Exercițiu de meditație I

Acest exercițiu, deși foarte simplu, are o mare valoare din punct de vedere energetic, mental și emoțional. El crează o stare de siguranță și de echilibru, realizând o armonizare a noastră din punct de vedere energetic. Se recomandă poziția culcat pe spate. Respirația este calmă, normală. Vom conștientiza acest lucru îndreptându-ne atenția asupra ei.

Vom urmări mișcarea ritmică a plămânilor, conștientizând faptul că la fiecare inspirație absorbim o dată cu aerul și energie din univers. Aceasta energie inundă corpul nostru în întregime, prin expirație împingându-se afară energia uzată acumulată anterior. Energia care pătrunde odată cu inspirația se înfiltrează în cele mai profunde zone ale corpului, curățându-le. Vom baleia mental întregul corp, începand cu capul, gâtul, toracele, membrele superioare și apoi cele inferioare, până la vârful degetelor. Pe parcursul ciclului respirator, energia care a dizolvat toate impuritățile este eliminată, fiind înlocuită de o energie curată și echilibrată.

Ne vom îndrepta atenția asupra mușchilor, începând cu cei ai capului. Ei sunt relaxați și imobili. La fel și cei ai gâtului, membrelor superioare și inferioare. Numai mușchii toracelui și diafragma lucrează pentru a asigura respirația, precum și inima, care asigura circulația sângelui. Conștientizăm circulația sanguină în tot corpul. Totul se desfășoară calm, liniștit, relaxat, ritmic și precis, imperturbabil.

Ne îndreptăm acum atenția asupra auzului. Vom asculta zgomotele care ajung la noi. Ne vom imagina sursa acestora, independența de noi, și vom conștientiza că aceste sunete nu ne afectează deloc. Ele există în jurul nostru, dar nu ne influențează pentru că mintea noastră a hotărât așa. Apoi vom căuta să simțim curenții de aer în jurul nostru. Îi vom percepe cu ajutorul acelor porțiuni de piele care sunt neacoperite de îmbrăcăminte. Vom simți temperatura aerului, mai scăzută decât cea a corpului nostru, vom simți contactul intim cu pielea și eventualele sale mișcări. Vom conștientiza că aerul există independent de voința noastră și nu ne afectează în nici un fel.

Vom deschide acum ochii si fara a misca deloc capul, vom privi inainte, adica deasupra noastra. Vom vedea ce este acolo si vom fi constienti ca nu ne afecteaza. Vom închide apoi ochii și vom conștientiza situația noastră actuală. Ne vom analiza din toate punctele de vedere – sănătate, relații sociale, afaceri – cât mai obiectiv și detaliat. Fără îndoială că nu toate lucrurile vor fi perfecte. Dar toate sunt perfectibile. În consecință, vom stabili în amănunt cum se prezintă acea situație pe care o considerăm perfectă. Ne vom imagina că ajungem în această situație la timpul potrivit, dacă vom acționa corect. Nu trebuie să ne temem de piedicile obișnuite și nici de cele karmice.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Trebuie să experimentăm această situație și o vom face. Nu trebuie să ne gândim la mijloacele de realizare a ei, ci numai la situația în sine. Este cu adevărat ceea ce dorim, este o viziune realistă? Mijloacele le vom avea la timpul potrivit. Detaliem cât mai mult situația perfectă. Este foarte important să știm ce vrem și totul să fie clar în mintea noastră.

Pe măsură ce practicăm meditația, situația se poate schimba și este posibil ca anumite aspecte ale vieții noastre să se îmbunătățească. Nu trebuie să ne temem sau să avem rezerve în ceea ce privește schimbarea obiectivelor sau a viziunii asupra situației perfecte. Ea trebuie adaptată permanent în funcție de progresele realizate. Este foarte important ca toate detaliile să fie precizate.

Vom trece acum la relaxarea mentală. Ne vom imagina un glob de lumină de un albastru strălucitor, care se afla deasupra noastră, în dreptul pieptului. El începe să se dezvolte, devenind tot mai mare, până ne va învălui în totalitate. Vom fi înconjurați de această lumină albastră și strălucitoare. Vom conștientiza acest lucru și acum va fi momentul să ne blocăm mintea cu o mantră. După un timp mintea începe să fugă, apărând diverse gânduri. Atunci vedem cum lumina albastră începe să se restrângă formând o sferă luminoasă deasupra noastră, așa cum a fost inițial. Sfera își schimbă treptat culoarea, devenind albă, strălucitoare, foarte frumoasă.

Ea începe să se marească și progresiv să devină transparentă, până când nu o mai putem sesiza, integrându-se în spațiul din jurul nostru. Vom începe acum să mișcăm mâinile, începând cu degetele, iar apoi și picioarele. Ne vom întinde bine înainte de a ne ridica, încheind acest exercițiu. Dacă dispuneți de timp, este bine să faceți acest exercițiu zilnic; dacă nu, el trebuie făcut cel puțin săptămânal, pentru a beneficia din plin de efectul său. Rezultatele nu vor întârzia să apară. Exercițiul nu este periculos și poate fi executat de oricine, neimpunându-se restricții în funcție de starea de sănătate sau alte considerente. El va constitui un pas în calea dezvoltării noastre ca personalitate complexă, integrată în această lume. Pentru a obține rezultate optime nu vom face exercițiul dacă suntem obosiți sau în stare de stres, ci numai atunci când suntem destul de odihniți și liniștiți.

