Încercam zilele acestea să citesc câteva articole din propriul meu jurnal din perspectiva cuiva care nu a abordat până acum în mod consistent aspectele spirituale (mai puțin logice) ale existenței și este bazat pe o minte foarte logică și intelectuală. Am avut astfel unele senzații foarte interesante, ceea ce mi-a inundat spațiul mental cu diverse forme gând pe care sper sa le reconstitui în însemnarea de față. Nu trebuie să fim foarte perspicace pentru a observa că lumea noastră este controlată în mare parte de intelect în detrimentul intuiției (de aspectele masculine în detrimentul celor feminine).
Oamenii au îmbrățișat o paradigma economică a vieții și consideră că cineva are IQ ridicat dacă rezolvă chestionare cu probleme abstracte și complexe. Haideți totuși să vedem ce fel de lume a creat tendința intelectului așa zis logic de a prelua controlul… Foamete, război, agresiunea media, competiție exacerbată etc… Da, poate că oamenii trăiesc mai mult ca acum 100 de ani, dar, s-a gândit cineva că acum zeci de mii de ani o viață umană putea atinge multe sute de ani ?
Oh, da, există și aspecte luminoase dar vorbim aici de momentul vectorial al conștiintei colective. Știința anunță periodic mari descoperiri dar, după un timp, se constată în mare parte din cazuri efectele adverse, de multe ori la scară planetară. Desigur, în ciuda acestor fenomene, intelectul are un orgoliu nemăsurat, lăudându-se cu realizările sale. Orgoliul și controlul mai sunt temperate din când în când de natura prin manifestari cataclismice (ne vom aduce aminte de Atlantida).
***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***
Orice om de bună credință își poate pune întrebarea: Unde greșim? Ce anume ne scapă?
Ei bine, am să continui cu răspunsurile pe care le-am primit eu de la aspectul meu mai înalt. Intelectul este un subset al minții, care acționează ca o buclă nesfârșită de prelucrare a impulsurilor simțurilor fizice, mixată din când în când de dezvoltări de concepte abstracte. Din acest motiv, dimensiunea gândirii dată de intelect va fi întotdeauna inferioară factorilor cauzali ai Creației. Intelectul nu face decât sa observe Efecte repetitive, încercând pe baza observațiilor să construiască legități și să creeze o logică, în ideea unei siguranțe de sine date de o lume deterministă și repetitivă.
Succesul aferent unei astfel de abordări este bineînțeles limitat și cu efecte adverse ce creează alte probleme de rezolvat. Cu alte cuvinte, Intelectul nu este capabil să vadă Poza mai Mare a lucrurilor, fiind însă expert în firul de nisip din deșert. Când vine furtuna, toată configurația firelor de nisip se schimbă, chiar dacă întregul (deșertul) pare neschimbat. Pentru a putea cuprinde într-un mod semnificativ aspecte din Poza mai Mare a lucrurilor, cu toții simțim că trebuie să apelam la Intuiție.
Dar ce anume este această intuiție? Datorită aspectului hipnotic al realității fizice 3D, sufletele umane s-au fragmentat față de aspectele lor din dimensiunile mai înalte. Această fragmentare a avut ca efect uitarea și credința că noi suntem corpurile noastre fizice, adică aspectele 3D. Corpul fizic este în interiorul vortexurilor energetice subtile ale minții. Dacă ne gândim la o lămâie începem să salivăm. Așadar, iată un exemplu simplu de putere a minții asupra corpului. Mintea fiind fragmetată prin focalizarea conștientei asupra aspectului logic, intelectual, au existat desigur și efecte aspura corpului, atât entropice (boli, îmbătrânire), dar și fragmentări în adevăratul sens al cuvântului. Creierul uman este un exemplu concret.
Folosim doar 10% din capacitatea sa (ca să dau o cifră vehiculată de știință) iar aspectele logice sunt prelucrate de emisfera stângă. Nu cumva aceasta reprezinta o involuție? Ce se întâmplă însă cu emisfera dreaptă ? Ei bine, a rămas acolo dar este foarte puțin folosită de majoritatea oamenilor. Ea este un portal 3D-4D către aspectele noastre superioare, cele care pot cuprinde poza mai mare. Așadar, intuiția este dimensiunea mai înaltă a gndirii ce se petrece în ceea ce putem numi Mintea Înaltă. Inițial, creierul uman nu era fragmentat iar Intuiția și Intelectul erau Unul.
Aici se cuvin câteva precizări. Intelectul reprezintă în prezent aspectul Static al gândirii, cel care ia instantanee ale Dinamicii Creației și încearcă să le înțeleagă și să stabilească reguli logice și legități. Intuiția reprezintă aspectul Dinamic al gândirii, fiind capabilă să înțeleagă în mod dinamic legitățile cauzale/procesul Creației. Cu alte cuvinte, Intuiția este Pâlnia prin care curge fluidul Cunoașterii Superioare iar Intelectul este Recipientul unde Cunoașterea capătă Forma. Intuiția (simțirea) față de intelect (rațiune) poate trece dincolo de limitările aferente percepției secvențiale lineare ale timpului. Putem conștientiza vieți trecute, putem avea experiențe „deja vu” (mixări „trecut” – „prezent” – „viitor”).
Cum ar putea oamenii de știință să folosească mai mult emisfera dreaptă a creierului?
***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***
În felul următor: contemplând problema de rezolvat (transmisie către aspectul Superior al ființei) și apoi intrând în meditație/relaxare pentru a putea primi răspunsurile de Sus. Cum ar putea colabora Intuiția cu Logica? Ei bine, Intuiția este cea care îți dă zona de interes pe Harta Cunoașterii iar Logica este Lupa Mentală ce se aplică zonei (direcției) indicate de Intuiție. Cu alte cuvinte, Intuiția îți spune „țara” și chiar „orașul” iar Logica alege „hotelul” și traseele de interes. Cu cât vom crește în vibrație, Intuiția și Logica se vor uni într-o Minte Dinamică Divină iar Creierul nostru va fi profund modificat (deja se întâmplă). …. BaronM