Advertisements

Monthly Archives: January 2018

Teama ca un Paratrăsnet pentru Probleme

Teama ca un Paratrăsnet pentru Probleme

Teama ca un Paratrăsnet pentru Probleme

    Una dintre primele neînțelegeri comune este în legătură cu frica. Ce este aceasta,ce poate face şi cum să o tratăm. Trăirea în Regula de Aur implică grija faţă de ceilalţi, preocuparea pentru ceilalţi, compasiunea pentru ceilalţi. Ulterior, acest lucru implicând la rândul său confruntarea cu realitatea, confruntarea cu adevăratele probleme pe care le ai tu şi ceilalţi. Apoi, acest lucru atrage după sine confruntarea cu propriile temeri. Confruntarea cu frica în loc de a trăi cu aceasta sau de a o nega, aceasta este singura modalitate de a face ceva pozitiv şi constructiv în legătură cu problemele tale sau cu probleme celorlalţi. Negarea că aceste probleme există, doar permite acestora să continue sau să se dezvolte. Însă, există în acest caz o mare diferenţă între a recunoaşte, a te confrunta şi a te ocupa de probleme, între cultivarea mentală sau dezvoltarea acestora. De fapt, teama îţi poate atrage acele lucruri de care îţi este teamă. Există de asemenea o veche zicală care spune că animalele pot „mirosi” frica. Iar acest lucru se poate aplica de asemenea şi omului. Însă, oamenii trebuie să înţeleagă în mod clar diferența dintre frica irațională (plus gândurile şi sentimentele care au legătură cu aceasta), şi conceptul raţionalului (plus gândurile şi sentimentele care au legătură cu acesta). Problema este că, prea mulţi oameni consideră că înţeleg frica, puterea minţii, puterea gândirii pozitive şi negative pe care de fapt nu o înţeleg cu adevărat. Atunci când eram tânăr am experimentat în mod personal şi în multe feluri efectele negative ale fricii. Am fost un copil foarte sensibil, un copil mereu ales pentru a fi bătut. După ce am devenit bun în artele marțiale şi după ce mi-am pierdut frica de a fi bătut, nu am mai avut niciodată vreo problemă, nu a trebuit să mai folosesc niciodată antrenamentul în artele marțiale. Am văzut de asemenea că cei ce luptă cu frică sau cu ură au făcut adesea multe greșeli. Un luptător rațional fără teamă, poate folosi „conținutul emoţional” în schimbul urii şi al mâniei pentru a-şi consolida abilităţile. Însă, chiar şi fără teamă, dacă aş fi mers la extrem cu ideea că mă aflam în faza de negare, considerând că nu aş putea fi rănit, punându-mă în situații periculoase din cauza deziluziei mele, aş fi fost rănit grav. De asemenea, am un fiu care a avut odinioară o frică teribilă de câini. Si destul de sigur, aceştia îl urmăreau şi îl atacau întotdeauna. Dar, de îndată ce şi-a pierdut frica, majoritatea dintre câini nu au mai fost interesaţi de el. Frică de a fi în pierdere? Un dealer profesionist care împărțea odinioară cărţile într-un cazino din Las Vegas, mi-a spus că există o vorbă în legătură cu acest lucru – „bani se pierd din cauza fricii”. Acest dealer a văzut oameni disperați după câştig, cu o adevărată frică de a nu pierde, aceștia aproape întotdeauna pierd peste limită. Acest lucru poate fi măsurat prin statistică.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Teama ca un „apel de trezire”

Am vorbit de fapt numai despre modul cum teama poate ajuta la crearea problemelor. Însă, anumite aspecte ale acesteia, folosite în diferite moduri, pot de asemenea să ajute la rezolvarea problemelor. Folosind partea pozitivă a sursei temerii ca pe un simplu ghid sau ca pe un dispozitiv de alarmă, acest lucru poate fi benefic. Oamenii au nevoie în viață de mecanisme de avertizare. Ascultându-ți „senzorii intuitive de avertizare”, te poți abține de la a face lucruri stupide care te pot băga în bucluc. Ai putea avea un sentiment rău în legătură cu faptul de a merge în parc, și asta pentru un motiv bun. Sau sentimentul că trebuie să încetinești mașina pentru că în următoarea curbă ar putea fi gheață. Sau să nu folosești acea cabină telefonică cu toți acei oameni rezemați de ea. Există nenumărate incidente în care cineva nu a avut de suferit pentru că și-a ascultat mecanismul său de avertizare, indiferent că s-a bazat pe intuiție sau pe „sursa temerii”. Ignorarea adevăratelor potențiale probleme sub stindardul „neintrării în panică” sau „de a nu face altceva rău” este pur și simplu o „reverie de nedorit”.

Poți crea o iluzie de „siguranță prin intermediul gândirii pozitive” care îți poate aduce răul ţie sau celorlalți, dacă ai ajuns la aceasta. Poți spune, „Nu voi oferi nici un fel de energie gândurilor negative și ale posibilității de a fi rănit”, legându-te la ochi și să te urci la volan conducând de la un capăt la celălalt al oraşului în orele de vârf. Dar vei fi aproape sigur implicat într-un accident. Acest lucru poate fi demonstrat, nimeni nu va dovedi că poți ignora traficul prin care mergi, indiferent cât de „perfecte și pozitive” sunt gândurile tale. Încă o dată spun, ai nevoie de „senzorii de alarmă” care să te avertizeze de posibilele pericole sau probleme, trebuie să fii conștient de potențialele probleme, să acționezi asupra lor pentru a te feri pe tine și pe ceilalți de rău. Deci, cum se face că acest lucru, că ideea de frică poate atrage probleme și poate provoca vătămări? Nu poate face asta, TOCMAI DIN CAUZA A CEEA CE AM VORBIT NOI CA NU ESTE TEAMA. Aceasta este cea care în esență este sursa fricii. Asta se întamplă pentru că atât mulți oameni își „pierd orientarea”, ei pur și simplu nu mai înţeleg. Ei nu înţeleg cu adevărat diferența dintre a recunoaşte o potențială problemă și a o crea în propria lor minte. Ei doar au sărit de pe linia care face demarcația oricărui gând care nu este de genul acesta: „Totul este perfect, nimic nu este greșit, nimic nu poate merge prost”, aceasta este baza fricii și crearea unei probleme. Însă, recunoscând mental o problemă / amenințare, gândind la modul cum să o rezolvi, apoi luând măsuri, nu mai este nici o teamă și nici o problemă. Frica poate include în acest proces mai mulți oameni, astfel că, trebuie izolată. Dar există „sinele egoist”, reacția la „mecanismul nostru de avertizare”, cel care creează frica și problemele asociate, așa cum le cunoaștem noi. Frica asociată problemelor poate apărea printr-o serie de moduri diferite ale negativității care au legătură cu frica.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

  • Tipul de reacție nr. 1 al sinelui egoist este „spaima” (de diferite grade, care poate include și aversiunea), obsesiile asociate acesteia și proiecția gândului negativ. O vom denumi „gândire negativă”.
  • Tipul de reacție nr. 2 al sinelui egoist este acela de a pretinde că nimic nu este greșit, că nimic nu poate merge prost. Pe aceasta o vom denumi „gândirea negării”. Gândirea negării este de fapt gândirea cuiva care este FOARTE, foarte fricos, cineva care nu doreşte să se confrunte cu posibilitatea existenței motivului fricii. Acest tip de gândire implică de obicei transferul temerii către ceilalți – gândirea lor transferată către alte persoane care să se teamă, nu numai ei. Ei spun altora că le este „teamă” ori își „proiectează teama”, chiar și atunci când își menționează realitățile dure ale vieţii și eventualele probleme sau amenințări.

Gândirea negativă

Gândirea negativă, crește printre oameni și este parte a unei mari probleme sociale. În mod evident, ambele tipuri de reacții ale sinelui egoist vin cu propriile lor tipuri de probleme. Însă, ce am putea spune despre o cale a Regulii de Aur, despre o „citire a senzorilor de atenționare”? Prin transcenderea egoismului, una care poate veni prin aplicarea iubirii altruiste în viața dumneavoastră, frica poate schimba pur și simplu modul rațional de îngrijorare și un mijloc de alertare pentru evaluarea posibilelor probleme și amenințări, astfel încat să puteți acționa într-un mod rațional, pentru a ajunge la cea mai pozitivă concluzie. Dezvoltarea iubirii altruiste îți schimbă modul în care gândeşti și în care tratezi totul. În locul reacțiilor centrate pe sine poți avea reacțiile de „dincolo de propriul sine”, reacții prin care ai mai multă conștientizare asupra imaginii de ansamblu, mai mult calm și mai multă claritate în gândire. Pentru a înţelege puţin mai bine acest lucru poți folosi analogia cu o mașină. Tu eşti mașina în această analogie. Ai indicatoare și lumini de avertizare pe bordul mașinii tale. Având o reacție de tipul 1, de centrare pe propriul sine, ar fi ca și cum ai privy prea mult la indicatoare provocând un accident, ca și cum ai privi nivelul temperaturii apei din radiator și te-ai „speria” ca și cum te-ai fi ars. O astfel de reacție ar putea fi irațională, ca și cum ai spune pentru tine însuți „O Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!, Dumnezeule!” conducând mai departe până când se defectează toată mașina. Sau ai putea produce un accident din cauza reacției de „sperietură” (te-ai pierde, ai putea să nu apeși frâna, să nu vezi cealaltă mașină din cauza conștiinței tale care este scăzută, etc.).

Dacă eşti într-o stare „provenită” dintr-un proces de gândire care se bazează pe altruism, poți observa problemele în mod pozitiv și poți acționa în mod pozitiv. În cazul în care motorul mașinii este prea fierbinte, ai putea să cobori și să schimbi apa înainte ca acesta să aibă defecte serioase. De fapt, cunoști mai mult cu cât eşti mai bine pregătit, astfel ai mai puține posibile probleme. Însă, dacă eşti într-un proces de gândire care „provine” din tipul 2 de reactie (negare) și îți ignori luminile de atenționare, îți cresc șansele de a avea probleme în loc să scadă. Dacă vei ignora temperatura de fierbere a radiatorului, motorul dvs. va muri, indiferent de ceea ce „gândeşti”. Te poți imagina ignorând nivelul combustibilului din rezervor, „nu vrei să alimentezi, pentru că merge și fără combustibil”?

Jon Peniel

Existenţa lumilor invizibile

Advertisements
Advertisements

Devenim ceea ce gândim – Dumitru Constantin Dulcan

Devenim ceea ce gândim - Dumitru Constantin Dulcan

Devenim ceea ce gândim

– Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen­ţelor negative?

– Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii ne­gative, care nasc suferinţa. Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro­pagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju­tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu­perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în perma­nenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

– Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Cre­deţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?

– Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in­vidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi do­rinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizată. Stresul înseam­nă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epo­cile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid. Şti­aţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund însă la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gân­dind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu uni­versul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi.

“Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare”

– Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?

– Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma­rile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pi­ta­gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţi­fică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el şi toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru ener­getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com­puter. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice “eu te-am vindecat”, dar a ales să spună “credinţa ta te-a vindecat”. Când crezi, îţi mo­bilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea ru­găciunii pe care o poţi face oriunde.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***
– Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul vremurilor noastre?

– Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a gre­şit, negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, ar­­zân­du-l pe Giordano Bruno pe rug sau condam­nându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că pământul se învârte în jurul soarelui şi nu in­vers. În viitor, ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumătate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu însuşi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate. Vârful mun­telui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până la urmă, religiile vor ajunge la o concordie uni­versală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.

„Omenirea se îndreaptă spre o nouă conştiinţă”

– Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?

Criza lumii ac­tua­le este în primul rând o criză morală, pen­tru că oamenii nu ştiu cine sunt cu ade­vărat. Omenirea se în­dreaptă spre o nouă con­ştiinţă, spre o nouă uma­nitate. Suntem în­tr-un moment de coti­tură. În următorii 10, 15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lu­me a spiritualităţii. Această aliniere a pla­netelor care s-a produs acum nu e doar un de­taliu de ordinul amu­za­men­tului catastrofic. Este o realitate astro­no­mică. N-o să ne creas­că cinci mâini, cu siguranţă! Schimbările vor fi la nivel de con­ştiinţă. In­trăm într-o zonă de energie cu o frec­venţă mult mai înal­tă decât cea în care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii născuţi între 1982-1983 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajun­gă, în plan ener­getic, la 36 de spirale în loc de 2. Lumea vii­toare va fi a spiritua­lităţii şi a ce­lor supra­dotaţi. A­proa­pe îmi pa­re rău ca nu am vârsta s-o mai tră­iesc.

“Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză”

– V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cu­noaşte. A meritat? Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.

– Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucu­rie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, “şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”. Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucu­ria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***
– Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?

– Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori. Timpul nostru în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă. Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care ser­vesc misiunii noastre pe pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii cli­nice.

– Aţi întâlnit, în practica dvs. medi­cală, cazuri de moar­te clinică? Ce ne spu­ne experienţa lor?

– Experienţa mor­­ţii clinice ple­dea­ză pentru existenţa unei alte dimensiuni, spiri­tua­lă, în univers, din­colo de cea a lu­mii de pe Pământ, în care trăim adevărata noas­­tră viaţă. Cei ca­re au trecut prin moar­tea cli­nică şi au descris lu­mea de din­colo vor­besc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumi­nă, pe care o asi­mi­lează cu Dum­nezeu.

– Dacă suntem ne­muritori, de ce ne e atât de frică de moarte?

– Pentru că nu cunoaştem adevărul despre noi şi cre­dem că totul începe şi se sfârşeşte pe Pământ. Moartea e experienţa conştiinţei care trece din planul fizic în planul spiritual. M-am întrebat mult timp de ce murim. De ce ne uzăm fizic, dacă energia fundamen­tală, cuantică, este infinită şi nu se consumă? Am în­ţe­les târziu că aici sun­tem doar la o şcoală, iar corpul e uniforma ne­cesară aici. Numai întrupaţi în carne şi oase avem senzaţiile tu­tu­ror lucrurilor. Im­pli­carea simţurilor e necesară lecţiei pe care o avem de învăţat. Moar­tea e trecerea în altă dimensiune, care e cea mai fericită.

– După mai bine de pa­tru decenii de prac­tică medicală în neu­rologie şi psihiatrie, creierul uman vă mai ascunde vreo taină?

– Creierul păstrează încă multe enigme. El este receptorul conşti­inţei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai larg. Facem o encefalogramă şi nu distingem decât o linie sinuoasă a activităţii electrice a creierului, dar nici o singură volu­tă nu ne spune că ea în­seamnă un cuvânt anu­me sau un gând. Cum trans­cende infor­ma­ţia din planul fizio­logic în pla­nul con­ştiinţei ră­mâ­ne de neînţeles. De aceea am fost printre primii care au îndrăznit să afir­me că nu conştiinţa e produsul cre­ierului, ci cre­ie­rul este produsul con­şti­inţei. Creierul nostru e doar un re­cep­tor. Aşa se explică cum ne re­amin­tim tot îna­in­te de moar­te, în filmul vieţii, deşi la bătrâneţe ui­tăm o mul­­ţime de lu­cruri. Ne­u­ronii îm­bă­trânesc şi mor, sunt ca un radio de­­fect care nu mai re­cep­­ţionează un­de­le. Me­­moria însă nu se pier­­de, e undeva în câm­­pul in­formaţional de deasu­pra. Vă daţi sea­­ma ce mister e în noi?

“Dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici”

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

– Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut multe ecouri în Occident, după apariţia cărţii “Inteligenţa materiei”. Cu toate astea, nu aţi emigrat. V-am găsit la Sinaia, într-un mic birou cu vedere spre munte. În locul deschiderii, aţi ales izolarea.

– Când am scris Inteligenţa materiei, am plecat pe drumul ăsta de unul singur, într-o ţară cu un regim opresiv, unde numai de libera circulaţie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat că în Statele Unite se organizau întâlniri de specialişti care puneau aceleaşi probleme. Am avut o singură dorinţă atunci, în 1981, să nu fiu depăşit în cunoaştere, măcar până în anul 2000. Şi nu numai că n-am fost, dar mai sunt încă lu­cruri de scris şi demonstrat. De rămas, aş fi putut ră­mâ­ne la Paris, în 1986. N-am făcut-o pentru că sunt legat afec­tiv de pământul şi de neamul meu. Şi din con­şti­in­ţa faptului că, dacă m-am născut în România, în­seam­nă că trebuie să fiu aici. Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie? Aşa cum înţeleg eu lucru­rile în universul ăsta, singura mea referinţă e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.

– Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi studiat, aţi par­ticipat la congrese şi conferinţe. Unde a mai în­căput între toate astea şi viaţa de familie?

-Toate vacanţele mele mi-am chinuit soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez, în timp ce ea stătea cu copilul singură. Mi-a spus cu tristeţe, imediat după căsătorie: “Credeam şi eu că eşti un om normal.” (râde) M-a iertat între timp şi m-a şi ajutat foarte mult în ceea ce am făcut. Şi acum lucrez în acelaşi ritm. Mă aşez la 8 dimineaţa pe scaun şi mă mai ridic după ce s-a lăsat noaptea. În Bucureşti n-aş putea face asta, fiindcă sunt prea multe lucruri care îmi distrag atenţia. Înainte să mă apuc să scriu “Inteligenţa…”, am stat mult şi m-am gândit dacă să mă angajez sau nu la un travaliu imens, riscând să-mi pierd cei mai frumoşi ani, între 30 şi 40, pentru un succes incert. Şi totuşi mi-am zis că merită. Nimic nu reuşeşte cu adevărat dacă nu faci sacrificii. Bucuriile pe care le trăiesc acum îmi demonstrează că am pariat corect…. sursa

Teama ca un Paratrăsnet pentru Probleme

 


Plantele ne pot ajuta să ne eliberăm de emoţiile negative

Plantele ne pot ajuta să ne eliberăm de emoţiile negative

Plantele ne pot ajuta să ne eliberăm de emoţiile negative

Cine ne poate oferi cea mai buna “pledoarie pentru o viata lunga” decat sufletul radiant de copil al prof. dr. Ovidiu Bojor, ascuns in spatele varstei intimidante de 92 de ani? “Cum reusiti?” e poate cea mai banala intrebare pe care “un pacient”, un jurnalist sau doar un curios i-o adreseaza, insa dumnealui raspunde neobosit: “Eu nu concep notiunea de batranete. Sunt vesnic tanar!”

-Sunteti cunoscut drept “parintele fitoterapiei romanesti”. In cercetarile dumneavoastra, ati regasit o forma de comunicare spirituala intre plante si om? Cum poate omul de rand sa o acceseze?

Activitatea mea stiintifica a fost axata pe studiul utilizarii plantelor atat pentru prevenirea, cat si pentru vindecarea diferitelor afectiuni, de la traditional la modern. Intre noi si regnul vegetal exista o comunicare senzoriala si, mai mult, o legatura spirituala prin faptul ca atat noi, cat si plantele si toate fiintele care au viata sunt rezultatul creatiei universale. Ne uneste originea comuna. Fiecare dintre noi poate accesa si intelege acest lucru folosind metode de cercetare fizica, chimica, energetica a celor vazute si metode specific celore nevazute decat cu “ochii mintii si sufletului”.

-Cum ne pot ajuta plantele sa ne eliberam de emotii negative precum invidia, gelozia sau furia?

Relatia dintre noi si plante, tot ceea ce inseamna viata, este permanenta. Legatura dintre noi se bazeaza pe iubire si perceptie de o parte si de alta. In primul rand, trebuie sa le intelegem limbajul. La fel ca si noi, plantele au un mic sufletel. Ele se bucura cand ne apropiem de ele cu ganduri bune si se supara cand le bruscam, iar unele chiar plang. Simt dragostea noastra asa cum simt si o muzica sacra sau de buna calitate. Se ofilesc cand sunt bombardate de muzica din discoteci sau de manele. Spre deosebire de noi, daruirea lor este mai profunda decat a noastra. Ele parfumeaza mainile celor care le strivesc. 

-Care este cea mai profunda lectie sufleteasca pe care ati invatat-o studiind natura?

Cea mai profunda lectie sufleteasca pe care am invatat-o de la Natura este Crezul meu: Iubirea fata de Creator si fata de Creatie incepand de la furnica, la girafa, hipopotam pana la dumneavoastra personal si pana la “Homo sapiens” in general, dar numai in masura in care merita acest nobil titlu.

-La un moment dat, ati mentionat ca urmati zi de zi “Regula celor trei opt” (8 ore de munca activa, 8 ore de odihna activa si 8 ore de somn). Poate fi aceasta valabila pentru oamenii de astazi care traiesc contracronometru si care stau peste program aproape in fiecare zi?

Da, se poate si asa in caz ca dorim o schimbare pozitiva in viata. Viata contracronometru? Cine ne-o impune? Noi. Primul motiv: in prezent, pentru castigarea painii cea de toate zilele, adica o viata materiala decenta, trebuie sa muncim mai mult de 8 ore. Alta categorie munceste mai mult din setea nepotolita pentru bani… Respectarea celor “trei opturi” este decizia noastra. Mai special este al doilea 8 – odihna activa – partea cea mai frumoasa si importanta din viata noastra dupa ce ne-am eliberat de povara castigarii existentei. Iar al treilea opt – somnul de 7-8 ore – este absolut necesar pentru odihna si refacerea cerebrala si fizica. De multe ori nu putem respecta integral cele trei 8-uri. Important este sa nu facem din exceptii reguli de viata.

-In mai multe interviuri, ati vorbit despre legatura dumnevoastra cu Dumnezeu. V-ati simtit vreodata “tradat” de Dumnezeu?

Niciodata nu am fost tradat de Dumnezeu. Totusi rareori am fost acela care l-a tradat prin indoiala.

-In majoritatea cazurilor, oamenii din zilele noastre ajung sa-L caute pe Dumnezeu atunci cand se confrunta cu o criza existentiala. Ce sfat i-ati da unui astfel de om, care si-a pierdut credinta si speranta?

Este adevarat, cei mai multi cer, cer de la Dumnezeu: sanatate, impacare si zeci de acatiste. Deviza mea este: “Nu cere niciodata ce poti sa faci singur”. Rugaciunea adevarata este cea de multumire.

-Candva, ati spus: “Cel mai bun medicament este iubirea”. E un “medicament” la indemana, pe care il putem accesa oricand in sufletul nostru si pe care il putem darui oricand. Cu toate acestea, de ce apelam la el tot mai rar?

Iubirea este cel mai bun medicament

Da, intr-adevar. Iubirea este cel mai bun medicament. Iubirea fata de creator si fata de Creatie, incepand de la prima celula din Oceanul Planetar pana la furnica, girafa, hipopotam si pana la “Homo sapiens” daca merita acest nume nobil. La iubire trebuie sa apelam nu cat mai rar, ci in fiecare zi, in fiecare clipa, incepand de la un zambet, la o mangaiere, pana la daruire totala. Dumnezeu da celui care daruieste, Dumnezeu da celui care I se daruieste.

-La 92 de ani, inca va pastrati senintatea din suflet si din privire. Cum reusiti sa faceti acest lucru?

Seninatatea sufleteasca am incercat sa o pastrez prin pastrarea copilariei pana in ultima clipa a vietii.

-In final, daca ati dori sa lasati drept mostenire spirituala generatiei urmatoare un singur sfat care v-a calauzit de-a lungul vietii, care ar fi acela?

Cea mai buna mostenire este ca fiecare tanar sa-si aleaga modelele, mentorii spirituali in stiina, in arta, in muzica, in toate domeniile. Omenirea a inaintat prin varfuri, nu prin gloata. Dupa ce ajungi la modelele alese, fa un pas in fata pentru a le depasi. Aceasta inseamna evolutie. Indepartati-va de “Zvon politikon”, hapsani, hrapareti, politeisti. Urmati mostenirea spirituala a stramosilor nostri, Traco-Geto-Dacii, cu credinta in Zamolxis, singura zeitate din varful piramidei si propovaitor al vietii vesnice… sursa

Devenim ceea ce gândim – Dumitru Constantin Dulcan


Iubirea este soluţia supremă la toate conflictele lumii!

Iubirea este soluţia supremă la toate conflictele lumii!

Iubirea este soluţia supremă la toate conflictele lumii

Desi este una dintre cele mai mari enigme din Univers, creierul uman ramane cel mai puternic instrument prin care ne cream propria realitate. Chiar daca in aparenta se afla la polul opus acestuia, iubirea este forta care completeaza puterea mintii si doar impreuna pot conduce catre o transformare autentica la nivelul esentei noastre.

