focului, a trebuit să înţeleg pe deplin următoarele postulate:
Împotriva Leului Legii se luptă cu Balanţa.
Cine are capital cu care să plătească, plăteşte şi iese cu bine din negocieri.
Cine nu are cu ce plăti, trebuie să plătească cu durere.
Se vorbeşte tot mai mult despre nevoia dezvoltării gândirii critice, considerându-se bunul cel mai de preţ de achiziţionat. Programele şcolare, manualele, cerinţele la examenele naţionale vizează acest lucru cu predilecţie. Pe de altă parte se insistă pe nevoia creşterii creativităţii şi este la modă să participi la astfel de cursuri, şi de a introduce în procesul de instruire activităţi care să dezvolte această calitate la elevi. Ori gândirea critică este orientată către trecut, poate fi aplicată pe ceva deja creat.
Chiar şi creativitatea vizată se manifestă pe orizontală, în domeniul invenţiilor, pornind de la ceea ce este deja cunoscut, creat, ori aflat în natură. Ceea ce lipseşte cu desăvârşire din preocupările actuale în domeniul educaţiei este ceea ce poate fi numită gândirea imaginativă, născută din ceea ce este pur spiritual în om şi care este orientată spre viitor. Este gândirea din care se nasc idealurile, valorile vieţii individuale.
Este izvorul adevăratelor creaţii artistice, a descoperirilor aşa-zis întâmplătoare; este lumea valorilor morale. Gândirea în imagini a fost o calitate ce aparţinea proto-civilizaţiilor şi era modul lor de a cunoaşte şi acţiona în lumea fizică. O urmă vagă a acestei calităţi mai poate fi regăsită în Vedele indiene, în poemele homerice, în legende şi basme, în pildele biblice, în picturile rupestre sau în decoraţiile de pe vase antice.
Aceeaşi gândire în imagini mai apare la copilul mic, prelungindu-se, în cazul unei dezvoltari sănătoase, până pe la 7-8 ani. Aplicăm de cele mai multe ori noţiunea de fantezie unei astfel de gândiri, ceea ce nu este tocmai potrivit. Fantezia este o forţă, gândirea este un proces. Oricât ar părea de curios, fantezia este în legătură cu forţele de creştere din natură. În evoluţia fiinţei umane, aceste forţe se metamorfozează treptat, odată cu înaintarea în vârstă, preluând diferite funcţii.
Forţa fanteziei nu este altceva decât forţa naturală de creştere
„Forţa fanteziei nu este altceva decât forţa naturală de creştere, metamorfozată în ceva sufletesc. Dacă vreţi să aflaţi ce e fantezia, studiaţi mai întâi forţa vie care lucrează la crearea formelor vegetale, studiaţi forţa vie care lucrează la crearea formaţiunilor minunate din interiorul organismului uman, pe care o produce Eul, studiaţi tot ceea ce se desfăşoară în vastul univers, o muncă plăsmuitoare de forme, tot ceea ce se desfăşoară în regiunile subconştiente ale Cosmosului, o activitate de plăsmuire şi modelare şi creştere; atunci veţi avea o noţiune a ceea ce rămâne disponibil când omul a înaintat atât de mult cu munca de plăsmuire a propriului său organism, încât nu mai are nevoie de întreaga sa forţă de creştere şi plăsmuire.
Atunci o parte se înalţă în suflet şi devine forţa a fanteziei. Şi numai la urmă de tot, ultimul rest, nu pot spune sediment, pentru că sedimentul se lasă în jos, iar ceea ce ramâne aici se ridică, este forţa intelectului.” Cu această forţă dascălul are de lucrat, şi trebuie să înceapă s-o facă în mod conştient, diferenţiat, ţinând cont de vârsta celui pe care-l are în faţă, străduindu-se să dezvolte gândirea imaginativă, fără de care fiinţa umană nu poate avea acces la dimensiunea ei cosmică, iar procesul de re-ligare de spiritual este periclitat.
Rudolf Steiner, citat mai sus, este întemeietorul primei şcoli Waldorf, ce are drept scop fundamental educaţia către libertate. Mai mult ca oricând în istoria omenirii orice membru al unei societăţi civilizate se doreşte liber, sau mai exact, tot mai mulţi oameni ai acestei lumi au conştienţa dreptului la respectarea demnităţii şi libertăţii personale.
„Omul este liber – spune R. Steiner – în măsura în care poate asculta de sine însuşi, în fiecare clipă a vieţii sale.” Se poate uşor obiecta că acesta este un ideal. Aşa şi este! Dar omul este purtător de imbolduri către transformare, către automodelare. „Natura face din om numai o fiinţă naturală; societatea face din el o fiinţă care acţionează potrivit legilor ei; numai omul însuşi poate face din sine o fiinţă liberă.
Natura eliberează pe om din cătuşele sale, la un anumit stadiu al evoluţiei lui; societatea continuă această evoluţie pâna la un anumit punct; ultima şlefuire şi-o poate da numai el însuşi.” Pentru ca omul să ajungă liber are de lucrat mai ales la ceea ce este omul moral din fiecare. Moralitatea devine şi ea o problema spinoasă, căci din lipsa a ceea ce numeşte Steiner fantezie morală, omul este încă nevoit să se agaţe de norme de conduită, de legi care să reglementeze relaţiile interumane, sau ale omului cu natura, de porunci sau învăţăminte.
„Facultatea de care are nevoie spiritul liber pentru a-şi realiza ideile, pentru a le traduce în faptă, este fantezia morală. Ea este izvorul acţiunilor pe care spiritul liber le întreprinde.”
Avem aşadar de a face din nou cu gândirea imaginativă fără de care nu am putea să concepem un ideal ca acesta: omul atât de evoluat încât să creeze din sine însuşi legile etice odată cu faptele sale în lume. „În cazul acţiunilor morale însă, faptele trebuie mai întâi create de noi, şi numai după aceea le putem cunoaşte.” A pregăti omul să acţioneze moral în lume pentru a deveni cu adevărat liber, înseamnă ca instituţiile de educaţie, alături de familie şi alţi factori implicaţi în acest proces, să-şi propună a cultiva intens această calitate umană, într-o formă modernă.
În acest sens Rudolf Steiner a schiţat o programă de învăţământ, a indicat noi domenii de abordat ca surse de inspiraţie, a lucrat împreună cu primii profesori ai Şcolii Waldorf din Stuttgart pentru a stabili modalităţi de cercetare şi de abordare a fiinţei umane în evoluţie. A dat pentru cei ce doresc să parcurgă o cale conştientă de evoluţie exerciţiile meditative şi indicaţii cum pot fi ele folosite corect. … sursa
Site-ul detoatepentrutotisimaimult.blog foloseste cookie-uri pentru a analiza traficul, personalizarea reclamelor si a imbunatatii calitatea serviciilor pe care vi le oferim.
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are as essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.Privacy policy
