Dacă nu schimbăm direcţia, este posibil să ajungem exact acolo încotro ne îndreptăm” (Proverb chinezesc)
Starea societăţii devine pe zi ce trece mai dramatică, economia cedează şi am sentimentul că ne aflăm într-o croazieră pe un Titanic. Pare că tot răul lumii s-a adunat aici. Ne aflăm la o răscruce a destinului nostru colectiv, iar viitorul poate fi sumbru. Ervin Laszlo, unul dintre ce mai mari specialişti în teoria sistemelor, numeşte aceasta Punctul de haos, şi consideră că încă mai putem evita aisbergul, deşi suntem în al doisprezecelea ceas, dacă suntem extrem de atenţi la tot ce gîndim, vorbim şi facem.
Avem nevoie de o schimbare de conştiinţă.
Nici o problemă nu poate fi rezolvată de pe acelaşi nivel de conştiinţă pe care a fost creată. Trebuie să învăţăm să respectăm tot ce e viu. Viu este totul. Nu mai putem exploata natura, începînd cu cea umană, la nesfîrşit. Trebuie să ne oprim, altminteri ne vom asfixia cu propriile toxine, iar ultimul dintre noi nu va avea timp nici să stingă lumina… De ce nu ne gîndim la copiii noştri şi la valoarea vieţii, a oamenilor, a animalelor, a păsărilor, a florilor şi a pămîntului, ca întreg, ca fiinţă? Am creat un loc urît în univers, deşi am primit unul frumos. E riscant să te mai naşti aici… Nu-i mai sfătuiesc în acest sens nici pe cei pe care, aparent, nu îi cunosc. Totuşi, şi ei, toţi, au dreptul la forma asta de viaţă. Au dreptul la ceea ce merită. Cu ce drept le răpim acest drept?
***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***
Potrivit terminologiei lui Laszlo, haosul defineşte starea unui sistem în care procesele creează condiţiile unui comportament complex, doar în aparenţă dezordonat, guvernat de ceea ce autorul numeşte „puncte de atracţie” haotice. Într-o astfel de stare, sistemul e hiperreactiv chiar şi la fluctuaţii infinitezimale. Fereastra haosului, sau „fereastra de decizie” reprezintă o perioadă de tranziţie în viaţa unui sistem, în cursul căreia se poate produce orice eveniment, cît de neînsemnat, care să schimbe tendinţele existente şi să producă nişte procese noi.
În fine, punctul haosului, constituie un moment de răscruce în evoluţia unui sistem, în care vechile tendinţe sunt distruse, deci sistemul ca atare nu mai poate reveni la stările sale anterioare de funcţionare şi este lansat, în mod ireversibil, pe o nouă cale, ce poate să ducă die la distrugere, fie o nouă structură şi un nou mod de funcţionare. În dorinţa de a opri alunecarea omenirii spre un (nou?) punct de haos, Ervin Laszlo nu doar că a scris, dar a înfiinţat în 1993 şi aşa-zisul Club de la Budapesta, care reuneşte lideri de opinie activi la nivel global şi regional, din diferite domenii ale artei, ştiinţei, religiei şi culturii, asociaţie ce se ocupă de evoluţia valorilor, moralei şi conştiinţei umane, cu scopul de a preveni o criză gloală şi de a contribui la configurarea unei civilizaţii paşnice şi durabile.
Clubul găzduieşte Consiliul Mondial şi Academia de Înţelepciune, ca are filiale în 16 ţări, din care fac parte mai multe nume cunoscute, printre care: Dalai Lama, Chingiz Aitmatov, Vaclav Havel, Oscar Arias, Peter Gabriel, Arpad Goncy, Mihail Gorbaciov, Federico Mayor, Edgar Mitcell, Edgar Morin, Peter Russell, Liv Ullmann, Richard von Weizsackher, Elie Wiesel, Ken-Ichiro Kobayashi, Mstislav Rostropovich şi mulţi alţii. Clubul publică cărţi, conferinţe, conduce cercetări, acordă premii, creează seriale TV şi radio, ca şi alte organizaţii afiliate, cu concepţii similare.