-Ce descoperire a fizicii cuantice se refera la puterea mintii si cum ne poate influenta?

Fizica cuantica este o elaborare a celor mai stralucite minti onorate cu Premiul Nobel, indeosebi in primii 30 de ani ai secolului trecut. Fizica este stiinta fundamentala care descrie natura tuturor lucrurilor, inclusiv a lumii noastre. Termenul vine din limba greaca, insemnand natura. In consecinta, fizica constituie fundamentul cunoasterii omenesti. Ontologic vorbind, adica al naturii in sine, distingem o stiinta a fizicii clasice si o alta a fizicii cuantice. Prima vizeaza aspectul macroscopic al materiei, vazuta ca substanta accesibila simturilor noastre sau instrumentelor continute de om. Fizica cuantica se refera la natura inaccesibila simturilor noastre, dar la fel de reala ca si cea a lumii concrete. Din acest motiv, al inaccesibilitatii prin simturile noastre, fizica cuantica se refera la o lume contraintuitiva, cu o alta logica decat cea formala. Fizica clasica isi termina discursul stiintific la materia vazuta ca substanta solida, iar fizica cuantica descrie un univers situat dincolo de substanta, la nivel de camp de energie, de unde care sunt invizibile.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Mintea materiei

Stim acum ca, la nivel profund, cuantic, intreaga materie nu este decat energie aflata intr-o continua miscare, asemenea valurilor marii. In 1944, Max Planck, marele mentor al fizicii cuantice si creatorul termenului de “cuanta” pentru cea mai mica entitate subatomica, a afirmat ca Universul exista pentru ca particulele care formeaza atomul aflat la baza intregului sau edificiu sunt mentinute intr-o continua miscare de catre ceea ce el a numit mintea materiei (“mind of matter”).  Mihai Draganescu scria in celebra sa carte “Profunzimile lumii materiale” (1979) ca energia din campul cuantic este substanta primordiala a tuturor lucrurilor si a tuturor legilor, inclusiv a mintii noastre. ADN-ul insusi, suportul informatiei genetice, ar fi precedat de o informative numita de el “pregenetica”. Am adus in discutie aceste elemente din structura materiei pentru a intelege ca nu putem reduce lumea la simpla sa reprezentare ca substanta palpabila, vizibila, ci ca sursa a tot ce exista se situeaza intr-un univers care ne precede, invizibil, dar real detinator al tuturor misterelor. Stim acum, de asemenea, ca intreaga materie din univers, de la atom la galaxii, cum a aratat Louis de Brouglie in teza sa de doctorat, are o dubla ipostaza, de unde si particula. Unda este invizibila, de unde si dificultatea pentru unii nespecialisti in domeniu de a o intelege si de a o accepta. In acest sens este de spus ca desi inceputurile fizicii cuantice sunt situate cu mai mult de 100 de ani in urma, gandirea prevalenta a secolului XX si chiar si acum este inca tributara fizicii clasice admitand lumea doar sub aspectul sau solid, fizico-chimic.

Din cele doua aspecte de unde si particule, noi percepem doar forma de particula, imaginand-o ca fiind singura reala. Intelegem acum ca in ciuda a ceea ce credem, noi nu vedem realitatea asa cum este, ci doar o parte a sa. Ni se spune ca noi transformam materia invizibila in materie vizibila. Eu as spune mai degraba ca nu vedem decat partea sa vizibila, fiind programati natural sa vedem astfel. Ni se spune, de asemenea, ca golul din atom si din afara lor este imens, apreciat la 99, 99%. Daca s-ar desfiinta aceste goluri, compactand materia, se apreciaza ca intreaga populatie a Europei ar incapea intr-o cutie de chibrituri.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Deducem de aici ca noi nu vedem realitatea asa cum este, ci avem doar o iluzie a sa, opinie pe care vechii hindusi o stiau de mult cand vorbeau de “maya” ca iluzie a realitatii. Werner Heisenberg, descoperitorul principiului incertitudinii din fizica cuantica, ne spune ca niciodata nu vom putea cunoaste realitatea ultima, ci doar aproximari ale acesteia. Si pentru a fi mai clari in exprimarea acestei idei vom aduce cateva exemple. O rigla este dreapta doar la nivelul capacitatii de vedere a ochiului uman. Vazuta la un microscop ne apare cu multe neregularitati. Nu vedem nici Soarele, nici Luna la dimensiunile lor reale, dar poate cea mai grava iluzie care a costat viata unor oameni nevinovati a fost iluzia ca Pamantul este plat si static. Si nu doar Inchizitia s-a bazat pe o iluzie, ci si multe alte erori care au devenit dogme invocate ca “adevaruri” de puterile discretionare pedepsind oameni nevinovati.

Inca din Antichitate – Platon si Kant – din secolul XVIII  – au anticipat fizica cuantica afirmand ca noi nu vedem esenta lucrurilor, ci doar aparenta lor. Incercand sa extragem o concluzie la “cele de mai sus”, putem spune ca noi ne cream propia realitate in functie de instructia pe care o avem, de capacitatea proprie de interpretare, de viziunea generala in epoca, si mai ales de interesele pe care le avem. Aceasta este explicatia de ce persoanele cu apartenenta politica diferite au opinii diferite despre aceeasi realitate. De partea cui adevarul? Aici intervine cultura, nivelul de informare si onestitatea. Un alt principiu, esential pentru comportamentul nostru social si individual este acela al interconexiunii dintre toate lucrurile sau al non-localizarii. Doua particule pereche comunica instantaneu intre ele, indiferent de distanta care le separa. Este paradoxul Einstein-Podolski-Rosen care a fost confirmat experiemental. S-a dedus ca tot ceea ce exista in Univers este interconectat. Nimeni nu exista doar prin sine, ci prin toti ceilalti. De aici decurge si responsabilitatea noastra pentru tot ce ne inconjoara.

Fiecare parte reprezinta intregul si intregul este prezent in fiecare parte componenta

Exista inca un principiu, cel al structurarii holografice a universului, care completeaza principiul incertitudinii, la nivel de consecinte in plan comportamental, social si individual. Fiecare parte reprezinta intregul si intregul este prezent in fiecare parte componenta. Consecinta imediata este aceea ca orice actiune exercitata asupra unui punct se rasfrange asupra intregului si invers. Este simplu de inteles ca, dupa cum ne spune si W. Heisenberg, orice gand bun sau rau se propaga pana in cel mai indepartat colt din univers provocand in functie de semnificatia sa un efect pozitiv sau negative. Sigur, am intalnit si oameni care nu pot face legatura intre modul lor de a gandi si functionalitatea universului, dar este o chestiune de informare, de cunoastere. In acelasi sens, am intalnit persoane care nu pot crede ca dincolo de corpul nostru fizic mai poate supravietui altceva. Da, supravietuieste corpul nostru in non-fizic, nesupus legilor gravitatiei, corpul nostru spiritual care fiind sus aspect de unda este invizibil. Vorbim asadar de un corp fizic corespunzator universului fizic si un altul spiritual, corespunzator unui univers spiritual non-fizic si nemuritor.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

-Se poate vorbi de o forta a mintii si a iubirii?

Da, se poate vorbi de forta ambelor. Se intalnesc intr-un punct comun, cel al constiintei. Forta sau puterea mintii ne spune ce se poate face cu acest mirific si misterios instrument – creierul uman. Cu totii ne nastem cu posibilitati latente in subconstientul nostru pe care din nestiinta, cel mai adesea nu le folosim. Acesta a fost motivul pentru care tot ceea ce depasea nivelul comun de manifestare al unor oameni a fost axat drept “minuni” sau “miracole”. Sfantul Augustin spunea ca miracolele sunt doar ceea ce nu stim inca, iar Iisus ne averiza ca ceea ce facea el apreciate ca fiind minuni le putem face si noi si chiar mai mult decat atat. Prin forta mintii putem invata cum sa ne autovindecam, cum sa ne dezvoltam memoria, atentia, capcitatea fizica si intelectuala, sa ne dezvoltam unele abilitati sportive, etc. Iubirea in sensul sau larg, general, este mai intai un sentiment pe care il atribuim mai intai inimii, sufletului si prin care ne acceptam si ne apreciem semenii. Iubirea este imperativul princeps, esential al invataturii lasate de Iisus. Iubirea este o forta care unifica, armonizeaza si ii insufleteste pe oameni. Iubirea inseamna pace, altruism, compasiune, empatie, preocupare pentru destinul tuturor oamenilor.

Iubirea nu este doar un cuvant cu acoperire intr-un sentiment, ci este un camp de energie benefica pentru om si univers. Toti aceia care au avut o experienta la limita vietii spun ca au fost intampinati dincolo de catre o Fiinta de Lumina cu o iubire coplesitoare, neintalnita niciodata pe Pamant. Iubirea este solutia suprema la toate conflictele lumii. Cand toti vom trai lectia iubirii pe Pamant, nu vor mai fi conflicte si razboaie. Cand il evoc pe Iisus exact in acest context, mi se spune uneori ca sunt mistic. Sa insemne ca a fi impotriva razboiului inseamna a fi mistic? Cei ce nu sunt mistici vor razboi? Ma intrebati de eventuala contradictie dintre minte si inima. Nu exista nicio contradictie. Ambele sunt darurile vietii noastre de care trebuie sa ne bucuram in egala masura, ca o necesitate absoluta.

-In situatia de dubiu intre minte si inima, ce sa alegem?

Se spune ca mintea calculeaza sansele intr-o alegere dupa criterii rationale care nu intotdeauna sunt functionale. Inima este ecoul Sinelui, al scanteii divine din noi. Intre ratiune si inima, adevarul pare sa fie de partea acesteia ultime. Pascal spunea ca inima isi are ratiunea sa despre care mintea noastra nu stie nimic. In experienta mea, ori de cate ori nu am ascultat eul meu profund pe care il simtim ca pe un presentiment, ca pe ceva greu de definit, s-a dovedit ca nu am fost bine inspirit. Deci, inima pare sa aiba prioritate. Sunt insa, fara indoiala, si situatii in care alegerea trebuie sa apartina ratiunii. Judecata pasionala in unele situatii nu este cea mai buna. A alege, spre exemplu, intre o cariera grea cu un mare efort de pregatire si intre a lenevi intr-o “dolce farniente”, poate ca multi ar prefera ultima, dar nu ar fi cea mai buna alegere in niciun caz. Ratiunea trebuie sa prevaleze si sunt multe situatii de acest gen.

-In actuala criza a lumii apreciata ca fiind una spirituala si mai apoi economica, ce ar trebui sa facem ca sa o depasim?

Criza lumii actuale este rezultatul erorilor in gandirea si atitudinea fata de semeni si fata de mediu, al erorilor din filosofia sociala. Goana dupa acumularea egoista de bunuri de consum, de inavutire, a provocat o criza extinsa la nivelul intregii lumi. Traim intr-o lume aflata intr-o continua agitatie, derutata de avalansa de stiri care o streseaza, induce in panica si o terorizeaza. Ai sentimentul ca in lumea asta nimic bun nu exista, ca nimic nu mai este frumos. In cele mai generoase intentii, in cele mai devotate gesturi, cineva sta la panda nu doar sa anuleze semnificatia gestului, ci sa gaseasca obligatoriu o vina, iar daca nu o gaseste, sa o inventeze. Este greu sa scapi de impresia ca omenirea nu a intrat intr-o vale a plangerii.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Nevoia de o Noua Spiritualitate

Uratul propagat pe toate lungimile de unda, cultul violentei, intelegerea eronata a libertatii de manifestare l-a instrainat pe om de sine, l-a izolat de semeni, societatea devenind o sursa de desfatare, si nu o colectivitate fata de care are si responsbilitati. In societatea moderna, omul pare sa-si fi pierdut sensul propriei existente. Dat fiind tabloul sumbru pe care il traverseaza omenirea, toti comentatorii pledeaza pentru nevoia de schimbare a modului de gandire, pentru nevoia de o Noua Spiritualitate in acord cu recentele progrese in cunoasterea inscrisa sub sintagma de Noua Stiinta (David Wilcock). Atributul de Noua Spiritualitate pe care i l-am dat subliniaza tocmai motivarea prin achizitiile recente ale stiintei. In opinia mea, Noua Spiritualitate inseamna trairea la un nivel superior a acelor valori etice menite sa ne asigure atat propria sanatate, cat si o existenta sociala armonioasa si echitabila intr-o lume a diversitatii culturale, economice, psihologice si mai ales religioase.

