https://www.googletagmanager.com/gtag/js?id=UA-23836672-5 November 2017 | |
Advertisements

Monthly Archives: November 2017

SOLITUDINEA

 

SOLITUDINEA

SOLITUDINEA

    Nimeni nu este răspunzător de evoluţia voastră personală. Însăşi acceptarea acestui fapt vă dă putere. Iată-vă pe drumul progresului, al evoluţiei. Însă noi creăm zei, sau ne refugiem pe lângă vreun guru, pentru a scăpa de responsabilitatea pe care o implică viaţa şi evoluţia. Încercăm să plasăm răspunderea noastră unei alte fiinţe. În cazul în care nu credem în zei sau în guru, avem tendinţa să fugim de răspundere prin intermediul drogului, a intoxicaţiei, prin tot ceea ce crează inconştienţa. În acelaşi timp, faptul de a arunca răspunderea într-un asemenea mod este absurd, pueril, copilăresc.Acest fapt nu face decât să întârzie clipa în care va trebui să facem faţă problemei, acest fapt nu o rezolvă. Putem acţiona astfel până la moarte. Problema vacontinua să existe şi, în urmatoarea noastră renaştere, totul va fi la fel. Din momentul în care deveniţi conştienţi de responsabilitatea voastră, toate ieşirile care duc spre inconştienţă se închid. Dorinţa de a fugi este o nebunie, responsabilitatea reprezentând o extraordinară şansă de evoluţie. Lupta pe care ea o întreţine permite dezvoltarea unui nou clement. A deveni conştienţi însemnă a înţelege că totul depinde de voi. Chiar şi zeii voştri, care sunt un produs direct al imaginaţiei voastre, în definitiv, totul este în voi, şi voi purtaţi răspunderea. Nu este nimeni acolo pentru a vă asculta justificările – nu există o curte de apel. Sunteţi pe deplin responsabili. În plus, sunteţi singuri, absolut singuri.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Acest lucru trebuie să-l înţelegeţi cu claritate. Odată cu conştiinţa se naşte solitudinea. Cu cât conştiinţa voastră se lărgeşte, cu atât mai mult creşte sentimentul solitudinii. Nu încercaţi să fugiţi de această realitate întorcându-vă spre societate, prieteni, asociaţi, mulţime. Nu fugiţi! Solitudinea este un fenomen semnificativ; întregul proces de evoluţie converge către ea. Conştiinţa voastră s-a lărgit atât de mult, încât ea vă revelează realitatea solitudinii voastre. De altfel, tocmai prin intermediul ei atingeţi iluminarea. Solitudine nu înseamnă izolare. Sentimentul izolării apare atunci când încercăm să scăpăm de solitudine fiindcă nu suntem dispuşi s-o acceptăm. Dacă încercaţi să vă sustrageţi realităţii solitudinii, veţi avea impresia de izolare. Şi atunci vă întoarceţi spre mulţime sau spre vreun mijloc oarecare de intoxicare ce vă va face să uitaţi această impresie. Izolarea îşi va crea propriile sale mijloace magice care duc la uitare. Dacă puteţi să rămâneţi singuri, absolut singuri, fie şi doar o singură clipă, ego-ul va muri, eul va muri. Explodaţi… nu mai sunteţi… Ego-ul nu există în sine, El este întotdeauna în relaţie cu cineva. De fiecare dată când sunteţi singuri, se produce un miracol, ego-ul se subţiază.

Deci dacă aveţi curajul să rămâneţi singuri, treptat ego-ul se va dizolva. El nu va mai putea exista mult timp. A alege să rămâi singur, este un act cu totul conştient şi deliberat, mult mai deliberat decât sinuciderea. De fapt, în singurătate ego-ul nu poate exista; dimpotrivă, el este prezent în cazul sinuciderii. Persoanele egotice sunt mai înclinate spre sinucidere. Sinuciderea nu relevă, în nici un caz, starea de solitudine; ea nu poate avea loc decât în relaţie cu cineva. Prin ea, ego-ul nu suferă. Dimpotrivă, el creşte. El se îndreaptă spre o nouă naştere având mai multă forţă ca niciodată. Solitudinea slăbeşte eul. Nu mai există nimic cu care am putea fi în relaţie, şi , datorită acestui fapt, ego-ul nu poate exista. În consecinţă, dacă sunteţi gata să acceptaţi solitudinea, fără cea mai mică ezitare, fără dorinţa de a fugi, sau de a vă întoarce dacă acceptaţi realitatea solitudinii voastre aşa cum este ea, aceasta devine o ocazie extraordinară. Sunteţi ca o sămânţă, care conţine o mulţime de posibilităţi. Amintiţi-vă însă că sămânţa trebuie să explodeze, astfel încât planta să poată creşte. Ego-ul este la fel ca o sămânţă, el este o posibilitate. Când el se deschide, în voi se naşte Divinul. Divinul nu este nici eu, nici tu, el este unul. Şi tocmai solitudinea vă conduce la această unitate. Este posibil, de asemenea, să creaţi ceva care să înlocuiască această unitate. Hinduşii se consideră un grup, la fel creştinii, la fel musulmanii. India se pretinde unitară, la fel ca şi China; acestea sunt moduri de a substitui unitatea. Unitatea în sine nu poate fi decât rezultatul unei solitudini perfecte. O mulţime se poate pretinde unită, dar ea se opune, în mod invariabil, unui alt lucru. Datorită faptului că îi împărtăşiţi opiniile, vă simţiţi în armonie. În mulţime responsabilitatea individuală dispare. Ideea de a da foc unei moschei sau unui templu nu vă va veni atunci când sunteţi singuri; în schimb nu veţi ezita să o faceţi în calitate de element al unui grup, deoarece, în acest caz, răspunderea voastră individuală nu va mai fi angajată. Într-un grup sunt responsabili toţi şi niciunul. Nu există o conştiinţă individuală, ci o conştiinţă de grup. Astfel regresaţi, redevenind asemenea animalului.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Mulţimea nu este decât un substituit al sentimentului de solitudine. Cei care înţeleg acest lucru, cei care sunt conştienţi de responsabilitatea lor în calitate de fiinţe umane, care sunt conştienţi de proba dificilă, grea, prin care trebuie să treacă omenirea, nu vor alege substituirea. Ei vor accepta faptele aşa cum sunt ele şi nu vor crea ficţiuni. Ideologiile religioase şi politice nu sunt decât ficţiuni care generează un iluzoriu sentiment de unitate. Unitatea nu există decât atunci când sunteţi fără ego, iar ego-ul nu poate muri decât dacă există o completă solitudine. Când sunteţi absolut singuri, nu mai sunteţi. Clipa de solitudine vă face să explodaţi. Vă răspândiţi în infinit. Iată ce trebuie înţeles prin evoluţie, ea nu este nimic altceva. Şi dacă am adoptat denumirea de revoluţie, aceasta am făcut-o datorită faptului că desfăşurarea acestui proces nu este inconstienta. Puteţi fi fără ego sau puteţi rămâne cu ego-ul vostru. Depinde de voi. A ajunge la solitudine – iată singura revoluţie autentică. Şi aceasta necesită mult curaj. Doar un Buddha, un Iisus, un Mahavira sunt în întregime singuri. Nu pentru că şi-au părăsit familia, lumea – aceasta nu este decât o aparenţă. Renunţarea lor nu este un act negativ ci unul pozitiv, o mişcare către solitudine. În realitate, aceasta nu reprezintă nici măcar o renunţare, ci o căutare a perfectei solitudini. Căutarea spirituală converge în întregime spre clipa de explozie, clipa în care ne regăsim absolut singuri. Solitudinea aduce cu sine extazul. Numai ea permite obţinerea iluminării. Nimeni nu poate rămane singur, se crează grupul, familia, societatea, naţiunea. Toate naţiunile, toate familiile, toate grupurile sunt compuse din laşi, din oameni care nu au curajul să rămână singuri. Adevăratul curaj constă în a avea tăria de a rămane singur, şi aceasta însemnă că înţelegeţi într-un mod perfect conştient faptul că sunteţi singur, şi că nu poate fi altfel. Ori vă amăgiţi, ori trăiţi acest fapt. Şi vă puteţi amăgi timp de numeroase vieţi dar, făcând acest lucru, vă învârtiţi mereu în cerc, într-un cerc vicios. Cercul nu se rupe decât dacă experimentaţi realitatea solitudinii voastre. Atunci atingeţi centrul, centrul naturii divine, al totalităţii, al sfinţeniei. Nu-mi pot imagina un viitor în care fiecare fiinţă umană să fie capabilă de acest lucru, în virtutea dreptului de a se naşte. Este imposibil, deoarece conştiinţa este un fenomen individual. Doar inconştienţa este colectivă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Constiinţa apare odată cu individualitatea

