ILIE TORSAN

În cartea „Mihai Eminescu. Sub imperiul numărului şapte”, Editura Universitară, Bucureşti, 2011, am analizat, statistic şi criptologic, un număr de documente referitoare la Eminescu.
Analiza ulterioară a acestui subiect şi noile date obţinute, m-au determinat să revin asupra temei, completând-o cu noi precizări care ni se par interesante.
În primul rând subliniem faptul că, demersul nostru concretizat în publicarea unor broşuri în care am analizat, din punct de vedere statistic şi criptologic, parţial, operele lui Eminescu, Coşbuc, Alecsandri şi Arghezi, a pornit de la următoarele adevăruri:
Se constată că se citeşte tot mai puţin, mai ales de către tineri, unele manuale şcolare, conţin date din ce în ce mai sumare privind viaţa şi opera marilor personalităţi ştiinţifice şi culturale româneşti.
În al doilea rând, într-o perioadă de permanentă tranziţie, de recesiune şi criză, România are nevoie, în tot mai mare măsură de oameni bine pregătiţi, cu solide cunoştinţe de specialitate şi de cultură generală. Progresele materiale depind în mod esenţial de productivitatea ştiinţifică, cât şi de întreaga sferă a culturii umane.
Iată cu câtă claritate erau văzute aceste adevăruri, într-o perioadă de cumpănă în progresul României – perioada de după încheierea războiului pentru independenţă.
Într-un articol dedicat proclamării independenţei absolute a României de către Corpurile legiuitoare, apărut în numărul 7 al Revistei ştiinţifice, din 15 mai 1877, se subliniază următoarele:„Astăzi că ţara s-a rostit, nu avem a ne teme de nimeni, afară de noi înşine, a noastră va fi răspunderea dacă nu vom lucra potrivit cu cerinţele situaţiei ce ne-am creat … Datoria şi interesele noastre vitale ne impun a dovedi lumii civilizate, care ne-a îmbrăţişat cu atâta căldură, că sântem vrednici de simpatiile sale, că pământul României este mănos nu numai pentru agricultură, dar pentru tot ce se numeşte cultura unui popor.”

Actualitatea celor de mai sus este evidentă.

Alături de descifrarea unor documente cu referire la Eminescu, din analiza unora dintre poeziile sale, vom evidenţia şi o serie de „întâmplări” sau „coincidenţe” interesante.
Adresându-ne cu prioritate tineretului, am folosit şi această metodă atractivă, incitantă, răspunzând curiozităţii fireşti a cititorului tânăr.
Referitor la aceste „coincidenţe” sunt necesare următoarele precizări:
Coincidenţele numerice sânt fapte obişnuite.
Dacă se studiază suficient de multe fenomene independente şi se caută corelaţii între ele, cu siguranţă că se vor găsi câteva asemenea legături. Dacă punem în valoare numai coincidenţele şi ignorăm efortul enorm şi încercările fără succes care le-au precedat, putem crede că s-a făcut o descoperire importantă. Dar de fapt este vorba despre ceea ce statisticienii denumesc „falsitatea enumerării circumstanţelor favorabile”. Este nevoie însă de multă îndemânare, răbdare şi spirit de observaţie pentru a găsi cât mai multe coincidenţe.Dar, îndemânarea, răbdarea, perseverenţa şi spiritul de observaţie, sunt calităţi utile în orice domeniu de activitate, este şi acesta unul dintre motivele pentru care le-am introdus în demersul nostru. Câştigul este şi mai mare atunci când obiectul de cercetare este poezia eminesciană.

În principal lucrarea se referă la „descifrarea” următoarelor documente cu referire la Eminescu:
„Celebra” epigramă a lui Macedonski, din 1883. Plecarea poetului, la tratament, la Viena în 1883.
Ediţia Princeps a poeziilor lui Eminescu, editată de Maiorescu în 1883,
Interogatoriul care i-a fost luat poetului în 1889.
În acest scop vom apela la metodele criptografice, mai concret la următorul cifru de substituţie simplă, cel mai simplu sistem criptografic.
Considerăm alfabetul normal ordonat şi rangurile literelor în această ordonare, adică:

A B C … P Q R … Y Z 1 2 3 … 16 17 18 … 25 26

Pentru cifrarea unui text, literele acestuia se înlocuiesc cu rangurile lor din alfabet şi acestora li se adună numerele corespunzătoare dintr-o „cheie de cifrare”. Dacă rezultatul adunării unei perechi de numere este un număr mai mare ca 26, din numărul respectiv se scade 26 şi se reţine diferenţa.Dacă rezultatul adunării este un număr negativ, la acesta se adună 26 şi se reţine rezultatul.Numerele astfel obţinute se înlocuiesc cu literele din alfabet care au aceste numere drept ranguri din alfabet, obţinând rezultatul cifrării deci criptograma.Următorul exemplu clarifică problema.

Să considerăm mesajul, VIS FRUMOS pe care-l cifrăm cu cheia, K = (-3, 8, 1, -10, 0, 0, 3, 8, 9).
Schematic cele de mai sus se scriu astfel:

V I S F R U M O S 22 9 19 6 18 21 13 15 19 -3 8 1 -10 0 0 3 8 9 19 17 20 -4 18 21 16 23 28

dar -4 + 26 = 22 şi 28 – 26 = 2, deci rezultatul cifrării devine:

19 17 20 22 18 21 16 23 2 S Q T V R U P W B

Descifrarea este operaţia inversă, deci din literele criptogramei se scad numerele care formează cheia.
În cele ce urmează schema de mai sus o vom scrie simplificat, scriind numai literele care urmează a fi descifrate, cheia de descifrare şi rezultatul descifrării.
Pentru documentele mai sus enumerate, acest sistem criptografic are următoarea particularitate în structura cheilor de descifrare:
numerele din chei cu care se descifrează consoanele sunt: (0, -7, 7, 28, -28);
numerele din chei cu care se descifrează vocalele sunt: (0, -14, 14, -4, 4).

Se observă că, dacă se elimină 0 (zero), cele două mulţimi sunt disjuncte, fapt care contribuie la eliminarea erorilor în procesul de descifrare. Mai mult, în afară de 4, numerele din aceste chei sunt multiplii numărului 7.
„Prezenţa” numărului 7 în toate aceste analize este dificil de explicat, dar sunt curioase următoarele coincidenţe legate de acest număr:
Mihai Eminescu propune în SĂRMANUL DIONIS, publicat în 1872, o măsurare având la bază numărul 7: „Dar vei fi băgat de seamă o împrejurare: cartea mea citind-o în şir, rămâne neînţeleasă… dar oriunde-i începe răsfoind tot la a şaptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare şir.”
ŞAPTE îşi are originea în limba sanscrită (vezi preocupările lui Eminescu în acest domeniu); în această limbă i se spunea SAPTA.
Antichitatea greacă preamărea şapte înţelepţi, printre care era şi Thales.
Preoţii Babilonului se închinau la şapte zei, corespunzând celor şapte aştrii: Soare, Lună, Marte, Mercur, Venus, Jupiter şi Saturn.
În numerologie, şapte este numărul totalităţii cosmice: 3 (CER) + 4 (Pământ) = 7
Septenarul reprezintă totalitatea vieţii morale, însumând cele trei virtuţi teologale: credinţa, nădejdea şi dragostea şi cele patru virtuţi cardinale: prudenţa, cumpătarea, dreptatea şi puterea.
Câteva exemple ale paradigmei septimale; săptămâna are 7 zile, distingem o gamă cu şapte sunete de bază, percepem şapte culori ale spectrului, şapte sunt minunile lumii antice, copacul cosmic al şamanismului are şapte ramuri, există şapte embleme ale lui Budha, câte şapte animale curate din fiecare soi vor fi scăpate de la Potop etc.în masonerie, în simbolistica modernă, 777 este semnul victoriei împotriva antihistrului.

Câteva exemple de prezenţă a numărului 7, în date strict legate de marele poet şi ziarist:
S-a născut sub zodia numărului 7. Suma cifrelor din anul 1850 este egală cu 14 = 7 x 2.
Numărul literelor din primul nume purtat, MIHAI EMINOVICI este 17 = 7 x 2.
Suma rangurilor din alfabet al consoanelor din numele Eminescu este, 13 + 14 + 19 + 3 = 49 = 7 x 7.
Suma rangurilor din alfabet al literelor din cuvântul POET este egală cu 56 = 7 x 8.
A avut preocupări serioase privind LIMBA SANSCRITĂ, expresie care are 14 = 7 x 2 litere. Suma rangurilor din alfabet al vocalelor din expresie este 21 = 7 x 3.
S-a afirmat ca ziarist la TIMPUL, suma rangurilor din alfabet al literelor din acest cuvânt este egală cu 91 = 7 x 13.
Titlul strălucitei nuvele fantastice, SĂRMANUL DIONIS conţine 14 = 7 x 2 litere.
A făcut studii de filozofie la VIENA şi la BERLIN, suma rangurilor din alfabet al literelor din aceste denumiri este egală cu 98 = 7 x 7 x 2.
A avut strânse legături cu JUNIMEA, denumire care are 7 litere.

Este legendară legătura sa cu VERONICA MICLE, suma cifrelor rangurilor din alfabet al acestor litere este egală cu 70 = 7 x 10.
A fost membru activ în SOCIETATEA CARPAŢII, pentru aceste două cuvinte, suma rangurilor din alfabet ale literelor lor sunt: 98 = 7 x 14 respectiv 77 = 7 x 11.

În finalul demersului nostru, am cercetat câteva poezii eminesciene pentru a evidenţia prezenţa, în textul lor, a numărului şapte, sub o anumită formă.
Astfel, în aceste texte, au fost căutate structuri din litere de forma: (a) B (b) … X (x), în care, A, B, …, X sunt litere sau n-grame, din text, iar, a, b, …, x sunt numere care arată câte litere din text separă literele consecutive din secvenţă, adică, A, B, …, X, secvenţă care se descifrează cu sistemul criptografic descris la început, pentru a obţine cuvinte sau expresii inteligibile.
În general vom căuta structuri de tipul celor de mai sus, în care, a = b = … = x = 7, sau pentru care numerele, a, b, …, x formează o secvenţă fibonaciană.
Referitor la acest tip de secvenţe facem următoarele precizări:
Şirurile numerice de tip Fibonacci, după numele matematicianului Leonardo Pisano Fibonacci (1175 – 1240), sunt şiruri definite prin recurenţă, pornind de la două numere, „a” şi „b”, astfel:

a, b, (a + b), (a + 2b), (2a + 3b), …

în care fiecare termen, începând cu al treilea, este egal cu suma celor doi termeni precedenţi.

Dacă a = b = 1 se obţine şirul clasic al lui Fibonacci, adică: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, …

Important de reţinut este faptul că, limita acestui şir este celebrul „număr de aur”, având expresia:

(1 + √5) / 2 şi valoarea aproximativă, 1,618 …

Orice secvenţă formată din cel puţin trei termeni consecutivi dintr-un astfel de şir, se numeşte „secvenţă fibonaciană”.
De-a lungul istoriei, mulţi oameni de ştiinţă, matematicieni, fizicieni, biologi etc. s-au preocupat de aceste şiruri, găsindu-le numeroase aplicaţii, descoperind în acelaşi timp prezenţa lor numeroasă în natură.
Astfel, multe plante au aranjamentul frunzelor dispus după o secvenţă fibonaciană în jurul tulpinii. Anumite conuri de pin respectă o dispunere dată de numerele lui Fibonacci, iar secvenţa fibonaciană, 34, 55, 89, se întâlneşte în aşezarea seminţelor de floarea soarelui.
Numărul petalelor florilor este, cel mai frecvent, un număr aparţinând şirului lui Fibonacci; irisul şi crinul au câte 3 petale, trandafirul sălbatic, viorelele, lalelele au 5 petale, margaretele pot avea, cel mai frecvent 34 sau 21 de petale.
Exemple se întâlnesc şi în structura corpului uman.
Mâna are 5 degete, fiecare deget are 3 falange separate prin 2 încheieturi, aceste numere formează secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5. În medie, dimensiunile falangelor sunt de 2 cm, 3 cm, 5 cm, în continuarea lor este un os al palmei care are în medie 8 cm, apare astfel secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5, 8.

Deoarece demersul nostru se referă la Eminescu şi poeziile sale, vom puncta câteva exemple şi din acest spaţiu.
Numele poetului MIHAI EMINESCU, conţine 13 litere, primul cuvânt conţine 5 litere, iar al doilea 8 litere.
Suma rangurilor din alfabet al literelor din cuvântul, EMINESCU este egală cu 89, care este al 11-lea termen din şirul lui Fibonacci.
În poezia „Mănuşa (după Fr. Schiller)” relatarea intrării în arenă a combatanţilor are o structură fibonaciană. În al şaselea vers apare un LEU, în al 11-lea vers apare un TIGRU, iar în al 21-lea vers apar DOI LEOPARZI, numere care formează secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2.
În basmul „CĂLIN NEBUNUL”, apar numere din şirul lui Fibonacci, dar şi secvenţe fibonaciene. Astfel apar 3 fete, 3 feciori şi 3 zmei.
Cantităţile de produse consumate de zmei sunt:

4 cuptoare de pâine, 4 boi, 8 – ” – 8 – ” –
12 – ” – 12 – ” –

4 antaluri de vin 8 – ” -12 – ” –

Pe coloane apare de trei ori secvenţa fibonaciană, 4, 8, 12.
Iată un exemplu de aplicare a şirului lui Fibonacci într-o poezie eminesciană.
Considerăm şirul format din cele 64 de litere ale primei strofe ale poeziei „SOMNOROASE PĂSĂRELE”, din care reţinem literele care au drept numere de ordine, termenii următoarei secvenţe fibonaciene, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55. Obţinem următoarele 9 litere la care le ataşăm rangurile pe care le au în alfabet:

S O M O A S L U N 19 15 13 15 1 19 12 21 14

Suma rangurilor din alfabet ale literelor de mai sus este egală cu 129, cât este suma rangurilor din alfabet din numele MIHAI EMINESCU, această sumă nu se schimbă dacă cel mai mic număr, respectiv 1, se scade din el dar în acelaşi timp îl adunăm la următorul număr ca ordin de mărime, respectiv numărul 12.
După această operaţie secvenţa numerică devine:

19 15 13 15 0 19 13 21 14

Din primele patru numere reţinem cifrele unităţilor, iar ultimele patru numere le copiem neschimbate. Înlocuim apoi cele opt numere cu literele din alfabet care au aceste numere drept ranguri în alfabet. Deci:

9 5 3 5 19 13 21 14 I E C E S M U N

Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele EMINESCU.

În legătură cu rezultatele care vor fi prezentate, noi considerăm că acelea referitoare la documentele amintite, nu pot fi contestate, sau acest lucru s-ar putea face dar cu dificultate.
În privinţa rezultatelor obţinute din analiza unora dintre poezii, există următoarele posibilităţi:

rezultatele pot fi o consecinţă a structurii statistice proprii a limbii române, a unei succesiuni specifice a consoanelor şi vocalelor.

ele se pot datora întâmplării, fiind simple coincidenţe. unele dintre ele ar putea fi rezultatul unor acţiuni voluntare ale autorului, ştiut fiind faptul că, Eminescu a practicat acrostihul, dar unul mai estompat.
Dacă admitem că toate rezultatele obţinute din analiza poeziilor sunt simple coincidenţe, atunci este bine ca aşa să le privim, înţelegându-le şi practicându-le ca pe adevărate jocuri rebusiste, fiecare coincidenţă găsită îşi are farmecul şi frumuseţea ei, mai ales graţie efortului intelectual depus pentru a o afla.
Încercările de a găsi diferite interpretări ale acestor coincidenţe, ne îndepărtează de realitate.
Dar astfel de încercări au existat şi mai există; sunt oameni care şi-au făcut un mod de viaţă din acestea.
De exemplu, Carl Sagan în cartea sa „Creierul lui Broca”, Ed. Politică, 1988, consacră un capitol matematicianului american, Norman Bloom care afirmă că pe baza a numeroase coincidenţe pe care le-a găsit a demonstrat matematic existenţa lui Dumnezeu.
În legătură cu o astfel de „demonstraţie”, dar de dată mai veche, Sagan aminteşte următorul episod:
La invitaţia împărătesei, enciclopedistul francez Diderot a făcut o vizită curţii imperiale ruseşti.
El le-a furnizat tinerilor de la curte un exemplu concret de ateism. Drept urmare unii sfetnici ai suveranei i-au sugerat că ar fi de dorit ca expunerile de doctrină ale lui Diderot să fie controlate. Cum suverana nu a fost de acord să acţioneze în mod direct, s-a pus la cale următorul complot. Diderot a fost informat că un matematician deţinea o demonstraţie algebrică a existenţei lui Dumnezeu şi că, dacă dorea, era gata să i-o prezinte în faţa întregii curţi. Diderot a acceptat, dar numele matematicianului nu i s-a comunicat, fiind vorba de celebrul Euler.

