„PRINCIPII de ÎNŢELEPCIUNE TIBETANĂ „


descărcare

CELE ZECE CAUZE PRINCIPALE ALE REGRETULUI

Aspirantul care urmareste cu adevarat sa atinga Eliberarea Spirituala si Omniscienta starii de desavarsire, trebuie sa mediteze profund asupra celor zece cauze ale regretului.

* Pentru fiinta umana care deja a obtinut un corp fizic liber, vital si armonios – care, dupa cum se stie este un lucru foarte dificil de obtinut – risipirea in zadar a acestei vieti ar fi o cauza de regret.

* Pentru fiinta umana care deja a obtinut prin efort perseverent acest corp fizic liber, vital, armonios si pur, ar fi o cauza de regret ca ea sa moara intocmai ca un om care nu s-a angrenat practic absolut deloc pe calea spirituala si care s-a complacut sa se lase asaltat zi de zi de grijile lumesti.
* Aceasta viata plina de agitatie in KALI YUGA (Epoca intunericului spiritual), este cel mai adesea atat de scurta si de nesigura incat, urmarirea cu incapatanare NUMAI a unor scopuri si cautari lumesti, ar putea fi o cauza de regret.

* Propriul nostru spirit divin (Sinele Suprem – ATMAN), fiind de natura necreata (DHARMA -KAYA), ar fi o cauza de regret sa nu-l revelam cat mai repede in fiinta noastra, ramanand mai departe prada valtorii iluziilor acestei lumi.

* Maestrul spiritual (GURU) fiind unicul nostru ghid pe Calea care duce la eliberarea spirituala, despartirea noastra de el inainte de a fi atins cu adevarat iluminarea divina, ar fi o cauza de regret.

* Credinta ferma si de nezdruncinat in Dumnezeu si respectarea neabatuta de a ramane mai departe pe o cale spirituala autentica, fiind singurele mijloace prin care putem atinge rapid eliberarea spirituala, ar fi o cauza de regret daca ne-am lasa mereu sa fim prada fortei necontrolate a pasiunilor.

* Intelepciunea Perfecta poate fi revelata in interiorul fiintei noastre numai prin modelul si gratia maestrului spiritual; tocmai de aceea ar fi o cauza de regret daca in loc sa descoperim in noi Intelepciunea Perfecta, ne-am risipi intreaga viata in jungla efemera a preocuparilor lumesti (mondenitatii).

* A vinde sau a precupeti intocmai ca pe o marfa Sublima Invatatura divina a Inteleptilor, ar fi o cauza de regret.

* Stiut fiind faptul ca aproape toate fiintele umane au fost macar o data sau deja sunt (in nenumaratele noastre reincarnari), parintii nostri plini de iubire, ar fi o cauza de regret daca am
manifesta acum aversiune pentru ele sau daca am face sa sufere sau am abandona chiar si una singura dintre ele.
Floarea minunata a tineretii fiind pentru noi perioada cea mai buna in care corpul nostru fizic si mintea se dezvolta foarte repede si armonios, ar fi o cauza de regret sa o lasam sa se vestejeasca in timp ce noi ne complacem intr-o stare de indiferenta larvara.

Acestea sunt cele zece cauze ale regretului.
CELE ZECE TREBUINTE CARE TREBUIE FACUTE
* De indata ce ne-am evaluat intr-un mod just propriile disponibilitati launtrice pe care le avem, este absolut necesar sa ne trasam o linie clara si ferma de actiune.
* Pentru a pune cat mai bine in practica sfaturile sau indicatiile unui maestru spiritual (GURU), este absolut necesar sa avem o deplina incredere in el si perseverenta.
* Pentru a evita sa ne inselam atunci cand ne alegem un maestru spiritual (GURU), este absolut necesar ca discipolul sa isi cunoasca propriile defecte si propriile virtuti.

* O inteligenta ascutita si o credinta de nezdruncinat sunt calitati absolut necesare pentru ca discipolul sa se poata pune cat mai bine la unison (REZONANTA), cu mintea maestrului sau spiritual (GURU).
* O atentie puternica, constanta si luciditatea mintii infrumusetata de umilinta, sunt calitati absolut necesare pentru a proteja corpul, vorbirea si mintea de influentele rele.
* Armura mintii care este orientata numai spre bine si forta inteligentei pentru a putea indeplini legamintele inimii.
* Eliberarea de dorintele si atasamentele obisnuite sunt absolut necesare daca cu adevarat dorim sa nu fim impiedicati de obstacole.
* Pentru a realiza cu adevarat un merit dublu care se naste din motive juste si din actiuni juste, cat si pentru a consacra (oferi ) pe deplin celorlalti sau lui Dumnezeu fructele actiunilor noastre, este absolut necesar un efort necontenit.
* Mintea fiintei umane care este plina de iubire si de compasiune trebuie totdeauna sa fie orientata catre ajutorarea neconditionata a tuturor fiintelor.

Atat prin ascultare cat si prin intelegere dublata de intelepciune, trebuie sa reusim sa intuim natura adevarata a tuturor lucrurilor si fiintelor, astfel incat sa nu cadem niciodata in greseala de a considera materia si fenomenele legate de ea ca fiind rele.

Acestea sunt cele zece lucruri necesare care trebuie sa fie facute.
CELE ZECE LUCRURI CARE TREBUIE SA FIE INDEPLINITE
* Alatura-te trup si suflet fara a mai ezita unui maestru spiritual care este inzestrat cu autentica putere spirituala si care are o cunoastere deplina.

* Cauta-ti refugiul intr-o singuratate delicioasa care este pregnant incarcata de influente binefacatoare (spre exemplu un ASHRAM).

* Alege-ti prietenii si prietenele printre aceia care au aceeasi credinta, preocupari spirituale si obiceiuri precum sunt acelea ale tale si urmareste inainte de toate ca in astfel de oameni sa poti avea o deplina incredere.

* Pastrand mereu vii in minte efectele rele pe cere le provoaca lacomia, limiteaza-te doar la hrana care iti este strict necesara pentru a te mentine intr-o dispozitie excelenta pe intreaga perioada a izolarii tale spirituale (retragere pentru reculegere).

* Studiaza atent si in mod impartial invataturile marilor Intelepti ai acestei planete, precum si acelea ale marilor curente spirituale autentice, care sunt cu adevarat valoroase.

* Studiaza cu multa atentie si chiar practica stiintele binefacatoare cum ar fi medicina si astrologia, precum si arta profunda a semnelor prevestitoare (preziceri).

* Accepta imediat fara rezerva acel regim si acel mod de viata care te va putea ajuta sa te pastrezi intr-o stare excelenta de sanatate.

* Accepta imediat si fara rezerva acele practici sau metode traditionale (YOGA), care sunt pline de inteligenta si bun simt si care, dupa exemplul celorlalti yoghini, te vor conduce la o autentica dezvoltare spirituala.

* Apropie-ti cat mai mult pe acei discipoli avansati in yoga a caror credinta in DUMNEZEU este ferma, cu mentalul puternic si linistit si care in mod evident sunt favorizati de KARMA (actiune) si cautati apoi impreuna Divina Intelepciune.

Mentine-ti in mod constant constiinta cat mai treaza fie cand mergi, fie cand actionezi, fie cand te odihnesti, fie cand meditezi, fie cand mananci, fie cand faci dragoste sau cand dormi. •

Acestea sunt cele zece lucruri care trebuiesc sa fie indeplinite.

CELE ZECE LUCRURI CARE TREBUIESC SA FIE TOTDEAUNA EVITATE

*Evita-l fara exceptie pe acel maestru spiritual (GURU) a carui inima este dornica sa cucereasca gloria lumeasca si posesiunile materiale.

* Evita fara exceptie pe asa-zisii prieteni sau simplele cunostinte care sunt daunatori sau iti tulbura pacea mintii si astfel iti impiedica progresul spiritual.

* Evita fara exceptie manastirile, sihastriile, ASHRAM-urile, si in general toate locurile unde exista foarte multi oameni care te agaseaza, te plictisesc ori te distrag de la telurile tale spirituale.

* Evita fara exceptie sa-ti castigi painea zilnica si existenta prin furt sau inselaciune.

* Evita fara exceptie acele actiuni care iti ranesc mintea si care contravin bunului simt, pentru ca aceasta (acceptandu-le) sa nu iti intarzie evolutia spirituala.

* Evita fara exceptie acele actiuni usuratice si necugetate care iti vor diminua stima in ochii celor din jur.

* Evita fara exceptie actiunile prostesti sau inutile.

* Evita fara exceptie ascunderea propriilor tale greseli si condamnarea in gura mare a greselilor celorlalti.

* Evita fara exceptie hrana impura si toate obiceiurile rele care iti dauneaza sanatatii.

* Evita fara exceptie atasamentele care izvorasc din avaritie.

Acestea sunt cele zece lucruri care trebuie sa fie totdeauna evitate.
CELE ZECE LUCRURI CARE NU TREBUIE SA FIE NICIODATA EVITATE
* Deoarece ideile binefacatoare si minunate sunt lumina mintii, ele nu trebuie niciodata sa fie evitate.

* Deoarece formele gand divine si benefice ilustreaza jocul realitatii, ele nu trebuie sa fie niciodata evitate.

* Deoarece pasiunile minunate, intense si chiar tulburatoare care sunt in intregime si armonios controlate, pot fi o modalitate de a trezi in fiinta noastra amintirea Intelepciunii Divine (care adeseori chiar ne ajuta sa ne eliberam spiritual), ele nu trebuie sa fie niciodata evitate. (n.n.- acest aforism trebuie sa fie inteles nu ca o cedare in fata pasiunilor rele care apoi ne subjuga, ci ca o modalitate spirituala prin care, in realitate, noi ne servim de propriile noastre pasiuni minunate-masive acumulari de energie (SHAKTI) – pe care din constientizare, le sublimam apoi pe cat posibil, integral in forme superioare sublime de energie spirituala, iar prin asemenea actiuni ne putem scurta considerabil drumul pe calea spirituala).

* Deoarece bogatia care vine fara a face eforturi, gratie KARMA-ei (actiunii ) pozitive, este ingrasamantul si apa cresterii spirituale, ea nu trebuie sa fie niciodata evitata.

