SINELE EGOTIC

…..

        Mintea gândeşte sau vorbeşte despre tine. Când spui, eu”, atunci te referi de obicei la „mine şi povestea mea”. Acesta este, eul” a tot ce va place sau nu va place, la temeri şi aspiraţii, este acel, “eu” care nu este niciodată satisfăcut prea mult timp. Este vorba, nu de un sentiment de sine creeat mental despre cine eşti tu, condiţionat de trecut, căutând să-şi obţină împlinirea undeva în viitor.

 Poţi oare sa vezi ca acest, eu” este iluzoriu, o forma temporara, ca forma unui val la suprafaţa apei? Cine este cel care vede asta? Cine este cel care este conştient de aceasta iluzie a formei noastre fizice şi psihologice?— Acesta este acel adânc, “eu” care nu are nimic de a face cu trecutul şi viitorul. Cum poţi sa scapi de toată aceasta teama şi de dorinţele asociate cu situaţiile voastre de viaţă, aşa problematice cum sunt ele, şi care va atrag atenţia mai tot timpul? O liniuţă de 1-2 mm lungime,între data naşterii şi data morţii pe piatra noastră de mormânt. Pentru sinele egotic, acesta este un gând deprimant. Pentru tine, este eliberare.

Când fiecare gând va absoarbe complet atenţia, asta înseamnă ca voi va identificaţi cu vocea din capul vostru. Gândul este apoi investit cu un sentiment de sine. El este egoul, eul” creat mental. Acest sine construit în minte se simte incomplet şi nesigur. De aceea frica şi dorinţa sunt emoţiile sale predominante şi care motivează puterile lui. Când sunteţi capabili sa recunoaşteţi ca este o voce în capul vostru care pretinde ca eşti tu cel care nu se opreşte niciodată din vorbit, atunci sunteţi trezit din identificarea inconştienta cu aceasta curgere necontenita a gândurilor. Când luaţi seama la aceasta voce, voi realizaţi ca cine sunteţi voi nu este vocea – gânditorul – ci acel cineva care este conştient de toate astea. Să vă ştiţi pe voi ca şi conştiinţa necondiţionată în spatele vocii, este libertate.Sinele egotic este întotdeauna angajat într-o căutare. El cauta mai mult decât asta sau aceea pentru a le adăuga la el, pentru ca astfel sa se poată simţi mai complet. Asta explica preocuparea compulsiva a egoului de viitor.

Atunci când deveniţi conştienţi de ce faceţi: ca trăiţi uitându-vă mereu după următorul moment atunci când observaţi asta la voi înşivă, atunci,. Deja ati făcut un pas în afara tiparelor mentale şi astfel va apare simultan şi posibilitatea de a acorda întreaga voastră atenţie acestui moment. Când acordaţi întreaga voastră atenţie acestei clipe – o inteligenta mult mai măreaţă decât mintea noastră egotica intra în viaţa noastră. Când trăiţi exclusiv prin ego, voi reduceţi întotdeauna momentul acesta la ceva ce se termina şi se duce.

Atunci trăiţi numai pentru viitor, şi când va veţi atinge scopurile, proiectele, speranţele, ele nu va vor putea satisface, pentru mult timp. Dar atunci când acordaţi mai multa atenţie la ceea ce faceţi acum, decât la rezultatul viitor la care vreţi sa ajungeţi făcând ceea ce faceţi, atunci voi rupeţi condiţionarea egotica veche. Şi astfel ceea ce lucraţi voi acum, devine nu numai efectiv, o reuşită, dar şi totul se umple de o infinit mai multa bucurie şi viaţa. Aproape fiecare ego conţine cel putin un element a ceea ce noi i-am putea spune, conştiinţa de victima”.

Unii oameni, au o aşa de puternica imagine de victima, despre ei înşişi, încât acest lucru devine punctul central al egoului lor. Şi atunci resentimentele şi plângerile formează partea esenţială a sentimentului lor de sine. Chiar daca comentariile noastre sunt total justificate, voi ati construit deja în acest mod, o identitate de sine, prin ele, care este mult mai mult o închisoare pentru voi, a căror gratii sunt făcute din acele forme gânduri care sunt plângerile voastre.

Observaţi ce va faceţi vouă înşivă, sau ceea ce mintea voastră va face vouă.

Simţiţi ataşamentele emoţionale pe care le aveţi de povestea voastră de victima şi deveniţi astfel conştienţi de gândirea voastră conpulsiva atunci când va gândiţi la ea sau vorbiţi despre aceste lucruri. Fiţi acolo cu totul, ca o prezenta martor a stărilor voastre interioare. Nu trebuie sa faceţi nimic altceva! Cu aceasta constinetizare vin şi transformările şi libertatea. Plângerea şi reactivitatea sunt tiparele mentale favorite, prin care egoul se întăreşte pe sine însuşi. Pentru multi oameni, o mare parte din activitatea lor mental-emotionala consta chiar din aceste comentarii interne şi din reacţii la asta sau la aceea.