Acesta s-a apropiat de Diderot şi pe un ton grav, pătruns de convingere, i-a spus: „Domnule,(a + bn) / n = x ,deci Dumnezeu există: replicaţi!”

Diderot, pentru care algebra sau chineza sunau la fel, a fost pus în încurcătură, cerând să se întoarcă în Franţa.
În cele ce urmează vom apela la sistemul criptografic descris la început şi la cheile de descifrare precizate.

* * *

Deoarece în demersul nostru am apelat şi la aparatul matematic (criptologia este o disciplină matematică), amintim în acest context, consideraţiile poetului german NOVALIS, despre acest subiect, cunoscută fiind legătura dintre cei doi mari poeţi şi filozofi, Eminescu şi Novalis.
În IMNUL CĂTRE MATEMATICĂ, seria reflecţiilor sale pe această temă, Novalis scrie „Matematica este ştiinţă pură, deoarece cuprinde cunoştinţe făcute, produse ale autoactivităţii spiritului, pentru că genializează metodic. Ea este şi artă pentru că a fixat în reguli procedee geniale, pentru că te învaţă să fii geniu, pentru că înlocuieşte natura prin raţiune”

Şi în continuare construieşte următoarea gradaţie: „Viaţa zeilor este matematică”
„Toţi solii cereşti trebuie să fie matematicieni” „Matematica pură e religie”
„Matematicienii sunt singurii fericiţi. Matematicianul ştie tot. Iar dacă n-ar şti i-ar sta în putinţă să ştie.”

EPIGRAMA LUI MACEDONSKI

Un X … pretins poet – acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum … L-aş plânge dacă-n balamuc Destinul său n-ar fi mai bun Căci până ieri a fost năuc
Şi nu e azi decât nebun

publicată în numărul pe luna august a anului 1883 al revistei LITERATORUL, după declararea publică a „gravei boli” care l-a atins „subit” pe Eminescu, fără ca boala să fi fost explicit denumită.
Pentru exemplificare prezentăm anunţul din ziarul ROMÂNUL:
„Aflăm cu sinceră părere de rău că d. Mihail Eminescu, redactore la ziarul TIMPUL, tânăr plin de talent c-un deosebit geniu poetic, a căzut grav bolnav. Sperăm că boala sa nu va fi decât trecătoare şi că în curând vom putea anunţa deplina sa însănătoşire.” (vezi, N. Georgescu „A doua viaţă a lui Eminescu”, Europa Nova, 1994, pag. 9).
După cum se observă, autorul epigramei traduce în versuri „boala gravă” prin nebunie, contribuind în acest fel la suplimentarea dosarului privind îndepărtarea lui Eminescu din presă, începând cu 28 iunie 1883, moment despre care Th. Codreanu afirmă că: „… este o cheie hermeneutică pentru istoria românească modernă şi ea marchează înlăturarea lui Eminescu de la făurirea destinului românesc”.

Să reţinem că Macedonski nu a recunoscut faptul că el este autorului epigramei şi nici faptul că ea îl viza pe Eminescu. Se pare că „epitetul” de „nebun” folosit la adresa lui Eminescu, a apărut înainte de data publicării acestei epigrame. În lucrarea „Eminescu şi meandrele Diplomaţiei” din Studii Eminescologice, nr. 9, 2007, Dan Toma Dulciu, referindu-se la relaţia lui Eminescu cu diplomatul american Eugene Schuyler,redă următoarele extrase din jurnalul lui Mite Kremnitz:
„Mi-aduc aminte că diplomaţii care erau de faţă la un dineu îl plăceau foarte mult (pe Eminescu, n. n) şi finul american Mr. Schuyler observase numaidecât cu ce cap spiritual avea a face.”
Acelaşi jurnal aminteşte că, în ziua de 23 iunie 1883, Eminescu a avut o lungă convorbire cu acesta, acasă la Maiorescu:
„Prea cald! Astăzi la 6 ½ la cină la mine ministrul american E. Schuyler, Beldimano, Gane, Jacques [Negruzzi] şi doamna, al – de Kremnitz, Annette, Eminescu. Rămas cu toţii în cea mai plăcută atmosferă până la 11 ½”.
În discuţia avută cu Schuyler, Eminescu îi spune acestuia că ar dori să înveţe limba albaneză. Expresia aceasta, scoasă cu abilitate din context, este menţionată de Maiorescu, în însemnările sale drept o dovadă a „nebuniei” incipiente a ziaristului.

Dar, aşa cum subliniază Dan Toma Dulciu „Dacă Eminescu ar fi dat semne de alienare, atmosfera nu putea fi caracterizată ca fiind „cea mai plăcută!”
Să revenim la analiza Epigramei.

Epigrama conţine 122 de litere, numărând şi litera „X” din primul vers. Dintre acestea, 61 de litere se găsesc în primele trei versuri, iar 61 de litere se găsesc în ultimele trei versuri, deci este vorba de o distribuţie simetrică a literelor.
Dacă notăm cu V (1) respectiv cu V (2), numărul vocalelor din primele trei versuri, respectiv cu C (1) şi C (2) numărul consoanelor din cele două părţi, avem relaţiile:

V (1) + 7 = C (2) V (2) + 7 = C (1)

în care apare „misteriosul” număr 7 pe care-l vom întâlni mereu.
Frecvenţele literelor de Epigramă au valorile:

litere frecvenţe

L, S 4,87

N A 10, 56 9,75

Ă, D, M, P, T R 4,06 3,25

I, U E 8,94 8,13

B, Î F, O, Ş 2,43 1,62

C 7,31

G, J, X, Z 0,81

Dacă vom compara rezultatul de mai sus, cu frecvenţele medii ale literelor din limba română, se constată în acest caz unele abateri semnificative, cum ar fi, frecvenţa mare a literei, N şi situarea ei pe primul loc, sau frecvenţe mici ale literelor, R, T, O şi situarea lor pe un rang mic.

Constatările de mai sus ne conduc la ipoteza că, textul Epigramei este „prelucrat” în sensul că el conţine şi o anumită informaţie confidenţială „disimulată”.
O observaţie interesantă rezultată din frecvenţele de mai sus:
Considerăm secvenţa formată din primele opt litere, din distribuţia frecvenţelor şi o descifrăm cu sistemul şi cheile de descifrare reţinute. Obţinem:

N A I U E C L S 0 -14 0 0 0 0 -7 0 N M I U E C E S

secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU. Considerăm ultimele opt litere din al treilea vers pe care le descifrăm tot cu o cheie cu structura particulară precizată şi rezultă:

N B A L A M U C 0 7 4 7 4 0 0 0 N I E S E M U C

secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
Este curioasă asocierea de mai sus între cuvintele, BALAMUC şi EMINESCU.
Dacă, considerăm litera X, din primul vers, drept cuvânt, şi numărăm cratimele ca un cuvânt fiecare, avem structura:

UN (15) DESTINUL SĂU (15) NEBUN

unde, 15 reprezintă numărul de cuvinte din text care separă cuvintele din structură.
Rezultă deci mesajul:

DESTINUL SĂU, UN NEBUN

O altă constatare interesantă:
Numai primele două versuri conţin literele necesare pentru scrierea numelui poetului.
Astfel, pentru primul vers avem:

litere E M I N E S C U frecvenţe 2 1 1 2 – 1 1 2

deci sunt 8 variante în care se poate scrie numele poetului. Pentru al doilea vers avem:

litere E M I N E S C U frecvenţe 2 2 2 1 – 2 2 2

deci, în acest caz avem 64 variante.
Dacă în primul vers „x” se substituie cu ICS, şi în acest caz apar 64 variante.
Interesant de reţinut că numărul 64 apare în mod explicit, după cum vom vedea, în INTEROGATORIU.

Dacă din primul şi ultimul vers reţinem primul şi ultimul lor cuvânt, obţinem structura:

UN ACUM ŞI NEBUN
care, citită începând cu diagonala secundară, ne conduce la mesajul:

ŞI ACUM, UN NEBUN

care este în concordanţă cu conţinutul bileţelului pe care i l-a trimis d-na Szöke, soţia lui Slavici, lui Maiorescu la 28 iunie 1883: „Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte rău”, dar şi cu gestul lui Grigore Ventura care l-a adus pe poet la baia Mitraşewschi, unde l-a abandonat şi a anunţat poliţia că are de ridicat un nebun.

Din analiza întreprinsă rezultă că textul epigramei este „tributar” şi numărului şapte.
Dacă numărăm şi litera X din primul vers, atunci tot a şaptea literă a epigramei este o consoană.
Deoarece această caracteristică nu este un indicator statistic al limbii române, ea poate rezulta ca urmare a acţiunii autorului de a disimula în textul epigramei o informaţie confidenţială.
Scriem textul epigramei, începând cu primul vers pe coloane a câte şapte litere fiecare şi din tabelul astfel format reţinem opt perechi de litere din primele două linii, împărţite în două blocuri a câte patru perechi, pe care le numerotăm.
Se obţine:

1 2 3 4 1 2 3 4 U I A U M I A E N N C S A C S D

în care se observă poziţia simetrică a literei A, pe care o eliminăm.
Citim literele primului tabel, pe coloane, de jos în sus, parcurgând coloanele în ordinea (1 4 2 3) şi obţinem expresia, NUS UNIC.
Aplicând aceeaşi regulă, din al doilea tabel obţinem expresia, AM DECIS.
Deci, din cele două blocuri a rezultat mesajul:

NU-S UNIC, AM DECIS

cu sensul – după părerea noastră – „NU-S SINGURUL CARE AM DECIS”.

Aceasta ar însemna o recunoaştere din partea autorului textului, că în adoptarea unei atitudini, a unei măsuri, nu a fost singur, măsura fiind rodul acţiunii unui grup. Acest mesaj ar confirma faptul că îndepărtarea din presă a lui Eminescu, la 28 iunie 1883, este rezultatul acţiunii unui grup de persoane.
În legătură cu această modalitate de a disimula o informaţie – conform convenţiei dintre corespondenţi – s-ar putea obiecta că este dificilă de realizat. Următorul exemplu arată contrariul.
Considerăm următorul text:

E MULTĂ VINA LOR. RESTUL E SCUZABIL.

Se observă că tot a şaptea literă este o consoană. Scriem textul pe coloane, fiecare a câte şapte litere. Deci:

E I E C M N S U U A T Z L L U A T O L B A R E I V R S L
Citind primele două linii, alternativ „Jos – sus” se obţine numele, EMINESCU.
Să considerăm şirul de litere din primul şi al doilea vers al Epigramei, în care înlocuim litera X prin ICS, adică:

U N I C S P O E T P R E T I N S A C U M S A D U S P E C E L M A I J A L N I C D R U M.

Numerotăm primele 13 litere (până la litera T) şi reţinem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13 rezultând secvenţa, U N I S E T, din care rezultă expresia „NU ŞTIE”.

Numerotăm textul care urmează, deci începând cu a 14 = 7 x 2 literă (apare din nou numărul 7) şi reţinem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34 obţinând secvenţa: I N S C S A L M.
Descifrăm această secvenţă cu sistemul definit şi folosind o cheie de descifrare având drept numere multiplii lui 7, plus numărul 4 pentru vocale, deci:

I N S C S A L M 0 0 28 0 0 4 -7 0 I N U C S E E M

rezultând o anagramă a numelui, EMINESCU. Deci, din cele două versuri a rezultat expresia:

EMINESCU NU STIE

cu referire probabilă la acţiunile întreprinse împotriva sa.
Din cuvintele de început ale versurilor excludem cratima, după care din primele cinci versuri extragem literele după următoarea schemă:

(12) (23) (12) (12) (23)

simetrică în raport cu (12) median.
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu sistemul propus:

U N A D L A D E A C 14 0 14 0 7 0 7 0 -14 0 I N O D S A K E M C

secvenţa finală, un acrostih mai estompat, conduce la numele MACEDONSKI.

Din expresia obţinută anterior: SI ACUM UN NEBUN, reţinem primele opt litere distincte şi apoi descifrăm secvenţa obţinută cu cifrul adoptat. Obţinem:

S I A C U M N E 0 0 4 0 0 0 0 0 S I E C U M N E

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Acesta este deci numele „nebunului” la care face trimitere epigrama.
Dacă se are în vedere numărul de litere din epigramă, textul are o structură simetrică, primele trei versuri conţin 61 de litere şi tot atâtea litere conţin şi ultimele trei versuri.
Această simetrie o putem scrie astfel:

60 + C = D + 60

C fiind la finalul primelor trei versuri, iar D este prima literă a următoarelor trei versuri. Dacă permutăm C cu D relaţia de mai sus se păstrează, dar primul cuvânt din versul al patrulea devine, CESTINUL.
Descifrăm secvenţa de mai sus cu sistemul de cifrare adoptat şi obţinem:

C E S T I N U L
0 0 0 -7 0 0 0 -7 C E S M I N U E

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Să considerăm din nou epigrama şi să reţinem din fiecare vers primele două litere, cu observaţia că, în al doilea şi al treilea vers din al doilea „semn” este cratima, deci din aceste două versuri secvenţa: U

reţinem numai prima N S L D E C

lor literă. Obţinem A S I

Dacă litera „X” nu se numără, atunci primele trei versuri conţin 60 litere, iar următoarele 3 versuri conţin 61 litere.
Această observaţie ne sugerează secvenţa, 6061 cu care începem descifrarea secvenţei anterioare, deci:

U N S L D E C A S I -6 0 -6 -1 0 0 0 0 0 0 O N M K B E C A S I

rezultând o anagramă a numelui MACEDONSKI.
Din cele de mai sus rezultă că Macedonski este autorul acestui text, că Eminescu este cel vizat, iar sistemul criptografic adoptat şi-a dovedit aplicabilitatea.

Să trecem acum la următorul document: PLECAREA LA VIENA
La insistenţele Emiliei Humpel, Maiorescu s-a lăsat convins să organizeze trimiterea la Viena, pentru tratament, a lui Eminescu.
În cartea sa „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, Editura Serafimus, Braşov, 1999, Theodor Codreanu, referindu-se la acest episod scrie următoarele:
„În gară, pe 20 octombrie / 1 noiembrie 1883, Maiorescu şi Livia sunt întâmpinaţi de poet cu o usturătoare „parolă” (masonică?):
„Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie şi colo marea domnişoară.” La fluieratul locomotivei – scrie în continuare Th. Codreanu – Eminescu a mai strigat un cuvânt de „nebun”: ARGUS.

Comentând acest text, Th. Codreanu scrie următoarele: „Evident, posteritatea n-a putut interpreta mesajul decât tot sub aspectul nebuniei. Poate că aceste cuvinte aveau un înţeles şi Maiorescu le-a receptat din plin. Robert Mayer este numele unui mare fizician preţuit de Eminescu. Dar în acest caz este numit doctor. Mayer poate să fie, în acest caz MAIOR – escu însuşi care se erija în somnitate medicală (dr.) dar e, în acelaşi timp, şi numele baronului von Mayr (Mayer), care a pus la cale (împreună cu Maiorescu) „aruncarea peste bord” a poetului în „marele moment” al încheierii tratatului secret, printr-o „conspiraţie” (planul de arestare a lui Eminescu din ziua de 28 iunie 1883). Chiar dacă admitem că poetul nu era lucid atunci, el a vorbit în simbolurile subconştientului care sunt, în felul lor, mai precise decât un ambalaj verbal de circumstanţă. Iar dacă a fost lucid şi-a dat seama că orice acuzaţie directă adresată în public protectorului său ar fi fost interpretată ca isterie şi ingratitudine. Şi dacă Eminescu înţelesese jocul parolelor, cu atât mai eficientă putea fi adresându-se astfel lui Maiorescu.”

Şi în continuare, referindu-se la cuvântul „ARGUS”, Th. Codreanu scrie următoarele:
„Evident că vorbea în simboluri. Se ştie cine a fost Argusgigantul cu o sută de ochi însărcinat de Junona s-o supravegheze pe nimfa Io. Prin extensie figurată, Argus e un păzitor ager, un spion. Eminescu îl viza, de asemenea, pe Maiorescu, cel care veghea asupră-i cu o sută de ochi, ţinându-l prizonier. Dar şi baronul von Mayer pusese spioni pe urmele lui”.
Dar să revenim la analiza noastră.