Specia umană ca atare nu a ajuns încă în acest punct, care a fost însă atins de fiinţele umane individuale. Fiecare om trebuie să-şi realizeze propria individualitate şi să-şi asume responsabilitatea pe care aceasta o implică. Primul lucru care trebuie făcut este să acceptăm solitudinea ca fapt primordial şi să învăţăm să trăim cu ea. Nu să creăm situaţii imaginare. Dacă o faceţi nu veţi putea cunoaşte adevărul. Deoarece în acest caz sunt proiectate, create, stări fictive; sunt cultivate pseudo-adevăruri ce vă împiedică să cunoaşteţi ceea ce este. Trăiţi realitatea solitudinii! Dacă reuşiţi, dacă între voi şi această realitate nu se interpune nimic, vă este revelat adevărul. Fiecare fapt reveleaza adevărul, cu condiţia de a fi văzut în profunzime. În consecinţă, trăiţi realitatea responsabilităţii voastre, realitatea solitudinii voastre. Dacă reuşiţi, va avea loc explozia. Drumul este anevoios, dar altul nu există. Tocmai dificultatea, tocmai acceptarea adevărului sunt cele care vă duc în punctul de explozie. Numai atunci extazul se manifestă, nu înainte. Dacă ar fi venit din întâmplare, el nu ar fi avut nici o valoare, deoarece nu l-aţi fi meritat. Nu aţi fi avut capacitatea de a-l sesiza, această capacitate fiind produsul disciplinei. Dacă ajungeţi să realizaţi faptul că sunteţi responsabili de propria persoană, disciplina urmează ca o consecinţă firească. Nu poate fi altfel. Dar disciplina la care ne referim nu provine dintr-o constrângere exterioară. Ea provine din propria voastră persoană, toate actele voastre se derulează în ordine. Nu veţi mai spune nici măcar un singur cuvânt superficial. Fiind conştienţi de solitudinea voastră, începeţi să simţiţi, de asemenea, angoasa celorlalţi. Simţind-o, nu vă mai comportaţi superficial niciodată, deoarece sunteţi răspunzători nu numai pentru voi înşiva, ci şi pentru alţii. Faptul de a trăi propria voastră solitudine vă face capabili să o înţelegeţi pe aceea a tuturor fiinţelor umane. Fiul ştie că tatăl lui este singur; soţia ştie că soţul ei este singur; soţul ştie că soţia sa este singură. Şi, imediat ce cunoaşteţi acest lucru, nu puteţi să nu fiţi plini de compasiune.

OSHO

8 lecții de aur pe care trebuie să le învățăm de la Buddha

 

Advertisements
Advertisements

Alchimia Respiraţiei

Alchimia Respiraţiei

   Alchimia Respiraţiei

Este adevărat că, pe cât putem, nu ar trebui să împiedicâm sau să intervenim în cursul natural al vieţii noastre, altfel apar probleme. Ar fi bine să nu deranjăm felul în care corpurile noastre funcţionează în mod normal. Nu ar trebui să intervenim în modul în care respirăm, umblăm, stăm în picioare sau ne asezăm, pentru că în clipa în care o facem încep să apară schimbări.

Amintiţi-vă că atunci când pierdem ceva are loc o schimbare, şi atunci când câştigăm se întâmplă acelaşi lucru. Atât pierderea, cât şi câştigul sunt schimbări. Aşa că, dacă vreţi să rămâneţi la fel, este corect să nu interveniţi asupra respiraţiei. Dar, dacă vreţi să produceţi o transformare în vieţile voastre, atunci trebuie să vă asumaţi riscul. Riscul este că atunci când vă schimbaţi felul de a respira, vă schimbaţi întregul stil de viaţă. Dacă sunteţi satisfăcuţi aşa cum sunteţi, dacă voi consideraţi că este în regulă să fiţi cum sunteţi acum, atunci nu trebuie să faceţi nimic. Dar dacă simţiţi că nu este destul să fiţi aşa cum sunteţi acum, trebuie să faceţi o schimbare! Atunci o schimbare în felul de a respira ajunge să fie importantă, foarte importantă. În clipa în care vă schimbaţi felul de a respira, multe dintre lucrurile din voi vor începe să se destrame şi multe altele se vor aduna la un loc. După mii de experimente s-a descoperit care sunt acele părţi care se destramă şi care sunt cele care se adună şi vi se adaugă. Acum este aproape bătut în cuie: e o adevărată ştiinţă! Ştim cu toţii câteva lucruri din viaţa de zi cu zi. De exemplu, când te înfurii ţi se schimbă felul în care respiri, nu rămâne la fel. Felul în care respiri se schimbă chiar şi atunci când eşti tăcut şi calm, nu rămâne ca înainte. Iar dacă ştii cum respiri când eşti calm, atunci poţi să creezi acea stare prin reglarea respiraţiei în aşa fel încât să corespundă cu tăcerea. Mintea şi respiraţia sunt legate una de cealaltă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Când mintea se excită sexual, respiraţia se schimbă imediat

Când mintea se excită sexual, respiraţia se schimbă imediat. Deci, dacă atunci când eşti excitat nu laşi felul în care respiri să se modifice, dorinţa de sex dispare. Nu poate continua. Pentru ca orice lucru să se poată produce, fiecare parte a corpului trebuie să se alinieze într-un anumit fel cu toate celelalte. Aşa că, dacă începi să respiri calm atunci când te ia pe sus ditamai valul de furie, furia se va evapora, pentru că nu are cum să rămână la fel când respiri calm. Este imposibil ca cineva să fie furios dacă respiraţia îi este calmă şi regulată. Furia şi respiraţia liniştită nu pot merge mână în mână. Deci disciplina respiraţiei este foarte importantă. O schimbare a modului de a respira duce la o schimbare corespunzătoare în mintea voastră. Şi inversul este posibil.

Dacă respiri în modul în care o faci când eşti furios, descoperi repede că în minte îţi apare furia. Ar fi bine să înţelegem, aici, diferenţa dintre ceea ce numim respiraţie artificială şi ceea ce numim respiraţie naturală. Ceea ce voi cunoaşteţi ca fiind respiraţie naturală nu e chiar atât de naturală. Dacă o înţelegeţi cu adevărat, veţi şti că acea respiraţie cu care sunteţi obişnuiti este artificială, dar pentru că aţi respirat aşa multă vreme, încă din copilărie, v-aţi obişnuit cu ea. A devenit un obicei, o a doua natură. Voi nu ştiţi cu adevărat ce este respiraţia naturală! Respiraţi într-un anumit fel ziua, iar noaptea respiraţi într-un mod foarte diferit. Respiraţia voastră din timpul zilei a devenit artificială. Noaptea, în timp ce dormiţi, respiraţia naturală preia controlul. Felul în care respiraţi în timpul somnului este mai natural decât respiraţia voastră din timpul zilei.

Dacă deveniţi ceva mai conştienţi de modul în care respiraţi când sunteţi într-o mulţime şi cum o faceţi când sunteţi singuri, veţi constata că cele două moduri sunt foarte diferite. Veţi descoperi că respiraţia vi se schimbă şi atunci când ieşiti din mulţime şi rămâneti singuri. Când sunteţi înconjuraţi de o mulţime, mintea voastră este în tensiune, iar respiraţia este scurtă şi superficială, nu merge în profunzime. Dar atunci când sunteţi singuri şi relaxaţi, respiraţia voastră devine din nou profundă. Noaptea, când dormiţi, ea ajunge complet profundă. Nu respiraţi niciodată atât de profund ziua; când sunteţi treji nu respiraţi niciodată atât de natural şi profund, şi puternic, încât să vă puteţi auzi respiraţia. Ceea ce noi cunoaştem drept respiraţie naturală nu este naturală, este doar o respiraţie condiţionată şi artificială din care ne-am făcut un obicei.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Copiii respiră complet altfel

