…..

            Emoțiile sunt declanșate de contactul senzorial cu lumea exterioară, contact mijlocit de cele cinci simțuri. Ca urmare a faptului că oamenii intră în relații interpersonale și cu lumea înconjurătoare prin intermediul celor cinci organe senzoriale, ei se află continuu într-o stare de răspuns emoțional. Pe lângă cele cinci simțuri fizice, chinezii și alte civilizații orientale consideră mentalul temporal ca fiind un al șaselea simț, și de aceea fanteziile, visele și alte imagini autofabricate funcționeaza similar stimulilor externi, provocând răspunsuri emoționale.

La fel ca toate formele de energie umană, emoțiile exercită efecte fiziologice profunde asupra organelor interne, asupra glandelor și altor țesături spre care se îndreaptă prin canalele energetice. Fiecare emoție pe care o dezvoltăm declanșează reacții fiziologice în organism, ca de pildă secreția diverșilor hormoni, eliberarea neurotransmițătorilor în creier și în sistemul nervos, modificări ale pulsului și ale presiunii sangvine, accelerarea respirației și stimularea sau supresia digestiei și peristaltismului.

Dacă un răspuns emoțional devine extrem sau exploziv, și dacă se prelungește sau se repetă frecvent, el cauzează o serie de reacții fiziologice severe care pot leza serios organele asociate și pot scoate din echilibru întregul sistem energetic uman. Atunci când se întâmplă așa ceva, scutul radiant de energie protectoare este afectat, rezistența și imunitatea scad, iar emoțiile agresive devin cauze interne majore de boală, degenerare și slăbiciune. Accesele de mânie, spre exemplu, lezează ficatul; după un timp, energia emoționala eliberată în urma acestor accese inhibă funcția hepatică, inhibare ce se soldează cu simptome ca iritabilitate și nervozitate. Această stare predispune mai departe la alte accese de mânie, lezând astfel și mai puternic ficatul și stabilind un cerc vicios psihofiziologic ce duce în cele din urma la boală și debilitate.Un alt exemplu este schizofrenia și violența cronica, o tulburare emoțională pe care de decenii psihiatrii încearcă să o trateze fără nici un succes terapeutic.

Cea mai periculoasă consecință fiziologică produsă de cele Sapte Emoții este afectarea sistemului imunitar, afectare ce vulnerabilizează organismul în fața infecțiilor oportuniste și a bolilor degenerative, multe dintre ele fatale. Este un fapt bine cunoscut în medicina occidentală că o persoană ce se lasă îndelung pradă durerii provocate de moartea partenerului de viață devine susceptibilă de cancer, de boli cardiace și de alte afecțiuni fatale.

Mânia

Atunci când atinge niveluri extreme, ea poate leza energia yin a ficatului, energie care controlează sângele, bila și alte fluide asociate. Dezechilibrul rezultat permite energiei hepatice yang să izbucneasca precum un foc necontrolat și să urce spre inimă și craniu, producând: dureri de cap, amețeli, vedere neclară și confuzie mintală. În acest sens, adjectivul “coleric” (bilious în limba engleză) se referă deopotrivă la un temperament irascibil și la o disfuncție hepatică. Accesele frecvente de mânie afectează ficatul, fapt care mărește predispoziția spre irascibilitate, producând astfel un cerc vicios de energii emoționale distructive.

Anxietatea

“Anxietatea blochează energia și lezează plămânii. Ea determina congestia aparatului respirator și afectează respirația”. Din moment ce plămânii guvernează energia prin intermediul respirației, anxietatea blochează circuitul energetic prin inhibarea procesului respirator, fapt care la rândul său, scade rezistența prin slăbirea scutului de energie protectoare. Anxietatea afectează, de asemenea, intestinul gros – organ yang cuplat cu plămânii – putând produce astfel constipație și colite ulcerative. În mod similar, anxietatea cronică afectează splina, pancreasul și stomacul, cauzând indigestia și privarea întregului organism de energia de nutriție, diminuând deci rezistența.