Aşa cum vom proceda în cazul INTEROGATORIULUI, când din fiecare cuvânt analizat am eliminat câte o literă, şi în acest caz vom proceda la fel.
Din cuvintele care formează numele fizicianului eliminăm două litere, din primul cuvânt prima literă iar din al doilea ultima sa literă, secvenţa rezultată o descifrăm cu sistemul precizat şi obţinem:

O B E R T M A Y E 14 7 14 0 7 0 14 -4 0 C I S R A M O U E

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele MAIORESCU.
Dar acest rezultat se poate obţine tot cu acelaşi sistem criptografic, dar folosind o cheie mai simplă.
De la sfârşitul primului cuvânt din numele fizicianului, eliminăm a doua literă, iar din al doilea cuvânt a treia literă, tot de la sfârşit, secvenţa obţinută, prin descifrare ne dă:

R O B E T M A E R 0 0 1 0 1 0 0 4 1 R D C E U M A I S
deci o anagramă a numelui MAIORESCU.
Din cuvântul MOMENT eliminăm prima literă şi după descifrare obţinem:

O M E N T 0 0 14 0 7 O M S N A

deci o anagramă a cuvântului MASON.
Din cele de mai sus rezultă că textul „parolei” de mai sus ar putea fi:

„Dr. MAIORESCU, MARELE MASON, O CONSPIRAŢIE ŞI COLO MAREA DOMNIŞOARĂ.”

deci lui Maiorescu i s-a adresat Eminescu care a înţeles jocul parolelor.

Al treilea document la care ne referim este „Ediţia dintâi” a lui Maiorescu.

În cartea sa „Moartea antumă a lui Eminescu”, Editura Cartier, 2002, N. Georgescu, analizând „Prefaţa la ediţia dintâi”, text scris de Titu Maiorescu, constată că „Cele patru paragrafe ale acestei prefeţe propun şi o simetrie cifrică interesantă privind numărul de cuvinte”, prezentând cele observate.
În finalul acestei analize, N. Georgescu scrie: „Aceste relaţii simetrice au ciudăţeniile lor, şi atestă încă o dată că actele şi mărturiile privind viaţa târzie a lui Eminescu (darea lui afară din presă, mai ales, declararea publică a bolii psihice etc.) sunt învăluite într-un mister fabricat.”
Curioasă coincidenţă, prefaţa are 4 paragrafe iar INTEROGATORIUL din 1889, are 4 întrebări.
În al treilea paragraf sunt citate de către Maiorescu opt poezii eminesciene, „cele mai vechi”. Aceste poezii şi ordinea lor în ediţie sunt următoarele:

15. Venere şi Madonă 23. Mortua est!
25. Egipetul 24. Noaptea
32. Înger de pază

39. Împărat şi proletar 7. Rugăciunea unui dac 29. Înger şi demon

Surprinde includerea în rândul „celor mai vechi” poezii a Rugăciunii unui dac, publicată în 1879.
Dacă „simetria cifrică” semnalată de N. Georgescu este întâmplătoare sau nu, este o problemă, cert este faptul că analiza detaliată a acestor poezii pune în evidenţă şi alte „întâmplări” interesante, care ar putea face parte din „misterul fabricat”, privind viaţa târzie a lui Eminescu.
Referitor la poezia „Rugăciunea unui dac”, prezentăm următoarele constatări:
Să considerăm textul format din literele titlului:

R U G Ă C I U N E A U N U I D A C

din care, începând cu prima literă, formăm structura: R (3) C (3) E (3) U (3) C
din care rezultă cuvântul CRUCE.
Prima strofă a poeziei are opt versuri, din care reţinem opt litere, care în aceste versuri au rangurile date de următoarea structură simetrică:

2 1 2 1 2 1 2 1

Secvenţa obţinută o descifrăm cu sistemul adoptat şi rezultă:

E N U C E E E A 14 0 0 0 0 4 0 -14 S N U C E I E M

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Sau probabil această poezie a fost inclusă în rândul celor de mai sus, datorită semnificaţiei ultimului vers al ei:

„Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă”

Din fiecare din cele opt titluri reţinem primele două litere, obţinând succesiunea:

VE MO EG NI IN IM RU IN

Din primele trei bigrame reţinem literele care, în bigrame ocupă rangurile, 2, 2, 1. Din următoarele două bigrame reţinem literele care ocupă rangurile, 2, 2, iar din ultimele trei bigrame reţinem literele care ocupă rangurile, 2, 2, 1. Simetria algoritmului de reţinere a literelor este evidentă.
Secvenţa obţinută, prin descifrare ne dă:

E O E M U I O N 0 4 0 0 0 0 14 0 E S E M U I C N

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Secvenţa formată din numerele de ordine ale poeziilor, ordonată crescător devine:

7, 15, 23, 24, 25, 29, 32, 39

Primul număr, adică 7 (din nou intră în scenă acest număr) îl scădem din al şaptelea număr din secvenţă, deci 32 -7 = 25.
Primele patru numere din noua secvenţă le adunăm cu cheia (-4, -10, -10, -10), iar la următoarele patru numere le adunăm cheia (-4, -20, -20, -20), numerele care rezultă le înlocuim cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri şi obţinem:

7 15 23 24 25 29 25 39 -4 -10 -10 -10 -4 -20 -20 -20
3 5 13 14 21 9 5 19 C E M N U I E S

secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
În acelaşi timp, prin anagramare, textul format din cele opt bigrame conduce la mesajul:

„EMINOV – probabil de la EMINOVICI – GENIUL ROMÂN”

care reprezintă o meritată apreciere la adresa poetului. Un alt mesaj interesant rezultă în felul următor:
Să considerăm literele finale ale titlurilor acestor poezii, în afară de prima poezie. Obţinem secvenţa, T L A A R C N, din care, prin descifrare, cu o cheie având aceiaşi structură cu cheile folosite la interogatoriu, rezultă:

T L A A R C N
7 0 4 4 28 -28 -28 A L E E T A L

deci expresia ALE TALE.
Din al doilea cuvânt al titlului primei strofe, avem:

M A D O N A 0 0 0 0 0 4 M A D O N E

Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului, DOAMNE. Deci, din cele două rezultate rezultă expresia:

ALE TALE DOAMNE

Din analiza ediţiei lui Maiorescu, prezentată de N. Georgescu şi la a cărei prefaţă ne-am referit, am reţinut şi următoarea apreciere:
„S-a remarcat că Titu Maiorescu a aranjat poeziile într-un anumit fel, nu în ordinea cronologică a apariţiei lor în reviste, nici în ordinea cronologică a creării lor de către Eminescu, nici strict tematic – ci după alte criterii”.
Şi în continuare:
„Dacă acest volum conţine o parolă … atunci parola se află aici, în succesiunea, DOINĂ – MAI AM UN SINGUR DOR – VARIANTĂ – ALTĂ VARIANTĂ – ALTĂ VARIANTĂ – EPIGONII – CĂLIN – STRIGOII”.

Să considerăm bigramele de început ale titlurilor, inclusiv din cele trei variante: „De-oi adormi”, „Nu voi mormânt bogat”, „Iar când voi fi pământ”. Din şirul de litere eliminăm literele P şi T, secvenţa rămasă, prin descifrare ne dă:

D O M A D E N U I A E C A S 0 -14 7 4 0 0 0 0 0 4 0 0 -14 0 D A T E D E N U I E E C M S

din care rezultă mesajul, DATE DE EMINESCU, probabil cu referire la aceste poezii.
Din titlurile celor opt poezii, deci şi din cele trei variante, reţinem literele după următoarea regulă; din primele două titluri primele lor două litere, iar din celelalte titluri reţinem prima lor literă. După descifrare secvenţa obţinută ne dă:

D O M A D N I E C S 7 0 0 0 0 0 0 0 0 0 K O M A D N I E C S

Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele MACEDONSKI, probabil confirmând legătura dintre ei, în acţiunea de îndepărtare din presă a lui Eminescu.
Aceasta să fie parola? Greu de stabilit.
Să considerăm următoarele titluri: DOINĂ; MAI AM UN SINGUR DOR; EPIGONII; CĂLIN; STRIGOII, din care reţinem câte două litere după schema: 12, 12, 14, 14, 16, adică din primul şi al doilea titlu reţinem primele lor două litere, din al treilea şi al patrulea titlu, prima şi a patra literă etc.
Secvenţa rezultată, prin descifrare ne dă:

D O M A E G C I S O 0 0 0 0 0 7 0 0 0 -4 D O M A E N C I S K

secvenţa finală este o anagramă a numelui MACEDONSKI.
Este a doua modalitate de a obţine numele acestuia. Curioasă coincidenţă?
Considerăm titlurile: DOINA şi EPIGONII
Din primul titlu reţinem literele de pe locurile, 1, 3, 5.
Dar, 1 + 3 = 4; 1 + 5 = 6 şi 3 + 5 = 8, deci din al doilea cuvânt reţinem literele care au rangurile, 4, 6, 8. Descifrând secvenţa rezultată obţinem:

D I A G N I -28 -4 4 7 0 -14
B E E N N U

Din secvenţa finală rezultă expresia E NEBUN.
Un rezultat surprinzător, el coincide cu concluzia interogatoriului, dar se regăseşte şi în epigrama lui Macedonski, în care expresia de mai sus apare sub formă explicită.

Să considerăm următoarea ordonare a şase din cele opt poezii analizate: „MAI AM UN SINGUR DOR”, „CĂLIN”, „STRIGOII”, „DOINA”, „NU VOI MORMÂNT BOGAT” şi „IAR CÂND VOI FI PĂMÂNT”.
Din titlurile de mai sus extragem, alternativ, câte o literă, conform schemei simetrice, 1, 2, 1, 2, 1, 2, 1, 2.
Succesiunea de litere rezultată, după descifrare devine:

M A S O N A 0 0 0 0 0 4 M A S O N E

deci expresia E MASON.
Dacă mesajul este real, se pune întrebarea la cine se referă Maiorescu.
Oare la Eminescu? Greu de precizat!
Să considerăm şirul de litere format din titlurile: NU VOI MORMÂNT BOGAT şi MAI AM UN SINGUR DOR, adică:

N U V O I M O R M Â N T B O G A T M A I A M U N S I N G U R D O R

din care formăm structura:

(3) O (3) R (3) T (3) A (3) I (3) N (3) G

numărul arată câte litere din şir separă literele structurii. După descifrare secvenţa din structură devine:

O R T A I N G 0 0 -7 0 -4 7 7 O R M A E U N

Din secvenţa finală, prin anagramare, rezultă mesajul NU MOARE.
Dar cele opt poezii ascund şi alte surprize.

Să considerăm ultima strofă din poezia, STRIGOII:

„Pe jilţul lui de piatră înţepeneşte drept Cu cârja lui cea veche preotul cel păgân Şi veacuri înainte el şede-uitat, bătrân,
În plete-i creşte muşchiul şi muşchi pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge şi genele în piept.”

Din fiecare vers reţinem câte o literă, sau două, conform cu următoarea schemă simetrică: 2, 12, 12, 12, 2.
Secvenţa obţinută, după descifrare ne dă:

E C U S I I N A 0 0 0 0 0 4 0 4 E C U S I M N E

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Acesta este, după părerea noastră, un exemplu de acrostih mai estompat practicat de Eminescu.
Rămânem tot la poezia STRIGOII.
În versul al 11-lea apare expresia „E ARALD” pe care o transformăm astfel:
Pentru literele ale căror ranguri din alfabet sunt numere din două cifre, pe acestea le adunăm iar numărul rezultat se înlocuieşte cu litera care are ca rang în alfabet acest număr.
Astfel, rangul lui R = 18, suma cifrelor este 9 care este rangul din alfabet al literei I, cu care înlocuim litera R.
Rangul lui L = 12, suma este 3 care este rangul literei C, cu care substituim litera L. Deci expresia „E ARALD” devine, E A I A C D, pe care o scriem sub forma, E A C I A D.
Înlocuim litera D cu B şi scriem secvenţa rezultată sub forma, E A I C B A.

Alăturăm cele două secvenţe finale şi înlocuim fiecare literă cu rangul ei din alfabet. Deci:

E A C I A D E A I C B A 5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1

Din şirul numeric obţinut formăm, alternativ, numere dintr-o cifră şi din două cifre pe care le înlocuim cu literele, care în alfabet au aceste numere drept ranguri, şi obţinem:

5 13 9 14 5 19 3 21 E M I N E S C U

deci a rezultat numele poetului.
Să considerăm cele cinci poezii, deci fără cele trei variante, şi şirul de litere corespunzător: DOINA; MAI AM UN SINGUR DOR; EPIGONII; CĂLIN; STRIGOII şi secvenţa numerică, 12, 12, 13, 13, 14, conform căreia din fiecare titlu reţinem câte două litere. Astfel, din primele două titluri reţinem, conform secvenţei, 12, primele lor două litere, din următoarele două titluri reţinem literele care ocupă locurile 1 şi 3 etc.
Se obţine secvenţa, D O M A E I C L S I.
Fiind vorba de anul 1883, suma cifrelor este 20, care sugerează secvenţa, 202 pe care o plasăm în finalul cheii de descifrare a secvenţei de mai sus. Deci:

D O M A E I C L S I 0 0 0 0 0 0 0 2 0 2 D O M A E I C N S K

secvenţa finală ne conduce din nou la numele MACEDONSKI. Poemul, CĂLIN ne oferă şi el o constatare interesantă.
El este împărţit în opt părţi, numărul de versuri din fiecare parte este redat în următorul tabel:

partea 1 2 3 4 5 6 7 8 nr. vers 42 4 28 32 28 10 54 60

Şirul numeric format din numerele de versuri îl transformăm astfel: fiecare număr strict mai mare ca 10 se înlocuieşte cu numărul obţinut din el prin adunarea cifrelor sale, după care ultimele 4 numere din şirul rezultat se scriu de la dreapta la stânga. Se obţine secvenţa, 6, 4, 10, 5, 6, 9, 10, 10.
Acest şir îl descifrăm cu o cheie simetrică, folosind un alfabet care nu conţine litera Q, deci literele, R, S, … X, Y, Z au rangul cu o unitate mai mic. Deci:

6 4 10 5 6 9 10 10 -1 9 -1 9 -1 9 -1 9 5 13 9 14 5 18 9 19 E M I N E S I T

Cu siguranţă că este vorba de EMINESCU, chiar dacă ultimele două litere sunt greşite.
Să considerăm „cele mai vechi” opt poezii din prefaţa cărţii lui Maiorescu, în ordinea dată de autor.
Considerăm şirul de litere format din titlul primei poezii:

V E N E R E S I M A D O N A

din care eliminăm, primele şi ultimele cinci litere şi apoi descifrăm secvenţa rămasă. Obţinem:

E S I M -4 -7 -4 7 A L E T

deci, prin anagramare, cuvântul TALE.

Din titlul „Mortua est!”, eliminăm din nou primele cinci litere şi descifrăm secvenţa rămasă, adică:

A E S T 0 0 -7 0 A E L T

obţinând iarăşi cuvântul TALE.
Alăturăm titlurile „Egipetul” şi „NOAPTEA”, deci:

E G I P E T U L N O A P T E A

Din acest şir, începând cu prima literă, avem structura: E (6) L (6) A

deci rezultă cuvântul ALE.
În cazul poeziei „Împărat şi proletar”, procedăm astfel: din fiecare cuvânt eliminăm primele trei, şi ultimele trei litere, literele rămase formează cuvântul, ALE.
Titlul „Înger şi demon” conţine 12 litere, ultimele 6 litere, prin descifrare, ne dau:

I D E M O N -4 0 -4 0 0 0 E D A M O N

Deci, din poeziile „cele mai vechi” rezultă mesajul: ALE TALE DOAMNE ALE TALE
Considerăm şirul de litere din titlul „Rugăciunea unui dac”:

R U G A C I U N E A U N U I D A C

din care, eliminând primele trei, şi ultimele şase litere, rezultă o secvenţă, care, prin descifrare, ne dă:

A C I U N E A U
4 0 4 0 0 14 4 14 E C M U N S E I

deci o anagramă a numelui EMINESCU. Secvenţa rămasă, după descifrare, devine:

R U G N U I D A C
0 14 7 0 0 0 -28 0 28 R I N N U I B A E

din care, prin anagramare rezultă mesajul: E IAR NEBUN Mesaj similar cu cel rezultat din Epigrama lui Macedonski.