* Deoarece boala si necazurile de tot felul trezesc in cele din urma in noi starea de compasiune, ele trebuie in primul moment cand apar sa fie atent constientizate si nu sa fie evitate, inainte de a fi depasite (.n.n.- altfel spus, in primele clipe cand asemenea probleme (boala, necazuri ) apar, noi nu trebuie sa fugim de realitatea lor sau sa „inchidem ochii” in fata lor, caci abia atunci cadem cu adevarat prada lor; tocmai de aceea, toate acestea trebuie sa fie constientizate cu o mare luciditate, caci in realitate, ele reprezinta o lectie ascunsa care ne este data pentru a intelege cum a fost posibil ca ele sa apara ( UNDE? CUM? SI CE ANUME AM GRESIT CANDVA?) – la noi actionand totdeauna astfel ( IMEDIAT CE TOATE ACESTEA APAR, EXACT INAINTE DE A ACTIONA, SA LE DEPASIM ) – trezim in noi starea de compasiune si eliminand astfel greselile pe care le-am faptuit candva, vom putea preveni aparitia lor din nou in viitor).

* Deoarece atat dusmanii cat si nenorocul sau esecul sunt autentice mijloace de a ne ajuta atat pe noi cat si pe altii sa se indrepte cat mai repede catre practica YOGA sau o viata spirituala autentica, ele trebuie analizate cu luciditate si imediat ce apar, nu trebuie sa fie evitate (n.n. notele explicative pe care le-am inserat la SUTRA 5, sunt de asemenea valabile si aici).

* Ceea ce vine spontan si firesc prin sine insusi din afara sau chiar din interiorul nostru (universul nostru launtric), fara ca noi sa fi solicitat aceasta este un dar divin si tocmai de aceea, tot ceea ce apare atunci el nu trebuie sa fie evitat. (n.n.- notele explicative de la SUTRA 5 sunt valabile si aici).

* Ratiunea, bunul simt si inteligenta nu trebuie sa fie niciodata evitate, caci ele sunt cei mai buni prieteni in orice actiune pe care noi o intreprindem.

* Diferitele tehnici spirituale, metodele sau toate acele procedee YOGA care sunt adecvate naturii noastre, nu trebuie sa fie evitate nici unul, indiferent daca se face cu corpul fizic, cu psihicul sau cu mentalul si (cu perseverenta) ele trebuie sa fie exersate daca ne sta in putinta, fiindca prin intermediul lor ne acceleram evolutia spirituala.

Gandul ferm si puternic de a-i ajuta in mod benefic si dezinteresat (cu oferirea integrala a fructelor acestei actiuni lui Dumnezeu) pe altii, indiferent cat de limitate par a fi in aparenta mijloacele noastre, nu trebuie sa fie niciodata evitate.

Acestea sunt cele zece lucruri care nu trebuie sa fie niciodata evitate.

CELE ZECE LUCRURI CARE TREBUIE SA FIE STIUTE

* Trebuie sa se stie ca dat fiind faptul ca toate fenomenele vizibile sunt iluzorii, ele sunt deci, toate ireale (MAYA).

* Trebuie sa se stie ca mintea, neavand niciodata o existenta independenta in sine (separata de Spiritul Nemuritor Unic), ea nu este niciodata permanenta.

* Trebuie sa se stie ca orice idee care la un moment dat ne apare in minte are totdeauna la baza o serie de cauze. In toate situatiile, anumite idei provoaca in universul launtric al fiintei noastre ANUMITE PROCESE DE REZONANTA cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS.
* Trebuie sa se stie ca atat trupul cat si mintea, fiind compuse din cele cinci elemente fundamentale (respectiv :pamantul – PRITHIVI TATTVA, apa – APAS TATTVA, foc – TEJAS TATTVA, aer – VAYU TTTVA, eter – AKASHA TATTVA), sunt de asemenea amandoua tranzitorii.(TRECATOARE, EFEMERE).

* Trebuie sa se stie ca toate efectele actiunilor noastre trecute (KARMA), din care se naste durerea, suferinta si mizeria sunt inevitabile si proportionale. Aceste efecte dureroase pot fi „ARSE” si anihilate de YOGHINI PERSEVERENTI printr-o adecvata focalizare la nivelul centrului secret de forta (AJNA CHAKRA).

* Trebuie sa se stie ca durerea sau suferinta atunci cand este privita ca un mijloc ce ne poate convinge de necesitatea stringenta a abordarii caii spirituale, este un autentic maestru NEBANUIT.

* Trebuie sa se stie ca atasamentul de lucrurile lumesti, care aduc prosperitate materiala, este intotdeauna contrar progresului spiritual si cel mai adesea destul de repede ne influenteaza sa abandonam practica YOGA.

* Trebuie sa se stie ca nenorocirea, daca este privita ca un mijloc care duce fiinta umana spre abordarea practica a sistemului YOGA, este si ea un veritabil maestru NEBANUIT.

* Trebuie sa se stie ca totdeauna nici un lucru si nici o fiinta din toate cele care exista, nu are o existenta separata in sine (independenta).

* Trebuie sa se stie ca totdeauna toate lucrurile si toate fiintele care exista sunt interdependente. Acestea sunt cele zece lucruri care trebuie sa fie stiute.
CELE ZECE LUCRURI CARE TREBUIE SA FIE PRACTICATE
* Aspirantul trebuie sa realizeze cu adevarat cunoasterea practica directa a Caii yoghine, si nu sa se limiteze, precum majoritatea oamenilor, la cunoasterea ei teoretica.

* Intocmai precum aceia care-si parasesc propria tara, ducandu-se sa traiasca printre straini, el trebuie sa realizeze cu adevarat cunoasterea practica, directa a detasarii.

* Dupa ce si-a ales maestrul spiritual (GURU), el trebuie, pe cat posibil, sa renunte in totalitate la ego-ul sau si apoi trebuie sa urmeze cu multa constiinciozitate invatatura tainica ce ii este oferita de maestrul sau spiritual (GURU).

* Dupa ce aspirantul a dobandit disciplina mentala prin ascultarea atenta a invataturilor secrete ale maestrului sau (GURU), si dupa ce a meditat profund asupra lor, el nu trebuie sa-si etaleze altora perfectiunea, ci trebuie acum sa continue sa se dedice cautarii rodnice a Adevarului Ultim.

* Atunci cand la momentul oportun zorii cunoasterii spirituale incep deja sa apara, ei nu trebuie niciodata sa fie neglijati din lene, ci mai mult decat pana atunci ei trebuie sa fie cultivati cu o vigilenta constanta.

* Dupa ce yoghinul a experimentat in mod direct pentru prima data starea de iluminare spirituala, el trebuie sa o atinga din nou si sa o aprofundeze mereu si mereu in singuratate, renuntand aproape complet la activitatile lumesti ale oamenilor de rand.

* Dupa ce yoghinul a realizat cu adevarat cunoasterea practica a celor spirituale, de acum incolo el nu trebuie sa mai permita aparitia nici unei dizarmonii in interiorul corpului fizic sau a mintii sale, ci in continuare el trebuie sa realizeze si sa respecte cu tenacitate cele trei legaminte esentiale: al saraciei, al castitatii – care implica fie ABSTINENTA ACTIVA , fie CONTINENTA SEXUALA PERFECTA – si daruirii intregii sale existente NUMAI LUI DUMNEZEU.

* Odata decis sa atinga telul spiritual cel mai inalt (INDUMNEZEIREA), yoghinul trebuie sa renunte neconditionat la orice forma de egoism si trebuie sa se consacre slujirii lui DUMNEZEU pe pamant si ajutorarii pline de dragoste a intregii umanitati.

* Odata intrat pe Calea spirituala, care implica utilizarea tainica a MANTRA-elor (este vorba de abordarea sistemului LAYA YOGA ), yoghinul nu mai trebuie sa permita acum corpului, vorbirii sau gandurilor sale sa ramana impure si nesfintite, ci incepand abia din aceasta faza el poate acum sa practice cu succes focalizarea mentala si meditatia profunda asupra anumitor MANDALA-e , trebuie sa practice tripla MANDALA .

* In timpul tineretii sale, yoghinul incepator nu trebuie sa-i frecventeze decat foarte rar, sau chiar este mai bine sa nu-i frecventeze deloc pe cei care nu-l pot ajuta spiritual; in schimb el trebuie sa se dedice preponderent, fiind plin de aspiratie si perseverenta cunoasterii experimentale directe, care este oferita de maestrul sau spiritual.

Acestea sunt cele zece lucruri care trebuie sa fie practicate.
CELE ZECE LUCRURI IN CARE TREBUIE SA PERSEVEREZI
* Yoghinii incepatori trebuie sa-si mareasca perseverenta practicand corect si sistematic diferitele tehnici YOGA cu entuziasm. In plus, ei trebuie sa asculte si sa mediteze adanc asupra invataturilor spirituale.

* Dupa primele experiente spirituale ei trebuie sa persevereze, fara sa-si diminueze deloc elanul, in aprofundarea concentrarii mentale si in imbunatatirea starilor de interiorizare, pe care le au in timpul meditatiei.

* Ei trebuie, de asemenea, sa persevereze antrenandu-se fie singuri, fie in grup, in locuri linistite (eventual in mijlocul naturii), pana cand mentalul lor isi va insusi ca pe o obisnuinta benefica, creatoare, disciplina yoghina.

* Desi mai ales la inceputul practicii YOGA controlul mental si focalizarea neintrerupta a atentiei sunt uneori extrem de dificile de mentinut, yoghinul incepator trebuie sa persevereze fara pauze pentru a-si domina din ce in ce mai bine mintea.

* Daca la inceputul practicii YOGA aspirantul constata ca mintea sa este amortita, el trebuie atunci sa persevereze mai ales pentru a-si stimula inteligenta (sau cel putin pentru a-si controla mentalul).

* El trebuie sa persevereze neincetat in practica meditatiei profunde, pana cand atinge pacea mentala imperturbabila sau chiar anumite forme de SAMADHI (extaz divin).

* Dupa ce yoghinul a atins macar o singura data starea de SAMADHI (extaz divin), el trebuie sa persevereze imediat dupa aceea pentru a o face sa apara din nou si pentru a-i putea prelungi cat mai mult durata si ulterior, el va urmari sa determine aparitia acestei stari ( de SAMADHI) la comanda.

* Chiar daca uneori este asaltat de necazuri, yoghinul trebuie sa persevereze mereu in a amplifica gradat rabdarea, atat la nivelul corpului cat si in ceea ce priveste vorbirea si controlul gandurilor in mintea sa.

* Daca un atasament puternic, o dorinta intensa sau o anumita slabiciune mentala il asalteaza in mod insidios sau subit, yoghinul trebuie mai ales atunci sa persevereze pana la victoria finala in efortul sau de a o dezradacina imediat dupa manifestarea acesteia (a starii nefaste) in mentalul sau.
* Daca bunavointa si compasiunea nu se manifesta cu foarte multa tarie in el, mai ales atunci yoghinul trebuie sa-si concentreze toate eforturile in vederea atingerii perfectiunii in manifestarea ampla si spontana a acestor doua stari (BUNAVOINTA si COMPASIUNE).

Acestea sunt cel zece lucruri in care trebuie sa se persevereze.