Copiii respiră complet altfel. Duceţi un copil la culcare şi uitaţi-vă la el cum doarme, respiră cu burta; pe măsură ce respiră, burta i se ridică şi coboară. Dar adulţii respiră cu pieptul. Copilul respiră natural! Dacă începeţi să respiraţi precum copiii, mintea voastră va ajunge încet-încet în aceeaşi stare cu cea a unui copil; mintea voastră va deveni la fel de inocentă ca a unui copil. Sau, invers, dacă veţi deveni la fel de inocenţi ca şi copiii, veţi începe să respiraţi cu burta. În Japonia şi China, statuile lui Buddha îl reprezintă cu o burtă mare şi un piept mic. Nouă ni se pare că statuile japoneze arată ciudat, credem că sunt deformate şi urâte. Dar, de fapt, ele sunt corecte, pentru că atunci când respiră un om al tăcerii cum e Buddha, el respiră cu burta, acesta e modul natural de a respira! Burta cea mare a statuii lui Buddha este simbolică. S-ar putea ca în realitate ea să nu fi fost atât de mare, dar trebuia să fie reprezentată astfel, pentru că un om ca Buddha respira cu burta şi este inocent ca un copil. Când înţelegem asta, putem să ne îndreptăm către o respiraţie mai naturală. Când respiraţia noastră devine complet naturală, în interiorul nostru începe să se dezvolte şi să se desfăşoare cel mai mare potenţial al vieţii noastre. Respiraţia este atât de profund legată de fiinţa noastră încat chiar şi o uşoară modificare a ei creează reverberaţii în întreaga noastră fiinţă. Oxigenul din respiraţie reprezintă potenţialul pentru viaţă. Respirând profund, inspiraţi atât de multă viaţă, încât potenţialul energiilor voastre latente este zgândărit şi începe să se trezească. Dacă îţi urmăreşti respiraţia profundă timp de douăzeci şi patru de ore pe zi, vei ajunge să nu mai poti dormi deloc. Atenţia constantă asupra respiraţiei te ţine treaz. De ce deveniţi apatici şi lipsiţi de sensibilitate când mergeţi într-un loc aglomerat? Din cauza excesului de dioxid de carbon şi a lipsei de oxigen! Orice produce carbon în corpul nostru ne adânceşte inconştienţa.

Creşterea nivelului de dioxid de carbon din corp duce la mai mult somn, ne aduce energiile deja adormite într-un somn mai profund. Oxigenul este extrem de preţios. Cu cât îţi umpli mai mult corpul cu oxigen, cu atât mai rapidă va fi tranziţia de la corp la suflet. Oxigenul este de mare ajutor în trezirea şi curgerea lui kundalini. Oxigenul, care este adevărata forţă vitală, este invizibil. Ceea ce noi numim viaţa noastră este un proces de oxigenare. Oriunde există oxigenare, există şi viaţă. Viaţa este oxigen în flăcări. Deci, cu cât se oxigenează mai mult, cu atât mai strălucitoare este flacăra vieţii tale!

OSHO

SOLITUDINEA

 

 


Legea universală a efectului invers

Legea universală a efectului invers

Legea universală a efectului invers

Legea efectului invers este una dintre legile fundamentale ale universului. Înţelegerea modului în care ne afectează viaţa această lege ne poate ajuta să ajungem la o înţelegere mult mai profundă a lumii noastre psihologice. De ce? Pe scurt, legea efectului invers poate sta în calea noastră către îndeplinirea visurilor noastre, scopurilor personale, în calea disciplinării copiilor noştri şi, în general, în calea tuturor interacţiunilor cu cei din jurul nostru.

Pentru a explica cât mai simplu această lege: cu cât o persoană încearcă să facă ceva în mod conştient, cu atât mai dificil îi va fi să reuşească. Într-adevăr, doar cuvântul „încearcă” implică faptul că nu o să reuşească. Astfel, vei putea încerca întotdeauna şi tot nu te vei putea ridica de la sol. Desigur, această lege pare a contrazice tot ceea ce este logic. Majoritatea dintre noi suntem de părere că încercările noastre repetate vor aduce cu ele reuşite pe măsura numărului încercărilor noastre. Putem cunoaşte reuşitele de îndată ce suntem în mişcare, dar această lege este cea care creează o rezistenţă interioară de a ne pune în mişcare în primul rând. De fiecare dată când „încercăm”, ne adunăm energia şi forţăm un anumit rezultat. Adesea, această energie pare să se lovească de un zid cosmic şi se întoarce ca un bumerang la noi, de parcă încercă să ne împingă în locul din care am pornit. Într-un fel, se aseamănă cu vechiul clişeu „Doi paşi înainte şi un pas înapoi”. Cu toate acestea, toată această luptă se naşte tocmai din „încercarea” noastră. Cu cât vom încerca mai mult, cu atât mai dificil va deveni. În cazul în care cineva îţi spune că va încerca, 99% din rezultat este deja decis. De aceea, de foarte multe ori atunci când cineva spune că va „încerca” să slăbească, să se lase de fumat, să renunţe la desertul favorit nu va reuşi. Deoarece lucrăm cu un principiu universal, legea efectului invers este o energie destul de dificil de controlat. Este la fel de naturală şi de automată precum legea gravitaţională. În majoritatea cazurilor, este necesar să urmezi un program vreme de 21 de zile pentru a-ţi forma un nou obicei. În drumul tău către formarea obiceiurilor vor exista foarte multe piedici. Energia definită de „a încerca” nu o să te ajute prea mult, în special în cazul în care o faci pentru că ai citit un articol pe internet dimineața, sau pentru că ai aflat dintr-o altă sursă că „ar trebui”. Pe de altă parte, atunci când cineva spune „voi face” în loc de „voi încerca”, el sau ea are dispoziţia necesară de a trece dincolo de zidul rezistenţei interioare. Întotdeauna va exista o rezistenţă interioară atunci când ia naştere un nou model de energie. Cu toate acestea, o altă lege fundamentală a universului ne arată că obiectele în mişcare au tendinţa de a rămâne în mişcare. De îndată ce vom pune în mişcare un nou obicei, Universul ne va ajuta să-l menţinem în mişcare. De aceea, cea mai dificilă parte este reprezentată de primul pas.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Cum putem transcende legea efectului invers?

Conştientizarea şi acceptarea sunt necesare. Desigur, înțelegerea acestei dinamici ne poate ajuta să evităm lupta şi frustrarea. Atunci când vom fi pregătiţi să adoptăm un nou obicei, cu toate provocările sale, ne va fi mult mai uşor să-l ducem la bun sfârşit. Aşteptarea piedicilor şi traversarea acestora pare mult mai uşoară atunci când ştim la ce să ne aşteptăm. Un alt aspect necesar pe care trebuie să-l avem în vedere este dorinţa sinceră de a face cu adevărat ceea ce vrei să faci. Dorinţa este o energie puternică şi poate depăşi energia rezistenţei foarte uşor. Motivaţia este totul în viaţă. Nu vei putea să te ridici din pat dimineaţa fără un pic de motivaţie interioară. Atunci când vrem cu adevărat ca un anumit rezultat să se materializeze, universul are tendinţa de a ne onora intenţia. Cu cât decizia este mai puternică, cu atât mai mult vei primi sprijinul universului.

Asadar,  „Veghează asupra gândurilor, simţămintelor, cuvintelor şi faptelor tale. Aceasta îţi va clarifica viziunea! Ca să influenţezi evenimentele, n-ai nevoie să cunoşti cauzele. Ce mod complicat şi ciudat de a face lucrurile! Nu eşti tu sursa şi sfârşitul fiecărui eveniment? Controlează deci evenimentul la sursă. Eşti confuz deoarece crezi că tu eşti în lume, iar nu lumea în tine. Cine a apărut mai întâi – tu sau părinţii tăi? Tu îţi imaginezi că te-ai născut la o anume dată şi într-un anumit loc, că ai un tată şi omamă, un corp şi un nume. Acesta este păcatul tău şi calamitatea ta! Tu vei putea negreşit să schimbi lumea dacă vei lucra pentru asta. Aşadar, lucrează. Cine te opreşte? Cu cauze sau fără cauze, tu eşti cel care ai făcut această lume şi tu o poţi schimba. Totul se datorează faptului că ţi-ai uitat propria fiinţă. Deoarece ai dat realitate filmului de pe ecran, tu iubeşti oamenii lui, suferi pentru ei şi cauţi să-i salvezi. Este complet fals. Trebuie să începi cu tine însuţi. Nu există altă cale. Lucrează, bineînţeles. Nu-i nici un rău în faptul că lucrezi.

Nu uita ceea ce eşti. Între timp, lucrează din toată inima. Lucrul şi cunoaşterea ar trebui să meargă mână în mână.” (Nisargadata Maharaj)

O săptămână binecuvântată şi inspirată, în adevăr şi iubire! …sursa

Alchimia Respiraţiei

 


Autoblestemul – ”Sunt dăunătoare chiar și unele fraze pe care le spui zi de zi”

Autoblestemul - ”Sunt dăunătoare chiar și unele fraze pe care le spui zi de zi”

Autoblestemul

”Sunt dăunătoare chiar și unele fraze pe care le spui zi de zi”

Omul poate fi capabil să-și provoace singur rău. Uneori e de ajuns un simplu cuvânt spus din toată inima și se acvitează acea aură negativă. Aceste fenomen se numește blestem. Cum funcționează?

Blestemul este o energie cu impact negativ prin care omul își face sie însuși rău. Această energie nu implică ritualuri speciale – trebuie să spui anumite cuvinte sau fraze ca să atragi această energie asupra ta.