INTEROGATORIUL LUAT LUI EMINESCU

Referitor la acest document, înainte de prezentarea lui, considerăm că sunt utile următoarele referiri la el, aflate în cartea „A doua viaţă a lui Eminescu” a lui N. Georgescu, apărută în Editura Europa Nova, Bucureşti, 1994.
Iată aceste câteva precizări:
„Este vorba de un act juridic, un interogatoriu luat de un judecător pentru a stabili că poetul este bolnav şi pensia pe care i-o votase parlamentul nu poate fi ridicată de către el însuşi, nefiind în deplinătatea facultăţilor mintale. Banii erau necesari pentru acoperirea cheltuielilor către stabiliment.”
„Acest text a fost editat prima oară de către Radu D. Rosetti în „Adevărul literar şi artistic” din 27 septembrie 1922, reluat ulterior într-un volum. Sânt, însă, diferenţe de un cuvânt sau două”.
Editorul prezintă faptele care au condus la apariţia acestui act:

„La 13 aprilie 1889, cu adresa nr. 6794, procurorul Mavros cere primului preşedinte al Tribunalului Ilfov constituirea unei curatele pacientului Mihail Eminescu, aflat în casa de sănătate a doctorului Şuţu din strada Plantelor. Procurorul indică în acelaşi timp preşedintelui tribunalului că bolnavul are ca prieten bun pe Mihail Brăneanu, redactor şef la România liberă. Acesta, sesizat, constituie un consiliu compus din T. Maiorescu, Dem. Laurian, Şt. Mihăilescu, I. L. Caragiale, I. Gr. Valentineanu şi M. Brăneanu, care, convocaţi depun la secţia a 11-a a tribunalului un proces – verbal în care sunt de părere că „boala fiind în recidivă, reclamă interdicţia pacientului şi rânduirea unui tutor care să poată primi de la stat pensia lui viageră şi să poată îngriji de întreţinerea interzisului”. Procesul verbal al consiliului este scris în întregime şi depus de Titu Maiorescu, care, după cum e cunoscut, era şi avocat. După semnarea actului acestuia (12 iunie 1889) şi depunerea raportului medico-legal … preşedintele deleagă pe judecătorul Brusan (celebrul „Metru Ghiţă”) cu luarea interogatoriului …”
Referitor la acest document, în cartea sa „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, 1999, pag. 159, Th. Codreanu scrie următoarele:
„Interogatoriul luat de Gheorghe Bursan (Bursen) este ultima tragicomedie masonică înscenată a lui Eminescu. Bursan era Maître, adică maistru în ierarhia masonică. În el a avut încredere, se vede, Maiorescu. Interogatoriul luat constituie un act juridic, deci hotărîtor în a marca destinul poetului şi a pecetlui pentru eternitate starea de nebun irecuperabil.”
N. Georgescu, numărând, în anumite condiţii, cuvintele din întrebările şi răspunsurile interogatoriului, evidenţiază faptul că acest text este tributar numerelor, 8, 16, 24, 48, 64 şi 33, ajungând la concluzia că, … relaţiile numerice dintre cuvinte sunt suspect de exacte ceea ce înseamnă că actul, în întregul său, este un fals.

Cade dintr-un condei valoarea probatorie a acestui act.” Dar să vedem care este documentul la care ne vom referi: – Cum te chiamă?
– Sînt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuşte cu puşca umplută cu pietre de diamant cît oul de mare.
– Pentru ce?
– Pentru că eu fiind moştenitorul lui Matei Basarab, regele se temea să nu-i iau moştenirea.
– Ce-ai de gând să faci cînd te vei face bine?
– Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezească, Evreiască, italienească şi sanscrită. Ştiu 64 de limbi.
– Cine e Poenaru care te-a lovit?
– Un om bogat care are 48 de moşii, 48 de rîuri, 48 de garduri, 48 de care, 48 de sate şi care are 48 de milioane.

Prezentăm câteva constatări de ordin general.
Dacă „ce-ai” se numără ca două cuvinte, „te-ai” ca un singur cuvânt, şi notăm cu C (i), i = 1, 2, 3, 4 numărul de cuvinte din cele patru întrebări, avem relaţia:

1 . C (1) + 2 . C (2) + 3 . C (3) + 4 . C (4) = 64

numărul 64 apare în mod explicit în interogatoriu.
Dacă notăm cu R (i) , i = 1, 2, 3 numărul de cuvinte din primele trei răspunsuri şi „nu-i” se numără ca două cuvinte, iar numărul 64 se consideră cuvânt, avem relaţia:

1 . R (1) + 2 . R (2) + 3 . R (3) = 112 = 64 + 48

deci suma celor două numere care apar în mod explicit în text. Considerăm cuvântul MATEI şi înlocuim fiecare literă cu rangul ei din alfabet, eliminând pe 0 (zero) din rangul literei T, obţinem secvenţa, 1 3 1 2 5 9 pe care o scriem sub forma, 519321.
În această secvenţă înlocuim pe 2 cu 4 şi scriem secvenţa rezultată sub forma, 513914.
Alăturăm cele două secvenţe, începând cu a doua, obţinând şirul numeric, 5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1.
Din acest şir formăm, alternativ, numere dintr-o cifră şi din două cifre, pe care le înlocuim cu literele din alfabet care au aceste numere drept ranguri, şi obţinem:

5 13 9 14 5 19 3 21 E M I N E S C U

adică numele poetului.
Răspunsul la prima întrebare conţine 130 de litere, deci de 10 ori numărul de litere din numele, Mihai Eminescu.
Împărţim şirul literelor din acest răspuns în 10 secvenţe succesive a câte 13 litere fiecare şi eliminăm prima şi ultima secvenţă. Din cele rămase extragem opt litere după următoarea regulă simetrică:
– din prima secvenţă ultimele sale două litere, deci, N I – din a doua secvenţă, ultima literă, deci, E
– din a treia secvenţă, ultimele două litere, deci, UM – din a patra secvenţă, ultima ei literă, deci, E
– din a cincea secvenţă, ultimele sale două litere, deci, S A

Secvenţa formată din literele extrase, prin descifrare cu o cheie foarte simplă ne dă:

N I E U M E S A 0 0 0 0 0 0 0 2

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
De la secvenţa de 13 litere la care s-a ajuns, o eliminăm pe prima, şi conform regulii de mai sus, din secvenţele care urmează, se extrag literele, U P N R E, care prin descifrare ne dau:

U P N R E 0 0 0 1 E U P N S E

secvenţa finală este o anagramă a cuvântului SPUNE.
Ultimele două rezultate formează expresia: SPUNE EMINESCU.
Din datele obţinute din primul răspuns, rezultă că la prima întrebare, poetul a dat răspunsul logic, şi-a declinat numele deci nu era … nebun.
Este un răspuns mai „rebusat” deoarece, dacă Bursan l-ar fi redat în clar, demonstra că poetul era complet lucid şi nu acesta era scopul interogatoriului. Este şi aceasta o ipoteză.
Că Eminescu se compară cu Matei Basarab este absolut real, ştiut fiind faptul că acesta era voievodul lui preferat.
În 1882 – 1883, în plin elan creator, Eminescu – după cum scrie N. Georgescu „proiecta înfiinţarea unei Societăţi Matei Basarab, „O organizare între români asemenea societăţii francmasonilor şi iezuiţilor. Ca a bisericii catolice.”
Răspunsul la a doua întrebare, ne oferă din nou un „mesaj” interesant.

Din şirul de litere ale acestui răspuns, reţinem literele care ocupă rangurile, 16, 24, 32, 40, 48, în ordinea reţinerii lor aceste litere formează cuvântul MOARE.
Coincidenţă (sau nu) sinistră, căci, la trei zile după interogatoriu, Eminescu a murit.
Să considerăm numele, MIHAI EMINESCU, pentru care suma rangurilor din alfabet este egală cu 129.
Dacă „ce-ai” se numără ca două cuvinte, a treia întrebare are 11 cuvinte.
Divizorii numărului 48 sunt: 1, 2, 3, 4, 6, 8, 12, 16, 24. Numerele de mai sus le folosim astfel:
Din răspunsul la întrebarea a treia eliminăm, 2 x 11 = 22 litere şi reţinem următoarele 8 litere, EMINERAL, care după descifrare ne dă:

E M I N E R A L 0 0 0 0 0 1 2 9 E M I N E S C U

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Considerăm următorii divizori ai lui 48, 4, 6, 8, 12, 16.
Din expresia „un om bogat care are” cu care începe al patrulea răspuns, reţinem literele care ocupă rangurile, 4, 6, 8, 12, 16. În ordinea extragerii lor aceste litere formează cuvântul MOARE.
Obsedant rezultat!
După ce s-a întors din Italia, Eminescu a fost consultat de medicul Francisc Iszac care îi pune un diagnostic fals, cu un tratament inadecvat chiar şi pentru acel diagnostic; cură cu mercur, doza ajungând până la ŞAPTE GRAME PE ZI (iarăşi apare numărul 7).

În cuvintele, MOŞII, RÎURI, GARDURI, CASE, SATE, din răspunsul la întrebarea a patra, literele care compun cuvântul MERCUR, apar cu următoarele frecvenţe:

litere M E R C U R frecvenţe 1 2 4 1 2 3

şi deci, cu literele celor cinci cuvinte, cuvântul MERCUR poate fi scris în, 1 x 2 x 2 x 4 x 3 = 48 variante, număr care apare în mod explicit în acest răspuns. Şi acest rezultat să fie o simplă coincidenţă?

În afară de numerele, a căror prezenţă în interogatoriu a fost sesizată de către N. Georgescu, interogatoriul este tributar şi de numărul şapte.
Iată câteva constatări:
1) Prima se referă la numărul total de cuvinte. Astfel:
– Dacă cuvintele despărţite prin cratimă, atât din întrebări cât şi din răspunsuri, le numărăm ca un cuvânt fiecare şi numerele care apar le considerăm pe fiecare drept un cuvânt, textul are 110 cuvinte.
Dar, 110 = (64 + 48) – 2 = 7.16 – 2.
– Dacă cuvintele despărţite prin cratimă din întrebări le numărăm ca un cuvânt fiecare, iar cele din răspunsuri drept două cuvinte fiecare şi cele şapte numere le numărăm ca un cuvânt fiecare, textul are 112 cuvinte.
Dar, 112 = 64 + 48 = 7 x 16.
– Dacă cratimele din întrebări se numără fiecare drept două cuvinte, iar cele din răspunsuri drept un cuvânt fiecare, şi considerăm şi cele şapte numere care apar, drept cuvinte, textul are 112 cuvinte.
Dar 112 = (64 + 48) = 7 x 16.

– Dacă cuvintele despărţite prin cratimă, atât din întrebări, cât şi din răspunsuri, se numără fiecare drept două cuvinte şi se adună şi cele şapte numere, textul are 114 cuvinte.
Dar 114 = (48 + 64) + 2 = 7 x 16 + 2
După cum se observă au apărut numerele, 48 şi 64, care apar explicit în interogatoriu, dar şi numărul 7.

2) În text apar în mod explicit 7 numere, odată 64 şi de şase ori numărul 48.

3) Răspunsul la a treia întrebare începe cu expresia „AM SĂ FAC” care conţine 7 litere.

4) În al treilea răspuns sunt enumerate 7 domenii, ca viitoare preocupări ale poetului: „BOTANICĂ; ZOOLOGIE; MINERALOGIE; GRAMATICĂ CHINEZEASCĂ; EVREIASCĂ; ITALIENEASCĂ; SANSCRITĂ” expresie care are în total 77 = 7 x 11 litere.

5) Personajele din text, BASARAB şi POENARU, au fiecare câte 7 litere.

6) Dacă „te-a” se numără ca două cuvinte, a patra întrebare este formată din 7 cuvinte.

Toate aceste constatări ne-au sugerat adoptarea sistemului de cifrare descris la început, în care consoanele sunt descifrate cu numerele: 0,7; -7; 28; -28; iar vocalele cu numerele: 0,14; -14; 4; -4; cu acest sistem vom descifra răspunsul la întrebarea a patra.
O primă observaţie:
Să considerăm expresia biblică:

ALE TALE DINTRU ALE TALE

din care reţinem următoarele:
– este formată din 5 cuvinte
– dacă notăm numărul de litere din cuvinte obţinem secvenţa:

3 4 6 3 4

având suma egală cu 20.
Din răspunsul la întrebarea a patra considerăm cele cinci cuvinte precedate de numărul 48 scrise în următoarea ordine:

CASE MOSII GARDURI SATE RAURI

observând următoarele: – sunt 5 cuvinte,
– conţin în total 25 litere,
– numărul de litere din aceste cuvinte formează structura:

4 5 7 4 5

Dacă din fiecare dintre cuvintele de mai sus, eliminăm câte o literă, secvenţa va avea 5 cuvinte cu 20 de litere, iar secvenţa formată cu numerele de litere din cuvinte, devine:

3 4 6 3 4

deci sunt toate caracteristicile observate la analiza expresiei biblice.
Deci, înainte de a trece la descifrarea secvenţei formate din cele cinci cuvinte din răspunsul la întrebarea a patra, din fiecare cuvânt vom elimina câte o literă.
Evident folosim sistemul criptografic definit la început.

Din primul cuvânt din secvenţa de mai sus, eliminăm prima literă, iar din al doilea ultima literă şi obţinem:

A S E M O S I
0 -7 0 7 -14 -7 -4 A L E T A L E

deci expresia ALE TALE.
Din al treilea cuvânt al secvenţei, eliminăm a doua literă şi după descifrare obţinem:

G R D U R I
7 28 0 0 0 0 N T D U R I

deci o anagramă a cuvântului DINTRU.
Din al patrulea cuvânt, eliminăm a treia literă şi după descifrare obţinem:

S A E -7 0 0 L A E

deci o anagramă a cuvântului ALE.
Din ultimul cuvânt eliminăm a treia literă şi după descifrare rezultă:

R A R I 28 0 . -4 T A . E

Presupunem că este vorba de cuvântul, TALE, dar nu putem obţine litera L.
N. Georgescu precizează că „textul publicat al interogatoriului” conţine unele erori, chiar de un cuvânt.Presupunem că, în loc de RÂURI, ar fi cuvântul STANE. Eliminând litera a patra, după descifrare obţinem:

S T A E -7 0 0 0 L T A E

deci o anagramă a cuvântului TALE.
Dar, în acest răspuns, mai apare un cuvânt precedat de numărul 48, este vorba de cuvântul „milioane” care după descifrare ne dă:

M I L I O A N E 0 0 7 -4 14 14 0 0 M I S E C O N E

deci o anagramă a cuvântului EMINESCO.

În finalul răspunsului la a treia întrebare apare expresia:

ŞTIU 64 DE LIMBI

iar descifrarea ultimului cuvânt ne dă:

L M B I
7 7 7 -4 Ş T I E

deci cuvântul ŞTIE, după ce am eliminat a doua literă.
Din rezultatul de mai sus, rezultă că documentul acesta a fost „rebusat”, fiind un fals în totalitatea lui.
Referitor la folosirea în presa vremii a formulei biblice, „Ale Tale Dintru Ale Tale”, N. Georgescu, în cartea „Moartea antumă a lui Eminescu”, Editura Cartier, 2002, prezintă multe date deosebit de interesante, din care, eventual pentru susţinerea descifrării de mai sus, cităm câteva.

Astfel, în 1880, pentru a arăta cine şi în ce împrejurări a lansat (în presă) moda aceasta a formulelor de adresare cu cifru – ameninţări, atenţionări, sentinţe etc., Eminescu scrie: „Există, se vede, între radicalii din România, un fel de dicţionar secret de locuţiuni, de parole ce au valoarea unor ordine de zi, care ne rămân necunoscute nouă profanilor, precum: Veghiaţi, ora a sosit! – şi altele de acest fel. O foaie din Focşani, LUPTATORUL, dând seamă despre atentatul încercat împotriva d-lui Brătianu, încheie cu cuvintele Ale tale dintru ale tale, frate Brătiene …”
Încă din martie 1881 – după cum scrie N. Georgescu – Eminescu va începe a introduce, în articolele sale de ziar, ca un refren, expresia „Ale tale dintru ale tale”: „… că pâne şi sare nu se cade a se oferi decât domnului legiuit al ţării, zicându-se oarecum „din pânea şi sarea ta mâncăm, Doamne, în zilele Măriei Tale, ale Tale dintru ale Tale”, o străveche rămăşiţă din principiul juridic că dintru început tot pământul ţării domnesc a fost”.
Referitor la numărul ŞAPTE, N. Georgescu scrie următoarele:
„Nu trebuie să studiezi multă literatură despre francmasonerie, ca să afli că, în simbolistica cifrică a ei, şapte este cifra morţii ca ameninţare, ca iminenţă, cifra condamnării la moarte.
Eminescu dă pe faţă, aşadar, în decembrie 1880, nu numai semnificaţia unei formule secrete, dar şi semnificaţia repetării ei de şapte ori.

Referitor la „mesajele” obţinute în această parte, facem următoare precizare; unele pot fi simple întâmplări, dar cu siguranţă nu toate, sunt totuşi prea multe.