Concentrarea

Concentrarea excesivă afectează splina, pancreasul și deopotrivă stomacul – organ yang asociat lor. Termenul de “concentrare” se referă la o fixație psihică obsesivă asupra unei anumite probleme, la o preocupare mentală constantă, inclusiv orice fel de îngrijorare cronică. Ea afectează digestia, cauzând dureri abdominale, și scade rezistența prin privarea corpului de energie nutrițională. De asemenea, conexiunile existente între îngrijorarea cronică și tulburările stomacului, precum ulcere și indigestia.

Mâhnirea

Perioadele lungi de mâhnire extremă lezează inima și plămânii, afectând uneori și pericardul, împreună cu organul său yang corespunzător – “Triplul Arzator”. Ele produc dispersia rapidă a rezervelor de energie vitală a corpului, diminuând astfel sever rezistența. Oamenii sunt bine cunoscuți în medicina occidentală ca fiind foarte vulnerabili la boli grave, inclusiv, cancer.

Teama

Teama excesivă afectează rinichii, producând scăderea energiei la acest nivel, uneori determinând pierderea controlului vezicii urinare ca organ yang cuplat. Reciproc, Tratatul Clasic de Medicina Internă afirma: “Dacă energia rinichilor este diminuată, individul cade ușor pradă fricii cronice care predispune la insuficiență renală și la lezare permanentă a rinichilor.” Copiii care urinează în pat sunt marcați frecvent de sentimente de teamă, și ambele – urinarea în pat și sentimentul de teamă – sunt rezultatul scăderii energiei rinichilor.

Spaima

Spaima se deosebește de teamă prin natura sa adesea neașteptată care șochează întreg organismul, alarmează spiritul și face ca energia să se împrăștie. Deoarece inima adăposteste spiritul, spaima afectează întâi inima, mai ales în stadiul inițial. Dacă ea persistă și devine teamă cronică, are ca efect și lezarea rinichilor.
În general, inima este organul cel mai vulnerabil la vătămarile prin excese emoționale, pentru că ea adăpostește spiritul și conștiința.

Cele Trei comori ale trupului energia, esența și spiritul – au fost apreciate ca valori de preț ale vieții și păzite atent de pericole.

[…] Oamenii mănânca, beau și trăiesc dezordonat, considerându-și trupul o mașină de produs plăceri, fără a se gândi că acest mod de viață lovește în propria lor sănătate. Când se simt bolnavi, aleargă la doctor sau la spital pentru o rezvolare rapidă a situației, și niciodată nu-și imaginează că afecțiunile lor sunt autoinduse. Practica medicală occidentală a devenit din ce în ce mai fragmentată în specialități înguste și pacienții se adresează “specialiștilor” luând în considerare numai acea parte a corpului care prezintă simptome de boală. Acestor specialiști nu le trece însă prin minte că simptomele pot să apară la distanță de rădăcina cauzală a bolii.

Hrana noastră zilnică ar trebui să constituie principala noastră sursă de sănătate și vitalitate, dar dietele moderne, mai ales cele promovate de corporațiile americane de fast-food, au devenit cauza majoră a bolilor și a degenerescențelor fiziologice în toata lumea de astăzi. Rezervele de hrană au ajuns monopolul integral al cartelurilor agricole și industriale care le denaturează cu pesticide, conservanți, arome artificiale, coloranți alimentari și alți aditivi nesănătosi. În ciuda acestui fapt, puțini medici occidentali se interesează de obiceiurile alimentare ale pacienților si numai câțiva dintre ei înțeleg că terapia nutrițională ar trebui să constituie principala modalitate de prevenire și de combatere a îmbolnăvirilor.

extras: TAO-Carte Completă de Medicină Tradițională Chineză

ELIBERĂRILE DE CARE AVEM NEVOIE PENTRU A NE VINDECA PE NOI ȘI VIAȚA NOASTRĂ