Supraveghetorul Terrei – satelitul negru

În 1991, după aşa – zisa revoluţie română, ziarele au fost intoxicate cu tot felul de ştiri mai mult sau mai puţin verificabile, în scopul captării pieţei. Una dintre aceste ştiri, apărută in “Tineretul Liber” se referea la descoperirea de către americani şi ruşi deopotrivă a unui satelit artificial situat pe orbita Terrei, neobişnuit prin dimensiuni mari şi grad avansat de tehnicitate, de forma cristalului de diamant – prismă, in unghi de 52.
Era prima dată când românii auzeau despre acest obiect însa informații despre acesta aparuseră cu 30 de ani în urmă in revista Times. Pe un ecran radar proiectat de către US Navy pentru a detecta sateliţii de spionaj inamici, a apărut ceva ce a fost descris ca fiind un obiect întunecat aflat pe o orbită în jurul Pământului. Nu era nici al americanilor şi nici al sovieticilor.

A doua zi, ziarele au prezentat mai multe informaţii. Obiectul misterios orbita la circa 79 grade în afara ecuatorului şi nu la 90 de grade, ceea ce ar fi corespuns unei orbite polare. Orbita sa era, de asemenea, extrem de excentrică, având un apogeu de 1,728, km dar un perigeu de numai 216 km. Obiectul realiza o orbită completă după 104,5 minute. Din anii 1960, atât Statele Unite, cât şi Uniunea Sovietică au sateliţi pe orbită insa acesta nu apartinea nici uneia dintre aceste doua tari.
Povestea satelitului Black Knight (cavalerul negru) începe cu Nicola Tesla. Se spune că acesta a recepţionat, în mod repetat, un semnal radio în anul 1899 despre care credea că provine din spaţiu, după cum a declarat într-o conferinţă. În anii 1920, radioamatorii au reuşit să recepţioneze acelaşi semnal.
Apoi, oamenii de ştiinţă din Oslo, Norvegia, care experimentau transmisiile radio pe unde scurte în spaţiu au descoperit, în anul 1928, ecouri întârziate denumite Long Delay Echoes (LDEs), un fenomen care nu era înţeles în totalitate şi care constă în recepţia unor ecouri la câteva secunde după începutul transmisiei radio. O aparentă explicaţie a fenomenului a apărut în cele din urmă în anul 1954 atunci când unele reviste (inclusiv St Louis Post Dispatch şi San Francisco Examiner) au comunicat un anunţ din partea US Air Force în care se spunea că au fost descoperiţi doi sateliţi care se aflau pe orbită în jurul Pământului, într-o perioadă în care nicio naţiune nu avea încă posibilitatea de a le lansa. Se părea că Black Knight ar fi fost identificat din mai multe surse şi, de asemenea, ar fi fost confirmat de către US Air Force.

Ulterior, în anul 1963, astronautul Gordon Cooper a declarat că a văzut un OZN verzui atunci când parcurgea orbita cu numărul 15 la bordul misiunii spaţiale Mercury 9. Această misiune a fost urmărită pe ecranele radar de aproximativ 100 de persoane din cadrul Muchea Tracking Station a NASA aflată lângă Perth, Australia. O explicaţie oficială a acestor declaraţii a apărut mai târziu şi în aceasta s-a afirmat că o parte din echipamentele electronice au funcţionat cu întreruperi ceea ce a cauzat apariţia unei cantităţi mari de CO2 care i-ar fi produs halucinaţii lui Gordon Cooper.
În anul 1973, cercetătorul scoţian Duncan Lunan a dorit să confirme într-un mod categoric existenţa lui Black Knight. El s-a întors la datele oamenilor de ştiinţă norvegieni cu privire la fenomenul LDE şi le-a analizat din nou. Lunan a descoperit, după decodarea semnalelor recepţionate, că acestea reprezentau o hartă stelară ce indica totodată direcţia către Epsilon Boötis, o stea dublă aflată în constelaţia Boötes. Orice ar fi fost Black Knight, acesta părea să transmită o invitaţie din partea oamenilor din Epsilon Boötis. Această invitaţie ar fi fost transmisă în urmă cu 12.600 ani, în conformitate cu cercetările efectuate de Lunan.

Ultima dovadă privind existenţa lui Black Knight a apărut în anul 1998 atunci când naveta spaţială Endeavor a efectuat primul său zbor spre Staţia Spaţială Internaţională având indicativul STS-88. Astronauţii aflaţi la bordul lui Endeavor au obţinut mai multe fotografii ale obiectului ciudat care au fost făcute publice pe site-ul NASA. Dar foarte curând toate fotografiile au dispărut. Ele au reapărut ceva timp mai târziu, având adrese URL noi şi diferite descrieri în care se arata că în toate acestea se observă bucăţi de moloz sau resturi spaţiale. Fotografiile erau de o înaltă calitate şi ele arătau, fără urmă de îndoială, un anumit tip de vehicul spaţial.

Iată cateva afirmaţii ale oamenilor de ştiinţă privitoare la acest satelit neobişnuit de mare şi de avansat tehnologic:

Doctorul George Millard declara: “Misteriosul obiect zburător care gravitează in jurul Pămantului nu seamănă cu nici un fel de tehnologie spaţială pe care o cunoaştem. Cred că avem de a face cu fel de satelit spion provenit din altă lume. Dacă ipoteza mea se va dovedi corectă, cred că fiecare om de pe faţa Pămantului va trebui să facă faţă unui pericol extrem de mare”.
Doctorul Maksud Chernova afirma in conferinţa de presă de la Geneva dedicată studiului acestui satelit: “misteriosul satelit are o formă identică cu cea a unui diamant şi se pare că este protejat de un câmp de forţă”.
Cam atât se cunoaşte în prezent despre Black Knight. Noi ştim cum arată, de unde a venit, când a venit, care este scopul său (un fel de ambasador) şi el a fost confirmat de mulţi martori de încredere din cadrul programului spaţial. Şi atunci de ce nimeni nu ştie despre el şi de ce nu recunoaşte NASA existenţa sa?
În primul rând, e posibil să nu existe… Informațiile care sunt menite să manipuleze inconștientul oamenilor sunt aruncate și lăsate să se dezvolte în mintea fiecăruia. Ce au anumite structuri de câștigat din asta? Sunt multe aspecte de luat în considerare iar răspunsurile pot să devieze mult de la subiect.

O altă variantă ar fi tehnologia paralelă dezvoltată de către ocultă. Dacă mergem pe ideea că tehnologia la care am ajuns are o față ascunsă, departe de privirile oamenilor, putem presupune că primul satelit trimis în spațiu nu a fost Sputnik…
Există și varianta care spune că acest satelit (dacă există) a fost lăsat aici de către cei ce ne-au creat sau de către o civilizație foarte avansată, care dorește să ne monitorizeze. Teoria are multe lipsuri și poate fi contestată ușor însă tocmai asta e și farmecul acestor teorii. De cele mai multe ori negațiile din partea guvernelor lumii asupra unor anumite subiecte fierbinți s-au dovedit a fi reale.
Vă las pe voi să alegeți una din variantele expuse mai sus și poate chiar să veniți cu propriile voastre versiuni.

Cheile de Aur pentru Ascensiunea în timpul vieții