PARTEA A DOUA

În această parte vom analiza mai multe poezii eminesciene, pentru a descoperi eventualele acrostihuri – Eminescu a practicat unele acrostihuri dar mai estompate – sau mesaje interesante, toate evidenţiate cu ajutorul numărului 7 şi a sistemului criptografic pe care l-am folosit anterior.
Pentru început prezentăm câteva consideraţii referitoare la poezia „DE CE N-AFLĂM ÎN ÎMPLINIREA …”
Considerăm textul poeziei ca un şir de litere, şi extragem litere din 7 în 7, rezultând distribuţia:

litere U, T A I N C, M, E L frecvenţe 12 11 10 8 7 4

V, R, S D F, Z, O 3 2 1

raportul „consoană – vocală” este c / v = 1,243, consoanele reprezentând 55,43 din totalul literelor.
Din totalul celor 327 consoane din întregul text, cele 51 de consoane din distribuţia de mai sus reprezintă 15,59 la sută, procentul mic ne îndreptăţeşte să afirmăm că nu există o tendinţă de distribuţie a consoanelor din şapte în şapte.
Deci în cazul epigramei lui Macedonski, faptul că, în text, din şapte în şapte se găseşte o consoană ce se datorează intervenţiei voite a autorului, pentru a disimula un anumit mesaj.
Din totalul literelor T din text, 28,57 la sută sunt situate pe ranguri multiplii de 7, din literele M, 17,94 la sută sunt situa pe ranguri multiplii de 7, din totalitatea literelor R, 8,33 la sută sunt situate pe ranguri multiplii lui 7 etc.

Dacă vom considera rangurile multiplii de 5, pe aceste ranguri se găsesc 20,79 la sută din totalul consoanelor poeziei, un procent mai mare decât a consoanelor situate pe ranguri multiplii de 7. Dar procentul consoanelor pe aceste ranguri sunt diferite faţă de cele anterioare. De exemplu, din totalitatea literelor T, 23,8 la sută sunt situate pe ranguri multiplii de 5, pentru M procentul este 15,38, pentru Z, 33,3 la sută pentru R procentul este egal cu 25 etc.
Din versurile strofei a doua reţinem primele lor două litere, rezultând secvenţa, B A C E S A N U.
Prin anagramare se obţine mesajul UN AŞA BEC. Descifrând secvenţa de mai sus, cu sistemul criptografic
adoptat, obţinem:

B A C E S A N U 7 -14 0 0 0 4 0 0 I M C E S E N U

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Începând cu prima literă din titlu, avem structura:

D (7) A (7) I (7) C (7) I

din care rezultă cuvântul DACII.
Literele finale ale cuvintelor titlului, formează secvenţa, E E M N A care, prin descifrare ne dă:

E E M N A 14 0 0 0 0 S E M N A

deci cuvântul SEMNA.

Din ultima strofă, începând cu prima literă din al doilea vers, avem structura:

N (3) I (4) N (5) A (6) O (7) C (8) T

din care, prin anagramare, rezultă expresia ÎN ACONT. Prin descifrarea secvenţei de mai sus, obţinem:

N I N A O C T 7 0 0 0 -14 0 0 U I N A A C T

rezultând cuvântul UNICATĂ.
Primele două litere ale versurilor primei strofe, conduc la succesiunea, D E A C D E N A, care prin descifrare ne dă:

D E A C D E N A 0 0 0 0 28 4 0 0 D E A C F I N A

prin anagramare conduce la expresia CADE FINA.

POEZIA „LEBĂDA”

Analizând literele din 7 în 7, se constată că, numai 13,13 la sută dintre consoane sunt situate pe ranguri multiplii lui 7, încă o dovadă că, ipoteza pe care am formulat-o atunci când am analizat epigrama lui Macedonski, este întemeiată.
Din primele cinci versuri, reţinem opt litere după următoarea regulă simetrică:

(1, 2), (2), (1, 2), (2), (1, 2)

deci, din primul vers reţinem primele sale două litere, din al doilea vers reţinem a doua literă etc.Secvenţa reţinută, după descifrare, ne dă:

C A E I N E I N 0 -14 0 -4 0 14 0 7 C M E E N S I U

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Începând cu prima literă din al nouălea vers, avem structura:

D (7) T (7) O (7) U (7) O (7) E (7) B (7) A

din secvenţa rezultată, prin anagramare, se obţine expresia, DOUĂ TOBE.
Începând cu al doilea cuvânt din primul vers, bigramele finale de cuvinte, formează structura:

R E (7) E S (7) A L (7) M U (7) D A (7) R I

Literele din structură, prin anagramare, conduc la expresia, DRUMARI, ALESE.
În versul opt apare structura simetrică:

E S C A (4) I N E L

care după descifrare ne dă:

E S C A I N E L 0 28 0 -14 0 0 0 7 E U C M I N E S

deci o anagramă a numelui EMINESCU. Al treilea vers ne oferă structura:

I (7) O (7) A (7) I (7) N (7) A

secvenţa de mai sus, prin descifrare conduce la:

I O A I N A 4 0 4 0 0 0 M O E I N A

deci o anagramă a cuvântului OMENIA.
Literele iniţiale ale versurilor, 1, 3, 4, 6, formează secvenţa: C A I N L E S E, care după descifrare devine,

C A I N L E S E 0 -14 0 7 28 0 0 0 C M I U N E S E

deci o anagramă a numelui EMINESCU.

POEZIA „LA O ARTISTĂ”

Deoarece în final dorim să prezentăm valoarea medie a distribuţiei consoanelor pe ranguri multiplii numărului 7, am cercetat această distribuţie şi pentru această poezie. Am găsit că, consoanele se situează pe ranguri multiplii lui 7, în proporţie de 14,87.
Două poezii eminesciene au acest titlu, poezii din tinereţe, una dotată 18/30 august 1868 şi alta din 1869, ambele dedicate artistei italiene Carlotta Patti, pentru care poetul a făcut o adevărată pasiune.
Ne vom referi la început la poezia din 1869, a cărei primă strofă este următoarea:

„Credeam ieri că steaua-ţi e-un suflet de înger Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur
Ce arunc-a lui raze-n o luncă de laur
Cu-al cântului dar,”

Din titlu eliminăm a 7-a şi a 8-a literă, iar secvenţa rămasă o descifrăm cu sistemul adoptat, folosind chei de descifrare cu structura convenită. Obţinem:
Din versurile strofei a treia reţinem, alternativ, literele care au rangurile date de structura simetrică, 2, 1, 2, 1, 2, 1, deci din primul vers reţinem a doua literă, din următorul vers prima literă etc., secvenţa obţinută, după descifrare ne dă,

A R A V E S 4 0 0 0 4 0 E R A V I S

din care rezultă cuvântul VISARE sau expresia ERA VIS. Rezultatul poate fi considerat un acrostih mai estompat. Din titlul poeziei eliminăm a şaptea şi a opta literă,
secvenţa rămasă, după descifrare devine:

L A O A R T T A 0 0 14 0 0 0 0 14 L A C A R T T O

deci o anagramă a numelui artistei CARLOTTA.
Este şi aceasta o confirmare a faptului că poezia i-a fost dedicată.
Începând cu prima literă din primul vers, apare structura:

C (7) E (7) A (7) S (7) I (7) R (7) E (7) U

După descifrare, secvenţa de mai sus devine:

C E A S I R E U 0 0 -14 0 0 -4 0 0 C E M S I N E U

deci o anagramă a numelui EMINESCU.

Începând cu a treia literă din al 27-lea vers, secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, generează structura:

D (1) R (1) A (2) M (3) Ă

din care rezultă cuvântul DRAMĂ.
Începând cu prima literă din al 19-lea vers, avem structura care, după descifrare, devine:

C E D I E L 0 0 0 -14 0 0 C E D U E L

adică expresia E DULCE, care coincide cu părerea poetului despre artista italiană.
Din primul vers, partea a doua, numărul 7 ne conduce la structura: C U M L (7) A T A E, care, după descifrare ne dă:

C U M L A T A E 0 0 0 7 4 -7 4 4 C U M S E N E I

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Tot din partea a doua, literele iniţiale ale ultimelor nouă versuri formează secvenţa: I A V C S A I E T din care rezultă expresia CE-AI VISAT?
Numerotăm cuvintele, începând cu primul cuvânt al versului al nouălea, şi reţinem literele finale ale cuvintelor ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55 secvenţa obţinută, după descifrare, devine:

M A E L N E L A A 0 0 0 0 7 0 7 0 0 M A E L U E S A A

prin anagramare rezultă expresia AŞA E LUMEA.
Din strofa a doua, primul vers, începând cu a 12-a literă, reţinem opt litere consecutive, R E T A A C E R, care după descifrare conduce la rezultatul:

R E T A A C E R 4 0 -7 14 0 0 0 0 V E M O A C E R

secvenţa finală, prin anagramare, conduce la expresia VOCE MARE, în consens cu aprecierea lui Eminescu la adresa artistei. Începând cu a 8-a literă din al 13-lea vers din partea a doua, secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, conduce la
structura:

C (1) M (1) E (2) L (3) E (5) U (8) E (13) N

care, după descifrare devine:

C M E L E U E N 0 0 0 7 0 0 4 0 C M E S E U I N

deci o anagramă a numelui poetului.
Câteva constatări referitoare la varianta din 1868, a cărei primă strofă este următoarea:
„Ca a nopţii poezie, Cu-ntunericul talar
Când se-mbină, se-mlădie, C-un glas tainic, lin, amar, Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor flor Apărând divinizată, Răpişi sufletu-mi în dor.”

Începând cu prima literă a cuvântului ETERNA din al treilea vers din strofa a patra, avem structura:

E (2) R (2) N (2) I (2) T (2) N

După descifrarea secvenţei de mai sus, obţinem:

E R N I T N
0 0 0 0 7 -7 E R N I A G

din care, prin anagramă, rezultă cuvântul REGINA.
Rezultatul este în context cu opinia lui Eminescu, care o considera pe artista italiană, drept regină a cântecului.
Din strofa a patra, extragem bigramele cu care încep versurile cu numerele de ordine, 4, 5, 6, 8 şi obţinem secvenţa, I N E S C E N I, care după descifrare devine:

I N E S C E M I -14 0 0 0 0 0 0 0
U N E S C E M I

deci o anagramă a numelui poetului.
Începând cu a opta literă din versul patru, strofa 5, secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13 conduce la structura:

R (1) E (2) A (3) C (5) T (8) I (13) P

care după descifrare ne dă:

R E A C T I P
0 0 0 0 0 0 -7 R E A C T I I

deci cuvântul REACŢII.

Din versurile primei strofe, reţinem literele, care în aceste versuri, au rangurile date de următoarea structură simetrică:

2, 2, 2, 1, 1, 2, 2, 2

rezultă secvenţa, A U A C T E P A, din care, prin anagramare rezultă expresia AU PĂCATE.
Această poezie are 40 de versuri, din care 17 au ca primă literă pe C. Versurile care au această literă ca iniţială, împart celelalte versuri în opt grupe, literele iniţiale ale versurilor din aceste grupe sunt:

T D A R; I A B Z; S; B A B; E D; I E; M A P; T D D R

În prima grupă înlocuim litera, R cu C, după care pentru fiecare grupă calculăm suma rangurilor din alfabet al literelor componente, obţinând secvenţa:

28 38 19 5 9 14 30 46

Din numerele care sunt mai mari ca 25, scădem numărul 25, restul numerelor rămân neschimbate. În secvenţa rezultată, înlocuim fiecare număr cu litera care, în alfabet are acest număr drept rang şi obţinem:

3 13 5 21 19 5 9 14 C M E U S E I N

deci o anagramă a numelui poetului.

POEZIA „DE VORBIŢI MĂ FAC CĂ N-AUD …”

Poezia este scurtă şi o prezentăm:

„De vorbiţi mă fac că n-aud, Nu zic ba şi nu vă laud;Dănţuiţi precum vă vine, Nici vă şuier, nici v-aplaud; Dară nime nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l caut.”

Consoane care sunt situate pe ranguri care sunt numere multiplii lui 7, reprezintă 14,8 la sută din totalul consoanelor din poezie.
Începând cu a cincea literă din al cincilea vers, avem structura:

N I M E (6) C E S A

care după descifrare devine:

N I M E C E S A
0 0 0 0 0 0 0 14 N I M E C E S O

care prin anagramare ne dă EMINESCO.
Din cuvintele titlului extragem literele lor finale şi obţinem secvenţa: E I A C A D, atunci când „n-aud” este considerat un singur cuvânt, secvenţă pe care o scriem sub forma, E A C I A D. Înlocuim aici litera D cu B, consoana simetrică, în alfabet, a lui D în raport cu C şi rezultă secvenţa E A C I A B pe care o scriem sub forma, E A I C B A.
Alăturăm cele două secvenţe şi înlocuim fiecare literă cu rangurile lor din alfabet, adică:

E A C I A D E A I C B A 5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1

Din şirul numeric formăm alternativ, numere dintr-o cifră şi din două cifre, apoi înlocuim aceste numere care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri, deci:

5 13 9 14 5 19 3 21 E M I N E S C U

obţinând numele poetului.
Din fiecare vers al poeziei reţinem câte o literă, dintre acelea ale căror ranguri, în versuri, formează structura simetrică:

2, 2, 2, 2, 1, 1, 1, 1

secvenţa obţinută, după descifrare devine:

E U A I D S E N 0 0 0 4 0 0 4 0 E U A M D S I N

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul DUŞMANII, şi avea Eminescu destui.
Începând cu a 15-a literă din al cincilea vers, parcurgând textul de la dreapta la stânga, secvenţa fibonaciană, 2, 2, 4, 6, 10, 16, ne conduce la structura:

C (2) A (2) N (4) A (6) L (10) U (16) E

secvenţa de mai sus, prin descifrare, devine:

C A N A L U E 0 0 0 0 0 14 0 C A N A L I E

deci cuvântul CANALIE.

De la a treia literă din al şaselea vers, pe baza numărului 7 apare structura:

M (7) A (7) T (7) A (7) R (7) I

din care rezultă secvenţa, M A T A R I, iar prin anagramare, obţinem cuvântul MĂRITĂ.
Prin descifrare rezultă:

M A T A R I
0 14 0 14 0 0 M O T O R I

deci cuvântul OMORÎT.
Începând cu a 13-a literă din al şaselea vers, apare structura:

U (7) M (7) I (7) L (7) I

din care rezultă cuvântul UMILI.
Tot numărul 7 ne conduce la structura:

C (7) A (7) N (7) E (7) N

din care, prin descifrare, rezultă:

C A N E N 0 0 -7 0 0 C A G E N

deci expresia CA GEN.
Structura de mai sus începe cu a cincea literă din al doilea vers.
În titlul poeziei, cuvântul VORBIŢI are 7 litere, în locul lui vom scrie numărul 13 care reprezintă numărul total de litere din toate celelalte cuvinte din titlu.Fiecare cuvânt din titlu îl înlocuim cu numărul literelor sale, rezultând secvenţa:

2, 13, 2, 3, 2, 4

Dintre aceste numere scădem o unitate iar numerele obţinute le substituim cu literele, care, în alfabet au aceste numere drept ranguri. Deci:

2 13 2 3 2 4 -1 -1 -1 -1 -1 -1 1 12 1 2 1 3 A L A B A C

secvenţa finală, citită de la dreapta, conduce la cuvântul CABALA, amintind de doctrina mistică iudaică din Evul Mediu, bazată pe o simbolistică fantastică a numerelor şi literelor.
Secvenţele fibonaciene ne conduc şi la alte rezultate interesante. Astfel:
Numerotăm literele textului care începe cu a 19-a literă din al patrulea vers, şi reţinem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană:

1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89

rezultând succesiunea L A U D Ă N S I R Ă din care se obţine expresia LAUDĂ-NSIRĂ.
Numerotăm literele textului care începe cu a 6-a literă din al patrulea vers, şi reţinem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34 obţinând succesiunea, A S I N A R E, care după descifrare ne dă:

A S I N A R E 0 -7 0 0 0 0 0 A L I N A R E

deci cuvântul ALINARE.
Începând cu prima literă din al şaptelea vers, secvenţa fibonaciană: 4, 4, 8, 12 generează structura:

E (4) R (4) A (8) U (12) L

din care rezultă cuvântul RĂULE sau URALE.
Numerotăm cuvintele din text începând cu al patrulea vers, şi reţinem literele finale ale cuvintelor ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8.
Succesiunea obţinută, după descifrare ne dă:

I A R D U 0 0 0 28 0 I A R F U

deci cuvântul FURIA.
Începând cu bigrama finală a primului cuvânt din versul al cincilea, secvenţa fibonaciană, 2, 2, 4, 6, 10 conduce la structura:

R A (2) M E (2) M A (4) S A (6) U P (10) M E

secvenţa rezultată, prin descifrare, devine:

R A M E M A S A U P M E 0 4 0 4 7 4 -7 4 4 28 0 -4 R E M I T E L E I R M A

din care rezultă expresia MARILE MERITE.