De exemplu :
• Să fiu blestemat.
• Blesteamă-mă, Doamne!
• Să dispar de pe acest pământ.
• Mă urăsc.
• Mai bine nu mă nășteam.
• M-am născut sărac, sărac voi muri.
• Nu sunt iubit de nimeni.
• Sunt atât de prost.
• Fericirea niciodată nu va bate la ușa mea.
• Nimeni nu este mai urât decât mine.
• Sunt singur, bolnav și sărac.

Și multe alte fraze – nici măcar nu-ți poți imagina ce efect negativ au asupra ta. Necunoașterea regulilor nu te scutește de consecințe. Sunt dăunătoare chiar și unele fraze pe care le spui zi de zi.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Cum ar fi:

  • Acel moment când ești uimit – „Nu pot să cred”. Asta înseamnă că nu-ți dorești nimic, te lipsești de indentitate și de unele posibilități.
  • Atunci când ești indignat: „Doar peste trupul meu.” Dacă universul dorește să dea viață unor evenimente, tu pui o condiție care poate distruge orice dorință.
  • „Ochii mei să nu te vadă niciodată.” Spunând această frază în timp ce te cerți cu cineva înseamnă că renunți la propria vedere doar ca să nu vezi pe acel cineva. Același lucru se întâmplă și atunci când spui – „ Să nu te aud niciodată.”
  • „Să-ți ieși din minți.” Această frază poate fi percepută de subconștient ca o comandă capabilă să provoace dezvoltarea unor boli mintale.

De asemenea au un impact negativ asupra oamenilor și înjurăturile. Înjurăturile reduc sistemul energic și te încarcă negativ. Blestemul acționează odată ce ai ai rostit cuvintele sub impact emoțional. La un moment dat cantitatea se transformă în consecințe. Victima nu este conștientă de problemă, fiindcă energia negativă este percepută ca o lipsă a optimismului.

Cum să recunoști blestemul?

Pericolul oricărui blestem nu este mereu e diagnosticat. Conversațiile și puterile unui magician nu te vor ajuta. Poți recunoaște blestemul cu ajutorul acestor simptome:

  • Depresia, lipsa dorinței de a trăi viitorul.
    • Starea de vinovăție și frica față de ceilalți.
    • Boli cronice și probleme permanente de sănătate.
    • Probleme în viața personală și în relațiile cu oamenii din jur.
    • Gânduri obsesive de sinucidere.
    • Dependența de alcool și droguri.
    • Neplăceri la locul de muncă și pe plan financiar.

Simptomele sunt diferite în indepedență de energia pe care omul și-a atras-o în viața sa. Simptomele care apar din cauza frazelor și a cuvintelor spuse de victimă:

  • Capul familiei mereu se plânge de lipsa banilor și se închide în captivitatea sărăciei.
    • Femeia care se crede neatractivă – ceilalți o vor vedea la fel.
    • Bătrânii care își prezic moartea, grăbesc acest moment atrâgând spre ei probleme de sănătate.

Omul își alege propriul destin. Incapacitatea de a se exprima și nemulțirea față de sine sunt pricipalele motive care declanșează acest program distructiv. Dacă nu este oprit la timp, va distruge victima.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Cum să depășești blestemul?

Blestemele sunt considerate cele mai complexe în domeniul magiei. Pentru a elimina blestemul din viața ta trebuie să ții cont de următoarele condiții:

  • Împacă-te cu tine însuți. Ura față de tine nu te va întoarce de la blestem. Încetează să te plângi și să te învinovățești. Nu este corect să te victimizezi din cauza problemelor, trebuie să înțelegi că mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor îmbunătăți. Orice gând negativ îți poate distruge viitorul promițător.
  • Încearcă să scapi de obiceiul de a înjura. Aceste cuvinte au un efect distructiv, de aceea trebuie să le excluzi din vocabularul tău.
  • Atunci când comunici nu trebuie să amintești de demoni, diavoli și alte duhuri întunecate. Trebuie să renunți la frazele care au impact de auto-distrugere. Cuvintele se materializează, din această cauză trebuie să ții cont de ceea ce vorbești.

Din momentul în care te eliberezi de energia negativă e de dorit să-ți controlezi comportamentul. Dragostea și respectul față de tine însuți – cheia către o viață cu suuces. O atitudine pozitivă contribuie la formarea unui scut care te protejează de orice energie negativă.

sursa:

Legea universală a efectului invers

 


Ceea ce cauţi cu adevărat, te caută pe tine…



Ceea ce cauţi cu adevărat, te caută pe tine

Ceea ce cauţi cu adevărat, te caută pe tine

Ceea ce cauţi cu adevărat, te caută pe tine. Ceea ce nu cauţi cu adevărat, va pleca destul de repede. Mişcarea în lume are loc nu din punctul unde lipseşte ceva, ci din punctul prezenţei, încrederii şi unde nu există grabă.
Relaxează-te, respiră, deschide larg braţele vieţii, azi, acum. Fii blând, compătimitor, iar îndoielile ţine-le undeva alături. Totul va veni la tine. Vei simţi la gust şi succesul, si eşecul, şi plăcerea, şi durerea, bucuria enormă şi suferinţa profundă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Creează un cuib pentru toate aceste fragmente pierdute a infinitului şi vechiului tu. Ai încredere în ceea ce vine şi pleacă de la tine. Ai încredere în ceea ce ramâne şi nu te lăsa. Ai încredere chiar si în îndoieli.
Ceea ce cauţi cu adevărat, te caută la fel cum cauţi si tu  pentru ca tu cauţi doar în oglindă. Îti cauţi prezenţa si niciodată nu ai fost separat de ea. De îndată ce vei găsi eşti găsit. De îndată ce afli eşti cunoscător. Accepţi acest lucru atât de profund, cât de profund eşti tu însuţi. Abundenţa  este toată a ta, obţinuta fără mari eforturi. Este minunea fiecarei respiraţii, fiecărei bătăi de inimă. Este fiecare senzaţie ce pulsează si fiecare furnicătura în corp. Este bucurie, tristeţe, explozie de creaţie. Este o reuniune neaşteptată sau o pierdere bruscă. Este o noua şansă să te întâlneşti. O nouă zi din viaţă, care îti propune să încerci totul. Este prospeţimea momentului, dăruit absolut gratis. Este un dar nepreţuit oferit tie. Plin, liniştit te joci cu dorinţele apărute şi dispărute, cum se joacă oceanul pe propriile întinderi cu valurile iubite.

 Jeff Foster

Autoblestemul – ”Sunt dăunătoare chiar și unele fraze pe care le spui zi de zi”

 


5 PAȘI PENTRU A RENUNȚA LA VINOVĂȚIE

5 PAȘI PENTRU A RENUNȚA LA VINOVĂȚIE

5 PAȘI PENTRU A RENUNȚA LA VINOVĂȚIE

Dacă trăiești mereu cu sentimentul că ești vinovat, păcătos sau rău, ori că trebuie să ispășești prin pedeapsă nu știu ce vină, vei suferi în permanență, te vei îndepărta de Sinele tău Divin, deoarece Dumnezeu este iubire și ne-a făcut din și pentru iubire, iar suferința nu are frecvență spre divinitate. Așa că vă recomand să încetați cu vinovăția; în continuare aveți câteva sugestii despre cum să scăpați de ea.

  • Interpretează în favoarea ta ce ți se întâmplă în experiențele de viață:

Ori de câte ori faci ceva pentru care ești tentat să te consideri vinovat, găsește o modalitate de a te discupla. Gândește-te cum ai considera acel lucru dacă a fi făcut de o persoană pe care o iubești. Din moment ce poți face orice, de ce nu ai interpreta acel lucru în favoarea ta? Totul ține de credința ta – și succesul și eșecul. Unde este mintea ta acolo ești și tu, adică dacă tu gândești în favoarea ta, toată viața se va desfășura ca atare.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

      • Nu-i învinui și nu-i judeca pe ceilalți:

Se spune în Biblie că „După cum judeci așa vei fi judecat” – și nu de un Dumnezeu răzbunător și crud, ci după propria-ţi minte. Pentru că așa este setată să vadă lucrurile, și așa cum vezi despre altul așa vei vedea și despre tine. Iată un principiu moral: „te vezi cu aceeași ochi cu care îi vezi și pe ceilalți” și automat te tratezi cu aceeași asprime sau toleranţă cu care îi tratezi pe cei din jur. De asemenea aşteptaţi din partea lor același comportament. Când îl județi pe altul, de fapt te judeci pe tine

    • Nu te răzbuna nici pe tine, nici pe alții:

„Răzbunarea este a mea”, spus-a Domnul – ne învață Biblia. Cu alte cuvinte răzbunarea nu este treaba noastră și ar fi bine să o lăsăm pe seama universului. Dacă cineva merită o lecție pentru ce a făcut, nu ști tu cel care trebuie să i-o dea, adică nu e treaba ta. În primul rând, nu câștigi nimic făcându-i pe ceilalți să sufere. Dimpotrivă, îți pierzi liniștea și pacea, iar asta nu e bine deloc. Iertarea este un dar pe care ți-l faci ţie: nu ierta pentru că o merită celălalt, ci pentru că tu meriți. Când nu ierți pe cineva pierzi foarte multă energie, este ca atunci când stai la ușa cuiva și nu-l lași să plece și depui mult efort pentru a ține ușa închisă. În clipa în care te lași dominat de ură și furie îți otrăvești sufletul și este păcat să-ți irosești viața clocotind de resentimente; păcatele celor din jur nu merită osteneala, iar tu meriți mult mai mult. Dacă vei să nu fi pedepsit, nu pedepsi.