CELE ZECE INCITARI
* Reflectand constant asupra dificultatii de a obtine in fiecare incarnare un corp uman armonios, vital si liber, aceasta ne va putea incita sa ne orientam catre o cale spirituala si sa incepem sa practicam cu entuziasm YOGA.

* Reflectand periodic asupra inevitabilitatii mortii si asupra caracterului efemer (trecator) al vietii, vom fi incitati sa traim in umilinta si sa aspiram cu smerenie catre DUMNEZEU.

* Reflectand in fiecare zi, inaintea oricarei actiuni, asupra naturii irevocabile a efectelor pe care le atrag dupa sine actiunile noastre, (legea KARMA-ei sau cu alte cuvinte, a reactiilor care apar dupa orice fapta a noastra), vom fi incitati sa evitam sa mai emitem raul.

* Reflectand chiar si numai o data pe zi asupra nefericirii si mizeriilor pe care ni le provoaca roata renasterilor (reincarnarilor) succesive (ciclul continuu al reintruparilor si al mortilor), vom fi incitati sa urmarim si noi sa atingem cat mai repede, chiar in aceasta existenta, Eliberarea Spirituala.

* Reflectand periodic asupra suferintelor aproape continue cu care se confrunta marea majoritate a fiintelor umane (care se complac in stari larvare si in ignoranta), vom fi incitati si noi sa atingem cat mai repede Iluminarea Spirituala.

* Reflectand constant asupra prostiei si perversitatii in care si noi ne complacem, cat si asupra naturii iluzorii a mintii umane, vom fi incitati sa practicam cu si mai multa ravna tehnicile YOGA si sa meditam asupra invataturilor YOGA pline de intelepciune.

* Reflectand cu detasare si luciditate asupra dificultatii de a dezradacina astfel conceptele eronate, prejudecatile, complexele de inferioritate, obiceiurile rele si traumele psihice, vom fi incitati sa practicam constant meditatia profunda si tehnicile adecvate de LAYA YOGA.

* Reflectand mereu, o data pe saptamana (duminica), asupra predominantei tendintelor rele (care ne fac si pe noi sa fim adeseori IN REZONANTA cu ele datorita complacerii noastre in stari larvare si mediocritate) in KALI YUGA, (epoca tenebrelor), vom fi incitati sa le descoperim rapid in cazul nostru antidotul (cu ajutorul tehnicilor si modalitatilor eficiente pe care sistemul YOGA ni le pune la dispozitie).

* Reflectand cu luciditate si detasare de fiecare data cand este cazul asupra nenumaratelor nenorociri si mizerii ce se manifesta, deloc intamplator, in aceasta epoca a tenebrelor, vom fi incitati sa perseveram cu tenacitate (AICI si ACUM), in vederea atingerii starii de Eliberare Spirituala.

* Reflectand, in cazul in care deja practicam YOGA, fie si numai o singura data pe zi, asupra inutilitatii aberante a irosirii vietii fara a avea un tel inalt, Divin, vom fi incitati sa perseveram in YOGA pentru a avansa pe Calea Spirituala.

Acestea sunt cele zece incitari.

CELE ZECE ERORI

* Cand lipsa credintei ferme se asociaza cu forta inteligentei, ele pot conduce in scurt timp la eroarea rostirii cuvintelor goale si inutile.

* Forta credintei de nezdruncinat aliata cu lipsa inteligentei (prostiei) poate conduce destul de repede la eroarea dogmatismului steril.

* O mare ardoare care este insa lipsita de invatatura spirituala potrivita poate conduce fiinta umana la eroarea de a cadea in extreme (sau la greseala de a urma o cale falsa).

* Meditatia fara o pregatire suficienta prealabila (sub forma studiului, care trebuie sa ne ajute sa intelegem ce procese se declanseaza, de fapt, atunci din punct de vedere yoghin), ne poate conduce la eroarea de a ne pierde in tenebrele inconstientului (sau, cu alte cuvinte, de a cadea prada haosului mental sau iluziei -amandoua aflandu-se la antipodul disciplinei mentale riguroase, care conduce la o practica yoga corecta).

* Fara o aprofundare practica gradata si adecvata a invataturilor sistemului yoga, se poate cadea in greseala orgoliului spiritual.

* Atat timp cat aspirantul nu este suficient de antrenat in practica compasiunii infinite si a detasarii, el poate cadea cu usurinta in eroarea de a cauta eliberarea spirituala doar pentru el insusi (N.N.- o alta forma de manifestare a egoului spiritual in care „dorinta” de eliberare este de fapt preluata de ego, ceea ce in ultima instanta dovedeste o neintelegere a fundamentelor sistemelor YOGA, caci intotdeauna adevarata eliberare presupune anihilarea si transcenderea ego-ului).

* Atata timp cat mentalul nu este corect disciplinat prin cunoasterea propriei noastre naturi imateriale, suntem pasibili de a cadea in eroarea de a ne orienta toate activitatile in conformitate cu valtoarea lumii.

* Atata timp cat aspirantul nu si-a dezradacinat orice ambitie, el este pasibil de a cadea oricand in eroarea de a se lasa dominat de motivatii lumesti.

* Permitand admiratorilor creduli si vulgari sa se aglomereze in jurul tau, poti cadea in eroarea autosuficientei si a orgoliului cel mai vulgar.

* Laudandu-te cu cunoasterea realizata si cu puterile tale paranormale (SIDDHI), pe care le-ai atins, esti pasibil de a cadea in eroarea exhibitionismului spiritual care te fac sa te mandresti cu performantele tale (legea secretului initiatic asociaza adevarata intelepciune cu respectarea acestuia).

Acestea sunt cele zece erori.

CELE ZECE ASEMANARI CARE POT SA NE INSELE

* Dorinta poate fi considerata in mod gresit drept increderea ferma pe care ti-o da credinta.

* Atasamentul poate fi considerat in mod gresit drept bunavointa si compasiune.

* Incetarea procesului gandirii, care apare uneori, poate fi considerat in mod gresit drept calmul profund al spiritului infinit, care este adevaratul tel.

* Perceptiile simturilor (sau anumite fenomene naturale) pot fi considerate in mod gresit revelatii ale Realitatii Divine.

* O simpla viziune de ansamblu a Realitatii Divine poate fi considerata in mod gresit drept o completa realizare spirituala.

* Cei care vorbesc frumos despre Adevarurile Spirituale, desi in realitate nu prea le practica, pot fi considerati in mod gresit niste veritabili evlaviosi (sau chiar niste maestri).

* Sclavii propriilor pasiuni inrobitoare pot fi considerati in mod gresit niste maestri yoghini care s-au eliberat ei insisi de orice lege conventionala.

* Actiunile savarsite intr-un scop personal pot fi considerate in mod gresit drept actiuni altruiste.

* Metodele care evidentiaza fatarnicia pot fi uneori considerate in mod gresit drept prudenta.

* Sarlatanii pot fi uneori considerati in mod gresit drept niste intelepti.

Acestea sunt cele zece asemanari care pot sa ne insele.

CELE ZECE LUCRURI CARE NU INSEALA

* Nu se inseala niciodata acela care s-a eliberat de toate atasamentele fata de orice obiect si care, fiind admis ca BHIKSHI (adept al Caii Renuntarii depline la lume) al Ordinului Sfant, isi parasesc casa si, traind in starea celui fara de camin, devine un yoghin ratacitor.

* Nu te inseli niciodata atunci cand iti venerezi maestrul spiritual.

* Nu te inseli niciodata atunci cand asculti comentarii asupra doctrinei, cand reflectezi si meditezi asupra esentei invataturilor sale.

* Nu te inseli niciodata atunci cand intretii aspiratii sublime, divine si cand comportamentul tau este plin de modestie.

* Nu te inseli niciodata atunci cand ai o viziune liberala (din punct de vedere spiritual), dar cu toate acestea iti respecti cu strictete legamintele spirituale (TAPAS-urile).

* Nu te inseli niciodata daca ai o minte inteligenta, dar nici un pic de orgoliu.

* Nu te inseli niciodata daca te imbogatesti cu cat mai multe cunostinte spirituale si daca meditezi profund si constant asupra lor.

* Nu te inseli niciodata daca reusesti sa combini in mod armonios instruirea spirituala profunda cu cunoasterea directa a realitatii spirituale si cu absenta egoului.

* Nu te inseli niciodata daca cu adevarat daca esti in stare sa-ti petreci intreaga viata in singuratate.

* Nu te inseli niciodata daca te dedici fara egoism actiunilor caritabile urmarind sa faci cat mai mult bine celorlalti prin intermediul actiunilor intelepte ale sistemului YOGA.

Acestea sunt cele zece lucruri care niciodata nu ne fac sa ne ratacim.
CELE 13 ESECURI LAMENTABILE
* Daca te-ai nascut ca fiinta umana si totusi nu acorzi nici o atentie cunoasterii pline de intelepciune a sistemului YOGA, atunci te asemeni cu acela care se intoarce cu mainile goale dintr-un loc plin de pietre pretioase, iar acesta este un esec lamentabil.

* Daca dupa ce ai trecut pragul care te separa de invatatura inteleapta a sistemului YOGA si ai inceput sa practici tehnicile YOGA, te intorci totusi la viata mondena, atunci te asemeni cu fluturele care se arunca singur in flacara lampii, iar acesta este un esec lamentabil.

* Sa traiesti langa un intelept yoghin si totusi sa ramai in ignoranta, precum un om care moare de sete pe malul unui lac, este un esec lamentabil.

* A cunoaste foarte bine principiile morale si a nu le aplica pentru a-ti elimina si vindeca pasiunile care iti intuneca mintea, face atunci sa te asemeni cu un bolnav care, desi are un sac de leacuri eficiente, refuza totusi sa le foloseasca, iar acesta este un esec lamentabil.

* Daca predici cu zel YOGA, scriind carti si tinand discursuri fara ca totusi sa o practici, nu te deosebesti aproape deloc de un papagal care recita o rugaciune, iar acesta este un esec lamentabil.

* A da de pomana si a face fapte de caritate cu lucruri obtinute prin furt, talharie sau inselaciune, este o actiune vana precum aceea a traznetului care loveste (evident, in mod inutil) suprafata apei, iar acesta este un esec lamentabil.

* Daca omori o fiinta vie pentru a oferi divinitatii din ea o ofranda de carne, este ca si cum i-ai oferi unei mame iubitoare carnea propriului ei copil, iar acesta este un esec lamentabil.

* Daca iti exersezi rabdarea numai in scopuri egoiste si nu pentru a-i ajuta dezinteresat si plin de dragoste pe altii, atunci te asemeni cu o pisica ce isi exerseaza rabdarea in scopul de a ucide un soarece, iar acesta este un esec lamentabil.