Făcând asta, voi le arătaţi celorlalţi ca ei greşesc, şi ca numai voi aveţi dreptate. Prin a avea dreptate, voi va simţiţi superior, şi prin asta va întăriţi sentimentul de sine. In realitate, nu faceţi altceva decât sa întăriţi un ego iluzoriu. Puteţi sa observaţi acele tipare, cum apar în voi şi doar sa recunoaşteţi vocea aceea care se plânge şi comentează în capul vostru, şi care nu-i convine de nimic?Sentimentul de sine egotic are nevoie de conflict pentru ca sentimnetul de separare va da mai multa identitate atinci când luptaţi împotriva acestui lucru sau aceluia, sau atunci când încercaţi sa demonstraţi ca acesta sunt eu, iar acela nu sunt eu. Adeseori, naţiuni întregi, religii, triburi îşi deriva un sentiment puterinic de sine, de entitate colectivă din acest lucru, din a avea duşmani. Ce zici? Ar putea exista credinciosul, fără un necredincios?

Egoul are nevoie sa fie tot timpul în conflict cu cineva sau cu ceva.

In discuţiile voastre cu oamenii, puteţi sa va daţi seama de acele sentimente subtile de superioritate sau de inferioritate de care sunteţi cuprinşi în raport cu ele? Atunci veţi privi la ego, care trăieşte şi supravieţuieşte numai prin comparaţii. Invidia este un subprodus al egoului, care se simte diminuat daca ceva bun se întâmplă cuiva, sau cineva are mai mult, sau ştie mai multe, sau poate sa facă mai multe decât tine.

Identitatea egotica depinde de comparaţii şi caută mereu după mai mult. Ea se prinde de orice. Daca totul în jur cade, atunci tu vei putea să-ţi întăreşti sentimentul fictiv de sine şi astfel te vei vedea pe tine ca fiind tratat mereu mai nedreptăţit de viaţă şi de aceea eşti mai bolnav decât oricine altcineva. Dar ce sunt toate aceste povesti şi ficţiuni din care îţi derivi sentimentul de sine? Adânc înrădăcinată în structura sinelui egotic este şi o nevoie continua de a te opune şi de a rezista, de a exclude şi asta numai pentru a menţine sentimentul de separare de care depinde continuu supravieţuirea lui.

Şi de aceea este un, eu” împotriva celuilalt,., a noastră”, împotrivă, lor”. Egoul are nevoie sa fie tot timpul în conflict cu cineva sau cu ceva. Asta explica de ce tu cauţi pacea şi bucuria sau dragostea, dar nu le poţi accepta pentru mult timp. Tu îţi spui ca vrei fericirea dar de fapt cauţi numai nefericirea!Şi până la urma nefericirea va apare, nu din circumstanţele vieţii tale ci din mintea ta condiţionată.

Nu-i aşa ca tu deja duci cu tine sentimente de vinovăţie în legătură cu ceva ce ai făcut tu, cândva, sau nu ai făcut, din trecutul tau? Asta se întâmplă şi la tine cu siguranţă: de fapt ţi-ai jucat viaţa în concordanta cu nivelul tau de conştientă sau mai bine spus de inconştientă pe care l-ai avut în acel moment. Daca ai fi fost mult mai treaz şi mai conştient, te-ai fi comportat în mod diferit. Vinovăţia este un alt lucru căutat de ego pentru că-l da o identitate, un sentiment de sine. Pentru ego, nu contează daca acel sine este pozitiv sau negativ.

Orice ai făcut sau nu ai făcut a fost doar o manifestare a inconştientei umane. Egoul, totuşi, le personalizează pe toate şi îşi spune: eu am făcut asta”, şi aşa ajungi sa duci cu tine o imagine mentala, rea” despre tine însuţi. Istoria umanităţii este plina de multa violenta, cruzime şi acţiuni punitive dureroase pe care oamenii şi le-au făcut unii altora, şi continua sa şi le facă. Oare sunt ei cu toţii, de condamnat? Sunt ei vinovaţi? Sau actele lor sunt doar simple expresii ale inconştienţei, un nivel evolutiv de care noi încercăm acum sa scăpăm? Cuvintele lui Iisus se aplica şi vouă: „iertati-i, caci nu stiu ce fac!”

Dacă scopurile voastre egotice spre exemplu: de a te elibera pe tine, sunt şi ele doar pentru a crește în importanță, în ochii tăi şi ai celorlati. Şi chiar dacă vei atinge aceste lucruri, şi atunci ele nu va vor satisface. Puteţi sa va faceţi planuri, speranţe, dar trebuie sa ştiţi ca atingerea lor nu este aşa de importanta. Când ceva va apare numai din starea de prezenta, asta înseamnă ca acest moment nu se mai termina – asta înseamnă ca ceea ce faci este plin de sine, în fiecare clipa. Şi de aceea nu vei mai reduce clipa de acum la ceva ce se duce, ceea ce este de fapt conştiinţa egotica.

“Nici-un sine, nici-o problema!”, spunea învăţătorul budist când i s-a cerut sa explice semnificaţia profundă a budismului.

Eckhart Tolle

A fi părinte: un rol sau o funcţie?