Ideea de bază a lui Ervin Laszlo este că viitorul nu trebuie prezis, ci trebuie creat. Tot ce facem astăzi, viziunea pe care o dezvoltăm în special, determină înfăţişarea lui mîine. De aceea trebuie creată practic o nouă gîndire şi un scenariu pozitiv de acţiune pentru viitorul nostru comun. Mai întîi, din punct de vedere tehnologic, nu tot ce poate fi produs trebuie produs. Nu putem anticipa viitorul tehnologic, pentru că logica noastră este una liniară, în timp ce lumea reală este condusă de procese nonliniare, adesea guvernate de legi exponenţiale.
Ne aflăm în plină revoluţie tehnologică, cu ramificaţii în zonele economiei, politicii, ecologiei etc. Populaţia de computere a planetei o depăşeşte pe cea de oameni. Fizica ne oferă surprize după surprize în avanposturile ştiinţei. Genetica şi biotehnologiile au făcut posibile decriptarea genomului uman, descompunerea ADN-ului, fecundarea in vitro sau clonarea. Ei, bine dacă toate acestea vor fi bine administrate, sfîrşitul e departe. Dacă nu, dacă vom face greşeli, el se apropie extrem. Au fost descoperite noi surse de energie: punctul zero, vidul sau fluctuaţiile cuantice şi ne aşteaptă încă multe surprize în domeniu, cu consecinţe economice, ecologice şi politice copleşitoare.
Nanostructurile din carbon vor face ca mijloacele de transport şi construcţiile să aibă o masă redusă la o fracţiune din cea actuală. Vom ridica structuri stabile la mii de kilometri în spaţiu, în timp ce sateliţii vor deveni inutili. În schimb, vom avea nave capabile să exploreze microcosmosul, să ia contact cu alte civilizaţii. Dar – se înţelege – şi riscurile sunt maxime.
Proiecţiile sunt printre cele mai bune mijloace de a face faţă viitorului.
Proiecţiile noastre mentale şi sentimentale ne pot schimba destinul. Trebuie să învăţăm să administrăm în mod inteligent imprevizibilul, e mai important decît oricînd în această „macro-tranziţie”. Mai trebuie, cum spuneam, să ne armonizăm cu tehnologia şi să armonizăm imprevizibilul cu alegerea conştientă. Schimbarea percepţiilor şi a comportamentelor noastre poate influenţa în mod direct rezultatul transformării în curs a civilizaţiei actuale. În „punctul haosului” se intersectează dorinţele şi proiecţiile noastre cu ceea ce se numeşte soartă sau destin, producîndu-se alegerea între două scenarii posibile: cel al colapsului şi cel al salvării.
Cartea aceasta s-a născut din acest Zeigeist ce inspiră astăzi acţiuni pentru salvarea planetei printr-o renaştere spirituală de proporţii mondiale şi trezirea unui mai profund simţ al responsabilităţii, ba chiar al acelui nivel crucial de conştientizare şi de solidaritate de care avem atîta nevoie pentru a putea face faţă provocărilor viitorului. Mesajul său e cel din motto: dacă lumea nu-şi schimbă direcţia, ne îndreptăm spre un dezastru, tradus prin: creşterea puternică a populaţiei şi a sărăciei, multiplicarea conflictelor sociale şi politice, accelerarea schimbărilor climaterice, a penuriei de apă, hrană şi energie, a agravării poluării sub toate formele sale, reducerea biodiversităţii, accidente nucleare şi agravarea problemelor de sănătate.
Cu alte cuvinte, nu ne-ar place să ajungem încotro ne îndreptăm. Populaţia globului a crescut de patru ori în secolul trecut. Avem acum aproape 7 miliarde de oameni, care vor creşte cam cu cîte un miliard în fiecare sfert de secol care urmează. Asta înseamnă că în 2050 vom fi 9 miliarde. Îe de altă parte, resursele şi condiţiile de viaţă sunt distribuite extrem de inegalitar. 80% din PIB-ul mondial revine unui număr de circa un miliard de oameni, restul mulţumindu-se cu cele 20 % rămase. 20% din populaţia lumii consumă 86% din resurse, în timp ce trei miliarde persoane subzistă cu mai puţin de 2 dolari pe zi. 10% dintre oamenii cei mai bogaţi deţin 54% din veniturile mondiale, în timp ce ţările datoare plătesc sub formă de dobînzi cu 38 de miliarde de dolari decît primesc sub formă de ajutoare pentru dezvoltare. E macabru.