* Daca realizezi actiuni merituoase doar cu scopul de a obtine gloria si laudele lumii, este ca si cum ai schimba Lampa cea fermecata a lui Aladin (care dupa cum se stie indeplineste toate dorintele), cu o balega de capra, iar acesta este un esec lamentabil.

* Daca, dupa ce cunosti indeaproape intreaga invatatura YOGA , continui totusi sa ai o natura dizarmonioasa, te asemeni cu un medic care, stiind foarte bine ce trebuie sa faca in cazul unei afectiuni isi duce mai departe pe picioare boala cea necrutatoare, netratand-o, iar acesta este un esec lamentabil.

* Daca esti un savant reputat in cunoasterea teoretica a perceptelor YOGA, dar cu toate acestea ignori cu desavarsire experientele spirituale care rezulta din aplicarea practica si corecta a procedeelor YOGA, in aceasta situatie te asemeni cu un om foarte bogat care a pierdut cheia de la camera comorii sale, iar acesta este un esec lamentabil.

* Daca incerci sa explici altora invataturi si tehnici YOGA pe care deocamdata tu nu le stapanesti pe deplin, aceasta inseamna de fapt ca tu actionezi precum un orb care conduce un alt orb, iar acesta este un esec lamentabil.

* Daca confunzi experientele specifice care rezulta dintr-o prima etapa a meditatiei cu experientele spirituale esentiale ale etapei ultime, aceasta este ca si cum ai confunda cuprul cu aurul, iar acesta este un esec lamentabil.

Acestea sunt cele 13 esecuri lamentabile.

CELE 15 SLABICIUNI

* Un aspirant YOGA are fara indoiala dovada propriilor sale slabiciuni daca permite gandurilor lumesti sa-l obsedeze mai mereu in timpul perioadelor sale de singuratate.

* Un yoghin care, fiind ales cu anumite functii de raspundere intr-un ASHRAM, isi urmareste mai degraba atunci propriul sau interes decat pe cele ale ASHRAM-ului, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

* Aspirantul YOGA care este suficient de atent in respectarea disciplinei morale, dar caruia cu toate acestea ii lipseste controlul mental, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

* Cel care, desi a intrat de cativa ani pe Calea sistemului YOGA, mai este inca atasat de sentimentele lumesti ale atractiei si repulsiei, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

* Cel care, desi a intrat de cativa ani pe Calea sistemului YOGA si a renuntat la lucrurile lumii, inca mai suspina dupa dobandirea meritelor, face, fara indoiala, dovada propriei sale slabiciuni.

* Cel care, desi a avut o prima viziune a Realitatii Divine, nu persevereaza atat cat ar trebui in SADHANA (antrenamentul spiritual YOGA) sa pentru a atinge cat mai repede completa Iluminare Divina, face, fara indoiala, dovada propriei sale slabiciuni.

* Aspirantul YOGA, care dupa ce a intrat pe Calea spirituala YOGA, este totusi incapabil sa o parcurga pana la capat, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

* Cel care desi este preocupat numai de felurite practici YOGA , nu este totusi in stare sa renunte la anumite actiuni nedemne, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

* Cel care a ales Calea spirituala YOGA , dar cu toate acestea refuza sa se izoleze periodic (in ASHRAM ), intr-o singuratate deplina, desi stie sigur ca aici va primi hrana si toate lucrurile care ii sunt atunci necesare, chiar fara sa le ceara, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

* Yoghinul avansat care isi exhiba cu mandrie puterile paranormale (SIDDHI-uri), facand cu atasament exorcisme (alungarea demonilor din cei posedati), si chiar vindecand boli, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

* Yoghinul care face troc (schimb in natura ) punand la dispozitie adevarurile spirituale YOGA in schimbul hranei sau al banilor, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

* Cel care desi s-a daruit vietii spirituale in cadrul sistemului YOGA, continua cu toate acestea sa-si slaveasca propriile calitati si sa-i dispretuiasca pe ceilalti, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

* Yoghinul care predica altora, folosind cuvinte frumoase, adevarurile spirituale, dar cu toate acestea nu le respecta el insusi, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

* Cel care s-a daruit vietii spirituale in cadrul sistemului YOGA, dar care cu toate acestea, nu este in stare sa traiasca nici macar o zi in singuratate completa si care nici nu este in stare sa-si faca prezenta agreabila in fata celor din jur, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

* Aspirantul YOGA care nu este deopotriva indiferent (detasat) fata de confort, cat si fata de privatiunile vietii materiale, face fara indoiala dovada propriei sale slabiciuni.

Acestea sunt cele 15 slabiciuni.

CELE 12 LUCRURI INDISPENSABILE

* Este indispensabil sa ai o inteligenta dotata cu puterea intelegerii si discriminarii si sa aplici corect si prompt, atunci cand este necesar, invataturile sistemului YOGA, propriilor tale nevoi.

* Inainte de te consacra unei vieti spirituale in cadrul sistemului YOGA, este indispensabil sa ai o mare aversiune fata de nesfarsita roata a renasterilor (reincarnarilor) si a mortii.

* Iti este totodata indispensabil sa ai un maestru spiritual (GURU), care trebuie sa fie capabil sa te ghideze pe Calea spirituala catre starea de Eliberare ultima.

* Perseverenta, dublata de o mare fermitate si de o invulnerabilitate completa in fata tuturor tentatiilor lumesti, iti sunt indispensabile.

* Perseverenta constanta in a-ti compensa si neutraliza (inainte ca acestea sa se produca), efectele actiunilor tale anterioare rele prin realizarea detasata a unor fapte bune(cu oferirea neconditionata a fructelor acestora lui Dumnezeu), si prin respectarea neabatuta a triplului legamant (de a-ti amplifica si mentine castitatea – prin transmutarea potentialului sexual in energii creatoare, divine), corpul fizic, puritatea mentala si controlul vorbirii, iti sunt absolut indispensabile.

* Iti este indispensabila cunoasterea unei Invataturi plina de intelepciune, care trebuie sa fie suficient de cuprinzatoare, pentru a imbratisa fara exceptii intreaga cunoastere.

* Iti este indispensabila o metoda eficienta de meditatie profunda care trebuie sa-ti amplifice gradat puterea de concentrare mentala, asupra oricarui obiect.

* O arta de a trai care sa-ti permita sa utilizezi fiecare actiune a ta (a corpului, a vorbirii si a gandului), ca pe un ajutor de nadejde pe Cale, iti este absolut indispensabila.

* Iti este absolut indispensabila o metoda simpla, adecvata si eficienta care sa-ti permita sa practici cu succes invatatura spirituala primita, pentru ca ea sa nu ramana astfel in stadiul de cunoastere teoretica.

* Iti sunt absolut indispensabile anumite instructiuni care sunt adecvate fiintei tale, (care trebuie sa fie oferite la momentul oportun de un maestru YOGA intelept), si care iti vor permite sa eviti caile erorii, tentatiile de tot felul, capcanele si toate pericolele.

* O credinta puternica, de nezdruncinat, dublata de o mare seninatate a mintii, iti sunt absolut indispensabile in momentul mortii.

* Ca rezultat evident al aplicarii practice pline de succes a invataturilor secrete YOGA primite, atingerea puterilor paranormale spirituale (SIDDHI-uri), care sa-ti permita sa transmuti cat mai repede corpul, cuvantul si gandul, in esenta lor ultima spirituala, iti sunt absolut indispensabile.

Acestea sunt cele 12 lucruri indispensabile.

CELE ZECE SEMNE CARE IL INDICA PE OMUL SUPERIOR

* Daca nu ai aproape deloc orgoliu si nici un pic de invidie, acestea sunt semne sigure ca esti cu adevarat un om superior.

* Daca nu ai decat foarte putine dorinte si te multumesti adeseori cu lucruri simple, acestea sunt semne ca esti cu adevarat un om superior.

* Lipsa completa a ipocriziei si a perfidiei indica amandoua ca esti cu adevarat un om superior.

* Controlul complet al propriilor actiuni este un semn care il indica cu adevarat pe omul superior.

* Respectarea fara exceptie a propriilor angajamente (legaminte) si obligatii sunt semne care il indica pe omul superior.

* Daca aproape totdeauna esti capabil sa-ti pastrezi prietenii in conditiile in care reusesti sa privesti toate lucrurile si fiintele (deci si inclusiv si pe ei) cu impartialitate, acesta este un semn ca esti cu adevarat un om superior.

* Daca reusesti sa ii privesti pe cei rai cu compasiune si fara manie, acestea sunt semne ca esti cu adevarat un om superior.

* Daca reusesti sa accepti cu mult calm atat propria ta infrangere cat si triumful altora, acestea sunt semne ca esti cu adevarat un om superior.

* Daca aproape toate gandurile si actiunile difera de cele ale maselor care se complac in mediocritate, acestea sunt semne ca esti cu adevarat un om superior.

* Respectarea cu fidelitate (exactitate), dar care este lipsita de vanitate, a legamintelor de castitate si evlavie sunt semne care il indica cu adevarat pe omul superior.

Aceste sunt cele zece semne care il indica pe omul superior, iar opusul lor il indica, evident, pe omul inferior.

CELE 10 LUCRURI INUTILE

* Corpului nostru fizic efemer si iluzoriu, este inutil sa ii aratam o atentie excesiva.

* Tinand cont de faptul ca, totdeauna dupa moarte, noi nu luam absolut nimic din toate cele fizice cu noi pe lumea cealalta din tot ceea ce fizic, acum, ne apartine si ca propriile noastre ramasite fizice sunt scoase atunci din casa care ne-a apartinut, este absolut inutil sa muncim excesiv de mult si chiar sa suferim multe privatiuni pentru a aduna lucruri fizice cat si pentru a construi o locuinta in aceasta lume.

* Tinand cont de faptul ca, cel mai adesea, imediat dupa moarte, descendentii nostri (daca sunt ignoranti din punct de vedere spiritual ), sunt incapabili sa ne mai ofere fie chiar si cel mai mic ajutor in lumea de dincolo, este complet inutil sa le lasam drept mostenire bogatiile noastre pamantesti in locul celor spirituale, fie chiar si din cauza afectiunii pe care le-o pastram.

* Tinand cont de faptul ca dupa moarte noi ne continuam drumul singuri in lumea de dincolo, fara prieteni si fara familie, este complet inutil sa le consacram acestora, pe parcursul vietii, prea mult timp (in detrimentul practicii noastre spirituale), numai pentru a le face pe plac sau pentru a-i coplesi cu afectiunea noastra atasata.

* Tinand cont de faptul ca toti descendentii nostri, fara exceptie, sunt fiinte muritoare, si ca ei vor pierde la randul lor, dupa moarte, bunurile materiale pe care noi am putea sa le lasam drept mostenire, este complet inutil sa facem cadou aceste bunuri.

