Secretul activităţii spirituale – Diferenţa dintre spiritualist şi materialist
Activitatea spirituală
Ceea ce trebuie înţeles odată pentru totdeauna în privinţa activităţii spirituale este faptul că aceasta presupune o materie deosebit de subtilă, care scapă mijloacelor noastre obişnuite de investigaţie. Activitatea pe care este posibil să o îndeplinim în plan spiritual este la fel de reală ca cea pe care o desfăşurăm în planul fizic. Aşa cum în planul fizic este normal să tăiaţi lemne sau să pregătiţi mâncarea, la fel în planul spiritual este de asemenea adevărat că puteţi construi un edificiu, că puteţi declanşa forţe, orientând curenţi, luminând conştiinţe.
Dar, dacă aceste lucruri nu se văd, înseamnă că avem de-a face cu o materie diferită. De altfel, cel ce trăieşte cu adevărat în lumea spirituală nu are nevoie ca aceste realităţi pe care le simte în jurul său să fie la fel de vizibile şi tangibile ca cele din lumea fizică. Dar, cu timpul, acestea se pot concretiza în acelaşi fel.
Dar dacă aceste legi nu sunt cunoscute, dacă se aşteaptă imediat rezultatul muncii spirituale atunci apare descurajarea şi se distruge tot ce a fost construit. Deoarece această materie, aşa de subtilă, este foarte uşor de modelat. De aceea, după felul în care este sau nu convins şi perseverent, omul va construi sau va distruge. Adesea el construieşte, dar foarte repede ajunge să distrugă, împiedecând astfel realizarea, concretizarea definitivă a muncii sale.
Ori, concretizarea materială trebuie inevitabil să se producă într-o bună zi. De altfel, dacă îi veţi întreba pe Iniţiaţi, ei vă vor răspunde: “Tot ceea ce vedeţi pe pământ nu este decât concretizarea elementelor eterice care, cu timpul, au ajuns la acest grad de densitate şi materializare”. Deci, dacă veţi avea credinţa şi răbdarea de a continua munca începută veţi ajunge să materializaţi în planul fizic tot ceea ce aţi dorit. Dacă veţi spune: “Dar eu doresc de ani de zile lucruri care nu se realizează!”, aceasta înseamnă că nu ştiţi cum să munciţi sau că, din anumite motive, dorinţele voastre nu se pot împlini.
Dacă dorinţele tale privesc colectivitatea, întreaga omenire, evident că ele vor fi mai greu de realizat decât în cazul când ele te privesc numai pe tine. În timp ce tu doreşti pacea în lumea întreagă, câţi oameni nu doresc războiul? Şi, desigur, dorinţa lor se va opune realizării dorinţei tale. Dar nu trebuie să ne descurajăm. Ce ne spune Iisus în Evanghelii? “Căutaţi Împărăţia Domnului şi Dreptatea sa şi tot restul vă va fi dat vouă pe deasupra”.
Căutarea Împărăţiei Domnului poartă, în sine, propria-i recompensă. Munca spirituală şi munca materială reprezintă două activităţi distincte. Trebuie să ştim la ce ne putem aştepta şi la ce nu. Putem aştepta de la munca spirituală lumina, pacea, armonia, sănătatea, inteligenţa da, dar nu putem aştepta bani, faimă, recunoştinţă sau admiraţia mulţimii. Dacă veţi confunda cele două lucruri veţi deveni nefericiţi. Nu trebuie să aşteptaţi nici un avantaj material din activităţile spirituale. Ceea ce creaţi voi va rămâne încă multă vreme invizibil şi impalpabil.
Spiritualist şi Materialist
Diferenţa dintre un spiritualist şi un materialist constă în faptul că spiritualistul îşi poartă casa cu el, peste tot unde merge! Spiritualistul, pentru care toate comorile sunt interioare, nu poate fi separat de acestea, nici măcar la moarte. Pentru că numai realizările interioare aparţin omului, numai ele au rădăcini înăuntrul lui, iar când omul trebuie să plece în cealaltă lume, el va purta în sufletul, în spiritul său pietre preţioase – calităţi şi virtuţi – pe care le ia cu el, numele său înscriindu-se în cartea vieţii veşnice.
Spiritualist nu este bogat decât în măsura în care a luat la cunoştinţă că adevăratele bogăţii sunt spirituale. Dar dacă conştiinţa sa nu e luminată, el nu va poseda nimic, nu va fi decât un sărac, în timp ce materialistul are mereu nişte proprietăţi exterioare lui, care îi rămân, cel puţin o vreme, şi acest fapt îi conferă acestuia o superioritate aparentă asupra spiritualistului.