Daca pana acum nevoia de un comportament civic era doar o convetie sociala necesara pentru a convietui normal laolalta cu semenii, acum avem argumente in favoarea sa, impuse de propria noastra biologie. Creierul insusi respecta un cod etic pe care l-am descris in 2008. Noi suntem expresia gandurilor, sentimentelor, actiunilor si a credintelor proprii. Gandurile noastre sunt celulele noastre, sanatatea sau boala in functie de semnificatia pozitiva sau negative pe care o au. Dupa cum am mentionat mai sus vorbind despre fizica cuantica, gandul este un camp de energie care aidoma tuturor corpurilor fizice cunoscute se propaga nu numai asupra mediului in care ne afla, ci la nivel de intreg univers unde, de asemenea, efectele vor fi benefice sau nocive in functionalitatea universului. Aceasta este responsabilitatea noastra de a fi in aceasta lume. Niciodata nu putem fi singuri si cu, sau fara voia noastra, prin ceea ce gandim, simtim sau facem influentam tot ceea ce ne inconjoara.

-Ne puteti da cateva exemple concrete in care puterea mintii a schimbat istoria?

Noile descoperiri in neurostiinta pot schimba istora invatandu-l pe om sa fie propriul sau demiurg, propriul sau creator, atat in ceea ce priveste dezvoltarea personala, autovindecarea unor suferinte fizice si psihice, cat si in motivarea unui nou curs, unei noi directii in orientarea comportamentului uman – moment care ar putea salva omenirea de la autodistrugere. Cel mai pregnant moment in care iubirea a schimbat istoria a fost aceea in care Iisus a platit cu viata pentru a triumfa iubirea pentru semeni. L-as cita aici pe Napoleon Bonaparte care spunea ca oamenii, inclusiv el, au incercat sa schimbe istoria cu sabia, dar Iisus a reusit doar cu un cuvant: Iubire.

-O alta problema cu care ne confruntam este starea de negativitate. Cum putem renunta la gandurile negative in mod firesc, fara a ne minti pe noi insine?

Daca vrem ca noi si urmasii nostri supravietuiasca veacului in care traim, suntem obligati sa renuntam la ceea ce numiti negativitate. Daca nu din iubire pentru altii, cel putin din interesul de a nu pieri, dar numai cu egoism nu ajungem prea departe.

-Ce experienta spirituala v-a schimbat propria perceptie asupra vietii?

Am avut mai multe experiente a caror sursa nu era din lumea asta. daca vreti, insusi faptul ca inca traiesc. O alta experienta semnificativa pentru cunoasterea mea a fost aceea in care intr-un strat de o miime de milimetru, deci mult mai subtire decat o foita de ceapa, am vazut la microscopul electronic un relief tridimensional, cu vai inconjurate de inaltimi incredibile. Atunci am inteles ca noi cu ochii nostri nu vedem decat un nivel extrem de redus al realitatii dincolo de care lumea este cu totul alta. Abia acum pot sa inteleg si referirea Fizicii Cuantice la adancimi imperceptibile simturilor noastre naturale. ….sursa

Interviu cu Acad.prof. dr. Ovidiu Bojor: “Plantele ne pot ajuta să ne eliberăm de emoţiile negative”


Putem prelungi viata în funcţie de modul în care gândim

Putem prelungi viata în funcţie de modul în care gândim

Nivelul superficial, cu furtunile, nivelul profund, cu pacea

Cum pot fi fericiţi oamenii într-o lume în care stresul, nemulţumirile legate de viaţa profesională sau de cea personală descriu cel mai bine viaţa lor?

Profesorul Constantin Dulcan – “Sunt două niveluri la care un om poate să aibă o reacţie de fericire sau de nefericire. Primul este planul personal, dar voi începe cu modelul social. Modelul social poate să-ţi dea satisfacţii sau să nu-ţi dea satisfacţii. Poate să-ţi ofere condiţii de împlinire pe plan profesional sau nu. În cazul modelului social nu prea poţi face mare lucru. Atunci, rămânem la al doilea nivel, nivelul tău personal. Cum văd fericirea orientalii: ei vorbesc despre fericire la nivel de virtuţi. Ei spun că sunt două niveluri. Este nivelul superficial, unde sun toate furtunile care se abat asupra minţii, asupra gândului şi este nivelul profund. Nivelul profund înseamnă pentru ei să-ţi păstrezi acea pace, linişte interioară, indiferent că întâmpini succesul sau eşecul. Omul trebuie să se educe de o asemenea manieră încât să înţeleagă că frica şi spaima care li se prezintă face parte dintr-un nivel comercial care interesează anumiţi indivizi. Noi trebuie să învăţăm că şi în faţa nenorocirilor, dar şi a lucrurilor plăcute trebuie să ne păstrăm un echilibru. În momentul acela, omul nu mai este în bătaia vântului, nu mai este la mâna societăţii, nu mai devine ceea ce vrea societatea să facă din el: o slugă, un nimic, un zero. El îşi păstrează propria lui nişă, propriul lui regat. Nefericirea este o chestiune de percepţie. Sunt fericit în funcţie de cum percep eu un eveniment; îl percep cu un ecou negativ sau îl percep cu un ecou pozitiv; entuziasmant sau ne-entuziasmant; deprimant sau, dimpotrivă, extaziant. Fericirea mai ţine şi de structura noastră. Oamenii introvertiţi, cărora foarte puţine lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefericiţi. Bucură-te! Uite, ai băut o cafea cu cineva, bucură-te. Tu spui: «Nu pot, e amară». Păi, fă-o dulce dacă e amară.”

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Gândurile noastre sunt responsabile pentru energiile Universului

“Tot ceea ce gândim este sprijinit pe un fundament energetic. În momentul în care gândim frumos, bine, noi emitem un nor de lumini. Noi suntem construiţi din fotoni, din lumină. Numai că nu o vedem, pentru că numărul de fotoni emis este infim. În momentul în care gândim în termeni de iubire, compasiune, iertare, empatie şi recunoştinţă, noi emitem un câmp de energie pozitiv. Acest câmp de energie îmbibă toate celulele noastre. Pe de o parte, modifică chimia noastră. Ele contribuie la sănătate, longevitate, mulţumire, fericire. Invers, sentimentele de ură au un câmp de emisie negru. În momentul în care urâm, suntem violenţi, invidiem, noi îmbrăcăm o haină de doliu. La nivelul creierului nostru corespunde o chimie a substanţelor benefice şi a celor dăunătoare. Dopamina este cea responsabilă pentru sentimentul de fericire. Stresul, în schimb, conduce la îmbolnăvire”.

“Noi ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul preponderent benefic în care gândim”

“Noi ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul preponderent benefic în care gândim. Noi suntem suma tuturor gândurilor şi emoţiilor noastre. Noi emitem pe zi circa 60.000 de gânduri. Cu fiecare gând pe care îl emitem, noi pledăm pentru viaţă sau pentru moarte, pentru sănătate sau pentru boală. Eu am creat clinica de neurologie şi la Craiova şi în Bucureşti, aveam bolnavi cu aceeaşi boală, accident vascular. Eram zilnic obligat să fac vizita cu 30 de oameni după mine. Şi întrebam bolnavii cum se simt. Unul îmi spunea că se simte bine, că va fi şi mai bine. Mă duceam după trei zile, mă uitam la faţa lui, vedeam cum înfloreşte. Altul spunea că nu îi e bine, că l-a durut injecţia, că nu i-a trecut cu pastila pe care i-am dat-o. Acel om mergea prost, rău. Se vedea că e nemulţumit şi nu îi mergea bine nici tratamentul. În clipa de faţă vorbim despre ceea ce se cheamă puterea minţii. Putem, pur şi simplu, să ne modificăm starea de sănătate, comportamentul uman în beneficiul nostru. Acestea sunt lecţiile de ultimă oră pe care ni le dau ştiinţele. Deci, nu trebuie să ne lăsăm speranţa că ne ajută doar o reţetă. Ne ajută reţetele, dar cel mai mare ajutor ni-l dăm singuri. „Doctorul nu este Dumnezeu, iar medicina nu este matematică”.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Inima este corespondentul minţii divine

“Experienţa mea a fost că de câte ori n-am ascultat inima, n-a ieşit bine. Vorbind în alţi termeni, inima este corespondentul minţii divine. Deci, acolo e adevărul. În creier este doar un calcul al circumstanţelor, pe care tu nu le ştii. Eu gândesc că dacă merg acum pe stradă n-o să mă întâlnesc cu un obstacol peste care să nu pot trece dar, când ies acolo, nu e aşa. Asta este partea raţională. Deci, adevărul stă în inimă. Ascultă-ţi inima. Sentimentul este cel care rămâne, raţiunea se pierde. Memoria e scurtă la nivel raţional. La nivel afectiv memoria e mult mai lungă. De aceea, experienţele care te marchează în viaţă nu le uiţi, indiferent că sunt bune sau rele”, afirmă acesta.

Pentru fericire este foarte important să fim recunoscători pentru că existăm. Am apucat încă o zi. Atâţia alţii nu mai apucă ziua aia. Fii recunoscător lui Dumnezeu că exişti, fii recunoscător pentru părinţii tăi că te-au crescut, fii recunoscător celor de pe urma cărora tu citeşti o carte bună, înveţi, fii recunoscător celor datorită cărora porţi hainele pe care le porţi, că le-au creat ei. Şi să te întrebi ce poţi să faci tu pentru ei. Uite, eu sunt medic bun, pot să îi vindec. Atunci, toate lucrurile vor fi la un alt nivel. Sigur că suntem diferiţi, că cel care mătură strada are altă fericire decât fericirea mea, dar asta nu înseamnă că eu am dreptul să îl dispreţuiesc, pentru că eu nu pot trăi fără el”, spune Constantin Dulcan.

Reţeta fericirii prescrisă de medicul Constantin Dulcan

“Concluzia mea este că fericirea este un drept natural, pe care îl am prin faptul că exist, şi cel mai bun reper pentru a avea linişte şi pace interioară este să ştii că dincolo de tine există o raţiune care te protejează. Eu lucrul ăsta l-am învăţat singur. Sigur că la ţară, în copilărie, mama mă ducea la biserică. Dar experienţa mea, căutările mele, m-au făcut să simt asta, să experimentez şi să ştiu că există Dumnezeu. Pe mine nu mă pot convinge nici toţi marxiştii lumii, toţi capitaliştii că venim din maimuţe. Pentru că de când e maimuţa maimuţă ea nu s-a transformat în om. Şi dacă din întâmplare maimuţa aia s-a transformat în om, înseamnă că există o raţiune care vine din alt plan şi iată demonstraţia divinului. Dacă materia evoluează, înseamnă că e raţională. Vin fizicienii şi spun că atomul acela nu are raţiune. Păi dacă el nu are şi eu am, eu de unde am? Înseamnă că sunt eu încă ceva, un spirit. Atunci, de unde vine spiritul? Dacă corpul meu fizic este format numai din atomi neutri, de unde gândirea? De unde sentimentele? Înseamnă că e altceva pus în materie”, susţine Constantin Dulcan, care expune această teorie a unei raţiuni superioare care guvernează tot ce este prezent pe această lume în toate cărţile sale.