* Tinand cont de faptul ca, imediat dupa moarte, noi ne abandonam in totalitate propria noastra locuinta, este complet inutil sa ne consacram viata dobandirii de lucruri materiale.

* Tinand cont de faptul ca nerespectarea legamintelor spirituale atrage dupa sine o stare mizerabila de existenta, este aproape inutil sa intram pe o cale spirituala cum este YOGA, daca in realitate noi nu aspiram sa ducem o viata cu adevarat sfanta.

* Este complet inutil doar sa asculti Invataturile pline de intelepciune ale sistemului YOGA si sa reflectezi in mod speculativ asupra lor, fara ca sa le practici, pentru a atinge cu adevarat puterile spirituale care pot intr-adevar sa te ajute in clipa mortii.

* Este aproape inutil sa traiesti fie chiar o vreme indelungata alaturi de un maestru spiritual daca, lipsindu-ti aspiratia, abnegatia si umilinta, esti cu toate acestea incapabil sa evoluezi spiritual.

* Tinand cont de faptul ca toate fenomenele aparente ale existentei sunt intotdeauna efemere, tranzitorii, schimbatoare, instabile, si ca niciodata viata lumeasca nu ne poate oferi acces la adevarata Realitate, nici vreun castig permanent, este complet inutil sa ne consacram actiunilor lumesti neprofitabile din punct de vedere spiritual, care sunt urmarite in detrimentul cautarii Divinei Intelepciuni.

Acestea sunt cele zece lucruri inutile.

CELE ZECE NEPLACERI CAUZATE DE NOI INSINE

* A te stabili in viata de familie fara a avea mijloace sigure de existenta, inseamna sa-ti cauzezi tu singur aceeasi neplacere pe care si-ar provoca-o un idiot care mananca fructul cel otravit al omagului.

* A-ti duce mereu viata in deplina ignoranta este ca si cum ai sari tu singur intr-o prapastie adanca.

* A trai permanent in ipocrizie este ca si cum ti-ai turna singur otrava in mancare.

* Daca iti lipseste fermitatea, si totusi incerci sa actionezi ca sef al unei comunitati spirituale, inseamna sa-ti provoci tu singur o neplacere similara ca aceea a unei batrane slabite care incearca sa pazeasca singura o turma de oi.

* Daca te consacri in intregime unor ambitii egoiste si nu lupti pentru binele celorlalti, iti cauzezi tu singur o mare neplacere similara cu aceea pe care o incearca un orb care s-a ratacit in desert.

* Daca incerci sa intreprinzi unele lucruri care evident te depasesc, deoarece sunt dificile, fara a avea cu adevarat puterea si abilitatea de a le duce la bun sfarsit, inseamna sa-ti provoci singur o neplacere similara cu aceea pe care o incearca un om slabit si anemic, care vrea sa duca in spinare o povara ce este mult prea grea pentru el.

* Daca nu respecti preceptele pline de intelepciune ale sistemului YOGA sau pe acelea ale maestrului tau spiritual, din orgoliu si autosatisfactie, inseamna sa iti provoci singur o neplacere similara cu a ceea a unui rege care duce o politica perversa.

* A-ti risipi timpul colindand prin lume in loc sa te consacri plin de daruire practicilor YOGA si meditatiei, inseamna sa iti provoci singur o neplacere la fel de mare cu aceea a unui cerb care coboara in vale, in loc sa ramana in munti, unde se afla in deplina siguranta.

* A te lasa absorbit de urmarirea unor teluri lumesti, decat de atingerea Intelepciunii Divine, inseamna sa-ti provoci singur o neplacere la fel de mare ca aceea a unui vultur care si-a rupt o aripa.

* A-ti insusi fara scrupule ofrandele aduse maestrului sau Trinitatii, inseamna sa-ti provoci o neplacere comparabila cu aceea a unui copil care inghite un carbune aprins.

Acestea sunt cele 10 neplaceri care sunt cauzate de noi insine.

CELE ZECE LUCRURI BINEFACATOARE

* Este binefacator sa abandonezi cat mai repede toate conventiile si prejudecatile lumesti si sa te consacri plin de daruire practicii perseverente a sistemului YOGA.

* Este binefacator sa-ti parasesti familia si casa mai ales atunci cand conditiile acolo nu sunt favorabile practicii spirituale si sa te alaturi unui maestru spiritual autentic.

* Este binefacator sa abandonezi activitatile lumesti si sa te consacri plin de aspiratie catre DUMNEZEU, celor trei activitati spirituale : sa asculti cu atentie, sa practici cu perseverenta, si sa meditezi profund (asupra Invataturilor YOGA care iti sunt puse la dispozitie).

* Este binefacator sa renunti periodic la toate obligatiile sociale si sa te izolezi din cand in cand, pentru a practica YOGA in singuratate.

* Este binefacator sa renunti la dorintele de lux si de confort si sa induri cu detasare si rabdare privatiunile.

* Este binefacator sa te multumesti cu lucruri putine si simple si sa te eliberezi de setea de posesiuni materiale .

* Este binefacator ca, o data ce ai luat o hotarare, sa o respecti cu fermitate si sa nu profiti niciodata de ceilalti.

* Este binefacator sa te eliberezi de dorinta placerilor necontrolate (ale caror energii nu sunt sublimate in forma de energie elevate, inalte) ale acestei vieti si sa te dedici realizarii fericirii permanente pe care numai atingerea starii de SAMDADHI (extaz divin) o poate da.

* Este binefacator sa abandonezi complet atasamentul fata de lucrurile materiale vizibile (care sunt efemere si iluzorii) si sa atingi cat mai repede cunoasterea Realitatii Ultime .

* Este binefacator sa eviti indisciplina celor trei porti ale cunoasterii ( corpul fizic, vorbirea si mintea) si sa realizezi prin folosirea lor corecta Dublul Merit.

Acestea sunt cele 10 lucruri binefacatoare.

CELE ZECE LUCRURI CARE SUNT CELE MAI BUNE

* Pentru cel cu o inteligenta minima, cel mai bun lucru este sa respecte fara exceptie legea cauzei si a efectului (KARMA).

* Pentru cel cu o inteligenta medie, cel mai bun lucru este sa recunoasca atat in el, cat si in afara lui, jocul legii contrariilor ( HA (+)- TA (-); YANG (+)-YIN (-) ).

* Pentru cel cu o inteligenta superioara, cel mai bun lucru este deplina realizare a non-separabilitatii dintre cunoscator, obiectul de cunoscut si actul cunoasterii.

* Pentru cel cu o inteligenta minima, cea mai buna meditatie consta in concentrarea mentala perfecta asupra unui singur si unic obiect.

* Pentru cel cu o inteligenta medie, cea mai buna meditatie consta in concentrarea mentala ferma asupra celor doua concepte dualiste (al fenomenelor si al numerelor, al constiintei pure si al mintii).

* Pentru cel cu o inteligenta superioara, cea mai buna meditatie consta in mentinerea cat mai mult timp a linistii mentale, prin golirea completa a mintii de orice idee, aceasta se realizeaza cunoscand cat mai bine faptul ca atunci, cel care mediteaza, obiectul meditatiei si actul meditatiei nu sunt in realitate decat una.

* Pentru cei cu o inteligenta minima, cea mai buna practica spirituala consta in a trai intr-un perfect acord cu legea cauzei si a efectului ( KARMA).

* Pentru cel cu o inteligenta medie, cea mai buna practica spirituala consta in a considera toate fiintele si lucrurile obiective ca pe niste imagini de vis sau care sunt produse printr-un act de magie (MAYA).

* Pentru cel cu o inteligenta superioara, cea mai buna practica spirituala consta in abtinerea de la orice dorinta sau actiune lumeasca (dat fiind faptul ca toate lucrurile din SAMSARA- lumea fenomenala, efemera – sunt inconsistente).

* Pentru toate cele trei grade de inteligenta, cel mai bun sfat, care daca este urmat, ne ajuta sa progresam repede din punct de vedere spiritual, consta in eliminarea gradata a pasiunilor intunecatoare si a egoismului.

Acestea sunt cele 10 lucruri cele mai bune.

CELE ZECE ERORI GRAVE

* Cand un aspirant YOGA urmeaza un sarlatan abil in locul unui maestru spiritual veritabil, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin se apleaca plin de pasiune asupra studiului stiintelor sterile ale lumii, in loc sa cerceteze atent si profund invatatura secreta a marilor intelepti, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin isi face planuri de durata, cum ar fi, spre exemplu, construirea unei locuinte permanente (in aceasta lume), in loc sa traiasca in fiecare zi ca si cum s-ar afla in ultima zi a vietii sale, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin predica Invataturile YOGA multimii (inainte sa le fi realizat perfect el insusi prin experienta DIRECTA), in loc sa mediteze profund si atent asupra lor in singuratate, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin se angreneaza sa acumuleze bogatii materiale precum un avar, in loc sa se daruiasca in acte de caritate sau sa le foloseasca in scopuri spirituale, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin isi lasa corpul fizic si mintea prada desfraului si exceselor rele, renuntand la legamintele pe care si le-a asumat (de puritate, de continenta perfecta si de castitate ), el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin isi pierde vremea osciland intre sperantele si temerile acestei lumi, in loc sa aspire cu putere sa inteleaga Realitatea Ultima, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin incearca sa-i transforme si sa-i revolutioneze pe altii in loc sa urmareasca plin de tenacitate sa se transforme pe sine insusi, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin lupta sa obtina puteri trecatoare, in loc sa-si trezeasca si sa-si cultive propriile puteri paranormale spirituale (SIDDHI-uri), el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin este lenes si indiferent in loc sa persevereze, mai ales in conditiile in care sunt reunite toate circumstantele favorabile pentru accelerarea evolutiei sale spirituale, el comite o grava eroare.

Acestea sunt cele 10 erori grave.

CELE ZECE ERORI GRAVE

* Cand un aspirant YOGA urmeaza un sarlatan abil in locul unui maestru spiritual veritabil, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin se apleaca plin de pasiune asupra studiului stiintelor sterile ale lumii, in loc sa cerceteze atent si profund invatatura secreta a marilor intelepti, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin isi face planuri de durata, cum ar fi, spre exemplu, construirea unei locuinte permanente (in aceasta lume), in loc sa traiasca in fiecare zi ca si cum s-ar afla in ultima zi a vietii sale, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin predica Invataturile YOGA multimii (inainte sa le fi realizat perfect el insusi prin experienta DIRECTA), in loc sa mediteze profund si atent asupra lor in singuratate, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin se angreneaza sa acumuleze bogatii materiale precum un avar, in loc sa se daruiasca in acte de caritate sau sa le foloseasca in scopuri spirituale, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin isi lasa corpul fizic si mintea prada desfraului si exceselor rele, renuntand la legamintele pe care si le-a asumat (de puritate, de continenta perfecta si de castitate ), el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin isi pierde vremea osciland intre sperantele si temerile acestei lumi, in loc sa aspire cu putere sa inteleaga Realitatea Ultima, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin incearca sa-i transforme si sa-i revolutioneze pe altii in loc sa urmareasca plin de tenacitate sa se transforme pe sine insusi, el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin lupta sa obtina puteri trecatoare, in loc sa-si trezeasca si sa-si cultive propriile puteri paranormale spirituale (SIDDHI-uri), el comite o grava eroare.