      • Apreciază-te și acceptă aprecierea celorlalți:
        Acordă-ți cel puțin zece minute în fiecare zi pentru a-ți consolida viziunea pozitivă asupra persoanei și vieții tale. Pentru asta poți recurge la meditație, rugăciune, imagerie creativă, un jurnal sau pur și impun să-ți îmbunătățești elația cu tine și cu cei apropiați. Reamintește-ți că ești genial, că poți iubi, că ești plin de bucurie și că poți atinge orice obiectiv pe care ți-l propui.
        Notează-ţi lucrurile care îți sunt dragi și pe care ți le propui pentru împlinire. Gândeşte-te de câteva ori pe zi la acele obiective, ca și cum sunt împlinite. Nu te scuza și nu te subaprecia niciodată în relațiile cu ceilalți și cu tine și acceptă complimentele fără a încerca să abați atenția în altă parte, ca și cum nu ar fi vorba e tine. Nu-ți ascunde meritele, folosește-le pentru a deveni mai puternic. De câte ori îți amintești meritele tale, de atâtea ori te reconectezi la sursa divină din tine care a făcut posibilă realizarea.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

      • Acționează cu convingere!

Când ți se oferă ocazia să faci ceea ce-ți dorești acționează cu convingere, ai încredere în tine și vei reuși. Acționează ca și cum ai deja acel lucru, devino acel lucru și atunci, prin frecvența ta, vei atrage din univers acea frecvență specifică și-l vei avea.
Dacă cineva crede în tine mai mult decât tu însuți acceptă-i părerea fără a-ți scoate în evidență limitele, fără a evoca insuccesele trecute. Există doar două posibilități: fie demonstrezi că ai dreptate și nu ești în stare să faci nimic, fie realizezi ce-ți dorești. Ce preferi?

  • Spor la lucru și nu uitați că toată puterea se află în interiorul vostru. Ce aveți de făcut este să o accesați și să vă BUCURAȚI.

    Așa să fie!

    Preluat din cartea Regăsirea puterii interioare;

    Autor: psiholog clinician-principal dr. Niculina Gheorghiță

    Ceea ce cauţi cu adevărat, te caută pe tine…

 


JUDECAREA SAU ÎNŢELEGEREA DEFECTELOR

 

JUDECAREA SAU ÎNŢELEGEREA DEFECTELOR

     JUDECAREA SAU ÎNŢELEGEREA DEFECTELOR

În viaţă singurul lucru important este schimbarea radicală, totală şi definitive, restul, sincer, nu are nici cea mai mică importanţă. Meditatia se dovedeşte fundamentală dacă dorim cu sinceritate o astfel de schimbare. Nicidecum nu dorim meditaţia nontranscendentă, superficială şi vană. Avem nevoie să devenim serioşi şi să lăsăm deoparte atâtea nerozii care abundă în pseudo-esoterismul şi pseudo-ocultismul ieftin. Trebuie să ştim să fim serioşi, trebuie să ştim să ne schimbăm dacă, cu adevărat, nu vrem să eşuam în munca esoterică.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Cine nu ştie să mediteze, superficialul, ignorantul niciodată nu va putea dizolva Egoul; va fi mereu un buştean neputincios pe furioasa mare a vieţii. Un defect descoperit pe terenul vieţii practice, trebuie să fie înţeles în mod profund prin intermediul tehnicii meditaţiei. Materialul didactic pentru meditaţie se întâlneşte cu precizie în diferitele evenimente sau circumstanţe zilnice ale vieţii practice, acest lucru este incontestabil. Orice circumstanţă dezagreabilă trebuie să fie reconstruită cu ajutorul imaginaţiei conştiente prin intermediul tehnicii meditaţiei. Reconstruirea oricărei scene ne permite să verificăm prin noi înşine şi în forma directă intervenţia mai multor Euri participante la aceasta. Tendinţa marcată de a-i învinovaţi pe alţii este o piedică, un obstacol, pentru înţelegerea propriilor noastre erori. Fiind vorba să înţelegem fundamental orice defect psihologic trebuie să fim sinceri cu noi înşine. Din nenorocire, Pilat, demonul minţii, întotdeauna se spăla pe mâini, niciodată nu e de vină, niciodată nu-şi recunoaşte erorile. Fără evaziuni de nici un fel, fără justificări şi fără dezvinovăţiri trebuie să ne recunoaştem propriile noastre erori. Este indispensabil să ne auto-explorăm pentru a ne auto-cunoşste în mod profund şi să plecăm de la zero absolut. Fariseul interior este o piedică pentru înţelegere. Să te presupui virtuos este absurd. Odată l-am întrebat pe Guru-ul meu următoarele: Exista vreo diferenţă între Monada ta Divina şi a mea? Maestrul a răspuns: Nici una, pentru că tu şi eu şi fiecare dintre noi nu este mai mult decât un melc rău la sânul Tatălui. Să-i judeci pe alţii şi să-i califici drept magi negri se dovedeşte incongruent pentru că orice creatură umană atâta timp cât nu şi-a dizolvat Eul pluralizat este mai mult sau mai puţin neagră. Să te auto-explorezi în mod intim este cu siguranţă ceva foarte serios; Egoul este realmente o carte cu multe volume. În loc să ne închinăm execrabilului demon Algol e mai bine să bem din vinul meditaţiei, din cupa perfectei concentrări. Atenţia deplină, naturală şi spontană în ceea ce ne interesează, fără nici un artificiu, este cu adevărat concentrare perfecta. Orice greşeală este polifatetică şi se procesează în mod fatal în cele patruzeci şi nouă de departamente ale subconştientului. Un defect psihologic descoperit, trebuie înţeles în întregime în diferitele dedesubturi ale minţii. Nu ar fi posibilă înţelegerea profundă fără practica meditaţiei. Orice defect intim se dovedeşte multifatetic şi cu legături şi rădăcini diverse pe care trebuie să le studiem cu judecată. Auto-revelaţia este posibilă atunci când există înţelegerea completă a defectului pe care în mod sincer vrem să-l eliminăm. Auto-determinări noi apar din Conştiinţă atunci când înţelegerea este unitotală. Analiza superlativă este utilă dacă este combinată cu meditaţia profundă, atunci izbucneşte flacăra înţelegerii. În orice scena de gelozie pasională intră în joc Euri de desfrâu, mânie, amor propriu, gelozie etc. etc. care apoi vor trebui supuse judecăţii în mod analitic, fiecare separat pentru a le înţelege integral cu scopul evident de a le dezintegra total. Înţelegerea se dovedeşte foarte elastică, de aceea avem nevoie să scrutăm de fiecare dată mai profund; ceea ce azi înţelegem într-un fel, mâine vom înţelege mai bine. Supunerea la judecată sau înţelegerea unui defect are scopul de a ne face pe deplin conştienţi de el. Avansând pe acest teren al înţelegerii cu scopul ferm de a elimina Egoul, Eul Însuşi, va trebui să trecem prin mari crize emoţionale. “Dacă apa nu fierbe la o sută de grade, nu se dezintegrează ceea ce trebuie să se dezintegreze şi nu se cristalizează ceea ce trebuie sp se cristalizeze.” Dezintegrarea oricărui Agregat Psihic este posibilă doar pe baza de munci conştiente şi suferinţe voluntare. De fiecare dată când se dezintegrează înăuntrul nostru un element psihic nedorit, în personalitatea noastră se cristalizează o putere luminoasă. Aşa se va cristaliza în noi Sufletul. Ce se înţelege prin Suflet? Sufletul este tot acel ansamblu de Forţe, Puteri, Atribute, Calităţi, Virtuţi, Esenţe, Corpuri etc. care se afla în interiorul Fiinţei. Evangheliile spun: “Cu răbdare veţi dobândi Sufletele voastre”. În prezent, noi nu posedăm Sufletele noastre; ci dimpotrivă Sufletul ne posedă pe noi. Suntem o încărcătură grea pentru ceea ce se numeşte Suflet, un colet realmente copleşitor. Să ajungem să ne dobândim Sufletul este o dorinţă arzătoare; să fim stăpânii propriilor noastre Suflete este formidabil. Mai mult decât atât, însuşi corpul fizic trebuie să ajungă să se transforme în Suflet.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Cine posedă Sufletul său, dispune de puteri extraordinare.