POEZIA „CRITICILOR MEI”

Această poezie reprezintă o sinteză a poeziei eminesciene, o artă poetică, un program de luptă împotriva formelor fără fond.Din titlul poeziei considerăm secvenţa, C I L O în care înlocuim fiecare literă cu rangul din alfabet, deci, 3 9 1 2 15 pe care o scriem sub forma, 5 1 9 3 2 1. Următorul număr par după 2 este 4, cu care-l înlocuim pe 2, în secvenţa de mai sus, deci, 5 1 9 3 4 1 pe care o scriem sub forma, 5 1 3 9 1 4.

Alăturăm cele două secvenţe şi din şirul obţinut formăm, alternativ, numere dintr-o cifră şi din două cifre, numerele astfel rezultate le înlocuim cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri. Deci:

5 13 9 14 5 19 3 21 E M I N E S C U

rezultând numele poetului.
Începând cu bigrama S U, din cuvântul „versuri” din primul vers, strofa a doua, avem structura:

S U (7) I M I C (7) U N

secvenţă care, prin descifrare devine:

S U I M I C U N 0 0 -4 0 -4 0 14 0 S U E M E C I N

deci o anagramă a numelui poetului.
Din prima strofă, începând cu a 18-a literă, secvenţa fibonaciană, 6, 6, 12 conduce la structura:

P (6) O (6) E (12) T

din care rezultă cuvântul POET.
Începând cu a 31-a literă secvenţa fibonaciană, 3, 3, 6 formează structura:

M (3) A (3) R (6) E

rezultând cuvântul MARE.
Cele două cuvinte formează expresia POET MARE, în concordanţă cu mesajul poeziei.
Din prima strofă, începând cu a şasea literă, secvenţa fibonaciană: 5, 4, 9, 13 conduce la structura:

F (5) U (4) R (9) I (13) E

din care rezultă cuvântul FURIE, care poate avea legătură cu sentimentul indus poetului de acei critici care „roade n-au adus”.
Din al doilea vers din prima strofă, secvenţa fibonaciană 3, 3, 6, 9, 15, începând cu a treia literă, conduce la structura:

D (3) U (3) S (6) E (9) A (15) A

din care, prin descifrare, obţinem:

D U S E A A 0 14 -7 0 -14 0 D I L E M A

deci cuvântul DILEMĂ.
Dar iată un rezultat „apropiat” de acei care înşiră „vorbe goale ce din coadă au să sune”.
Din strofa a doua, începând cu a cincea literă din al doilea vers, avem succesiunea:

N (1) M (1) C (1) U (1) I (1) S (1) U

care, după descifrare devine:

N M C U I S U
0 7 0 0 0 -7 14 N T C U I L I

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul INCULŢI.
Dar şi următorul rezultat li se potriveşte, el se obţine cu ajutorul numărului 7.
Din strofa a treia, începând cu a 12-a literă din primul vers, avem succesiunea:

A (7) N (7) I (7) T (7) E (7) S (7) I

din care prin descifrare obţinem:

A N I T E S I
0 0 0 -7 -4 -7 -4 A N I M A L E

deci cuvântul ANIMALE.
Din analiza literelor iniţiale ale versurilor, constatăm următoarele:
Literele iniţiale ale versurilor, 4, 5, 6, 7, formează cuvântul DECI;
Literele iniţiale ale versurilor, 12, 13, 14, 15 formează secvenţa S C B T, care, după descifrare, devine:

S C B T 0 0 7 -7 S C I M

deci cuvântul MIŞC.
Literele iniţiale ale versurilor, 18, 19, 20, 21 formează secvenţa, P U N A, care după descifrare devine:

P U N A 0 14 0 0 P I N A

deci cuvântul PÎNĂ.

Cele trei cuvinte de mai sus, dau expresia „DECI PÎNĂ MIŞC”, care ar putea însemna, că voi acţiona (n. n. Eminescu), „atîta cît trăiesc”.
Din strofa a cincea, începând cu prima literă din al doilea vers, apare structura:

R (6) I (6) N (6) D (6) I (6) R (6) H

Descifrând secvenţa formată din ultimele trei litere, rezultă:

I R H -14 0 -7
U R A

deci cuvântul URĂ.
Deci, din structura de mai sus, rezultă expresia „PRIND URĂ”, într-adevăr cei criticaţi prind ură faţă de cei care-i critică.
Începând cu a 12-a literă, din al patrulea vers din prima strofă, avem structura:

M (6) A (6) O (6) E (6) I (6) M (6) A (6) N

iar după descifrare obţinem:

M A O E I M A N 7 0 0 0 0 0 0 0 T A O E I M A N

rezultând expresia OMENIA TA.

POEZIA „FLOARE ALBASTRĂ”

Poezia ne oferă unele rezultate interesante, chiar surprinzătoare.Din versurile strofelor a cincea şi a şasea, reţinem literele care, în aceste versuri ocupă rangurile date de secvenţele simetrice, 2, 2, 1, 1 respectiv, 2, 2, 1, 1.

Secvenţa care se obţine, după descifrare ne dă:

A N T N C A I O 4 7 -7 0 0 4 0 4 E U M N C E I S

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Începând cu prima literă din primul vers, al ultimei strofe, avem structura:

S (2) E (3) U (4) C (5) N (6) I (7) A (8) L

din care, după descifrare, rezultă:

S E U C N I A L
0 0 0 0 0 0 -14 -7 S E U C N I M E

deci o anagramă a numelui poetului. Dar, cu o cheie simetrică ar rezulta:

S E U C N I A L 0 4 0 0 0 0 4 0 S I U C N I E L

deci expresia ÎN CULISE.
Urcarea în „sferele înalte” este evocată în prima strofă prin cuvintele, NORI, STELE, CERURI.
Din aceste cuvinte, reţinem în ordinea de mai sus, primele 2 litere şi ultima; apoi primele trei litere şi ultima, şi în sfârşit primele patru litere şi ultima.
Secvenţa rezultată, după descifrare devine:

N O I S T E 0 14 0 0 -7 0 N C I S M E

E C E R U I 0 0 0 0 0 -14 E C E R U U

deci, prin anagramare, URCE EMINESCU, şi el chiar că a urcat pe culmile literaturii româneşti.
Începând cu prima literă din al treilea vers al ultimei strofe, avem structura:

S (7) U (7) A (7) A (7) T (7) E (7) A (7) S

secvenţa de mai sus, după descifrare devine:

S U A A T E A S -7 0 0 0 0 0 0 0 L U A A T E A S

deci o anagramă a expresiei LA STEAUA.
După cum se poate observa, întoarcerea pe Pământ, este sugerată prin strofa a cincea:

“Hai în codrul cu verdeaţă, Und-izvoare plâng în vale, Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.”

cu ajutorul cuvintelor: CODRU, IZVOARE, VALE, STANCA, PRĂPASTIA.
Din primele două şi ultimele două cuvinte, reţinem prima şi ultima lor literă, secvenţa obţinută, după descifrare devine:

C U I E S A P A
0 0 0 0 0 4 -28 -14 C U I E S E N M

deci o anagramă a numelui EMINESCU.

Dacă primul cuvânt îl considerăm articulat secvenţa de mai sus devine, C L I E S A PA, din care, prin anagramare obţinem cuvântul SPECIALĂ, iar din ultimul cuvânt al strofei rezultă expresia ARMA TA E.
Cele două rezultate ne dau expresia: „ARMA TA E SPECIALĂ”.
Dacă ne referim la Eminescu putem spune că într-adevăr el a beneficiat de o armă specială şi eficientă … SCRISUL.
În primul vers din ultima strofă apare structura:

C E M I (2) N E S A

care, după descifrare devine.

C E M I N E S A
0 0 0 0 0 0 0 14 C E M I N E S O

deci o anagramă a numelui EMINESCO.
Să considerăm primele trei versuri din a 12-a strofă:

„Şi sosind l-al porţii prag, Vom vorbi-n întunecime: Grija noastră n-aib-o nime,”

Începând cu a 17-a literă din primul vers, numărul 7 ne conduce la structura:

I (7) V O R (7) N E C (7) A

din care rezultă cuvântul VERONICA. Să considerăm strofa a şasea:

„Acolo-n ochi de pădure, Lângă balta cea senină

Şi sub trestia cea lină

Vom şedea în foi de mure.”

Dacă „acolo-n” se numără ca un cuvânt, şi notăm numărul de cuvinte care separă substantivele din text, avem structura:

(3) PĂDURE (1) BALTA (4) TRESTIA (5) FOI DE MURE

deci aceste substantive sunt distribuite după secvenţa fibonaciană, 3, 1, 4, 5.
Primele două litere ale versurilor, formează secvenţa: A C L A S I V O din care, prin anagramare, se obţine expresia COLIVIA SA.
Prin descifrarea cu sistemul definit de noi, rezultă:

A C L A S I V O
4 28 28 -14 0 0 -7 -14 E E N M S I O C

deci o anagramă a numelui EMINESCO.
Dar „surprizele” din această strofă continuă.
Descifrăm secvenţa formată din substantivele, Pădure, Trestia, Balta, şi obţinem:

P A D U R E T R E S T I A B A L T A -28 14 0 -4 -7 0 -7 -4 0 0 0 0 4
N O D A M E L E A A L T E

Din literele descifrate rezultă expresia: ALE TALE DOAMNE
iar din restul literelor obţinem:

U R R T B 0 0 0 7 7 U R R A I

deci cuvântul URĂRI.

Strofa a cincea ne oferă o adevărată surpriză,

„Hai în codrul cu verdeaţă, Und-izvoare plâng în vale, Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.”

Cuvintele din cel de-al patrulea răspuns din interogatoriu, pe care le-am descifrat, sunt:

CASE, MOŞII, GARDURI, SATE, RÎURI, MILIOANE

având în total 33 de litere.
Substantivele din strofa de mai sus, adică:

CODRUL, IZVOARE, VALE, STANCA, PRĂPASTIA

au în total 32 de litere, dar dacă alăturăm şi litera M, prima literă a cuvântului, MĂREAŢĂ, avem în total 33 de litere.
Folosind sistemul de cifrare introdus la început şi chei cu structura convenită, vom arăta că din şirul de substantive obţinem cuvintele din interogatoriu.
Astfel avem:

V A L E S T I N C A 7 0 7 0 0 0 -4 0 C A S E S T E A

Deci am obţinut cuvintele CASE şi SATE, urmând ca literele N şi C să le folosim în cele ce urmează.
Din cuvântul IZVOARE obţinem:

I Z V O A R E 0 -7 4 -14 4 I O S M I

deci cuvântul MOŞII, urmând să folosim în cele ce urmează literele, Z şi R.
Din cuvântul, CODRUL, cele patru litere rămase mai sus, şi prima literă din cuvântul PRĂPASTIA, obţinem:

C O D R U L Z R N C P -14 0 0 0 7 0 -7
A D R U G R I

deci cuvântul GARDURI, urmând ca literele, C, L, N, C să le folosim în următoarea etapă.
Secvenţa formată din literele rămase, plus cele reţinute, prin descifrare ne dau:

C L N C R A P A S T I A M 28 0 0 -14 7 14 0 0
E L N M I O I A

deci cuvântul MILIOANE, rămânând secvenţa C R S T M. Această secvenţă după descifrare devine:

C R S T M 28 0 0 7 7
E R S A T

deci cuvântul STARE în loc de RÎURI.
Dar atunci când ne-am referit la interogatoriu, am arătat că acest cuvânt, RÎURI este greşit şi că în locul lui ar fi potrivit cuvântul, STÂNE, care se obţine din cel de mai sus, înlocuind litera R cu N, deci ipoteza făcută de noi s-a probat.Din acest rezultat ar rezulta că răspunsurile la interogatoriu au fost date de Eminescu – deci nu era nebun – şi au fost construite cu „materialul clientului” (referirea la Matei Basarab, menţionarea gramaticii sanscrite etc.) dar răspunsurile nu au fost (probabil) înţelese, mai ales răspunsul la a patra întrebare, pentru care formularea era anterior pregătită.Cultura, inteligenţa şi imaginaţia lui Eminescu garantează că era capabil de o astfel de ascundere a acestei expresii biblice.În orice caz, rezultatul este surprinzător.

POEZIA „CONFESIUNE”

Secvenţa formată din titlul poeziei, prin descifrare devine:

V O N F E S I U N E 28 14 7 7 0 0 0 0 0 0 E C U M E S I U N E

din care rezultă expresia EU EMINESCU.
Din primele opt versuri reţinem câte o literă – din fiecare – dintre acelea ale căror ranguri în versuri, formează secvenţa:

1, 2, 1, 2, 1, 2, 1, 2

succesiunea rezultată, N U S A A R I E, prin anagramare ne conduce la expresia AŞA UNIRE.
Considerăm ultimul vers al poeziei:

„Nefericite-iată confesiunea mea”

Numerotăm literele acestui text, şi reţinem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană: 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, succesiunea obţinută, după descifrare ne dă:

N E F R I T U 0 -4 0 0 -4 0 0 N A F R E T U

deci prin anagramare, cuvântul FRUNTEA.
Literele finale ale cuvintelor din acest vers formează secvenţa, N E I A C A M A, din care, prin anagramare, rezultă cuvântul E MANIACĂ.
Din acest vers formăm structura:

N (2) E (2) C(2) E (2) T (2) O (2) E (2) U

care, prin descifrare, ne dă:

N E C E T O E U 0 0 0 0 -7 4 4 0 N E C E M S I U

deci o anagramă a numelui poetului.
Din ultimele 7 versuri reţinem prima lor literă, secvenţa obţinută, după descifrare devine:

N S S A P I N 7 0 0 4 0 0 0 U S S E P I N

deci o anagramă a cuvântului SUSPINE.
Primele litere ale versurilor, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, formează succesiunea, E C V A I C N, din care rezultă expresia CA VECIN.

Literele de pe locul al doilea din aceste versuri, formează succesiunea: L E I C N E I, rezultând cuvântul LICEENI.
Literele iniţiale ale versurilor, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, formează o secvenţă, care, după descifrare devine:

C I S A D A M 0 0 0 4 0 0 0 C I S E D A M

deci expresia AM DECIS.

POEZIA „SE BATE MIEZUL NOPŢII …”

Poezia a interesat mult pe critici, pentru semnificaţia dar şi pentru eufonia ei deosebită.
G. Ibrăileanu vorbeşte, referindu-se la această poezie, de „sentimentul sinuciderii” poetului.
N. Georgescu în lucrarea „Eminescu şi editorii săi”, 2000, pag. 268, răspunde consideraţiei de mai sus, apreciind că, „E cu totul superfluu să discutăm chestiuni de acest fel. Eminescu n-a fost niciodată tentat de sinucidere, era o natură mult prea puternică intelectual şi moral”.
Poezia este scurtă şi o reproducem:

„Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă,
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă Pe căi batute – adesea vrea mintea să mă poarte, S-asamăn între – olaltă viaţă şi cu moarte:
Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă, Căci între amândouă stă neclintita limbă.”

Începând cu prima literă din al cincilea vers, apare structura:

C (7) A (7) I (7) N (7) C (7) C (7) M (7) T

care, prin descifrare devine:

C A I N C C M T 0 0 0 0 0 28 7 7 C A I N C E T A

deci expresia TACE CAIN.
Primele două litere din versuri formează secvenţa:

S E S I P E S A C I C A

care, prin descifrare, devine:

S E S i P E S A C I C A -7 4 -7 0 0 -4 -7 0 0 0 0 14 L I L I P A L A C I C O

deci o anagramă a expresiei COPILA LILIAC. Din al doilea vers avem structura:

S I (3) N U (3) M E (3) E T care după descifrare ne dă:
S I N U M E E T 0 0 0 0 7 0 0 0 S I N U T E E T

iar prin anagramare obţinem expresia NE ŞTIUTE.
Din cel de-al patrulea vers, reţinem şase litere consecutive, începând cu a doua literă, secvenţa obţinută, după descifrare devine:

A S A M A N 0 0 0 7 0 0 A S A T A N

deci cuvântul SATANA.
În al treilea vers apare cuvântul MINTEA, din care reţinem forma MINTE.
Dacă înlocuim aceste litere cu rangurile lor din alfabet, eliminând pe zero din numărul 20, rangul lui T, obţinem secvenţa, 1 3 9 1 4 2 5, formată din 7 cifre, din care două, 2 şi 4 sunt numere pare. Din secvenţa de mai sus, formăm două secvenţe a câte şase litere, fiecare conţinând un singur număr par, aceste secvenţe le scriem sub forma: 5 1 3 9 1 4 respectiv, 5 1 9 3 2 1.
Le alăturăm şi din şirul obţinut formăm alternativ numere de o cifră şi de două, după care aceste numere se înlocuiesc cu literele care au acestea drept ranguri în alfabet.