* Cand un yoghin este lenes si indiferent in loc sa persevereze, mai ales in conditiile in care sunt reunite toate circumstantele favorabile pentru accelerarea evolutiei sale spirituale, el comite o grava eroare.

Acestea sunt cele 10 erori grave.

CELE ZECE LUCRURI ZADARNICE

* Daca cu adevarat ai realizat prin experienta directa natura Vidul Beatific este zadarnic sa mai meditezi asupra invataturilor spirituale,

* Daca cu adevarat ai realizat natura divina perfecta a inteligentei nu mai este deloc necesar sa cauti absolvirea pacatelor tale.

* La fel absolvirea (iertarea) de pacate nu mai este necesara nici in cazul in care yoghinul a atins cu adevarat starea de pace mentala profunda.

* Pentru cel care a atins cu adevarat starea de puritate absoluta, este zadarnic sa mai meditezi asupra Caii Spirituale si asupra metodelor sale (caci deja el a atins scopul suprem).

* Pentru cel care a realizat cu adevarat natura ireala (sau iluzorie) a cunoasterii , este zadarnic sa mai mediteze asupra starii de non-cunoastere.

* Pentru cel care a realizat cu adevarat irealitatea (sau, cu alte cuvinte, natura iluzorie), a pasiunilor intunecatoare, este zadarnic ca el sa mai caute antidotul lor.

* Pentru cel care a realizat cu adevarat natura iluzorie a tuturor fenomenelor, este zadarnic sa mai caute de acum inainte sau sa respinga ceva.

* Daca ai realizat cu adevarat ca durerea si nefericirea sunt pentru cel care a atins aceasta treapta adevarate binecuvantari, este zadarnic sa mai cauti fericirea.

* Daca ai realizat cu adevarat natura nenascuta (sau necreata) (este vorba despre revelarea atat a Sinelui Suprem ATMAN ) a constiintei tale, este zadarnic sa mai practici transferul constiintei.

* Daca in tot ceea ce faci, tu nu urmaresti decat binele celorlalti, este zadarnic sa mai doresti vreun beneficiu pentru tine insuti .

Acestea sunt cele 10 lucruri zadarnice.

CELE ZECE LUCRURI CELE MAI PRETIOASE

* O existenta umana libera si armonioasa este mult mai pretioasa decat miriade de existente neumane intr-una din cele sase stari ale existentei care se manifesta in lumea de dincolo.

* Un intelept care cu adevarat a atins starea suprema de Eliberare Spirituala este mai pretios decat toate celelalte fiinte umane care nu se afla pe o Cale Spirituala si care sunt atasate activitatilor lumesti.

* Un adevar esoteric (secret, ascuns, care poate fi inteles numai de cei initiati), este cu mult mai pretios decat toate stiintele exterioare.

* O strafulgerare de moment a Divinei Intelepciuni, nascuta in timpul unei meditatii profunde, este cu mult mai pretioasa decat toate cunostintele obtinute prin simpla ascultare sau printr-o reflectare realizata asupra invataturilor spirituale care au fost asimilate doar teoretic.

* Cel mai mic merit obtinut prin binele dezinteresat pe care l-am facut altora, este cu mult mai pretios decat meritul pe care l-am dobandit prin urmarirea propriei noastre bunastari.

* Experimentarea, chiar si pentru un singur moment, a acelei forme de SAMADHI (Extaz Divin) in care absolut toate procesele gandirii sunt suspendate, este cu mult mai pretioasa decat experimentarea continua a starii de SAMADHI (Extaz Divin) in care procesele gandirii sunt inca active.

* Trairea extazului suprem al starii de Eliberare Spirituala Ultima, chiar si pentru un singur moment, este cu mult mai pretioasa decat toate starile de placere rezultate in urma atasamentului fata de fiinte umane, obiecte sau fenomene.

* Cea mai neinsemnata dintre actiunile noastre bune care a fost cu adevarat facuta fara nici o urma de egoism sau care a fost facuta cu oferirea neconditionata a fructelor ei lui DUMNEZEU, este cu mult mai pretioasa decat toate actiunile noastre egoiste, interesate.

* Renuntarea completa si neconditionata la toate lucrurile lumii (casa, familie, prieteni, proprietati, renume), este cu mult mai pretioasa decat oferirea sub forma actelor de caritate, a celor mai mari bogatii.

* O viata plenar traita in cautarea Iluminarii Spirituale si a Eliberarii, este cu mult mai pretioasa decat toate vietile anterioare, care au fost risipite pentru felurite scopuri lumesti.

Acestea sunt cele 10 lucruri cele mai pretioase.

CELE ZECE LUCRURI CARE SUNT ECHIVALENTE

* Pentru cel care este sincer si total daruit („trup si suflet”) vietii spirituale, abtinerea sau nu de la activitatile lumesti este acelasi lucru.

* Pentru cel care a realizat cu adevarat si in mod total natura transcendenta a Spiritului Nemuritor ATMAN, a continua sa mediteze sau a nu mai continua sa mediteze devine acelasi lucru.

* Pentru cel care s-a eliberat cu adevarat de orice atasamente fata de confort, este acelasi lucru daca el mai practica sau nu mai practica deloc asceza.

* Pentru cel care a realizat cu adevarat si in mod total Realitatea Ultima a lui DUMNEZEU, este acelasi lucru daca el mai ramane izolat pe un varf de munte sau daca rataceste acolo unde vrea el, asemeni unui yoghin ratacitor.

* Pentru cel care a atins cu adevarat si in realitate controlul mintii, este acelasi lucru daca el mai savureaza sau nu mai savureaza placerile lumesti.

* Pentru cel cu adevarat inzestrat cu o compasiune infinita, este acelasi lucru daca el continua sa practice meditatia profunda in deplina izolare sau daca se consacra binelui colectiv (in care fructele actiunilor sale sunt oferite, neconditionat lui DUMNEZEU).

* Pentru cel a carui credinta si daruire totala (fata de maestrul sau spiritual „GURU”) sunt de nezdruncinat, este acelasi lucru daca el mai ramane sau nu mai ramane langa maestrul sau spiritual.

* Pentru cel care cu adevarat a inteles perfect (prin realizare launtrica directa) invataturile secrete yoghine care i-au fost puse la dispozitie, norocul sau ghinionul sunt similare.

* Pentru cel care a abandonat viata lumeasca si s-a daruit cu adevarat, plin de aspiratie catre DUMNEZEU, realizarii practice si directe a Adevarurilor Spirituale, care este acelasi lucru daca el mai respecta sau nu mai respecta codurile conventionale de conduita in societate.

* Pentru cel care a atins cu adevarat Suprema Intelepciune si starea de eliberare spirituala, demonstrarea sau nedemonstrarea puterilor sale paranormale, miraculoase (SIDDHI-uri) devine absolut indiferenta.

Acestea sunt cale 10 lucruri care sunt totdeauna indiferente.

CELE ZECE VIRTUTI ALE DOCTRINEI YOGHINE A INTELEPCIUNII

* Faptul ca DOCTRINA YOGHINA a Intelepciunii le permite oamenilor sa atinga starea de cunoastere divina prin practica perseverenta a celor 10 Actiuni Evlavioase (pline de respect si admiratie fata de DUMNEZEU), prin insusirea Celor Sase Virtuti de Neclintit, a diverselor invataturi referitoare la Realitatea Ultima si la Perfectiunea Spirituala a celor Patru Adevaruri Nobile, prin atingerea Celor Patru Stadii ale Meditatiei yoghine profunde (DHYANA), prin realizarea Celor Patru Stari Superioare de Existenta Fara Forma si prin practicarea integrala a Celor Doua Modalitati, cea a dezvoltarii spirituale si cea a Eliberarii Spirituale Supreme, reprezinta o virtute a Doctrinei Yoghine a Intelepciunii.

* Faptul ca Doctrina Yoghina a Intelepciunii face posibila aparitia in SAMSARA (lumea fenomenala, efemera) a unor fiinte umane iluminate spiritual (brahmini) din randul oamenilor, precum si faptul ca ea le permite acestora sa atinga succesiv Taramul tainic al Celor 4 Mari Gardieni, cele 6 Taramuri tainice ale DEVA-silor (zeilor) din paradisurile senzoriale, cele 17 Taramuri tainice ale zeilor (DEVA-si) din lumile cu forma, precum si cele 4 Taramuri taramuri tainice ale zeilor (DEVA-si) din lumile fara forma , reprezinta o alta virtute a Doctrinei yoghine a Intelepciunii.

* Faptul ca ea (Doctrina yoghina a Intelepciunii) permite ridicarea din randurile oamenilor a celor care au intrat in marele curent Spiritual al celor care nu vor mai renaste decat o singura data si a celor care deja au transcens in totalitate necesitatea renasterii, a Arhontilor, a Buddha-silor, care deja au atins iluminarea divina personala si a Buddha-silor omniscienti, este o alta virtute a Doctrinei yoghine a Intelepciunii.

* Faptul ca cei care au atins cu adevarat Iluminarea Divina sunt capabili sa revina din nou in aceasta lume ca incarnari divine pentru a ajuta oamenii, ca si celelalte fiinte vii sa se elibereze pana la momentul disolutiei si resorbtiei totale (MAHAPRALAYA) a Universului (MACROCOSMOSULUI) evidentiaza o alta virtute a Doctrinei yoghine a Intelepciunii.

* Faptul ca exista prin bunavointa BODHISATTVA-silor , influente divine, spirituale, protectoare, care fac posibila eliberarea tuturor oamenilor si chiar a celorlalte fiinte sau a anumitor entitati, evidentiaza o alta virtute a Doctrinei yoghine a Intelepciunii.

* Faptul ca, chiar si atunci cand dupa moarte ajungem (datorita faptelor noastre rele), in lumile infernale, putem totusi experimenta momente de fericire, ca urmare a putinelor acte bune savarsite in timpul vietii pe pamant, evidentiaza o alta virtute a Doctrinei yoghine a Intelepciunii.

