…..
Tara Bennett-Goleman
Procesul alchimic are loc atunci când planul spiritual intră în contact cu planul material. Așa cum diamantul este un cărbune transformat, tot așa claritatea se poate naște din confuzie. În metafora alchimiei, nu aurul este cel ce-mi trezește ineresul ci mai curând importanța acordată procesului transformării. Alchimia înseamnă a amesteca totul la un loc, fără a încerca să respingi sau să corectezi ceva – înțelegând că ceea ce e negativ face parte din procesul de învățare și de vindecare.
Cale de a lărgi sfera conștientizării și de ai rafina precizia.
Prin contemplație vedem lucrurile așa cum sunt, fără a încerca să le schimbăm. Ideea este să dizolvăm reacția pe care o avem atunci când trăim emoții care ne tulbură, având grijă să nu respingem si acea emoție. Având instrumentele adecvate pentru conștientizare, cu toții dispunem de potențialul de a practica alchimia interioara. Contemplația este un tip de atenție susținută, care nu cedează în fața diversiunilor, îndreptată asupra proceselor minții. În loc să ne lasăm dusi sau captivați de un gând sau sentiment, prin contemplatie observăm în mod riguros cum vin și se duc acele gânduri și sentimente.
Este o cale de a lărgi sfera conștientizării și de ai rafina precizia. Prin acest gen de antremnament al minții învățăm să ignoram acele gânduri și sentimente care ne distrag de la momentul prezent și să conștientizăm în permanență experiența imediata. În cadrul acestei abordări, accentul nu se pune atât pe problemele de care ne lovim în viață , cât pe accesul la claritatea și sănătatea mintii. Dacă putem avea acces la acestea, problemele noastre devin mai lesne de administrat; ele vor fi mai curând oportunități pentru a învăța, decât amentințări ce trebuie evitate. O primă aplicație a contemplației este recunoașterea unuia sau a mai multor tipare de acest fel în noi înșine. Practicarea îndelungată a psihoterapiei atrage de regulă după sine conștientizarea tiparelor emoționale în detaliile lor, astfel încât să poată fi investigate, să se poată reflecta asupra lor și apoi să fie schimbate.
Contemplația însă poate face ca orice sistem psihoterapeutic să fie mai precis și mai eficient, ajuntându-ne să ne punem priceperea în slujba dezvăluirii psihicului. Atunci când vine vorba de sentimentele contradictorii care ne tulbură, important nu este să le putem explicita prin formule cât mai exacte, ci să le investigăm fără încetare, trăind mici revelații, conștientizănd despre noi înșine anumite lucruri care, pe măsură ce sunt acumulate, conduc către o mai mare claritate.
Intr-un anume sens momentele noastre cele mai întunecate și sentimentele cele mai insuportabile reprezintă o ocazie pentru a evolua în plan spiritual și a ne regăsi înțelepciunea naturală, ocazie de a ne trezi – dacă alegem să le folosim în această direcție.
Cu toții avem această capacitate de înțelegere, trebuie doar să o cultivăm. Practicând contemplația, această capacitate sporește.
Dacă vreți să vă cultivați acceptarea și compasiunea:
începeti prin a exersa bunăvoința plină de iubire, combinată cu o reflecție asupra acceptării.
Fraze de repetat:
“Pot să accept lucrurile așa cum sunt.”
“Vreau să fii fericit și să-ți fie bine, dar nu pot alege în locul tău și nici nu pot schimba lucrurile.”
În cursul acestei reflectări, repetați fraze care oglindesc această calitate a bunăvointei pline de iubire. De câte ori gândurile vă zboară în altă parte, reveniți la acele fraze cu un sentiment de iubire sau de căldură față de oameni.
“Fie ca toate ființele să fie în siguranță, fericite, sănătoase și să nu mai sufere. Fie ca toate ființele să fie eliberate.”
Aceasta este și o cale de a renunța la dorința ca lucrurile să fie neapărat într-un fel anume. Acest echilibru aduce cu sine o compasiune înțeleaptă.