În această situaţie spiritualistul trebuie să înţeleagă unde se găseşte adevărata sa superioritate, altfel va fi pierdut. Bogăţia unui spiritualist este un lucru extrem de subtil, insesizabil chiar, dar dacă el este conştient de ea, va obţine Cerul şi Pământul, în timp ce ceilalţi nu vor avea decât o bucăţică mică de pământ pe undeva.
De ce nu se înţeleg toate aceste lucruri? Posesiunile spirituale sunt sigure şi durabile, nimic material nu ne aparţine cu adevărat, lucrurile materiale vor trebui abandonate într-o bună zi, deoarece e imposibil să le luăm cu noi pe cealaltă lume. Chiar dacă unii oameni înţeleg acest aspect, ei preferă să trăiască încă această viaţă materialistă fiindcă le place. Când intelectul înţelege avantajul unui lucru iar inima doreşte un altul, ce poate face voinţa?
Ea va urma dorinţa inimii, ea nu poate face decât ceea ce îi place inimii. Pentru a dori să trăieşti această viaţă vastă, largă, bogată din punct de vedere spiritual, va trebui să o iubeşti, nu este suficient numai să o înţelegi.
Când cineva iubeşte un lucru, această iubire devine contagioasă şi îi poate influenţa pe cei din jur, deoarece fiecare fiinţă omenească are posibilitatea să comunice celorlalte un element din ceea ce ea posedă; chiar şi pietrele, florile, animalele o pot face. Deci, e posibil ca ceva din iubirea mea pentru splendoarea lumii divine să vi se transmită şi vouă. Dar, depinde de voi să acceptaţi această influenţă.
Hrana cea de toate zilele
Dacă nu vom descoperi adevărul, în pofida Învăţaturii ce ne-o dau Marii Maeştri, este pentru că în noi canalele sunt prea astupate pentru a lăsa să circule curenţii lumii spirituale. Eram încă foarte tânăr când am înţeles acestea, şi iată cum. Eu studiam, citeam mult, munceam, şi totuşi nu eram satisfăcut pe deplin. Atunci, am postit zece zile. După acest post, am înţeles multe lucruri pe care nu le găsisem niciodată în cărţi.
Bineînţeles, în primele zile mă simţeam înfometat, dar imediat această senzaţie a dispărut. În cea de-a treia şi a patra zi am avut o sete continuă care n-a făcut decât să se mărească zilele următoare: nu mă gândeam decât la apă; adormit, visam izvoare şi râuri de unde beam încontinuu fără a-mi potoli setea. Dar şi această sete a încetat. În a şaptea zi, am luat un fruct pe care l-am mirosit… Simţeam că se degajă din el nişte miresme atât de subtile, atât de minunate, încât ele mă hrăneau.
În ultimile zile, mâncam şi beam datorită acestor emanaţii, şi atunci am înţeles că fiecare plantă, fiecare fruct conţine nişte elemente subtile, eterice, dar fiind sătui, ghiftuiţi, nu putem să le simţim, şi cu atât mai puţin să le absorbim. Câte lucruri nu se află în jurul nostru pe care nu le primim fiind prea plini ! Deşi ele posedă nişte elemente foarte preţioase, trebuie să fim înfometaţi şi însetaţi ca să le simţim.
Or, deseori moţăim ca un om care a mâncat prea mult. Din această cauză suntem lipsiţi de o hrană mai subtilă. Cel care are obiceiul să abuzeze de hrană şi băutură, creează încet-încet în el o astfel de stare de obstrucţie încât devine somnolent, greoi, toropit. Toate simţurile sale se atenuează, inteligenţa sa se întunecă, voinţa sa slăbeşte, pasiunile sale cresc. La fel se întâmplă şi în celelalte planuri. Când ne hrănim prea mult în planurile astral şi mental, adică în planurile sentimentelor şi gândurilor obişnuite, tot ce este mai subtil în suflet şi natură ne scapă şi rămâne în afara conştiinţei noastre; şi chiar dacă toţi Marii Maeştri ar veni să ne înveţe înţelepciunea lor, nu am înţelege şi nu am simţi nimi.
Tocmai în timp ce posteam, am constatat că puteam să mă dedublez uşor: ieşeam din corpul meu fără dificultate atingând regiuni mai subtile; în timp ce, când am reînceput să mă hrănesc, mi-a fost mai greu.
Omraam Aivanhov