* Faptul ca exista in lume multi oameni care o duc foarte greu si se chinuie cumplit datorita KARMA-ei (legea actiunii si reactiunii) lor negative dar care totusi renunta la un moment dat complet la viata lumeasca devenind sfinti sau Mari Intelepti Yoghini eliberati care apoi sunt venerati de intreaga lume , evidentiaza o alta virtute a Doctrinei yoghine a Intelepciunii.

* Faptul ca unii oameni cu o KARMA (legea actiunii si reactiunii) foarte grea, pe care si-o facusera prin actiunile lor rele chiar in aceasta viata si care ar fi fost condamnati la suferinte cumplite si foarte lungi dupa moartea lor, au fost totusi capabili sa se orienteze practic si in mod ferm catre Calea Spirituala si chiar in ACEEASI EXISTENTA deja au atins starea de Eliberare Spirituala Suprema, evidentiaza o alta virtute foarte importanta a Doctrinei yoghine a Intelepciunii.
* Faptul ca prin simpla credinta ferma si puternica sau prin meditatie nu atat de profunda dar sincera asupra Doctrinei yoghine a Intelepciunii, sau pur si simplu prin renuntarea completa la lume pentru a deveni un aspirant yoghin ce se retrage intr-un ASHRAM (sau altfel spus chiar fara sa atinga in aceasta existenta Iluminarea Divina), fiintele umane in cauza devin demne de respectul si de veneratia semenilor lor, evidentiaza o alta virtute a Doctrinei yoghine a Intelepciunii.

* Faptul ca, chiar si dupa abandonarea completa a tuturor posesiunilor lumesti si dupa renuntarea la statutul de sef de familie si retragerea intr-un ASHRAM sau chiar intr-o manastire ce se afla in varful unui munte, cel care se consacra plin de fervoare cautarii rodnice a lui Dumnezeu si spiritualitatii nu este totusi niciodata lipsit de cele necesare vietii, in cea mai mare masura datorita ajutorului tainic al lui Dumnezeu, evidentiaza o alta virtute a Doctrinei yoghine a Intelepciunii.

Acestea sunt cale 10 virtuti ale Doctrinei yoghine a Intelepciunii.

CELE ZECE EXPRESII FIGURATE

* Intrucat in realitate Adevarul esential nu poate fi descris (ci el poate fi numai realizat in mod direct si launtric atunci cand yoghinul intra in stare de SAMADHI – extaz divin), expresia „Adevarul Esential” este ea insasi o expresie figurata.

* Intrucat in realitate nu exista nici un „mijloc de a strabate” si nici „acela care parcurge”, Calea aceasta este ea insasi o expresie figurata.

* Intrucat in realitate nu exista nici vederea nici cel care vede Starea Reala, aceasta expresie este si ea tot una figurata.

* Intrucat in realitate nu exista nici meditatia nici cel care mediteaza asupra Starii Pure, expresia „Starea Pura” este si ea tot una figurata.

* Intrucat in realitate nu exista nici bucuria si nici „acela care se bucura”, in Starea Naturala este si ea una figurata.

* Intrucat in realitate nu exista nici respectarea legamintelor si nici „acela care respecta” legamintele, aceste expresii sunt si ele tot unele figurate.

* Intrucat in realitate nu exista nici acumulare de merite si nici „acumulator de merite”, expresia „Dublu Merit” este si ea tot una figurata.

* Intrucat in realitate nu exista nici executarea actiunilor si nici „executor al actiunilor”, expresia „Dubla Intunecare” este si ea tot una figurata.

* Intrucat in realitate nu exista nici renuntare la lume si nici cel care renunta (la existenta lumii), expresia „existenta lumii” este si ea tot una figurata.

* Intrucat in realitate nu exista nici obtinere si nici „acela care obtine” (fructele sau rezultatele actiunilor), expresia „rezultatele actiunilor” este si ea tot una figurata.

Acestea sunt cale 10 expresii figurate.

CELE ZECE MARI REALIZARI DATATOARE DE MARI FERICIRI

* Este o mare fericire sa realizezi in mod direct ca Spiritul Nemuritor – ATMAN , care este comun tuturor fiintelor umane este inseparabil de Spiritul Etern Infinit (PARAMATMAN), universal al lui DUMNEZEU.

* Este o mare fericire sa realizezi cu adevarat ca Realitatea Ultima este fara de calitati.

* Este o mare fericire sa realizezi ca in infinita Cunoastere a Realitatii Ultime de dincolo de gandire, toate diferentele SAMSARA-ei (lumi fenomenale, efemere), sunt inexistente.

* Este o mare fericire sa realizezi ca in starea primordiala (sau NECREATA) a Spiritului Nemuritor – ATMAN, nu mai exista nici un proces mental perturbator.

* Este o mare fericire sa realizezi ca in Starea Adevarului fundamental (DHARMA-KAYA) acolo unde spiritul si materia sunt inseparabile, nu mai exista nici persoana care sa formuleze teorii, nu mai exista vreun suport al teoriilor.

* Este o mare fericire sa realizezi ca in starea de perfecta comuniune spirituala cu DUMNEZEU in care nasterea, moartea si orice forma de schimbare sunt transcense (SAMBHOGA-KAYA), nu exista nici nastere, nici moarte, nici transformare, nici nimic care sa se schimbe, iar acolo compasiunea infinita emana din ea insasi.

* Este o mare fericire sa realizezi ca in NIRMANA-KAYA (divinul corp al incarnarii), Cel emanat din El insusi, nu mai exista nici un sentiment de dualitate.

* Este o mare fericire sa realizezi ca in DHARMA-CHAKRA (roata legii divine), nu mai exista nici o baza care sa sustina doctrina nemuririi sufletului.

* Este o mare fericire sa realizezi ca in Compasiunea Divina Infinita (a BODHISATTVA-silor) nu mai exista nici restrictii si nici vreo urma de partialitate.

* Este o mare fericire sa realizezi ca desi straveche, chiar si in prezent, Calea Eliberarii Supreme, pe care toti Marii intelepti yoghini si BUDDHA-sii au strabatut-o, continua sa existe mai departe, mereu aceeasi si mereu deschisa celor care aspira cu adevarat sa paseasca pe ea. Este o mare fericire ca si tu sa realizezi in mod direct acest mare adevar Ultim.

Acestea sunt cele 10 mari realizari datatoare de mari fericiri.

 

Adevărul ascuns în OCHI


image5NI (1)

OMRAAM AIVANHOV

În această seară vom mai studia culorile, dar dintr-un alt punct de vedere decât în conferinţele precedente.
Am să vă spun mai întâi câteva cuvinte despre pentagramă, steaua cu cinci colţuri. Maestrul Peter Deunov ne-a repetat deseori că pentagrama este simbolul omului care posedă cele cinci virtuţi perfect dezvoltate: bunătatea, dreptatea, iubirea, înţelepciunea şi adevărul. Dintr-un alt punct de vedere, pentagrama reprezintă şi cele cinci simţuri: pipăitul, gustul, mirosul, auzul, văzul.
Se pot dispune astfel cele cinci virtuţi pe pentagramă:

Doc1-1

Maestrul ne-a dat de asemenea următoarea regulă: plasează bunătatea ca bază a vieţii tale, dreptatea ca măsură, înţelepciunea ca limită, iubirea ca desfătare şi adevărul ca lumină. Dacă reflectezi la sensul acestor sfaturi, le vom găsi foarte adevărate.
Bunătatea este o bază pe care trebuie să se aşeze totul. Deşi edificiul este frumos şi inteligent, dacă bunătatea nu îl susţine, el se va prăbuşi.
Dreptatea este o calitate care dă adevărata măsură a lucrurilor, ea ne permite să le distingem şi să le apreciem.
Iubirea este cea care dă savoare vieţii. Chiar dacă posedăm mari bogăţii, cunoştinţe intelectuale şi glorie, fără iubire viaţa ne pare insipidă.
Înţelepciunea este o limită, cea care ne permite să apărăm calităţile bune pe care ni le-a dat Dumnezeu împotriva acţiunii forţelor negative şi a tuturor duşmanilor vizibili şi invizibili. Dacă înţelepciunea lipseşte, animalele vor pătrunde şi vor devasta grădina vieţii noastre.
Adevărul este lumina care ne luminează calea. Fără el ne aflăm în plin întuneric, în minciună şi greşeală.
Cele cinci virtuţi sunt necesare pentru buna noastră dezvoltare. Din nefericire, foarte puţini oameni cunosc actualmente legătura existentă între virtuţi şi organismul uman. Adevărata ştiinţă stă cu toate acestea în cunoşterea acestei legături, la fel ca toate succesele, toate reuşitele din viaţă. Bunătatea este legată de picioare, dreptatea de braţe şi mâini, iubirea de gură, înţelepciunea de urechi şi ochii de adevăr.
Cele cinci virtuţi sunt de asemenea reprezentate de cele cinci degete de la mână, datorită cărora omul are toate posibilităţile de a acţiona, de a crea.

Acum, pentru a reveni la problema culorilor, am să încep prin a vă vorbi despre ochi.
Există multe lucruri de spus despre ochi. Ştiţi poate că există o ştiinţă, iridologia, după care se poate, prin cercetarea atentă a irisului ochiului, să se descifreze toate bolile prezente sau trecute. Prin această observaţie se poate recunoaşte chiar dacă vă lipseşte un singur dinte. Fiecare organ este reprezentat în ochi, chiar şi ochii.
Schematic, ochiul este un cerc în centrul căruia se găseşte, irisul . Cercul cu punctul central este de asemenea simbolul soarelui. Pentru astrologi, ochiul drept este legat de soare, ochiul stâng de lună, şi dacă în horoscop soarele şi luna sunt rău aspectate, ochii vor suferi fie datorită unui accident, fie unei boli; aceasta depinde de aspectele planetelor şi de casele în care se găsesc ele.
Iniţiaţii au studiat foarte atent toate imaginile naturii; ei au observat toate semnele înscrise pe mână, pe faţă, pe plante, pe pietre, în aştri, şi au rezumat anumite descoperiri ale lor în semnele astronomice. Voi încerca astăzi să vă explic deci profunzimea simbolului ochiului şi vă cer numai puţină răbdare. Când întâlniţi pe stradă un artist care pictează un tablou, vedeţi prima dată nişte linii şi pete de culoare ce vă par lipsite de sens. Dar dacă continuaţi să îl priviţi pictând, vedeţi cum liniile se întâlnesc încet-încet, culorile se armonizează, şi în sfârşit tabloul vă apare clar. Ei bine, sunt în faţa voastră ca şi pictorul de pe stradă. Aveţi deci puţină rabdare şi, pentru moment, mulţumiţi-vă să priviţi una după alta liniile ce le trasez în faţa voastră.
Din timpuri foarte îndepărtate, oamenii au folosit imagini şi simboluri pentru a exprima adevărurile cele mai profunde, dar pentru a putea interpreta aceste imagini şi simboluri trebuie să le însufleţim, să le insuflăm spiritul; aceste simboluri reprezintă nişte realităţi vii care se află în noi, şi ele nu semnifică nimic atât timp cât ne mulţumim să le studiem din afară. În antichitate, Maeştrii îşi puneau discipolii în faţa unor figuri geometrice (de exemplu, cele care constituie acum cărţile de Tarot), iar discipolii trebuiau să le însufleţească, adică să le găsească sensul şi aplicarea în viaţa însăşi. Astfel, dacă putem găsi sensul profund al formei gurii cu limba, cel al urechilor noastre cu organul Corti, şi cel al ochilor noştri, vom descoperi o ştiinţă extraordinară.
Simbolul ochiului este reprezentat peste tot: în domeniile fizic, matematic, astrologic, botanic, alchimic, mineral, vegetal, animal, uman, şi trebuie să încercăm să îl descoperim. V-am spus deja că, din punct de vedere astrologic, este simbolul soarelui; dar de ce se desenează cu un punct în centru ? Cercul este simbolul universului, al Fiinţei Supreme, iar punctul reprezintă manifestarea sa. Cercul fără punct este reprezentarea Fiinţei Supreme nemanifestată, absolută; dar când cercul are un centru, el reprezintă Fiinţa Supremă în stare de manifestare (a se vedea conferinţa: „Cercul: centrul şi periferia”. Opere Com-plete, vol. 8).