5 13 9 14 5 19 3 21 E M I N E S C U

deci numele poetului.
Începând cu litera U din cuvântul CUMPĂNĂ, din al cincilea vers, apare structura:

U (7) N (7) S (7) E (7) M (7) N

din care rezultă expresia UN SEMN, probabil având o anumită semnificaţie.
Începând cu prima literă din cuvântul, SOMNUL, din al doilea vers, avem structura:

S (7) M (7) I (7) A (7) A

care prin descifrare ne dă:

S M I A A 0 0 0 0 4 S M I A E

81

deci cuvântul MESIA.

Ultimele două versuri sugerează succesiunea:

VIAŢA, LIMBA, MOARTE

Descifrând secvenţa formată din literele situate pe rangurile 3 şi 4, din aceste cuvinte obţinem:

A T M B A R 4 0 0 7 4 0 E T M I E R

deci o anagramă a cuvântului TREIME.
Începând cu a 18-a literă din al patrulea vers avem structura:

A (5) S (5) A (5) C (5) A (5) R (5) I (5) S (5) C

din care rezultă expresia AŞA CĂ RISC. În primul vers apare structura:

S (7) E (14) P (21) M (28) C (35) A

care, descifrată ne dă:

S E P M C A -7 0 0 0 0 0 L E P M C A

deci, prin anagramare, cuvântul PLECĂM.
Începând cu prima literă a cuvântului VAMĂ, din al doilea vers, avem structura:

V (4) E (5) T (6) S (7) I (8) P (9) A (10) A

din care, după descifrare, obţinem:

82

V E T S I P A A 0 0 0 0 -4 28 0 4 V E T S E R A E

deci expresia VESTE REA.

POEZIA „LA STEAUA”

Începând cu a noua literă, din primul vers al primei strofe, avem structura:

C (7) A (7) L (7) L (7) I (7) A

care prin descifrare devine:

C A L L I A
0 14 7 7 4 14 C O S S M O

deci cuvântul COSMOS, legat de conţinutul poeziei.
Începând cu a 14-a literă din al doilea vers, secvenţa fibonaciană, 4, 4, 8, ne conduce la structura:

U N (4) M I (4) N I (8) I T L

care, prin descifrare devine:

U N M I N I I T L 14 0 -7 0 0 0 -14 0 0 I N F I N I U T L

deci cuvântul INFINITUL, o caracteristică a spaţiului cosmic. Următoarea structură:

U (3) A (4) S (5) M (6) R

83

care începe cu a noua literă din primul vers, din a doua strofă, conduce la secvenţa, U A S M R, care, prin anagramare, dă cuvântul SUMAR, dar descifrată cu sistemul adoptat, ne dă:

U A S M R 0 0 0 7 0 U A S T R

deci cuvântul ASTRU, legat de conţinutul poeziei.

Începând cu a 14-a literă din ultimul vers al primei strofe, şi continuând cu strofa următoare, avem succesiunea:

U (4) O (4) E (4) S (4) N

care descifrată devine:

U O E S N 0 7 0 0 0 U V E S N

deci cuvântul VENUS.
Începând cu prima literă din al doilea vers, din a treia strofă, apare structura:

I (8) R (8) A (8) S (8) I (8) N

iar prin descifrare rezultă:

I R A S I N -14 0 0 0 -14 0
U R A S U N

deci cuvântul URANUS.
Am obţinut astfel denumirile a două planete, strâns legate de mesajul poeziei.

84

Să considerăm literele iniţiale ale versurilor poeziei, şi din şirul lor să reţinem literele distincte, adică, L E C P I A T N.
Din această succesiune, eliminăm litera C, după care descifrăm secvenţa rămasă şi obţinem:

L E P I N T N 0 0 0 -4 0 0 0 L E P E A T N

deci cuvântul PLANETE.
Secvenţa formată din literele iniţiale ale ultimelor 7 versuri ale poeziei, prin descifrare devine:

I E A T P L N -4 0 0 0 0 0 0 E E A T P L N

deci o anagramă a cuvântului PLANETE.
Din versurile strofelor a treia şi a patra, afară de primul vers din strofa a treia, reţinem câte o literă, dintre acelea care în aceste versuri ocupă rangurile date de secvenţa, 2, 1, 2, 1, 2, 1, 2, secvenţa obţinută, după descifrare devine:

N E Z T I L E 0 0 -7 0 0 0 0 N E S T I L E

deci, prin anagramare, expresia ÎN STELE.
În primul vers din strofa a treia apare substantivul, ICOANA, iar în al doilea vers, substantivul CER. Secvenţa formată din aceste substantive, după descifrare devine:

I C O A N A C E R 0 0 4 0 0 0 0 0 0 I C S A N A C E R

85

deci o anagramă a expresiei CASĂ ÎN CER.

POEZIA „O MAMĂ…”

Din al treilea vers, strofa a treia, avem structura: M (6) U (6) S (6) A (6) E (6) U (6) A (6) C (6) I (6) D
Secvenţa obţinută, prin descifrare, devine:

M U S A E U A C I D 7 0 0 0 4 14 14 0 0 0 T U S A I I O C I D

din care rezultă expresia O ŞTIU DACII.
Numerotăm cuvintele din primul vers, strofa a treia, şi reţinem literele finale ale cuvintelor ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, secvenţa obţinută după descifrare devine:

R A A I M E A 0 0 -14 -4 0 -4 0 R A M E M A A

rezultând expresia MAMĂ REA.
Începând cu al patrulea cuvânt din al doilea vers, din strofa a doua, avem structura:

S I (3) C E (3) M U (3) A F

iar după descifrare obţinem:

S I C E M U A F 0 0 0 0 0 0 4 7 S I C E M U E N

86

deci o anagramă a numelui poetului.
Din finalul celui de-al cincilea vers din strofa a doua avem structura:

L M E U (7) C R E S

iar după descifrare rezultă:

L M E U C R E S 28 7 4 14 0 0 0 0 N T I I C R E S

rezultând cuvântul CREŞTINI.
Din al treilea vers din prima strofă avem structura:

D (3) U (3) C (3) T (3) E (3) A (3) N (3) U (3) R (3) T

din secvenţa de mai sus rezultă expresia:

D U C T E A N U R T 0 0 0 7 0 0 0 0 -28 7 D U C A E A N U P A

deci NU ADUCE APA.

POEZIA „CARE-O FI ÎN LUME …”

Din şirul format din literele titlului, reţinem trei litere, din două în două, adică, C E I, la care le alăturăm cele cinci litere din finalul titlului. Secvenţa obţinută, după descifrare, ne dă:

C E I N L U M E 0 0 0 0 7 0 0 0 C E I N S U M E

deci o anagramă a numelui EMINESCU.

87

Literele din titlu, care nu au fost folosite mai sus, formează secvenţa: A R O F I, care, prin descifrare ne dă:

A R O F I
0 0 0 7 -4 A R O M E

deci cuvântul MOARE.
Cele două rezultate formează expresia MOARE EMINESCU, o coincidenţă stranie.
Literele iniţiale ale versurilor, 7 inclusiv, până la 15 inclusiv, formează secvenţa, S L I U P B I C, care descifrată ne dă:

S L I U P B I C 0 -7 4 0 -28 7 -4 0 S E M U N I E C

deci o anagramă a numelui poetului.
Secvenţa formată din iniţialele ultimelor şase versuri ale poeziei, după descifrare ne dă:

H N A T A S -7 0 0 0 0 0 A N A T A S

deci, citită de la dreapta la stânga, cuvântul SATANA.
Începând cu a 24-a literă din al doilea vers, şi continuând apoi cu primul, din strofa a şaptea, apare structura:

L (7) N (7) A (7) L (7) I (7) S (7) C (7) U

Prin descifrare obţinem:

L N A L I S C U -7 0 -14 -7 0 0 0 0 E N M E I S C U

88

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Numerotăm literele din primul vers, începând cu a treia literă, din strofa a 10-a, adică:

1 2 3 4 5 6 7 8 S A M A I U B E

şi reţinem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, rezultă succesiunea, S A M I E, deci cuvântul MESIA.
Începând cu a 14-a literă din primul vers, strofa a 13-a, secvenţa fibonaciană, 1, 1, 2, 3, 5, formează structura:

N (1) A (1) D (2) E (3) O (5) T

care prin descifrare ne dă:

N A D E O T 0 0 0 0 0 -7 N A D E O M

deci o anagramă a cuvântului DOAMNE.
Înainte de descifrare, din secvenţa de mai sus, rezultă cuvântul DENOTĂ.
Începând cu a şaptea literă din primul vers al ultimei strofe, avem structura:

A (2) C (2) U (2) I (2) N (2) M (2) E care, prin descifrare devine:
A C U I N M E O 4 0 0 0 0 0 4 E C U I N M E S

deci o anagramă a numelui EMINESCU.

89

POEZIA „LA ARME”

Din titlu, înlocuind literele cu rangurile lor din alfabet, cu convenţia că literele care au rangul un număr format din două cifre se substituie cu suma cifrelor rangurilor, obţinem secvenţa, 3 1 1 9 4 5. Litera L având rangul 12 se înlocuieşte cu numărul, 3 etc.
Secvenţa de mai sus se scrie sub forma, 5 1 3 9 1 4. Înlocuim, în această secvenţă, numărul 4 cu 2 şi secvenţa
rezultată se scrie sub forma, 5 1 9 3 2 1.
Alăturăm cele două secvenţe, 1 3 9 1 45 1 9 3 2 1, din acest şir formăm, alternativ, numere dintr-o cifră şi din două, după care aceste numere se înlocuiesc cu literele care, au aceste numere drept ranguri în alfabet, deci:

5 13 9 14 5 19 3 21 E M I N E S C U

deci numele poetului.
În al doilea vers din strofa a doua, avem structura:

S (7) M (7) C (7) O (7) E (7) N (7) I (7) C

prin descifrare obţinem:

S M C O E N I C 28 0 28 4 0 0 0 0 U M E S E N I C

deci o anagramă a numelui poetului.

În primul vers din strofa a treia avem structura:

M (7) A (7) P (7) E (7) I (7) T (7) B (7) O (7) T

din care, prin descifrare, obţinem:

90

M A P E I T B O T
0 0 28 0 0 0 7 0 0 M A R E I T I O T

prin anagramare rezultă expresia O MERITAŢI, în context cu conţinutul poeziei şi cu eventualele urmări ale atitudinii pasive.
În al nouălea vers din strofa a patra, apare structura:

D E (7) A M (7) L A (7) A T (7) A R

care, după descifrare devine:

D E A M L A A T A R 0 0 14 0 0 0 4 0 0 0 D E O M L A E T A R

din care, prin anagramare, rezultă expresia DE LA MOARTE. În al optulea vers din strofa a şasea, avem structura:

C (7) O (7) I (7) N (7) R (7) A (7) C (7) A (7) M

C O I N R A C A M 0 0 0 0 0 0 0 0 7 C O I N R A C A T

deci expresia CRONICA TA.
În versul 10 din strofa a şasea apare structura:

C (7) A (7) M (7) A (7) E (7) A (7) T

care, după descifrare, devine:
C A M A E A T 0 0 7 4 0 0 0 C A T E E A T

deci o anagramă a cuvântului CETATEA.

91

POEZIA „DE-OR TRECE ANII”

Considerăm expresia din finalul primei strofe: NU STIU CE
din care, prin descifrare, obţinem:

N U S T I U C E 0 0 0 -7 -4 14 0 0 N U S M E I C E

deci o anagramă a numelui poetului. Din al doilea vers din prima strofă:

„Ea tot mai mult îmi va plăce”

formăm succesiunea: E A T O (7) T I M I, care, după descifrare, ne dă:

E A T O T I M I -4 0 0 0 0 0 0 -4
A A T O T I M E

din care rezultă expresia TOATĂ MIE.
Începând cu a 5-a literă din al doilea vers al strofei a treia, apare structura simetrică:

V O R (7) A C (7) I G L

care, prin descifrare, ne dă:

V O R A C I G L
0 0 0 0 0 0 7 -7 V O R A C I N E

deci o anagramă a numelui VERONICA.

92

Secvenţa formată din bigramele iniţiale ale cuvintelor din al treilea vers din prima strofă, prin descifrare ne dă:

P E C A T O E I
0 -4 0 0 0 -14 0 0 P A C A T A E I

deci, prin anagramare, expresia AI PĂCATE.
Secvenţa formată din literele iniţiale ale versurilor ultimei strofe, prin descifrare devine:

A S P E I N E U 14 0 28 -4 0 0 0 0 O S R A I N E U

deci expresia NU-I SOARE.
Din primul vers, strofa a doua, secvenţa fibonaciană, 2, 3, 5, 8, 13, 21, ne conduce la structura:

M (2) E (3) C (5) R (8) E (13) N (21) E

care, prin descifrare, devine:

M E C R E N E
7 0 0 0 0 0 4 T E C R E N I

din care, prin anagramare, rezultă cuvântul CERNITE sau cuvântul CERINŢE. Numerotăm literele care ocupă locul al doilea în versuri, şi din şirul obţinut reţinem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13, secvenţa obţinută, prin descifrare ne dă:

E A E A T S 0 14 0 0 0 0 E O E A T S

deci expresia E O STEA.

93

POEZIA „PHILOSOPHIA COPILEI”

Secvenţa formată din bigramele iniţiale ale versurilor din ultima strofă este:

S A C U P A M I

după descifrare, devine:

S A C U P A M I
0 4 0 0 -28 4 0 0 S E C U N E M I

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
În al doilea vers din prima strofă apare structura:

C (7) N (7) A (7) T (7) R (7) C (7) T (7) A

care, prin descifrare devine:

C N A T R C T A
0 0 0 0 0 0 0 14 C N A T R C T O

deci cuvântul CONTRACT.
Începând cu a 16-a literă din primul vers al strofei a treia avem structura:

E A (7) L U (7) O C (7) M I

care, prin descifrare ne dă:

E A L U O C M I
0 4 28 0 4 0 0 0 E E N U S C M I

deci o anagramă a numelui poetului.

94

În al treilea vers din strofa a doua, apare structura: A (2) R (2) I (2) M (2) R (2) U
Prin descifrare obţinem:

A R I M R U 0 28 0 0 0 0 A T I M R U

deci expresia A MURIT.
Din fiecare vers al strofei a cincea, eliminăm primele şapte litere, şi reţinem bigramele care le urmează, obţinem astfel secvenţa:

N U E A I L C E

care, descifrată ne dă:

N U E A I L C E 0 0 0 -14 0 7 0 E N U E M I S C E

deci o anagramă a numelui EMINESCU.

POEZIA „DAŢI-MI ARPĂ DE ARAMĂ”

Numerotăm cuvintele din al treilea vers din a doua strofă, şi reţinem literele finale ale cuvintelor ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13, rezultă secvenţa, I A T L A A, care prin descifrare ne dă:

I A T L A A 0 4 0 7 -14 0 I E T S M A

95

adică expresia MĂ ŞTIE.
Din al treilea vers, prima strofă, numerotăm cuvintele şi reţinem literele finale ale cuvintelor ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13, rezultând secvenţa, I A T R T I A, care, prin descifrare ne dă:

I A T R T I A 0 0 -7 0 0 -4 0 I A M R T E A

deci o anagramă a cuvântului MĂREŢIA.
În versul al patrulea din a zecea strofă avem structura:

C (1) R (2) E (3) T (4) A (5) C (6) N (7) U

care, prin descifrare, ne dă:

C R E T A C N U 28 0 0 0 0 0 0 14 E R E T A C N I

deci expresia ÎN TĂCERE.
În versul al patrulea din a doua strofă, apare structura:

S (7) E (7) R (7) A (7) L (7) A (7) A

din care, prin descifrare, se obţine:

S E R A L A A
0 0 0 0 0 4 14 S E R A L E O

deci o anagramă a cuvântului SOARELE.
Începând cu primul vers din strofa a noua, avem structura:

S (7) T (7) E (7) U (7) A (7) I (7) M (7) N (7) V (7) I

96

care, prin descifrare ne dă:

S T E U A I M N V I E -7 0 0 0 0 0 0 0 0 -4 0 L T E U A I M N V E E

deci o anagramă a expresiei AVEŢI NUMELE.
Şi într-adevăr, următoarea secvenţă din structura de mai sus, prin descifrare devine:

S E U E M N I V 0 0 0 0 0 0 0 7 S E U E M N I C

deci o anagramă a numelui EMINESCU.