***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***
În ţările subdezvoltate, un copil din trei este subnutrit. Se răspîndesc nesiguranţa, terorismul şi tot felul de fundamentalisme. 1,2 mii miliarde se cheltuie anual pentru înarmare, din care o jumătate revine doar S.U.A. Ţările cele mai sărace cumpără armament de 12 mii miliarde dolari. Cresc dependenţele alimentare şi de apă potabilă pentru mai bine de jumătate din populaţia lumii. Jumătate din pădurile lumii au dispărut deja şi se taie în continuare în ritm de 9,4 milioane de hectare anual, Pînă la o treime dintre speciile actuale vor dispărea în acest secol. Problemele climaterice au scăpat deja de sub un posibil control. Oribil. În Statele Unite, ţara cea mai bogată din lume, 15% din totalul populaţiei trăieşte în sărăcie.
Libertăţile civile au fost afectate de restricţii tot mai numeroase, mass-media este cenzurată, ca şi instituţiile şi programele de educaţie publică. Foarte mulţi suspecţi” au fost reţinuţi fără judecată, închişi şi chiar torturaţi. Chiar şi cei mai bogaţi, cu averi de zeci de milioane de dolari, se plîng de insecuritate financiară. Mizerabil. Situaţia desrisă poate duce la două scenarii posibile: scenariul colapsului şi scenariul salvării.
Primul scenariu se poate produce datorită polarizării extreme a societăţii internaţionale între cei care profită de pe urma globalizării sistemelor economice, informaţionale, tehnologice etc şi cei marginalizaţi, excluşi. Pierdanţii procesului au început să se organizeze şi să protesteze, uneori în forme violente, fundamentaliste. Traficul cu droguri arme, materiale toxice, chiar nucleare şi, mai grav, traficul cu oameni, a căpătat proporţii mai mult decît îngrijorătoare. Toate acestea nu duc decît la extinderea conflictelor şi a privaţiunilor, agravînd şi mai mult situaţia populaţiilor sărace şi calitatea mediului, ducînd la foamete şi boli de tot felul.
Toate acestea generează migraţii în masă, împotriva cărora se acţionează tot mai mult cu măsuri militare de întărire a frontierelor. Adică globalizarea e bună, dar nu pentru căţei. De aici şi mai multe acte de terorism, escaladîndu-se violenţa, putîndu-se ajunge inclusiv la utilizarea de arme chimice, bacteriologice sau chiar militare. Supus unor presiuni insuportabile sistemul global clachează. Din fericire, acesta este doar unul dintre scenariile alternative ce decurg din tendinţele actuale. Dar tendinţele pot fi schimbate şi destinul nostru odată cu ele. Dacă vom conştientiza la timp aceste pericole, dacă vom acţiona responsabil măcar din nevoia de supravieţuire, vom putea genera cel de-al doilea scenariu.
Scenariul salvării se bazează pe solidaritatea umană.
Confruntaţi cu probleme şi ameninţări comune, oamenii îngtijoraţi se apropie, formează grupuri, asociaţii, reţele cu obiective de pace şi prosperitate. Ei produc un nou tip de cerere de bunuri şi servicii, cerere la care liderii lumii afacerilor se străduiesc să se adapteze. Mass-media, de asemenea inovează şi explorează noi perspective. Astfel, treptat, apare şi se dezvoltă o nouă viziune asupra omului, a lumii şi a naturii. Din ea se formează o nouă cultură a solidarităţii şi responsabilităţii, o nouă etică, de care şi politicile publice încep să ţină seama, punînd un accent mai mare pe problemele sociale şi ecologice, în detrimentul celor militare.
Treptat apar şi tehnologii durabile pentru energie, transporturi sau agricultură. Se intensifică comunicarea şi cooperarea, se identifică noi oportunităţi şi interese comune, iar tot mai mulţi oameni au acces la alimente, educaţie şi locuri de muncă. Se va face trecerea de la capitalul natural, la venitul natural, la utilizarea surselor regenerabile de energie, în special radiaţia solară. Sistemele economice care se bazează pe aceste surse vor deveni, în mod intrinsec, durabile. Accentul se va pune pe productivitatea resurselor. Bazată pe noile abordări, încrederea va creşte în sistemul internaţional, iar conflictele şi inechităţile se vor reduce.
Astfel omenirea îşi poate găsi salvarea către o lume durabilă a comunităţilor, agenţilor, regiunilor şi statelor ce cooperează în mod reciproc avantajos. Nu am ales încă între cele două scenarii. Suntem într-o „fereastră a haosului”, iar viitorul se află în capetele noastre.
TEOECONOMIA – TIBERIU BRAILEAN