Aceia care au ajuns să cristalizeze Sufletul, s-au convertit, din acest motiv, în creaturi absolut diferite. Şi acest lucru este scris, ca marturie, în Cărţile Sfinte ale tuturor Religiilor lumii. Dar repet: Dacă apa nu fierbe la o sută de grade, nu se dezintegrează ceea ce trebuie să se dezintegreze şi nu se cristalizează ceea ce trebuie să se cristalizeze. Aceasta nu este o chestiune pur intelectuală, nu! Nu este vorba de simplă demagogie, nici de vană pălăvrageală insubstanţială a unei discuţii ambigue, nu! Evident, dacă nu trecem prin mari crize emoţionale, nici nu putem reuşi să cristalizăm Sufletul. Pentru disoluţia radicală a oricărui Agregat Psihic inuman este nevoie să trecem, în mod inevitabil, prin foarte grave crize emoţionale. Când am simţit, cu precizie, Eul amorului propriu care se află foarte ascuns în cutele cele mai profunde ale psihicului meu, am simţit o mare durere, a trebuit să trec prin mari crize emoţionale. Am suferit mult, da, mult, si m-am căit cu adevărat; atunci am reuşit ca Devi-Kundalini Shakty să-mi pulverizeze un astfel de “element indezirabil”. Când am descoperit că există, pe acolo, un demon foarte pervers care simţea mânie şi care venea din timpuri foarte vechi, am suferit nespus, am trecut prin oribile crize emoţionale, am simţit ruşine faţă de mine însumi, dar am reuşit ca Devi-Kundalini Shakty să-mi pulverizeze un astfel de element psihic abominabil.

Aşadar, dacă nu trecem prin înspăimântătoare crize emoţionale, nu se dezintegrează acele Euri. Am cunoscut oameni capabili să treaca prin astfel de crize. Îmi vine în memorie cazul unei anumite surori gnostice de la Sediul Patriarhal din Mexic care a trecut prin zbuciumări înspăimântătoare, prin oribile crize morale, atunci când şi-a amintit de erori grave din existenţele ei anterioare. Astfel de oameni, cu acea teribilă capacitate de remuşcare, astfel de persoane, atât de capabile să treacă prin atât de grave crize emoţionale, evident pot cristaliza Sufletul; şi ceea ce ne interesează pe noi este, cu precizie, acest lucru: cristalizarea tuturor principiilor animice în noi înşine, aici şi acum.

Samael Aun Weor

5 PAȘI PENTRU A RENUNȚA LA VINOVĂȚIE

 


GÂNDEȘTE!

GÂNDEȘTE!

GÂNDEȘTE!

Dacă până acum ignoranţa a fost cuvântul de ordine, dacă realitatea înconjuratoare a fost o simplă ştire la TV pentru tine, este momentul să deschizi ochii, să nu te mai laşi dus de val, manipulat şi înrobit. Gândeşte tu, impreuna cu cei din jurul tău, pentru tine şi pentru cei din jurul tău! Singur nu poţi schimba nimic dar împreună putem schimba lucrurile, să meargă in direcţia normală şi firească şi nu în cea trasată cu rigla sau prin cifre de alţii pentru care oamenii sunt doar nişte cifre, nişte procente sau cine ştie ce acronime! Dacă îţi pasă de tine, de familia ta de toate lucrurile bune şi frumoase ce te înconjoară şi vrei ca şi mâine să le vezi… GÂNDEŞTE!

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Principiul Unităţii,

 – înseamnă a vedea Întregul în tot şi în toate şi a întelege şi a trăi ca făcând parte dintr-un Întreg. Fii cu adevărat Spiritual, fiindcă a fi Spiritual înseamnă a uni şi a te simţi unit cu toţi ceilalţi şi cu Întregul Univers.

Principiul Adevărului.

  • Din principiu să trăieşti în Adevăr, să cultivi Adevărul şi să Iubeşti Adevărul toată Viaţa ta. Cultivă-ţi puterea Discernământului pentru a putea lua decizii sănătoase şi a face fapte bune, astfel vei putea deveni un Om Spiritual.

Principiul Vieţii.

  • Din principiu Iubeşte şi respectă Viaţa şi toate Formele de Viaţă. Acceptă Viaţa aşa cum este şi crează-ţi o Viaţă plină de Bucurie, Fericire şi Armonie, Conştientizând că Viaţa este Bunul cel mai de preţ.

Principiul Iubirii.

  • Dăruieşte-te total în tot ceea ce faci şi fă tot ce faci din tot sufletul tău, din toată inima ta, din tot cugetul tău şi cu toată puterea ta, dovedind Înţelepciune şi Iubire în toate activităţile pe care le desfăşori.

Principiul Spiritual.

-Din principiu să nu judeci, să nu condamni, să nu învinuieşti şi fii plin de Iubire şi Respect pentru tot ce-ţi oferă Viaţa. Fii Spiritual şi iubeşte Iubirea, fiindcă a fi Spiritual înseamna a Trăi în Iubirea necondiţionata a Întregului.

Principiul Creativităţii.

  • Fii Creativ, Visător şi Vizionar, plin de Întelegere, Răbdare, Acceptare şi Deschis la nou. Invaţă a învăţa din tot ce-ţi oferă Viaţa şi învaţă-ţi lecţiile de Viaţă pentru a putea creşte şi evolua Spiritual.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Principiul Evoluţiei.

-Cultivă-ţi cele 7 virtuţi: Credinţa, Nădejdea, Dragostea, Chibzuinţa, Cumpătarea, Curajul şi Înţelepciunea şi preocupă-te mereu de Desăvâşirea ta, împreună cu semenii tăi. Ocupă-te mereu de Evoluţia ta Spirituală, fiind permanent în comuniune şi comunicare cu semenii tăi, pentru a Evolua împreună cu ei şi spre binele tuturor.

Principiul Asumării.

-Fii Conştient de Menirea ta în această Viaţă şi în Univers şi asumă-ţi rolul de co-Creator în Creaţie. Deasemenea, asuma-ţi responsabilitatea asupra Gândurilor, Emoţiilor, Sentimentelor, Vorbelor şi Faptelor tale, dar asumă-ţi Responsabilitatea şi asupra Sănătăţii şi a Vieţii tale, Conştient fiind că Sănătatea este Bogăţia Omului.

Principiul Ţelului.

-A avea un Ţel în Viaţă şi a fi mereu Conştient de el este foarte important. Din principiu fii un bun Prieten tuturor şi priveşte Prietenia ca ţel şi nu ca mijloc pentru atingerea Ţelului. Scopul Vieţii este folosirea mijloacelor care o fac să merite trăită.

Principiul Succesului.

-Fii Conştient că poti realiza absolut tot ce-ţi doreşti în Viaţă, dacă trăieşti respectând Adevărurile, Principiile şi Legile Universale, bucurându-te de Succes împreuna cu semenii tăi.

Principiul Demnitatii.

-Din principiu dă dovadă de Demnitate, Hărnicie şi păstrează-ţi Integritatea personală. Orice ţi s-ar întâmpla în Viaţă, să nu uiţi un singur lucru: să-ţi rămâi credincios ţie însuţi.

Principiul Valorii.

-Învaţă să apreciezi Adevăratele Valori în Viaţă. Pune întotdeauna Valorile Spirituale mai presus de cele Materiale, fii darnic şi laudă-i pe ce-i ce au merite şi calităţi deosebite. Înţelegerea Vieţii planetare la nivel naţional, internaţional şi mondial, presupune Cunoaşterea în detaliu a Problemelor Omenirii la toate nivelele şi acceptarea acestora şi totodată soluţionarea lor prin acţiuni Comune, respectând Principiile, Adevărurile şi Legile Universale.  (silentiumlink.blogspot.com)

JUDECAREA SAU ÎNŢELEGEREA DEFECTELOR


PRINCIPIUL VINDECĂRII UNIVERSALE

PRINCIPIUL VINDECĂRII UNIVERSALE

 PRINCIPIUL VINDECĂRII UNIVERSALE

Este o evidenţă clară că există în Univers un principiu de vindecare, ce acţionează independent de orice tratament cu medicamente, urmat de om. Există o rivalitate între diferitele şcoli de vindecare pe plan uman, fiecare dintre acestea pretinzând că deţine metoda unică şi că celelalte trebuie eliminate din practică. Dacă lucrurile ar sta aşa, atunci acea metodă unică ar trebui să asigure vindecarea, iar celelalte metode competitive să nu conducă la vindecare. Cum de aşa ceva nu poate fi vorba, vom ajunge la un rezultat mult mai potrivit în cercetarea noastră privind calea vindecării reale, dacă ne vom strădui să descoperim ce posedă aceste metode materiale, care produc eventuala vindecare a pacientului.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Toate vindecările primitive erau mentale.