POEZIA „PATRIA VIEŢII E NUMAI PREZENTUL”

Din cuvintele titlului, reţinem literele de pe locul al treilea urmate de literele finale, rezultând secvenţa, T E M E A I E I L, din care rezultă expresia TEMELIA EI, deci a vieţii.
În versul al 12-lea, numărul 7 ne conduce la structura: I A (7) T O (7) M E (7) E S

care, prin descifrare, ne dă:

I A T O M E E S
0 0 0 14 7 0 0 -7 I A T C T E E L

deci, prin anagramare, cuvântul CETĂŢILE. În versul opt apare structura:

C A (7) U M (7) I N (7) T A

97

care, după descifrare devine:

C A U M I N T A 0 4 0 0 0 0 0 0 C E U M I N T A

deci o anagramă a expresiei CU MINTEA.
Numerotăm cuvintele din primul vers şi reţinem literele finale ale cuvintelor ale căror numere de ordine, formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, obţinând succesiunea, A I E L A N S N T din care rezultă cuvântul SANTINELĂ.
Considerăm secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, şi din versurile care au aceste numere de ordine, reţinem primele lor două litere, secvenţa obţinută, prin descifrare, ne dă:

P A C L S U I N -7 -14 0 -7 0 0 -4 0 I M C E S U E N

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Din versurile cu numerele de ordine, 12, 14, 15, 16, reţinem primele lor două litere, secvenţa obţinută, prin descifrare, ne conduce la următorul rezultat:

U N I C S I I A
0 0 0 0 0 -4 -4 -14 U N I C S E E M

deci o anagramă a numelui poetului.
Începând cu ultima literă din versul al 12-lea, şi continuând cu al 13-lea vers, obţinem structura simetrică:

E S (1) U N E L (1) M I

98

din care, prin descifrare, rezultă:

E S U N E L M I
0 0 0 0 -4 0 0 0 E S U N A L M I

deci o anagramă a cuvântului SEMILUNA.

POEZIA „PIERDUT ÎN SUFERINŢĂ …”

Din versurile, 2, 3, 4, 5, 6, din prima strofă, reţinem, în această ordine, câte o literă, sau două, conform cu următoarea schemă simetrică:

(1), (1, 2), (1, 2), (1, 2), (1)

deci, din versul al doilea, reţinem prima literă, din al treilea vers reţinem primele două litere etc.
Secvenţa obţinută, prin descifrare, ne dă:

C M A S A N I S
0 0 4 0 4 0 0 28 C M E S E N I U

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Din versurile strofei a doua, reţinem câte o literă dintre acelea care, în aceste versuri, au rangurile date de următoarea schemă simetrică:

1, 2, 1, 2, 1, 2, 1, 2

secvenţa obţinută, prin descifrare, devine:

C A N I O E M I
0 4 0 -14 4 0 0 0 C E N U S E M I

99

deci tot o anagramă a numelui EMINESCU.
Numerotăm versurile strofei a doua, şi dintre acelea ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, reţinem primele lor două litere, obţinând secvenţa:

C A L A N E O B S I

care, prin descifrare devine:

C A L A N E O B S I 0 0 0 0 0 -4 -14 7 0 0 C A L A N A A I S I

deci, prin anagramare, expresia AŞA CANALII.
Literele iniţiale ale cuvintelor – rime, din a doua strofă formează succesiunea, P V I E N F L I, care, prin descifrare ne dă:

P V I E N F L I -7 -7 -14 0 0 7 7 0 I O U E N M S I

deci, prin anagramare, expresia O MISIUNE.

POEZIA „CU MÎNE ZILELE-ŢI ADAOGI …”

Din titlul poeziei, reţinem primele 7 litere, le omitem pe următoarele 7 litere şi o reţinem pe a opta, secvenţa rezultată, prin descifrare devine:

C U M I N E Z A 0 0 0 0 0 0 -7 4 C U M I N E S E

deci o anagramă a cuvântului EMINESCU.

100

În primul vers din prima strofă, apare structura: C (7) L (7) A (7) R (7) A (7) I (7) T
care, prin descifrare, devine:

C L A R A I T
0 7 0 0 0 0 -7 C S A R A I M

deci, prin anagramare, cuvântul SĂRĂCIM.
Secvenţa formată din bigramele iniţiale ale versurilor strofei a doua, după descifrare devine:

C A I N P R E L 0 14 0 7 0 0 0 0 C O I U P R E L

deci, prin anagramare, apare cuvântul PERICOLU.
În al doilea vers al strofei a treia, apare structura:

C (7) E (7) A (7) P (7) A (7) A (7) E (7) A

şi prin descifrare obţinem:

C E A P A A E A 0 0 0 0 0 -14 0 0 C E A P A M E A

deci expresia E PACEA MEA.
În primul vers al strofei a patra, avem structura:

N (7) O (7) S (7) A (7) D (7) M (7) I (7) E

care prin descifrare ne dă:

N O S A D M I E 0 0 -7 0 0 0 0 0 N O L A D M I E

101

din care rezultă expresia LA DOMNIE.
În primul vers din strofa a doua, avem structura:

C (3) U (3) T (3) E (3) U (3) N (3) A (3) L (3) A (3) M

care după descifrare devine:

C U T E U N A L A M 0 14 0 0 0 0 4 0 0 0 C I T E U N E L A M

din care rezulta expresia CITA NUMELE.
În primul vers din strofa a patra avem structura:

N (5) A (5) I (5) R (5) A (5) S (5) I (5) N (5) R (5) E

care, prin descifrare, devine:

N A I R A S I N R E 0 -14 -4 0 0 0 0 7 0 0 N M E R A S I U R E

din care rezultă expresia RUŞINE MARE.

POEZIA „DE-A NĂSCOCI NOI IPOTEZE …”

Din versurile, 5, 6, 7, 8, 9, 10 reţinem una sau două litere, ale căror ranguri, în aceste versuri, formează secvenţa simetrică:

(1, 2), (1), (1), (1), (1), (1, 2)

succesiunea obţinută, prin descifrare, devine:

P A S M C E N U -7 4 0 0 0 0 0 0 I E S M C E N U

102

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Secvenţa formată din primele opt litere din al patrulea vers, prin descifrare, ne dă:

A C U M A I N S 4 0 0 0 4 0 0 0 E C U M E I N S

deci o altă anagramă a numelui poetului. În al şaselea vers, apare structura:

S (7) T (7) E (7) A (7) A

care, prin descifrare, devine:

S T E A A 0 0 0 0 4 S T E A E

deci expresia E STEA, potrivită pentru Eminescu. În al optulea vers apare structura:

C (2) A (3) E (4) S (5) T (6) A (7) E (8) N (9) I (10) M

care, după descifrare, devine:

C A E S T A E N I M 0 14 0 0 -7 14 0 0 0 0 C O E S M O E N I M

deci, prin anagramare, expresia EMINESCO, OM.

POEZIA „VIS”

Din versurile primei strofe reţinem bigramele de început, secvenţa obţinută, după descifrare devine:

103

C E S U A N L E 0 4 0 0 -14 0 -7 0 C I S U M N E E

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
În al doilea vers din a treia strofă, apare structura:

S (7) E (7) T (7) I (7) I (7) L (7) U (7) L

din care se obţine expresia STILUL EI.
Din cuvintele celui de-al patrulea vers din a treia strofă, reţinem bigramele lor finale, care după descifrare devin:

C U R A L E C E L T 28 0 0 -14 0 0 0 0 0 0 E U R M L E C E L T

din care rezultă expresia TRECE LUME.
În primul vers din strofa a şasea apare structura:

A (2) M (3) U (4) C (5) S (6) T (7) P (8) C

care, prin descifrare, devine:

A M U C S T P C 14 0 0 0 0 0 -7 28 O M U C S T I E

din care rezultă expresia CUM O ŞTIE.
Numerotăm cuvintele din strofa a şaptea şi reţinem finalele cuvintelor ale căror numere de ordine formează secvenţa fibonaciană, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, care după descifrare devine:

N L T A L U E 0 7 0 4 0 14 0 N S T E L I E

104

din care rezultă expresia ÎN STELE.
În primul vers din strofa a opta, apare structura:

S (6) M (6) P (6) T (6) I (6) C (6) L (6) I (6) U

care, prin descifrare devine:

S M P T I C L I U 0 0 -7 0 0 0 0 0 0 S M I T I C L I U

rezultând expresia ŞI MITICUL.

În primul vers din strofa a noua, apare structura:

D (1) A (2) N (3) A (4) M (5) B (6) S

care, după descifrare, ne dă:

D A N A M B S 0 4 0 4 7 7 0 D E N E T I S

deci o anagramă a cuvântului DESTINE.

POEZIA „PREOT ŞI FILOZOF”

Din versurile, 1, 2, 7, 8 ale ultimei strofe, reţinem primele lor două litere, secvenţa obţinută, după descifrare, devine:

N U S I A L C E 0 0 0 0 -14 -7 0 0 N U S I M E C E

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
În al doilea vers din prima strofă, avem structura:

105

D (7) O (7) G (7) M (7) T

din care rezultă:

D O G M T 0 0 0 0 7 D O G M A

deci cuvântul DOGMĂ.
În al treilea vers apare structura:

S (4) A (4) T (4) A (4) R (4) R (4) E

care, prin descifrare, devine:

S A T A R R E 0 0 0 0 -28 0 0 S A T A P R E

din care rezultă expresia E SATRAP.
Începând cu versul al 11-lea, versurile care au ca primă literă, litera „C” separă celelalte versuri în submulţimi care conţin, în ordine, câte, 4, 1, 3, 1, 9, 1, versuri.
Dacă înlocuim numerele din această secvenţă, cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri, rezultă:

4 1 3 1 9 1 D A C A I A 0 0 0 0 0 4 D A C A I E

deci expresia E DACIA.
În al 20-lea vers apare structura:

C (7) E (7) R (7) R (7) N (7) U (7) A

care prin descifrare devine:

106

C E R R N U A 0 0 0 28 0 14 0 C E R T N I A

deci cuvântul CERNITĂ.
În versul 31 apare structura:

D (7) S (7) A (7) R (7) J (7) O (7) I (7) C

secvenţa care, descifrată ne dă:

D S A R J O I C 28 0 0 0 -7 -14 0 0 F S A R C A I C

din care rezultă expresia FRICA SA.

POEZIA „SOMNOROASE PĂSĂRELE”

Dacă cuvintele cu cratimă se numără, fiecare, ca un cuvânt, poezia are 55 de cuvinte, cuvântul median din şirul lor, deci care-l împarte în două secvenţe egale, are rangul 28, pe acest rang aflându-se cuvântul PACE, lăsând impresia că poezia este construită în jurul acestui cuvânt, accentuând astfel starea de linişte şi pace care caracterizează poezia.
Din punct de vedere matematic, numărul 28 este „număr perfect” suma divizorilor (sau părţilor) lui este egală cu 28.
Să considerăm secvenţa fibonaciană:

1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55

Numerotăm literele primei strofe şi reţinem literele ale căror numere de ordine formează secvenţa de mai sus.

107

Obţinem următoarea succesiune, în care, pentru fiecare literă am notat şi rangul ei din alfabet.

S O M O A S L U N 19 15 13 15 1 19 12 21 14

Suma rangurilor de mai sus este egală cu 129, şi ea nu se schimbă dacă, cel mai mic număr, respectiv 1 rangul literei A, îl scădem din el şi în acelaşi timp îl adunăm la următorul număr ca ordin de mărime, respectiv la 12, rangul literei L.
Secvenţa numerică devine:

19 15 13 15 19 13 21 14
Din primele patru numere reţinem cifra unităţilor, iar ultimele patru le copiem neschimbate, după care, numerele astfel obţinute se înlocuiesc cu literele, care, în alfabet au aceste numere drept ranguri. Rezultă:

9 5 3 5 19 13 21 14 I E C E S M U N

deci o anagramă a numelui EMINESCU.
În primul vers din strofa a treia, apare structura:

T (7) A (7) I (7) S (7) C (7) T

care, după descifrare devine:

T A I S C T -7 0 0 0 28 0 M A I S E T

rezultând expresia MĂ ŞTIE.
Primul vers din strofa a patra conţine structura:

P (3) E (4) T (5) R (6) D (7) R (8) U (9) O

108

prin descifrare obţinem:

P E T R D R U O -7 0 -7 0 0 0 0 -14
I E M R D R U A

deci o anagramă a expresiei AM DURERI.
În al treilea vers din strofa a doua avem succesiunea:

D (7) O (7) A (7) M (7) T (7) A

care descifrată devine:

D O A M T A 0 0 0 0 -28 4 D O A M R E

deci o anagramă a cuvântului DOARME.

POEZIA „PESTE VÂRFURI”

Din versurile 1 şi 4 ale primei strofe, şi din versurile 3 şi 4 ale strofei a doua, reţinem primele lor două litere, secvenţa obţinută, prin descifrare, devine:

M A I S U N A V 0 4 0 0 0 0 4 7 M E I S U N E C

deci o anagramă a numelui EMINESCU.

În primul vers din strofa a treia, apare structura:

D (2) E (2) C (2) A (2) F (2) M (2) A

din care, prin descifrare, se obţine:

109

D E C A F M A 0 0 0 4 0 7 4 D E C E F T E

deci o anagramă a cuvântului DEFECTE.
În al doilea vers din strofa a treia, avem succesiunea:

I (7) P (7) T (7) U (7) L (7) E (7) E (7) A

care, prin descifrare ne dă:

I P T U L E E A 0 0 0 0 0 0 -4 0 I P T U L E A A

deci expresia A EI LUPTĂ.
În al doilea vers din prima strofă avem structura:

C (2) R (2) I (2) T (2) R (2) Z (2) I

care prin descifrare, devine:

C R I T R Z I 28 0 0 0 -28 -7 0 E R I T P S I

deci cuvântul SPIRITE.
Din toate versurile poeziei, reţinem a şaptea literă, rezultând succesiunea:

A I R O A E M I C I A M din care, prin descifrare, rezultă:

A I R O A 0 -14 0 0 0 A U R O A

E M I C I A M 0 7 4 0 -4 0 0 E T M C E A M

rezultând expresia ACUM E MOARTEA.

110

POEZIA „ODĂ (în metru antic)”

În cuvântul ODA înlocuim fiecare literă cu rangul ei din alfabet şi obţinem, 1541, dacă acum înlocuim fiecare număr cu litera, care, în alfabet are acel număr drept rang, rezultă secvenţa, A E D A.
Prin descifrare obţinem:

A E D A 0 4 0 14 A I D O

deci cuvântul ADIO.
În primul vers din strofa a patra apare structura:

D (4) E (4) P (4) I (4) T (4) A (4) T

care prin descifrare devine:

D E P I T A T 0 -4 28 0 -7 0 0 D A R Î M A T

deci cuvântul DĂRÎMAT.

În primul vers din strofa a cincea, avem structura:

P (7) C (7) U (7) I (7) N (7) A (7) R (7) C (7) U (7) T (7) E din care prin descifrare obţinem:
P C U I N A R C U T E 0 0 14 0 0 0 0 0 0 0 -4 P C I I N A R C U T A

prin anagramare rezultând expresia NU-I PRACTICĂ.

111

Din ultimele şase versuri ale poeziei, reţinem literele de pe locul 7, obţinând secvenţa, A A I R T A, din care, prin descifrare rezultă:

A A I R T A -14 -14 -4 0 0 0 M O E R T A

deci cuvântul MOARTE.

Din versurile ultimei strofe reţinem primele lor două litere, secvenţa rezultată, prin descifrare, ne dă:

P I V I C A M I 28 -4 -7 4 0 0 7 -4 R E O M C A T E

deci expresia CE MOARTE.
Din primele trei versuri ale ultimei strofe, reţinem literele de ranguri, 6 şi 7, secvenţa obţinută, după descifrare ne dă:

M I A R O T
0 -4 0 0 0 0 M E A R O T

deci cuvântul MOARTE.
În primul vers din prima strofă avem structura:

N U (5) A M (5) T A (5) R O (5) U R

din care, prin anagramare, rezultă expresia NU AU MARTOR. În al doilea vers apare structura:

P U (7) A R (7) A T (7) M I (7) I N

din care, prin anagramare rezultă expresia PÂNĂ MURIŢI.

112

Din fiecare vers reţinem a noua literă, şi din acest şir descifrăm secvenţa formată din literele distincte. Se obţine:

M N A D O C I R H U 7 0 4 0 -14 0 0 0 -7 0 T N E D A C I R A U

deci expresia NE UCID ARTA.

Muzicalitatea limbii române, distribuţia echilibrată a consoanelor şi vocalelor, frecvenţa ridicată a secvenţelor de forma, C V C V …, unde C desemnează o consoană şi V o vocală, sunt câteva din elementele care generează mesajele puse în evidenţă în demersul nostru.

Decimarea oamenilor naivi