„Iubirea este soluţia supremă la toate conflictele lumii!” – Dumitru Constantin Dulcan


Exerciţii de meditaţie

Exerciţii de meditaţie

Exerciţii de meditaţie

Exercițiu de meditație I

Acest exercițiu, deși foarte simplu, are o mare valoare din punct de vedere energetic, mental și emoțional. El crează o stare de siguranță și de echilibru, realizând o armonizare a noastră din punct de vedere energetic. Se recomandă poziția culcat pe spate. Respirația este calmă, normală. Vom conștientiza acest lucru îndreptându-ne atenția asupra ei.
Vom urmări mișcarea ritmică a plămânilor, conștientizând faptul că la fiecare inspirație absorbim o dată cu aerul și energie din univers. Aceasta energie inundă corpul nostru în întregime, prin expirație împingându-se afară energia uzată acumulată anterior. Energia care pătrunde odată cu inspirația se înfiltrează în cele mai profunde zone ale corpului, curățându-le. Vom baleia mental întregul corp, începand cu capul, gâtul, toracele, membrele superioare și apoi cele inferioare, până la vârful degetelor. Pe parcursul ciclului respirator, energia care a dizolvat toate impuritățile este eliminată, fiind înlocuită de o energie curată și echilibrată.
Ne vom îndrepta atenția asupra mușchilor, începând cu cei ai capului. Ei sunt relaxați și imobili. La fel și cei ai gâtului, membrelor superioare și inferioare. Numai mușchii toracelui și diafragma lucrează pentru a asigura respirația, precum și inima, care asigura circulația sângelui. Conștientizăm circulația sanguină în tot corpul. Totul se desfășoară calm, liniștit, relaxat, ritmic și precis, imperturbabil.
Ne îndreptăm acum atenția asupra auzului. Vom asculta zgomotele care ajung la noi. Ne vom imagina sursa acestora, independența de noi, și vom conștientiza că aceste sunete nu ne afectează deloc. Ele există în jurul nostru, dar nu ne influențează pentru că mintea noastră a hotărât așa.
Apoi vom căuta să simțim curenții de aer în jurul nostru. Îi vom percepe cu ajutorul acelor porțiuni de piele care sunt neacoperite de îmbrăcăminte. Vom simți temperatura aerului, mai scăzută decât cea a corpului nostru, vom simți contactul intim cu pielea și eventualele sale mișcări. Vom conștientiza că aerul există independent de voința noastră și nu ne afectează în nici un fel.
Vom deschide acum ochii si fara a misca deloc capul, vom privi inainte, adica deasupra noastra. Vom vedea ce este acolo si vom fi constienti ca nu ne afecteaza. Vom închide apoi ochii și vom conștientiza situația noastră actuală. Ne vom analiza din toate punctele de vedere – sănătate, relații sociale, afaceri – cât mai obiectiv și detaliat. Fără îndoială că nu toate lucrurile vor fi perfecte. Dar toate sunt perfectibile. În consecință, vom stabili în amănunt cum se prezintă acea situație pe care o considerăm perfectă. Ne vom imagina că ajungem în această situație la timpul potrivit, dacă vom acționa corect. Nu trebuie să ne temem de piedicile obișnuite și nici de cele karmice.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Trebuie să experimentăm această situație și o vom face. Nu trebuie să ne gândim la mijloacele de realizare a ei, ci numai la situația în sine. Este cu adevărat ceea ce dorim, este o viziune realistă? Mijloacele le vom avea la timpul potrivit. Detaliem cât mai mult situația perfectă. Este foarte important să știm ce vrem și totul să fie clar în mintea noastră.
Pe măsură ce practicăm meditația, situația se poate schimba și este posibil ca anumite aspecte ale vieții noastre să se îmbunătățească. Nu trebuie să ne temem sau să avem rezerve în ceea ce privește schimbarea obiectivelor sau a viziunii asupra situației perfecte. Ea trebuie adaptată permanent în funcție de progresele realizate. Este foarte important ca toate detaliile să fie precizate.
Vom trece acum la relaxarea mentală. Ne vom imagina un glob de lumină de un albastru strălucitor, care se afla deasupra noastră, în dreptul pieptului. El începe să se dezvolte, devenind tot mai mare, până ne va învălui în totalitate. Vom fi înconjurați de această lumină albastră și strălucitoare. Vom conștientiza acest lucru și acum va fi momentul să ne blocăm mintea cu o mantră. După un timp mintea începe să fugă, apărând diverse gânduri. Atunci vedem cum lumina albastră începe să se restrângă formând o sferă luminoasă deasupra noastră, așa cum a fost inițial. Sfera își schimbă treptat culoarea, devenind albă, strălucitoare, foarte frumoasă. Ea începe să se marească și progresiv să devină trasnparentă, până când nu o mai putem sesiza, integrându-se în spațiul din jurul nostru. Vom începe acum să mișcăm mâinile, începând cu degetele, iar apoi și picioarele. Ne vom întinde bine înainte de a ne ridica, încheind acest exercițiu.
Dacă dispuneți de timp, este bine să faceți acest exercițiu zilnic; dacă nu, el trebuie făcut cel puțin săptămânal, pentru a beneficia din plin de efectul său. Rezultatele nu vor întârzia să apară. Exercițiul nu este periculos și poate fi executat de oricine, neimpunându-se restricții în funcție de starea de sănătate sau alte considerente. El va constitui un pas în calea dezvoltării noastre ca personalitate complexă, integrată în această lume. Pentru a obține rezultate optime nu vom face exercițiul dacă suntem obosiți sau în stare de stres, ci numai atunci când suntem destul de odihniți și liniștiți.

Exercițiu de meditație II

Deși este un exercițiu ușor și nepericulos, dând impresia că ar putea fi practicat de oricine, adevăratele sale binefaceri nu vor putea fi obținute decât de avansați. Începătorii nu vor realiza nimic și îi sfătuiesc să practice întâi alte exerciții.
Se stă așezat, într-o poziție comodă. Respirația este calmă, lentă și profundă. Ne detașam de orice gând referitor la viața noastră zilnică și de orice dorință. Închidem ochii. Ne îndreptăm atenția asupra respirației. Conștientizăm faptul că la fiecare inspirație absorbim tot ce este mai bun în lume – energie universală echilibrată și armonioasă – iar la fiecare expirație restituim Universului tot ce este mai bun în noi – o energie impregnată cu personalitatea noastră. Meditați asupra acestui fapt.
Energia noastră se împrăștie în tot universul, către tot ce există. Vom elimina sentimentele. Spun acest lucru pentru că poate apărea un adânc sentiment de recunoștință sau de umilință. Este foarte important să conștientizăm că lucrurile se desfășoară natural, fără a avea noi vreun merit special. Noi doar constatăm aceste lucruri, nu le determinăm. Vom fi conștienti de legăturile pe care le avem cu universul din care facem și noi parte. Vom conștientiza fără umilință, dar și fără mândrie că suntem o entitate infinitezimală, știind totodată și faptul că fără noi universul nu ar exista în această formă, ci ar fi puțin diferit.
Cu fiecare ciclu respirator suntem tot mai conștienti de integrarea noastră în univers și de semnificațiile acestui lucru. Eu sunt cel care sunt, și universul este cel care este. Si pentru că totul se transformă, și eu și universul ne transformăm. Meditați asupra acestui fapt.
Conștientizați faptul că nu sunteți prezent numai aici, în acest corp, ci peste tot în univers. Sunteți prezent în orice loc sau obiect, și aceasta nu ca un merit personal, ci pentru că așa este în firea lucrurilor. Nu numai dumneavoastră sunteți așa, ci toți oamenii, chiar dacă mulți nu conștientizează acest lucru. Observați frumusețea acestei lumi, a acestui univers. Observați că sunteți o parte a acestei frumuseți fără a vă bucura, constatând doar că aceasta este firea lucrurilor. Meditați asupra acestui fapt.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Vă îndreptați atenția din nou spre respirație, care este profundă și liniștită. Deschideți ochii și vă reîntoarceți cu mintea la problemele cotidiene.
Exercițiul s-a încheiat și îl veți relua oricând veți avea deschiderea și dispoziția necesară pentru el. Chiar dacă veți avea dificultăți în practica lui și nu vă va reuși în totalitate, repetați-l, este în beneficiul dumneavoastră. Este greu să constați niște adevăruri atât de importante fără să te implici sentimental, dar repetarea exercițiului poate conduce la această atitudine.
Exercițiu de încălzire
Acesta este un exercițiu special pentru cei avansați în practicile de meditație și de aceea nu-l recomand începătorilor. Este un exercițiu dificil, pentru care trebuiesc luate anumite precauții. Va fi executat numai noaptea, într-o încăpere răcoroasă sau afară, în cazul celor mai antrenați. Cu cel putin două ore înainte nu se mănâncă și nu se bea nimic. Îmbrăcămintea trebuie să fie foarte lejeră și să permită o bună aerisire și răcorire a corpului, deoarece exercițiul provoacă o încălzire destul de puternică. Se stă așezat într-o poziție comodă.
Mintea este eliberată de gândurile obișnuite. Conștientizăm izolarea de spațiul înconjurător. Ne imaginăm cum în plexul solar apare un punct de lumina de un alb strălucitor, ce crește treptat în dimensiuni și începe să-și schimbe culoarea în galben strălucitor (auriu), apoi în roz spre violet până ajunge la culoarea albastră, a florii de lotus. În final, această lumină strălucitoare ia și forma florii de lotus. Floarea de lotus se deschide treptat, petală cu petală, și o vizualizăm în toată splendoarea ei.
Ne îndreptăm atenția asupra respirației care este în acest moment foarte lentă și amplă. Ea trebuie neapărat să fie foarte lentă, altfel ar putea apărea o senzație de amețeală. În acest caz, pentru scurt timp ne vom opri respirația, așteptând să dispară acea senzație neplăcută și totul să reintre în normal. Pentru oamenii antrenați nu este o problemă să respire într-un ritm adecvat.
Fiecare inspirație introduce în corpul nostru o anumită cantiate de aer pe care ne-o imaginăm ajungând la floarea de lotus din plexul nostru solar. Aerul învăluie floarea de lotus și-i sporește strălucirea, care va fi pulsatorie, la ritmul respirației.
Există totuși ceva care accentuează strălucirea florii de lotus din ce în ce mai mult. La un moment dat, această lumină strălucitoare ia forma unei mici flăcări ce pulsează în ritmul respirației și cu fiecare ciclu respirator își mărește dimensiunile. La început este de mărimea unei flori, dar crește, mai ales în înălțime, devenind din ce în ce mai mare, încât ajunge la un moment dat să umple întregul nostru corp, nu numai zona plexului solar. Această flacără provoacă încălzirea corpului, iar el va ceda căldura mediului înconjurător. Vom conștientiza aceste radiații calorice, care vor menține temperatura corpului nostru la un nivel confortabil.
Urmează partea cea mai grea a exercițiului, ea constând în menținerea senzației de confort cât mai mult timp. Putem aprecia că am executat un exercițiu reușit atunci când vom păstra senzația de confort cel puțin o oră. Dacă am reușit acest lucru, vom modifica parametri inițiali, începând exercițiul în condițiile unei temperaturi a mediului din ce în ce mai scăzute. În orice moment e posibil să apară senzația de amețeală, din cauza unui ritm al respirației neadecvat, care va trebui adaptat continuu la progresele realizate. Amețeala va fi combătută prin apnee (oprirea respirației) de scurtă durat, timp în care flacăra conștientizată de noi va rămâne nemodificată.
În finalul exercițiului, cu fiecare inspirație, vom reduce dimensiunile flăcării vizualizate până când o reducem la cele ale florii de lotus în care se transformă. Vom închide apoi petalele acestei flori, care în final va fi transformată într-o lumina albă și strălucitoare ce va fi dispersată în corpul nostru, devenind din ce în ce mai fină și mai lipsită de culoare, astfel încât nu o vom mai putea sesiza.
Nu trebuie să ne grăbim și să încercăm performanțe rapide cu acest exercițiu. Înainte de a deveni ușor, exercițiul este unul dificil, și de aceea trebuie abordat cu maximă atenție. La început îl vom face cel mult o dată pe săptămână. În timpul exercițiului ne detașam complet de tot ce ne înconjoară. Nu vom simți temperatura mediului, nu ne vom gândi la nimic altceva decât la ceea ce facem. Nici o dorință sau sentiment nu trebuie să apară, trebuie să facem exercițiul cât mai corect, fără un țel anume, ci numai ca un pas firesc spre perfecționarea spirituală la care tindem.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Exercițiu de respirație

Acest exercițiu este foarte simplu, fiind în același timp deosebit de eficient. De exemplu, tensiunea oscilantă sau disfuncțiile neuro-vegetative pot fi foarte bine rezolvate numai cu ajutorul acestui exercițiu de respirație. Exercițiul este destul de scurt ca durată, dar va trebui practicat o perioada de timp mai îndelungată (luni, ani) și aceasta nu trebuie să fie o piedică pentru practicarea lui conștiincioasă. Cel mai bine este ca el să fie executat în mișcare, el constând într-o expirație prelungit în timp ce parcurgeti șase pași. Urmează imediat fără reținerea respirației o inspirație profundă care durează tot șase pași. Procedura se repetă de câteva ori, oprindu-se dacă devine obositoare sau intervin probleme respiratorii. Veți practica acest exercițiu timp de o săptămână.
Graba cauzată de dorința de a va rezolva problemele mai repede nu va duce la nimic bun. Va trebui să aveți răbdare. A doua săptămână de practică, exercițiul va decurge după modelul următor:
• 6 pasi expirație
• 6 pasi inspirație
• 7 pasi expirație
• 7 pasi inspirație
• 6 pasi expirație
• 6 pasi inspirație
După aceasta respirația reintră în normal un timp, după care, dacă doriți, procedura se poate repeta. In continuare se va mai adăuga o etapă, exercițiul devenind astfel:
• 6 pasi expiratie
• 6 pasi inspiratie
• 7 pasi expiratie
• 7 pasi inspiratie
• 8 pasi expiratie
• 8 pasi inspiratie
• 7 pasi expiratie
• 7 pasi inspiratie
• 6 pasi expiratie
• 6 pasi inspiratie
Și acest nou exercițiu va fi practicat minim o săptămână. Se va trece mai departe numai dacă respirația va decurge fără efort. Se va mai adăuga săptămanal câte o etapă, până se va ajunge în final la 13 pași. La un moment dat, va fi greu să se mai adauge pași fără să apară dificultăți de respirație. În acest caz se va menține schema un timp mai îndelungat.
După două săptămâni de practică, în mod sigur veți sesiza binefacerile acestui exercițiu. Exercițiul nu are contraindicații și nu poate provoca neplăceri dacă este executat corect. Pentru persoanele care au ințial o capacitate respiratorie redusă, va fi necesar un timp de practica mai îndelungat pentru fiecare etapă. Exercițiul este comod și nici un moment nu trebuie să simțim dificultăți respiratorii, adică lipsa de aer.