La începutul existenţei omului, se credea că boala era invadarea corpului de către spiritele rele, pe care încerca să le alunge vraciul comunităţii, prin diverse incantaţii sau cu ajutorul unor plante, ce posedau proprietăţi medicale, obţinându-se unele rezultate positive.  Cu timpul, cunoştinţele căpătate, s-au înmulţit şi s-au format specialişti în ierburi sau incantaţii şi astfel au apărut două profesiuni: cea de medic şi cea de preot. În mileniile ce au urmat, ştiinţa medicală a făcut mari progrese, adăugând noi cunoştinţe în folosirea plantelor medicinale, aşa că astăzi, constatăm că ştiinţa medicală ocupa o poziţie ce impune respect. Cele două şcoli ce s-au format cu timpul şi există şi în prezent: alopatia (tratarea bolii cu medicamente) şi homeopatia au creat  adepţi şi practicieni, fiind susţinute mai puternic, când una, când alta, dar cu preponderenţă şcoala alopată. Între timp, cam pe la mijlocul sec. al 19-lea, s-a intercalat o noua metodă, şi anume, aceea a vindecării prin stimularea mecanică a circulaţiei sanguine şi limfatice, excluzând folosirea medicamentelor de orice fel, deoarece boala ar fi cauzată de o lenevire a funcţiilor organice vitale. Pe lângă aceasta, a treia şcoală – a osteopatiei – a mai apărut spre sfârşitul secolului trecut, o a patra, cea a chiropracticii, care susţine că maladiile se datoresc unor strangulări ale nervilor la ieşirea lor din canalul vertebral, cauzând o scădere a fluxului nervos în părţile afectate. Deşi fiecare dintre aceste şcoli are ceva ce produce rezultate pozitive, totuşi, nici una nu este unica deţinătoare a unei metode infailibile. Toate acestea ne conduc la ideea că trebuie să existe un principiu unic de vindecare, ce stă la baza tuturor metodelor, fără ca aceasta să fie proprietatea exclusivă a vreuneia dintre ele. Care să fie oare acest principiu fundamental de vindecare? Acesta este Inteligenţa Divină, Mintea lui Dumnezeu, care saturează orice particulă de materie din Univers. Nu trebuie să fim nici superstiţioşi în atitudinea noastră faţă de Mintea Divină, nici nu este nevoie să adoptăm o comportare de smerenie la pomenirea cuvintelor: Minte Divină. Aceasta Minte este Inteligenţa care ţine laolaltă atomii din stâncă sau face ca seva să urce prin tulpina copacului. Nu este ceva care sa fie abordat cu spaimă şi plecăciuni, ci ceva care trebuie descoperit în tot ceea ce există, căci omul, privind în faţă Natura, priveşte la faţa Divină. Poate că el ignoră aceste lucruri, sau chiar le neagă, dar rămâne cert faptul că Universul poate fi numit trupul Domnului.

Cu toate interpretările date de teologi de-a lungul timpului, un fapt rămâne de netăgăduit şi anume, că Dumnezeu este Minte Impersonală şi Spirit Personal şi că activitatea Lui ca Minte este o chestiune de Lege fixă şi neabătută. Cutremurele şi tunetele nu sunt pedepse pentru păcate, ci reprezintă mişcarea materiei în baza activităţii acestei Legi. Acest fapt nu este o afirmaţie senzaţională şi trebuie să ştim să ne tratăm pe noi şi pe alţii, atunci când vom înţelege cum acţionează Legea Divină.  Vechiul Testament este plin cu exemple de vindecare mentală şi spirituală. Apoi, a venit Iisus, care a lămurit lumea că, orice boală este rezultatul unor stări mentale dereglate. El a propovăduit că atunci când aceste stări mentale sunt corectate, starea fizică bolnavă dispare. Învăţătura Sa cuprinde mai mult decât atât, dar aceasta este îndeajuns pentru scopul nostru.  În acest punct, putem intercala faptul că medicina modernă aduce în actualitate teza lui Iisus şi se străduieşte să corecteze stările mentale dereglate, care sunt cauza reală a bolilor. După cum este adevărat că Iisus a adus un mesaj de viaţă interioară spirituală, este şi mai adevărat că miezul şi baza doctrinei Sale au fost trecute cu vederea şi ascunse de către conglomeratul de dogme religioase.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Iisus ne-a învăţat că mintea omului este una cu Mintea Divină Universală

Iisus ne-a învăţat că mintea omului este una cu Mintea Divină Universală şi că, atât timp cât omul merge împreună cu Mintea Divină, nu este posibil să mai apară vreo fricţiune, frustrare sau dezacord. Stările mentale ale omului pot ridica piedici în calea către Mintea Divină şi când se produce aşa ceva, omul suferă. Pe scurt, Iisus ne-a învăţat că omul este o trinitate, activând pe trei nivele, într-o singură fiinţă. Dacă ni-l putem imagina pe om reprezentat de trei cercuri concentrice, ne putem face o părere mai bună despre viziunea lui Iisus. El a învăţat că omul, în cercul interior, care ar reprezenta centrul făpturii sale, este Esenţa Spirituală Divină sau Fiinţa. Acest centru este ca şi Dumnezeu, niciodată bolnav, suferind sau limitat în vreun fel, totdeauna perfect în sănătate şi în fericire, în pace deplină şi cu totul în armonie cu Universul ăi cu tot ce există în acesta, ceea ce constituie partea neschimbătoare din fiinţa umană. Nimic nu-l tulbură aici, nu-l poate răni sau distruge vreodată. Din acest centru spiritual vine vindecarea şi tot din el se dezvoltă ştiinţa stăpânirii vieţii; este lumea sa interioară, a cauzelor. Al doilea cerc, intermediar, este acela al minţii, iar cercul exterior reprezintă corpul fizic al omului şi toate posesiunile sale materiale. Acest cerc periferic reprezintă lumea de afecte personale ale omului. Calea prin care cauza devine efect este mintea. Omul posedă puterea de a alege. El poate să-şi îndrepte gândurile în afară, către cercul exterior, precum şi-n interior, către cercul central. Dacă stările lui mentale sunt lăsate să se complacă în cercul său exterior cu afecţiunile, sărăcia şi privaţiunile sale, aceste lucruri sunt menţinute datorită forţei creatoare a gândurilor. Dar dacă, pe de altă parte, omul se foloseşte de puterea sa de a alege să meargă mână în mână cu pacea, perfecţiunea, armonia fiinţei sale interioare, aceste calităţi se vor manifesta în viaţa lui din afară, pentru că mintea omului posedă puterea creatoare. Fiecare experienţă este mai întâi o idee în minte şi tot ce ne privează de fericire a fost, de asemenea, mai întâi o idee. Mintea este în întregime neutră în activitatea sa creatoare.       Ea lucrează fără întrerupere, chiar şi atunci când dormim, transformând în realitate, tot ceea ce primim ca idei mentale.

Orice lucrare, întreprindere, a fost mai întâi o idee în mintea fondatorului. Orice boală este mai întâi o idee in mintea gânditorului. Pierderea unui serviciu sau a unui prieten, sau a siguranţei, este mai întâi de toate Idee păstrată în minte. Omul, uneori, obiectează la astfel de afirmaţii, căci el nu a fost totdeauna îndeajuns de atent, pentru a putea să îşi dea seama de calitatea gândului său. Un gând este uneori numai o sclipire de o clipă, înainte de a fi depozitat în profunzimile fiinţei minţii subiective. Odată ajuns aici, sub nivelul conştiinţei, nu mai este recunoscut de individ care, uneori, neagă indignat că i-ar fi trecut prin minte un asemenea gând. Asupra acestui gând lucrează neîntrerupt Legile Minţii şi continuă să emită stări de simţăminte, pentru care nu avem totdeauna explicaţii. Putem afirma ca adevăr că niciodată nu se mai manifestă în viaţa din afară, decât ceea ce s-a acceptat şi depozitat în subiectiv, care este mai mult decât un depozit mental, este însăşi uzina ce prelucrează continuu, transformând cauzele în efecte, potrivit unei legi invariabile. Calitatea omului de a putea alege, îi dă posibilitatea de a gândi, fie ca un înger, fie ca un demon, ca un şef sau ca un sclav. Orice ar alege ca gând, mintea va transforma în creaţie ce se va manifesta.