Exercițiu de meditație II

Deși este un exercițiu ușor și nepericulos, dând impresia că ar putea fi practicat de oricine, adevăratele sale binefaceri nu vor putea fi obținute decât de avansați. Începătorii nu vor realiza nimic și îi sfătuiesc să practice întâi alte exerciții.

Se stă așezat, într-o poziție comodă. Respirația este calmă, lentă și profundă. Ne detașam de orice gând referitor la viața noastră zilnică și de orice dorință. Închidem ochii. Ne îndreptăm atenția asupra respirației. Conștientizăm faptul că la fiecare inspirație absorbim tot ce este mai bun în lume – energie universală echilibrată și armonioasă – iar la fiecare expirație restituim Universului tot ce este mai bun în noi – o energie impregnată cu personalitatea noastră. Meditați asupra acestui fapt.

Energia noastră se împrăștie în tot universul, către tot ce există. Vom elimina sentimentele. Spun acest lucru pentru că poate apărea un adânc sentiment de recunoștință sau de umilință. Este foarte important să conștientizăm că lucrurile se desfășoară natural, fără a avea noi vreun merit special. Noi doar constatăm aceste lucruri, nu le determinăm. Vom fi conștienti de legăturile pe care le avem cu universul din care facem și noi parte. Vom conștientiza fără umilință, dar și fără mândrie că suntem o entitate infinitezimală, știind totodată și faptul că fără noi universul nu ar exista în această formă, ci ar fi puțin diferit.

Cu fiecare ciclu respirator suntem tot mai conștienti de integrarea noastră în univers și de semnificațiile acestui lucru. Eu sunt cel care sunt, și universul este cel care este. Si pentru că totul se transformă, și eu și universul ne transformăm. Meditați asupra acestui fapt.
Conștientizați faptul că nu sunteți prezent numai aici, în acest corp, ci peste tot în univers. Sunteți prezent în orice loc sau obiect, și aceasta nu ca un merit personal, ci pentru că așa este în firea lucrurilor. Nu numai dumneavoastră sunteți așa, ci toți oamenii, chiar dacă mulți nu conștientizează acest lucru. Observați frumusețea acestei lumi, a acestui univers. Observați că sunteți o parte a acestei frumuseți fără a vă bucura, constatând doar că aceasta este firea lucrurilor. Meditați asupra acestui fapt.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Vă îndreptați atenția din nou spre respirație, care este profundă și liniștită. Deschideți ochii și vă reîntoarceți cu mintea la problemele cotidiene. Exercițiul s-a încheiat și îl veți relua oricând veți avea deschiderea și dispoziția necesară pentru el. Chiar dacă veți avea dificultăți în practica lui și nu vă va reuși în totalitate, repetați-l, este în beneficiul dumneavoastră. Este greu să constați niște adevăruri atât de importante fără să te implici sentimental, dar repetarea exercițiului poate conduce la această atitudine.

Exercițiu de încălzire
Acesta este un exercițiu special pentru cei avansați în practicile de meditație și de aceea nu-l recomand începătorilor. Este un exercițiu dificil, pentru care trebuiesc luate anumite precauții. Va fi executat numai noaptea, într-o încăpere răcoroasă sau afară, în cazul celor mai antrenați. Cu cel putin două ore înainte nu se mănâncă și nu se bea nimic. Îmbrăcămintea trebuie să fie foarte lejeră și să permită o bună aerisire și răcorire a corpului, deoarece exercițiul provoacă o încălzire destul de puternică. Se stă așezat într-o poziție comodă.

Mintea este eliberată de gândurile obișnuite. Conștientizăm izolarea de spațiul înconjurător. Ne imaginăm cum în plexul solar apare un punct de lumina de un alb strălucitor, ce crește treptat în dimensiuni și începe să-și schimbe culoarea în galben strălucitor (auriu), apoi în roz spre violet până ajunge la culoarea albastră, a florii de lotus. În final, această lumină strălucitoare ia și forma florii de lotus. Floarea de lotus se deschide treptat, petală cu petală, și o vizualizăm în toată splendoarea ei.

Ne îndreptăm atenția asupra respirației care este în acest moment foarte lentă și amplă. Ea trebuie neapărat să fie foarte lentă, altfel ar putea apărea o senzație de amețeală. În acest caz, pentru scurt timp ne vom opri respirația, așteptând să dispară acea senzație neplăcută și totul să reintre în normal. Pentru oamenii antrenați nu este o problemă să respire într-un ritm adecvat. Fiecare inspirație introduce în corpul nostru o anumită cantiate de aer pe care ne-o imaginăm ajungând la floarea de lotus din plexul nostru solar. Aerul învăluie floarea de lotus și-i sporește strălucirea, care va fi pulsatorie, la ritmul respirației.