Ne putem prelungi considerabil viata în funcţie de modul preponderant benefic în care gândim


Orice gând negativ ne face rău şi nouă, şi Universului

Orice gând negativ ne face rău şi nouă şi Universului

Orice gând negativ ne face rău şi nouă, şi Universului. Stresul poate să paralizeze sistemul imunitar

„Să ne controlăm gândirea şi emoţiile, pentru că altfel ne putem îmbolnăvi“

Credeţi că suntem într-un proces de evoluţie spirituală sau dimpotrivă, de involuţie, având în vedere proliferarea vulgarului şi a mediocrităţii?

-Suntem la două niveluri cumplit de distante. Este un nivel de evoluţie spirituală superbă şi unul care din ce în ce cade mai mult, mai mult. Revoluţia ne-a adus nouă şi foarte multe lucruri bune, dar şi foarte multe lucruri de care ar trebui să fim foarte departe. Eu nu sunt de acord cu vulgarizarea culturii, cu vulgarizarea limbajului. Cuvintele noastre, sentimentele noastre şi acţiunile noastre au două finalităţi concrete şi distincte, una este pozitivă şi una este negativă. Cea negativă ne îmbolnăveşte pe noi, cei care le gândim, le spunem, îi îmbolnăveşte pe semenii noştri, îmbolnăveşte universul, creează o disfuncţionalitate în Univers prin capacitatea de propagare. Gândul este un câmp de energie modulată în semnale purtătoare de informaţii. Acest câmp se degajă ca orice câmp fizic şi atunci să nu ne mirăm că aici avem secetă şi dincolo inundaţii şi atâtea necazuri din punct de vedere natural, pentru că astea sunt gândurile noastre, o bună parte din ele. Orice gând negativ, care înseamnă ură, invidie, ostilitate, agresivitate, violenţă, inclusiv pronunţarea cuvintelor vulgare ne face rău şi nouă, şi Universului. Deci noi trebuie să fim extrem de atenţi, să ne controlăm gândirea şi emoţiile, pentru că altfel ne putem îmbolnăvi. În momentul în care noi percepem realitatea, participăm şi aducem din câmpul cuantic una din posibilităţile realităţii, noi ne creăm realitatea, cuvintele noastre devin substanţa noastră, ceea ce spun eu bine sau rău, asta devine substanţa mea, dacă este rău, negativ, ceea ce mi se întâmplă mie nu e bine. Ne trezim cu tot felul de eczme, de tumori şi ne întrebăm cum au venit. Uite aşa au venit, din ceea ce vorbim, din ceea ce gândim, din ceea ce simţim şi ceea ce facem.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

„Weekend Adevărul“: Care sunt mecanismele care declanşează boala în organism şi ce rol joacă stresul în provocarea bolii?

Prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan: Stresul are un rol foarte nefericit. Stresul este reacţia pe care o are organismul la o traumă care poate să fie fizică, psihică, emoţională. Stresul în organism are efect asupra a trei elemente structurale esenţiale: neuronul, ADN-ul, adică substratul genetic al organismului, şi sistemul imunitar. În ceea ce priveşte neuronul, stresul blochează neurogeneza, formarea de noi neuroni sau formarea de noi conexiuni. Şi iată că în secolul nostru vorbim de o frecvenţă din ce în ce mai mare, de o morbiditate crescândă a bolii Alzheimer, deci a pierderii capacităţii intelectuale. Asupra acidului dezoxiribonucleic, deci asupra substratului genetic: cromozomii au nişte proteine la capetele lor cu rol de protecţie, se cheamă telomeri. Stresul acţionează asupra acestor telomeri, pe care îi scurtează astfel. Mai exact, cu fiecare diviziune celulară, telomerii se scurtează, stresul acţionează asupra lor, deci reduce pur şi simplu longevitatea, durata vieţii. Un exemplu: există date de care dispunem, ale unor oameni care s-au ocupat de domeniul geneticii, şi care spun că, de pildă, în cazul unei mame care are un copil cu o suferinţă cronică, se poate constata la nivel de telomeri că este mai în vârstă cu 10 ani decât vârsta din buletin. Există experienţe care arată că supunerea la stres are efectul acesta şi, dimpotrivă, scoaterea din stres a individului, alături de o anumită alimentaţie, poate să refacă aceşti telomeri. Sunt experienţe ale unor oameni de ştiinţă din Statele Unite ale Americii, mergând prevalent pe ideea de alimentaţie vegetariană.

Iar cu sistemul imunitar ce se întâmplă?

-Asupra sistemului imunitar – un stres, o furie, o mânie de cinci minute poate să blocheze celulele sistemului imunitar aproape până la cinci-şase ore. Sistemul imunitar este acel sistem de celule şi organe care produc limfocite. Acestea ne apară de virusuri, de bacterii şi îşi fac datoria circulând în permanenţă în organism. De pildă, celulele care mor trebuie îndepărtate. Iar în organism există celule limfotice killer sau ucigaşe, care înglobează aceste celule care mor, pentru că altfel ele se pot fixa pe un loc, creează inflamaţie şi de aici ne putem trezi cu tot soiul de boli, inclusiv cancer. Aşadar, aceste celule numite medical „NK“ sunt extrem de utile, ele trebuie să circule în permanenţă în organism ca să poată şi să ne apere împotriva tuturor acelor substanţe care sunt străine de corp. Stresul le tulbură eficienţa.

Spuneaţi la un moment dat că lumea modernă este supusă enorm de mult la stres.

-Tehnologia ne-a oferit foarte multe avantaje, dar în acelaşi timp a depăşit ritmul nostru biologic de adaptare. Uitaţi-vă şi la ce se întâmplă în mass-media: toate ştirile pe care le urmăreşti numai lucruri rele anunţă. Toate astea ne afectează. Dincolo de asta, există în viaţa tuturor oamenilor care trăiesc în lumea asta şi suferinţe, necazuri.
TEHNICI DE APĂRARE

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Dar cum să facem să ne ferim de acest stres? Sunt o mulţime de probleme cu care ne confruntăm zilnic?

-Sigur că este esenţial să nu te implici. Implicarea emoţională într-un fenomen negativ, într-o ştire de la televizor etc. îţi consumă enorm de multă energie. Trebuie să te aperi încercând să te detaşezi, asta înseamnă autoeducaţie, să cunoşti ceva despre tehnici de apărare de stres şi, sigur, să-l eviţi. De exemplu: te duci la şeful tău şi, dacă ştii că o să-ţi facă scandal, deja să anticipezi, să încerci să fii cât se poate de indiferent, să-ţi pui un baraj. E una dintre tehnicile de apărare. Sigur că nu poţi să eviţi complet stresul, fiindcă trăim într-o lume în care vrem-nu vrem, avem şi stres. Fiecăruia dintre noi i se îmbolnăveşte cineva, îi moare cineva, ne mor prieteni, ne mor din familie, acestea sunt stresuri care sunt inevitabile, fac parte din biologia noastră. Evident, acestea sunt situaţii în care nu poţi rămâne indiferent. Îţi moare cineva, nu poţi să râzi, este anormal, astea sunt lucruri care ţin de naturaleţea lucrurilor, nu despre asta discutăm. Dar eu vorbesc de celelalte cazuri, în special de stresul pe care ni-l provoacă urmărirea ştirilor negative, pe care cineva ni le toarnă pe gât gratuit, numai ca unii să câştige audienţă. Cred că societatea ar trebui să gestioneze stresul şi sunt multe mijloace. Cred cu toată tăria: condiţia este ca oamenii care ne conduc să aibă şi ceva noţiuni de psihologie socială, aşa acum trebuie să aibă noţiuni de filosofie economică.
Dar ce putem face concret?

-Fiecare dintre noi trebuie să facă efortul să se schimbe, în primul rând să nu-l streseze pe cel de lângă el, pentru că în momentul în care eu îl stresez pe celălalt, mă stresez implicit şi pe mine însumi. Această schimbare trebuie să înceapă cu fiecare din noi. Deci avem nevoie la nivel social de o gestionare a stresului, dar şi la nivel individual şi când vom reuşi toate lucrurile acestea putem să mai vorbim atunci şi de sănătate şi de o existenţă cât de cât armonioasă.

TREI PRAFURI OTRĂVITOARE

Alimentaţia ce rol joacă în menţinerea unei stări bune de sănătate?
Sunt trei prafuri albe otrăvitoare: sarea multă, zahărul alb şi făina albă. Nimeni nu vrea să mănânce pâine integrală. De ce mâncăm pâine albă, care este secată de toţi nutrienţii din ea? Pâinea integrală este cea sănătoasă organismului nostru. Fumatul face, de asemenea, foarte rău, aditivii alimentari care se pun pentru conservare, coloranţii, toate aceste lucruri ar trebui să fie evitate. ;

Despre Arsenie Boca

Se vorbeşte foarte mult în ultima vreme de părintele Arsenie Boca. Credeţi că această mediatizare excesivă este de bun augur?

-Însuşirile, virtuţile pe care le-a avut cu adevărat Arsenie Boca trebuie să le avem din sursă directă. În jurul oricărui personaj care a săvârşit miracole se nasc mitologii, iar această mitologie se răspândeşte cu cât nivelul de înţelegere intelectuală este mai scăzut. Faptul că se vorbeşte enorm poate să deranjeze pe multă lume şi la un moment dat, ca orice lucru care este mirobolant, poate să ajungă la o pierdere a valorii nejustificată, pentru că Arsenie Boca a fost într-adevăr un om de excepţie. Eu am stat de vorbă cu oameni care l-au cunoscut, care mi-au dat garanţii asupra a ceea ce au spus şi am şi scris. Ceea ce mie mi s-a părut că nu ar corespunde realităţii nu am vrut să scriu tocmai pentru că nu vreau să creăm o legendă falsă. Aceste mituri deranjează foarte mult şi îi fac mult rău celui despre care se vorbeşte. Nu-l ridicăm în slăvi pe Arsenie Boca dacă noi adăugăm lucruri care sunt ireale şi, mai mult decât atât, le dăm apă la moară celor care şi aşa nu îl vedeau cu ochi buni. Arsenie Boca are o indiscutabilă valoare, omul acesta ştia aproape totul despre oameni, cei cu care am discutat mi-au spus că au văzut vindecându-se cancere cu ajutorul părintelui Arsenie Boca. Eu cred că în toate lucrurile, trebuie să păstrăm decenţa şi adevărul despre oricine şi orice.

Exerciţii de meditaţie


VIITORUL CIVILIZAŢIEI NOASTRE ESTE ÎN NOI

 

VIITORUL CIVILIZAŢIEI NOASTRE ESTE ÎN NOI

VIITORUL CIVILIZAŢIEI NOASTRE ESTE ÎN NOI

O fascinantă poveste care aduce la realitate multe legende vechi şi mituri care au fost jefuite de fundatia lor istorică şi reduse la folclor şi poveşti pentru copii.

Ramtha – “Omenirea este mai mult decât se poate vedea.”