Iisus a accentuat necesitatea de a păstra mintea îndreptată către centrul spiritual şi a insistat, că dacă se procedează astfel, perfecţiunea spirituală se va scurge prin mentalitate, în fizic. În mod contrar, dacă stările sale mentale sunt ocupate cu lumea din afară, a stărilor fizice schimbătoare, el va continua să resimtă ce a contemplat. Este un mare adevăr în aceasta şi care, din păcate, a fost de prea multe ori trecut cu vederea. Ori de câte ori atenţia omului este deviată de la Centrul Spiritual Etern, sănătos, de neînvins, care este însăşi Imaginea şi Asemănarea lui Dumnezeu în om, ori de câte ori mintea omului se abate de la conştiinţa acestui Centru Divin, atunci şi numai atunci, pot apărea manifestări fizice de boală. Metoda de vindecare a lui Iisus consta în a nega realitatea aparentă a patologiei exterioare şi-n afirmarea realităţii de perfecţiune interioară a omului. Aceasta este metoda folosită astăzi de către practicieni şi consultanţii mentali şi spirituali. Ceea ce trebuie clarificat bine, totuşi, este că tratamentul se produce în mintea practicianului. El nu foloseşte puterea voinţei asupra pacientului. El nu încearcă să influenţeze mintea pacientului, ci numai desfăşoară o explicaţie a proceselor de gândire, în scopul de a clarifica înţelegerea pacientului. Când ajungem la metodele în sine, folosite de tratamentul mental, vom vedea ca întregul efort al practi-cianului, în timpul tratamentului, este de a se convinge el însuşi, în afara celor mai slabe urme de îndoială, că persoana pentru care lucrează este perfectă şi să înlăture din propria sa minte orice credinţă de imperfecţiune în ceea ce-l priveşte pe pacientul sau. De vreme ce vedem probe ale Inteligenţei Cosmice acţionând până departe, printre aştri, suntem încredinţaţi că ne înconjoară un imens ocean al Minţii, care există în infinit, că această Minte este singura Minte în Univers şi că, atunci când gândim, o facem folosind această Minte. Ceea ce numim minţi individuale sunt în realitate numai nişte picături infime în acest Ocean al Minţii; totuşi ele sunt însăşi aceasta unică Minte. Pacientul vine la practician, plângându-se că este bolnav. Acest fapt este pentru sine o realitate, de vreme ce dovada îi vine pe calea simţurilor. Practicianul ştie că proba simţurilor apare reală, dar nu este aceasta realitatea fundamentală. Realitatea fundamentală este Spirit neschimbător. Dându-şi seama că pacientul are o viziune distorsionată asupra să şi a condiţiei sale, practicianul trebuie să vindece falsa credinţă. El se convinge prin argumente şi înţelegere, de falsitatea părerii ce o are pacientul despre sine. El trebuie să se ferească de falsa credinţă cu care vine pacientul, întocmai cum salvatorul se fereşte de mâinile celui care se îneacă, să nu-l prindă. Convingându-se pe sine însuşi de perfecţiunea spirituală a pacientului, el pune în mişcare un gând adevărat, care se opune gândirii false a pacientului. Amândoi făcând parte din Mintea Unică, practicianul ştie că pacientul îşi dă seama de ceea ce el însuşi cunoaşte, în ceea ce priveşte perfecţiunea spirituală a bolnavului, chiar dacă, această cunoaştere, momentan, se afla numai în subconştientul pacientului şi, deci, încă nerecunoscută. De îndată ce gândul imperfect al pacientului a fost înlocuit cu gândul perfect al practicianului, vindecarea nu întârzie să se producă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Aceasta este unica metodă folosita de Iisus. El nu s-a bazat deloc pe concentrare, pe puterea voinţei, pe sugestie, hipnotism sau orice alte procedee psihologice bine cunoscute. El punea totdeauna în acţiune suprema Lege a Spiritului, având viziunea propriei ei reflecţii, ca o imagine perfectă, proiectată asupra Minţii, care, la randul ei, transforma aceasta reflecţie, în imagine a perfecţiunii în corpul şi-n mintea pacientului. S-ar putea pune întrebarea  dacă pacientul nu foloseşte, procedând astfel, o formă subtilă de sugestie? La aceasta se poate răspunde că, dacă pacientul îşi închipuie numai că ar avea o tulburare şi că practicianul îşi imaginează numai că l-a vindecat, atunci întregul procedeu ar fi o experienţă ireală, un fel de vis. Trebuie să existe o lege, în virtutea căreia, rezultatele fizice sunt introduse de practician, în pacient. Aceasta lege poate fi, pe scurt, formulată astfel: imaginea mentală este realitate, iar forma exterioară este pur şi simplu proiectarea acestei realităţi. De vreme ce mintea este mai veche decât corpul, atunci ea a creat corpul, care este în întregime refăcut la fiecare câţiva ani, în timp ce mintea rămâne neschimbată, reamintindu-ne, astfel, experienţele din copilărie, să zicem după 70 de ani. Atunci, probabil că Mintea este Cauza, iar corpul este Efectul. Mintea este substanţa, iar corpul, umbra ei. Umbra este totdeauna determinată de caracterul substanţei şi, prin urmare, condiţiile fizice, care urmează tratamentului, sunt o copie a convingerii mentale deţinută mai întâi de practician şi, mai curând sau mai târziu, acceptată şi de pacient. Trebuie să existe o acceptare mentală desăvârşită a sănătăţii complete a pacientului, atât din partea practicianului, cât şi din partea pacientului. Atunci când pacientul îşi aplică singur tratamentul, bineînţeles că trebuie să-şi reprezinte mental acceptarea şi conştiinţa perfecţiunii.

Sute de cazuri autentice, sprijină afirmaţia că Mintea modelează corpul. Unii devotaţi catolici au reuşit să-şi producă răni sau semne pe corp, practicând aşa-zisa contemplare a rănilor lui Iisus. Dacă această Lege a Minţii va lucra impotriva tendinţei naturale, producând ţesuturi morbide, în loc de ţesuturi sănătoase, cu atât mai multă încredere ar trebui să avem, atunci când abordăm problema schimbării ţesuturilor morbide, în unele sănătoase. Persoana care înţelege puterea şi tendinţa acestei Legi a Minţii, are la dispoziţia sa o sursă de energie care este infinită. Prin urmare, încrederea sa deplină nu este bazată pe o forţă intelectuală ce-i aparţine numai sieşi, nici pe vreun presupus dar al vindecării, acordat lui ca individ, ci este ceva cu mult mai măreţ decât orice se poate imagina, şi anume, este Inteligenţa Cosmică, dedicată folosirii de către el şi dirijată de către sine. Iată de ce noi spunem că un tratament este „o mişcare bine definită a gândului într-o anumita direcţie, în scopul de a obţine un anumit rezultat, reflectându-se în forma materială”. Acest dar nu este o posesie specifică a unor favorizaţi, el este acordat tuturor, dar nu-i aparţine decât atunci când acceptă mental adevărul că totuşi îi aparţine şi trece la punerea lui în acţiune.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Iată de ce se poate afirma că nu există boli mari sau mici, grele sau uşoare, vindecabile sau nevindecabile. Avem de-a face cu o forţă şi o Inteligenţă care nu ţine seama de noţiunile „mare” sau „mic”, deoarece conduce cu uşurinţă întreg universul. Mărimea sau micimea sunt termeni relativi. Ceea ce este mare pentru inteligenţa limitată, este mic pentru Inteligenţa

Infinită. Medicul materialist, necunoscător al acestei Legi a vindecării, este limitat la propria sa dibăcie şi la puterea medicamentului ce-l administrează pacientului. El trebuie să pună mai întâi diagnosticul precis, deoarece aceasta este baza tratamentului său. Trebuie să aleagă cu mult discernământ medicamentul sau modalitatea ce se potriveşte diagnosticului. Atenţia lui este îndreptată spre efectele fizice, pe care alţi medici materialişti le-au făcut cunoscute în trecut. În contradicţie cu procedeele medicului materialist, noi încercăm să ne scuturăm de trecut, deoarece acesta ne leagă de lanţurile îndoielii şi, cu toate că navigăm pe o mare necunoscută, spre o lume nouă, avem un dicton îndrumător: „Suntem întruparea a ceea ce gândim”.  Orice poate mintea să conceapă, poate fi realizat şi, după cum a spus   Swedenborg: „Îngerii citesc autobiografia omului în structura sa”.  

dr.FREDERICK W. BAILES

GÂNDEȘTE!

 


Advertisements
Advertisements
loading...

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close