Există totuși ceva care accentuează strălucirea florii de lotus din ce în ce mai mult. La un moment dat, această lumină strălucitoare ia forma unei mici flăcări ce pulsează în ritmul respirației și cu fiecare ciclu respirator își mărește dimensiunile. La început este de mărimea unei flori, dar crește, mai ales în înălțime, devenind din ce în ce mai mare, încât ajunge la un moment dat să umple întregul nostru corp, nu numai zona plexului solar. Această flacără provoacă încălzirea corpului, iar el va ceda căldura mediului înconjurător. Vom conștientiza aceste radiații calorice, care vor menține temperatura corpului nostru la un nivel confortabil.

Urmează partea cea mai grea a exercițiului, ea constând în menținerea senzației de confort cât mai mult timp. Putem aprecia că am executat un exercițiu reușit atunci când vom păstra senzația de confort cel puțin o oră. Dacă am reușit acest lucru, vom modifica parametri inițiali, începând exercițiul în condițiile unei temperaturi a mediului din ce în ce mai scăzute. În orice moment e posibil să apară senzația de amețeală, din cauza unui ritm al respirației neadecvat, care va trebui adaptat continuu la progresele realizate. Amețeala va fi combătută prin apnee (oprirea respirației) de scurtă durat, timp în care flacăra conștientizată de noi va rămâne nemodificată.

În finalul exercițiului, cu fiecare inspirație, vom reduce dimensiunile flăcării vizualizate până când o reducem la cele ale florii de lotus în care se transformă. Vom închide apoi petalele acestei flori, care în final va fi transformată într-o lumina albă și strălucitoare ce va fi dispersată în corpul nostru, devenind din ce în ce mai fină și mai lipsită de culoare, astfel încât nu o vom mai putea sesiza.

Nu trebuie să ne grăbim și să încercăm performanțe rapide cu acest exercițiu. Înainte de a deveni ușor, exercițiul este unul dificil, și de aceea trebuie abordat cu maximă atenție. La început îl vom face cel mult o dată pe săptămână. În timpul exercițiului ne detașam complet de tot ce ne înconjoară. Nu vom simți temperatura mediului, nu ne vom gândi la nimic altceva decât la ceea ce facem. Nici o dorință sau sentiment nu trebuie să apară, trebuie să facem exercițiul cât mai corect, fără un țel anume, ci numai ca un pas firesc spre perfecționarea spirituală la care tindem.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Exercițiu de respirație

Acest exercițiu este foarte simplu, fiind în același timp deosebit de eficient. De exemplu, tensiunea oscilantă sau disfuncțiile neuro-vegetative pot fi foarte bine rezolvate numai cu ajutorul acestui exercițiu de respirație. Exercițiul este destul de scurt ca durată, dar va trebui practicat o perioada de timp mai îndelungată (luni, ani) și aceasta nu trebuie să fie o piedică pentru practicarea lui conștiincioasă.

Cel mai bine este ca el să fie executat în mișcare, el constând într-o expirație prelungit în timp ce parcurgeti șase pași. Urmează imediat fără reținerea respirației o inspirație profundă care durează tot șase pași. Procedura se repetă de câteva ori, oprindu-se dacă devine obositoare sau intervin probleme respiratorii. Veți practica acest exercițiu timp de o săptămână.

Graba cauzată de dorința de a va rezolva problemele mai repede nu va duce la nimic bun. Va trebui să aveți răbdare. A doua săptămână de practică, exercițiul va decurge după modelul următor:
• 6 pasi expirație
• 6 pasi inspirație
• 7 pasi expirație
• 7 pasi inspirație
• 6 pasi expirație
• 6 pasi inspirație

După aceasta respirația reintră în normal un timp, după care, dacă doriți, procedura se poate repeta. In continuare se va mai adăuga o etapă, exercițiul devenind astfel:
• 6 pasi expiratie
• 6 pasi inspiratie
• 7 pasi expiratie
• 7 pasi inspiratie
• 8 pasi expiratie
• 8 pasi inspiratie
• 7 pasi expiratie
• 7 pasi inspiratie
• 6 pasi expiratie
• 6 pasi inspiratie
Și acest nou exercițiu va fi practicat minim o săptămână. Se va trece mai departe numai dacă respirația va decurge fără efort. Se va mai adăuga săptămanal câte o etapă, până se va ajunge în final la 13 pași. La un moment dat, va fi greu să se mai adauge pași fără să apară dificultăți de respirație. În acest caz se va menține schema un timp mai îndelungat.

După două săptămâni de practică, în mod sigur veți sesiza binefacerile acestui exercițiu. Exercițiul nu are contraindicații și nu poate provoca neplăceri dacă este executat corect. Pentru persoanele care au ințial o capacitate respiratorie redusă, va fi necesar un timp de practica mai îndelungat pentru fiecare etapă. Exercițiul este comod și nici un moment nu trebuie să simțim dificultăți respiratorii, adică lipsa de aer.

Ne putem prelungi considerabil viata în funcţie de modul preponderant benefic în care gândim