      Se poate demonstra ştiintific că obiectele sferice, care se supun forţelor centrifuge datorită miscării lor specifice, sunt goale înăuntru şi nu solide. Ramtha subliniază că toate planetele sunt goale înăuntru (ca un glob) şi că cele mai măreţe civilizaţii trăiesc în interiorul lor şi nu pe suprafaţă. Forţa centrifugă a planetei care se învârteşte pe orbită în jurul soarelui, în mod natural preseaza tot ce este în interior spre învelişul exterior. Pare a fi o asumpţie foarte logică şi totuşi acest fapt nu este ceva cunoscut în sistemul educaţional din nici o şcoală în nici o ţară. Motivul este, aşa cum spune Ramtha: “Nimeni aici nu are cunoaştere şi nu ştie să gândească pentru el însuşi. Şi ce mare atrocitate este asta!” Fiecare planetă a fiecărui sistem solar a fost născută din soarele central. Pe măsură ce planeta se depărtează de soare, se răceste, adica frecvenţa scade sub cea a luminii. Soarele nu este primordial energie termica. El este în esenţă o înaltă formă de energie, numită lumină. Odata ce planeta apare din soare, ea ocupă orbita cea mai apropiată de soare, ca Mercur, orbită ce se numeşte orbita-leagan. Cand planeta se maturizează, este pe o orbită ca cea pe care este acum Venus. Acum este timpul când interiorul devine gol şi stabil. Conceptul de gol în interior, pare a fi o atât de simplă asumpţie ştiinţifică, conţinând masive implicaţii pentru societatea modernă, care cer a fi studiate şi verificate. Devine izbitor de vizibil că viitorul civilizaţiei noastre ar putea fi chiar lângă noi, în interiorul pământului şi nu departe, undeva pe o altă planetă sau în altă galaxie. Civilizaţia care trăieşte în interiorul pământului a supravieţuit războiului atlanţilor şi numeroaselor schimbări cataclismice ale naturii, care au ameninţat si populaţia de pe suprafaţa Pământului. Ei au dezvoltat şi măiestrit ştiinţa electromagnetismului şi a frecvenţelor modulatorii până la punctul care le îngăduie să călătorească afară din Pământ prin anumite portale. Ei sunt străbunii noştri cu tehnologie foarte avansată. Societatea lor nu este de natură războinică. Ei au ajuns în interior ca să evite razboiul.

Pacea şi Armonia

Pacea şi Armonia sunt cele mai înalte valori ale societăţii lor şi le sunt instilate de la naştere. Ei propovăduiesc egalitate indiferent de poziţie, rasă, sex sau pregătire culturală. Spiritul lor creativ şi evoluţionist este ceea ce i-a susţinut şi nu religia. Ei nu au religie. Culoarea pielii lor este verde sau turcoaz, datorită conţinutului de fier din solul lor, al cuprului din apa lor si a luminii puţine din interior. Basmele care vorbesc depre regate pierdute, zâne, pitici şi elfi care trăiesc printre oameni, au rădăcinile lor istorice în această civilizaţie. Ei ne consideră pe noi primitivi şi singurul motiv pentru care ies afară, este de a verifica coaja exterioară a casei lor şi să-i asigure integritatea. Ei au abilitatea de a folosi vulcanii şi de a produce cutremure ca să regularizeze şi să protejeze stabilitatea lumii lor. Ei sunt de fapt oamenii originali care au venit de dincolo de Soare şi au ajutat la construirea primelor piramide. Ei au fost primii care s-au dus în interior, când suprafaţa se rupea şi continente întregi alunecau. Ei şi alte grupuri de oameni care au ajuns în interior sunt rămăşiţele civilizaţiilor străvechi, pierdute la dispariţia Atlantidei şi Lemuriei. Sunt multe uşi care conduc în interior. Lemurienii au trait sub pământ, în peşteri şi au avut o reţea sofisticată de tunele, care acoperea toată lungimea continentului lor. Unele din tunele mergeau departe, până în interiorul pământului. Regiunile de la amândoi polii sunt principalele portale de intrare în interiorul Pământului. Anumiţi munţi servesc şi ei ca puncte de intrare, ca muntele Shasta, Munţii Superstiţioşi şi Himalaya. Ei au şi puterea de a crea forţe -G, care deschid portaluri prin a crea vacuum chiar sub mare, ca în Japonia, Caraibe şi Argentina. Aşa cum curbura Pâmântului nu este aparentă şi în interior totul pare să fie plat. Oficiali guvernamentali au făcut încercări de a face contact cu ei, dar până acum ei au respins accesul. Ei sunt uimiţi şi atraşi de tehnologia şi abilitatea de a crea portaluri pentru a călători pe sub oceane a celor din interior. Faptul că tehnologia lor este mult superioară armei nucleare îi sperie şi îi ameninţă pe cei de pe suprafaţă. Ramtha explică, că atunci când cei din guvern folosesc expresia “inamicul din interior” (the enemy within), se referă la cei din interiorul Pâmântului. Asta arată clar că îi văd ca ameninţare, datorită tehnologiei lor, deşi cei din interior nu au încercat niciodată să interfereze sau să facă contact cu noi, şi se păstrează izolaţi. Expediţiile faimoase la Polul Nord şi Arctica, conduse de amiralul Richard E. Byrd în 1947 şi 1956 sunt cele mai cunoscute surse care au adus dovezi depre posibilitatea ca o civilizaţie să trăiască în interiorul Pământului. Fără îndoială că rapoartele ce sunt la dispozitie, de la aceste expediţii, au fost trunchiate, sunt cumva ascunse în mister şi suferă de lipsă de claritate. În timpul zborului peste Arctica, la 1700 de mile deasupra Polului Nord, în 1947, el a raportat prin radio că a văzut sub el, nu gheaţă şi zăpadă, ci zone cu pământ şi munţi, păduri şi vegetaţie verde, lacuri şi râuri, iar sub copaci a văzut un animal care semăna foarte mult cu un mamut. Amiralul Byrd a descris poetic aceste regiuni ca “un mare necunoscut” şi ca “ţara misterului veşnic”. În martie 1956, într-o expeditie, a călătorit la 2300 de mile dincolo de Polul Sud. La întoarcere a raportat: “Această expediţie a deschis un nou şi vast teritoriu.” În 1957, putin înainte de a muri, el a descris într-un fel enigmatic acest pământ de deasupra polului Sud, ca “acest fermecat continent în ceaţa veşnicului mister”.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Dumnezeul fumuriu

O altă sursă care susţine probe ale existenţei unor civilizaţii în interiorul Pământului, este “Dumnezeul fumuriu” (The Smoky God), adevărata poveste a lui Olaf Jansen, un pescar norvegian, scrisă de Willis George Emerson. Hărtile continentului Antarctica conduc greşit, sunt gresite. Cea mai bună cale de a merge în interior este Polul Sud, după cum spune Ramtha. În apropierea deschiderii, temperatura este mai mare în comparaţie cu aşteptările. Cea mai mare dificultate pentru a călători acolo, este să ajungi la un loc care nu este pe hartă, cu ajutorul instrumentelor care nu mai indică corect. Deranjarea busolei nu înseamnă că acel punct este Polul Sud. Busola ar trebui să arate nordul magnetic, dar câmpul electromagnetic al Pământului fluctuează în apropierea regiunilor polare din diferite motive. Ramtha subliniază că atunci când civilizaţia noastră va găsi o baza de reală prietenie cu “inamicul interior”, ei vor împărţi cu noi ştiinţa şi tehnologia care face posibilă călătoria interstelară într-o clipire. Războiul, ca armare şi protejare împotriva unei ameninţări potenţiale din partea unei alte civilizaţii cu o tehnologie inimaginabilă ca a lor, este fără sens şi inadecvat. Dr. Steven Greer, care a condus cea mai mare şi bine documentată cercetare despre evenimentele care vorbesc despre activitatea extraterestră, culegând date de la centre militare, guvern şi martori din Inteligenţa militară, face aceeaşi observaţie. Faptul că ei nu au folosit avantajele pe care le aveau ca să invadeze şi să domine rasa umană, aşa cum se fantazează în diverse forme de distracţie (filme, cărţi, emisiuni TV), arată că razboiul nu este în agenda lor de priorităţi, ci mai degrabă este vorba de fantezia unor minţi bolnave. Adevărul din spatele miturilor şi legendelor despre civilizaţii pierdute, rase uitate, longevitate şi iubirea pentru simplitate în viaţă, poate cuprinde secretele pe care rasa umană are nevoie să le cunoască ca să supravietuiască următorului stagiu de creştere şi evoluţie.

 „Orice gând negativ ne face rău şi nouă, şi Universului. Stresul poate să paralizeze sistemul imunitar“ – Dumitru Constantin Dulcan

 


Exercițiu pentru deschiderea celui de-al treilea ochi

Exercițiu pentru deschiderea celui de-al treilea ochi

Exercițiu pentru deschiderea celui de-al treilea ochi

   Este un exercițiu simplu și usor, lipsit de pericole pentru toată lumea, începători sau avansați. Oricine îl poate practica, dar nu oricine va beneficia de dezvoltarea capacității de clarviziune. Exercițiul se desfășoară în întuneric absolut, greu de realizat într-o încăpere și, de aceea, eu vă recomand să găsiți o peșteră unde nu pătrunde lumina solară nici măcar indirect.
Chiar dacă lumina solară nu este prezentă, fiți conștient că energia universală este prezentă și acolo, ca oriunde în univers, iar dumneavoastră veți fi inundat de energie universală. Pentru a obține un maxim de eficiență, trebuie ca atunci când începeți acest exercițiu să fiți odihnit, liniștit și relaxat.
Alegeți un loc liniștit, ferit de zgomote sau de curenți de aer, care v-ar putea deranja. Stați în picioare sau așezat, într-o poziție comodă. Pentru a ajunge la locul ales, bineînțeles că veți folosi o sursă de lumină. In aceste condiții, priviți în jurul dumneavoastră, în toate părțile, încercând să observați cât mai multe detalii. Dacă remarcați o zonă pe un perete al peșterii unde detaliile sunt mai evidente, căutați să le rețineți. Totul se va face cu calm, în liniște, fără grabă. Respirația este normală. La un moment dat închideți sursa de lumină.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Indreptați-vă zona spre cel de-al treilea ochi, care se află aproximativ între sprâncene (cam 1cm deasupra liniei ce unește sprâncenele). Nu trebuie să simțiți nimic deosebit, doar să conștientizați că acest punct există și se va activa.
Indreptați-vă acum atenția înainte, încercând să readuceți din memorie imaginea peretelui din fața dumneavoastră. Îi vedeți toate detaliile? Dacă nu, nu veți aprinde lumina, ci vă veți îndrepta din nou atenția timp de câteva secunde sau zeci de secunde spre cel de-al treilea ochi. Si tot așa, atenția dumneavoastra se va îndrepta succesiv, când spre înainte, când spre cel de-al treilea ochi.
Nu trebuie să insistați prea mult. Dacă ați obosit, luați o pauză, plimbați-vă eventual prin peșteră, relaxați-vă, după care începeți iar acest exercițiu, urmând aceeași procedură.
Nu trebuie să vă așteptați la rezultate miraculoase, deși acest exercițiu este foarte eficient. Nu veți obține nimic instantaneu, fără muncă și fără efort. Va trebui să repetați exercițiul de câteva ori pentru a progresa. La un moment dat imaginea pe care o veți aduce din memorie va fi foarte clară, cu multe detalii. Este momentul să vă schimbați poziția și să priviți (în întuneric absolut) în altă direcție. Ce percepeți acum? Nu forțați memoria, pentru că acesta nu este un exercițiu de memorie.
Dupa un timp de practică, veți putea percepe tot ce se află în jurul dumneavoastră și să vă deplasați prin peșteră fără lumină. Va fi o performanță deosebită. Sunt destule persoane care afirma că sunt clarvăzătoare deși, de fapt, au numai o imaginație foarte bogată. Nu știu câte dintre ele ar putea trece proba deplasării printr-o peșteră întunecoasă fără o sursă de lumină, singura dovada obiectivă a existenței clarviziunii. Nu este vorba de memorarea unor detalii și de învățarea unor trasee, ci de parcurgerea pentru prima dată a unui traseu în teren accidentat și în întuneric absolut.

Chiar dacă experimentăm exercițiul în întuneric, existența unor surse de lumină, care în caz de nevoie ar putea fi folosite, ne va da siguranța controlului complet al situației. In cazul în care, dupa o practică insistentă nu ați realizat progrese, aveți nevoie de o etapă pregătitoare acestui exercițiu. Va trebui să vă faceți o autoanaliză, pentru a vă clarifica cine sunteți de fapt.
Veți vedea că eșecurile suferite nu au fost întâmplătoare, ele au apărut de multe ori din cauza unui prea mare orgoliu. Trebuie să vă clarificați ideile, să conștientizați obiectivele pe care doriți să le realizați și să stabiliți cât de necesară este dezvoltarea clarviziunii.
Va trebui să vă analizați obiectiv și să răspundeți, pentru dumneavoastră, la următoarele întrebări:
• sunteti bolnav?
• Sunteti deceptionat de cineva sau de ceva?
• Sunteti emotiv?
• Sunteti nemultumit de existenta dumneavoastra?
• Ve temeti de ceva sau de cineva?
• Invidiati pe cineva
• Urati pe cineva?
• Doriti ceva cu orice pret?
• Sunteti un om grabit?
• Sunteti prea ocupat?
• Sunteti stresat?
• Va enervati usor?
Dacă cel puțin la una dintre aceste întrebări ați răspuns afirmativ (sau relativ) înseamnă că mai trebuie să lucrați înainte de a practica exercițiul descris mai înainte. In primul rând, va fi necesar să vă evaluați corect nivelul la care vă aflați, iar apoi să alegeți exercițiile corespunzătoare. In caz contrar, nu vi se va întâmpla nimic rău, dar nici nu veți obține rezultatele așteptate.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Exercitiu pregatitor pentru incepatori, pentru deschiderea celui de-al treilea ochi

Se desfășoară într-o încăpere obișnuită, iluminată normal. Se stă într-o poziție comodă, de preferință așezat. Respirația este firească. Se conștientizează deplasarea umerilor spre spate la inspirație și spre față la expirație. Se conștientizează deplasarea toracelui spre exterior la inspirație și invers la expirație, de asemenea, deplasarea diafragmei în jos la inspirație și în sus la expirație. Ritmul respirației este menținut normal.

Inchideți ochii. Indreptați-vă atenția spre cel de-al treilea ochi, între sprâncene. Imaginați-vă ritmic, o dată cu respirația, al treilea ochi se deschide și prin el pătrunde energie din exterior. La expirație, imaginați-vă raze luminoase care ies din al treilea ochi spre exterior.
După ce imaginile mentale vor fi clare și stabile deschideți ochii. Nu trebuie să se modifice nimic în percepția dumneavoastră. Si acum imaginile mentale trebuie să fie tot precise și stabile, sincronizate cu respirația.
Din când în când îndreptați-vă atenția spre plexul solar. După un timp, veți simți căldură acolo, în zona diafragmei. Când intensitatea senzației a devenit destul de mare este timpul să oprii exercițiul și să luați o pauză. Recomandabil ar fi să nu vă grăbiți și să reluați exercițiul în altă zi.
Acesta este doar un exercițiu pregătitor. Nu trebuie să vă faceți iluzii în privința rezultatelor.

Exercițiu pentru dezvoltarea atenției

Este un exercițiu simplu și usor, accesibil începătorilor, dar util și pentru cei avansați, care vor progresa foarte repede utilizându-l. Este un exercițiu mental și de aceea poate fi executat în orice poziție comodă, dar numai seara, în zilele când nu sunteți prea obosit. Puteți să-l practicați cât de des doriți pentru că nu este deloc periculos. Rezultatele depind foarte mult de practică, astfel încât dacă nu exersați suficient nu trebuie să vă așteptați la un rezultat spectaculos. In timpul exercițiului respirația va fi normală și nu vă veți îndrepta atenția asupra ei. Veți ține ochii închiși astfel încât nu are importanță dacă încâperea este iluminată sau nu. Este bine să fie liniște. Vă veți aminti cu lux de amănunte, retrospectiv, toată activitatea din ziua respectivă. Veți memora fiecare acțiune, începând de dimineața, cât mai detaliat, chiar și fiecare gest, dacă puteți. Fără îndoială, la început va fi mai greu, nu vă veti putea aminti din prima zi de practică a acestui exercițiu toate amănuntele. De fiecare dată veți rememora ziua curentă. Cu toate acestea, curând veti sesiza că vă puteți aminti din ce în ce mai multe amănunte, iar durata exercițiului se va mări treptat. Este bine să nu forțati, lăsând lucrurile să se desfășoare natural. O durată a exercițiului de o oră va fi considerată satisfăcătoare. Exercițiul vă va dezvolta atenția, memoria și felxibilitatea gândirii.

VIITORUL CIVILIZAŢIEI NOASTRE ESTE ÎN NOI

 


Meditația de dimineață

Meditația de dimineață

Meditația de dimineață

     Stai comfortabil pe scaun, simți podeaua sub tălpi, respiri de câteva ori adânc și te relaxezi. Devii conștient de respirația ta. Respiră de câteva ori adânc și devino conștient că această respirație te menține în viață din momentul nașterii până la moarte (până când vei face tranziția). Fiecare minut al fiecărei ore, al fiecărei zile, această respirație nu te părăsește. Relaxează-te și fii conștient că ești în siguranță, într-un loc comfortabil, înconjurat de lumina albă.Focalizează-ți atenția pe transformarea ta în maestru Reiki și tot ce înseamnă asta pentru tine. De ce ai decis să faci acest pas în viața ta în acest timp. Cuvântul maestru spune altora că tu controlezi orice situație tot timpul, tu ai atins acest nivel la care alții vin spre tine și așteaptă ajutor, cunoscând că tu ești maestru și că le poți oferi asistența.
Comportamentul tău va fi acum supravegheat, speranțe reale vin cu titlul de maestru și tu vei fi acum conștient de acestea mai mult decât înainte. Titlul de maestru, ca și respirația ta, vor rămâne cu tine pentru tot restul vieții. Ele vor lucra mână în mână și tu vei fi permanent conștient că mergi pe drumul maeștrilor și faci treaba lor.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Meditația maeștrilor

Stai confortabil. Fixează-ți privirea înainte cu ochii deschiși. Închide ochii și respiră adânc. Reține aerul. Expiră încet și complet. Acum concentrează-ți atenția pe mușchii oculari. Relaxează-ți toți mușchii ochilor tăi; relaxează-i complet. Relaxează-i atât de mult încat la un moment dat nu vor mai dori să lucreze dacă cineva îți cere. Relaxează-i.
Acum, când tu ești sigur că sunt relaxați, inspiră adânc, reține aerul, expiră ușor și lent și lasă acest minunat sentiment de relaxare a mușchilor oculari să coboare încet și să ajungă la degetele picioarelor. Relaxează-te complet. Din acest moment orice zgomot exterior te va ajuta să te concentrezi, nu te va deranja. Relaxează-ți acum fiecare porțiune a corpului, degetele picioarelor, mușchii tălpilor, ai picioarelor; îi simți cum se relaxează de joc în sus. Picioarele sunt relaxate; relaxează-ți mușchii abdominali, mușchii stomacului, ai toracelui, mușchii spatelui. Relaxează-te dar nu adormi. Te-ai detașat de tot dar auzi foarte clar. Relaxează-ți mușchii gâtului și ai umerilor, ai brațelor, ale degetelor. Relaxează-ți toți muchii feței. Acum ești foarte relaxat, foarte adânc relaxat, relaxat fizic. Vom face în continuare și relaxarea mentală. Pentru relaxarea mentala vom număra încet, descrescător, de la 100 la 95. cu fiecare număr vei simți mintea ta relaxându-se tot mai mult. Este așa plăcut și liniștitor să fii profund relaxat fără să pierzi contactul cu realitatea, permițând zgomotului să-ți crească atenția și relaxarea, în armonie cu restul Universului. Repetă mental următoarea afirmație: PUTEREA MINTII UMANE ESTE NELIMITATA (se repeta de 7 ori).
Este timpul acum să creștem nivelul nostru vibrațional, cu sentimentul iubirii și al gândurilor bune, și poți realiza asta înconjurându-te cu o minunată lumină albă protectoare. Aceasta lumina albă reprezintă adevărul, indulgența, conceptul ideii de Dumnezeu și tot ceea ce este bun. Imaginează-ți acum aceasta lumină albă curgând spre inima ta, permite-i să pătrundă în inima ta, las-o să crească în intensitate. Permite-i să se extindă și să te înconjoare complet, creând în jurul tău un spațiu de lumină albă, pură, vibrantă. Aceasta lumină albă reprezintă forța supremă, Dumnezeu. Tu poți să o vezi sau să o simți și tot ceea ce trebuie să faci este să-ți imaginezi ca este aici și va fi întotdeauna cu tine. Tu ești acum înconjurat cu o lumină albă protectoare așa încât subconștientul tău trebuie numai să se deschidă sugestiilor că este plin de fericire și îți este binefăcător. Scufundă-te în lumina albă și ia aminte că tu ești lumina. Tu nu ești corpul tău, tu aparții luminii, tu ești un spirit pur, un copil iubit al lui Dumnezeu, în afara timpului, în afara spațiului. Simți lumina extinzându-se în toate direcțiile. Extinde-ți lumina la infinit. Tu ești lumină pură, iubire pură, compasiune pură, indulgență pură. Tu ești în afara realității imaginabile, înotând în minunatul spațiu infinit, lumina pură; tu ești una cu Universul… una cu Universul. Dacă cineva se va simți deranjat de afirmațiile cuprinse în această meditație, trebuie să se oprească aici, nivelul sau spiritual nepermițându-i să meargă mai departe. După un timp, când se va simți pregătit, va putea continua pe această cale. Nu trebuie să ne așteptăm ca drumul maeștrilor să fie ușor pentru toți.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Meditația în mișcare

Acesta este un exercițiu care poate fi repetat ori de câte ori doriți. El este energizant și stabilește legătura cu Pământul. Se recomandă practicarea lui dimineața, dar fiecare va simți când are nevoie, într-un impas energetic sau de altă natură. Această meditație se practică individual, pentru că fiecare are propriul său ritm. Chiar dacă la început vi se pare complicat, după un timp de practică vi se va părea foarte simplu. Chiar este foarte simplu și nu are contraindicații. Este un exercițiu util atunci când nu va mai recunoașteti ideile, când aveți nevoie de realism.
1. Se stă comod, în picioare, cu spatele drept și tălpile depărtate la nivelul umerilor. Se trasează în fiecare palma simbolurile Reiki cunoscute.
2. Se aduc palmele în dreptul chakrei inimii, cam la 15cm de ea, ținându-le față în față, la o distanță de 20-25cm. Gândiți-vă la Reiki și simțiți cum energia Reiki se dezvoltă între palmele dumneavoastră. Puteți simți vibrațiile acestei energii în palme și în jurul lor; unii chiar pot vedea aceasta energie.
3. Cu o mișcare lentă, ridicați brațele în sus, deasupra capului. La fel de lent, răsuciți palmele spre exterior. Apoi, descriind un arc de cerc, coborâți brațele în jos și, continuând la fel de lent, readuceți palmele în poziția inițială, în dreptul chakrei inimii
4. În continuare îndreptați-vă atenția asupra respirației. Respirați adânc și la expirație coborați brațele cu palmele îndreptate spre pământ, până ajung în poziție verticală, cu degetele îndreptate în jos. Imaginați-vă că trimiteți energie, prin picioare, Pământului, din ce în ce mai mult, din ce în ce mai adânc.
5. Repetați etapele anterioare de câteva ori, pentru a simți cât mai bine ce se întâmplă. Este un exercitiu fizic ușor, ce se execută lent, cu o expirație normală pe parcursul celor trei etape, și mai adâncă pe parcursul celei de-a patra
6. repetați acum etapele 1-4, cântând numele simbolurilor Reiki, în timp ce brațele se mișcă. Puteți cânta foarte încet sau mental, pentru a nu fi auzit de alții. Melodia nu trebuie să vă preocupe, ea va veni de la sine, așa cum o veți simți.
7. repetați întreaga procedură de trei ori
8. repetați iar pronunțând în final, de trei ori: îmi afirm prezența divină pe Pământ
9. repetați de trei ori punctul 8
10. repetați de trei ori întreaga procedură, schimbând afirmația de la punctul 8 cu următoarea: îmi indeplinesc scopul meu divin pe Pământ.

Exercițiu pentru deschiderea celui de-al treilea ochi

 


Advertisements
Advertisements
loading...