Dacă privim acest simbol din alt punct de vedere, vedem că este imaginea celulei: punctul central este nucleul; spaţiul dintre centru şi periferie este protoplasma, iar cercul reprezintă membrana. Principiul masculin se manifestă întotdeauna prin nişte radiaţii rectilinii, iar principiul feminin prin nişte unde circulare. Electricitatea se probagă în linie dreaptă, în timp ce magnetismul formează unde circulare. În înaltul munţilor, unde circulă curenţi electrici, aceşti curenţi care sunt paraleli cu solul dezgolesc complet pământul şi rocile omorând întreaga vegetaţie. Din contră, pe câmpii, unde se manifestă magnetismul, vegetaţia este îmbelşugată. Regăsim aceleaşi legi pe chip: toate formele alungite şi rectilinii sunt modelate de electricitate; toate formele rotunjite sunt modelate de magnetism. Principiul masculin, care lucrează în natură, creează toate liniile drepte, în timp ce principiul feminin ceează toate liniile curbe. Simbolul repre-zentand aceste două principii în acţiune în univers este soarele care se manifestă prin nişte raze ieşite din centru şi nişte cercuri concentrice ce se propagă din centru până la periferie. Se regăseşte această figură în tăietura trunchiului unui copac unde lucrează în acelaşi timp principiile masculin şi feminin.

Doc2-1

Dar să revenim la ochi. Ştiţi că în întuneric pupila se dilată, în timp ce la lumină ea se contractă, mai mult când lumina este mai intensă. Aceste mişcări de dilatare şi contractare se fac după nişte linii circulare. Atunci când pupila este complet contractată, imaginea ochiului este chiar simbolul soarelui.
Dacă ne situăm în punctul de vedere alchimic, acest simbol reprezintă aurul. Aurul este un metal nobil care rezistă la oxidare, este o condensare a razelor solare, iată de ce, omul resimte instinctiv dorinţa aurului: din cauza legăturii sale cu soarele. Razele soarelui străbate spaţiul, pe urmă pătrund în pământ unde anumite creaturi din natură primesc această forţă şi fabrică aurul care nu este în realitate decât o condensare de energie solară. Omul care posedă mult aur este bogat şi stimat în lume. Dar nu este de ajuns să se posede aur în exterior, trebuie deopotrivă să posedăm aur în interior, fiindcă acest aur ne permite să rezistăm la boli, la suferinţe, la descurajare. Astăzi nu vă voi mai spune nimic în plus despre această problemă; las fiecăruia liberatatea să creadă sau nu cuvintele mele (a se vedea: „Aurul şi lumina”. Opere Complete, vol. 25, cap. V).
Din punct de vedere geometric, simbolul este proiecţia unui con. V-am explicat deja că fiecărei culori îi corespunde o undă de frecvenţă, cu atât mai ridicată, cu cât se apropie de violet. Culorile spectrului se succed fără întrerupere şi, de exemplu, nu se ştie unde se termină galbenul şi unde începe portocaliul. Putem spune fără să ne înşelăm: iată galbenul, iată portocaliul, dar dacă încercăm să găsim limita între cele două, este absolut imposibil. Aşa se întâmplă în numeroase domenii unde nu putem nici să găsim, nici să fixăm limita lucrurilor. Evident, dacă privim puţin mai departe şi din afară, putem spune: „Asta e bine, asta e rău…”. Dar încercaţi să găsiţi limita dintre cele două, nu veţi putea, şi nimeni nu poate. Se poate spune numai că răul este latura inferioară şi binele este latura superioară, dar se trece insesizabil de la unul la celălalt. Nici pentru suflet şi corp nu este posibil să se distingă unde se termină corpul şi unde începe sufletul. Şi cum să fixăm limitele corpului eteric, astral şi mental ? Ele sunt de natură diferită, toată lumea este de acord asupra acestui aspect, dar nimeni nu poate spune cum sunt legate ele, nici să se precizeze ce relaţii unesc procesele de transformare ale sufletului cu acelea ale corpului fizic.
În toate domeniile, totul progresează insesizabil de jos în sus, şi trebuie să ne bucurăm, fiindcă aceasta ne permite să urcăm treptele până în vârf. Ni se întâmplă câteodată să urcăm în paradis: suntem fericiţi, încrezători, dar câteodată ore mai târziu ne prăbuşim şi ne simţim în infern: totul este tristeţe, suferinţă, disperare. Vom vedea mai târziu cum putem urca şi coborî pe această scară de vibraţii: scara lui Iacob.
Lungimile de undă ale vibraţiilor luminoase formează o înşiruire continuă mergând de la cele mai mari (roşu) la cele mai mici (violet) şi, lumina posedând simetria de revoluţie în jurul direcţiei de propagare, lanţul pe care îl formează succesiunea acestor vibraţii este o spirală conică.

Doc3-1

Vârful conului care este echivalentul centrului cercului corespunde unor vibraţii de lungimi de undă scurte, deci frecvenţelor celor mai ridicate. În acest punct se găseşte pacea spirituală, care nu este inerţie, o absenţă de mişcare, ci stare de vibraţii intensă în sânul căreia se realizează activităţile cele mai sublime. În această pace se manifestă spiritul în deplinătate. Conul este simbolul soarelui, este deopotrivă şi al vârfului. Iniţiaţii au ascuns aici mari secrete. Cel care urcă panta unui munte fizic sau spiritual înţelege simbolul soarelui; privirea sa cuprinde de sus întreg spaţiul. Din punct de vedere astronomic, soarele este punctul culminant al universului nostru. Tot ce este bun ne vine de la soare. Dumnezeu se manifestă prin intermediul soarelui şi ne trimite binecuvântările sale.

Ochii sunt legaţi de adevăr. Iisus spunea: „De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat”. Evident, Iisus nu se referea la ochii fizici, ci la ochiul spiritual, al treilea ochi, ochiul mistic datorită căruia putem pătrunde lumea vizibilă şi lumea invizibilă (a se vedea conferinţa: „Prea fericiţi cei cu inimile curate…” – Opere Complete, vol 7). Cei doi ochi ai noştri şi al treilea ochi formează un triunghi, o prismă, datorită căreia curenţii care ne străbat ne întăresc aura şi o fac sensibilă la lumea divină. Dacă pentru moment majoritatea oamenilor nu primesc lumina decât prin ochii fizici, este din cauză că al treilea ochi le este obturat de nişte gânduri şi sentimente inferioare care îi împiedică să perceapă curenţii veniţi de înalt; în schimb, ei primesc curenţii negativi pe care nu îi pot evita pentru că nu au pregătit în ei înşişi nici o protecţie împotriva lor.

Doc4-1

Cel de-al treilea ochi este ca o antenă ce permite captarea mesajelor venite din toate regiunile universului. Putem să ne exersăm în fiecare zi concentrându-ne asupra acestui ochi. Este un exerciţiu bun ce ne permite să avem acces la un plan mai înalt de unde avem o altă viziune asupra lucrurilor.
Să ne închipuim două persoane situate una în interiorul şi alta în exteriorul unei sfere. Cea care este în interior spune că sfera este concavă, cea care este la exterior spune că sfera este convexă, şi ele se ceartă, fiecare menţinându-şi punctul de vedere. Aceste două persoane sunt ştiinţa şi religia; ştiinţa care priveşte lucrurile din afară spune că universul este convex, iar religia care le priveşte dinăuntru susţine că este concav… Dar iată că soseşte o a treia persoană care spune: „Amândouă aveţi şi nu aveţi dreptate: universul nu este nici concav, nici convex, este şi unul şi altul în acelaşi timp”. Iar această a treia persoană care a putut să atingă un alt plan vede lumea în acelaşi timp din afară şi dinăuntru. Ochiul interior sesizează simultan cele două aspecte ale realităţii; trebuie să ne dezvoltăm intuiţia pentru a putea cunoaşte în acelaşi timp interiorul şi exteriorul lucrurilor.
Latura exterioară este domeniul intelectului; latura interioară este cea a inimii, a sentimentului. Când observăm lucrurile din punct de vedere intelectual, le clasăm, le analizăm, dar nu le simţim. În timp ce, dacă observăm din punct de vedere al sentimentului, suntem mişcaţi, impresionaţi, dar nu le cunoaştem aspectul exterior, obiectiv. Nici subconştiinţa, nici conştiinţa de sine nu pot să ne arate întreg adevărul; numai supraconştiinţa sau conştiinţa cosmică este capabilă de aceasta. Subconştiinţa îşi extrage de fapt forţele şi cunoştinţele din profunzi-mea creaţiei unde se găsesc rădăcinile, instictele fiinţei umane; în timp ce conşti-inţa de sine şi le ia din contururile, din aparenţa lucrurilor. Numai un al treilea punct de vedere, care le reuneşte pe primele două, oferă cunoaşterea totală a realităţii. De acum încolo trebuie ca oamenii să înveţe să privească din acest al treilea punct de vedere. Toţi au, mai mult sau mai puţin, nişte idei preconcepute în opiniile lor şi nu este de mirare că în aceste condiţii comit greşeli. În funcţie de gusturile şi tendinţele sale, fiecare vede numai un aspect al realităţii; iată de ce este atât de dificil pentru toţi să se înţeleagă şi să trăiască în armonie.
Să revenim însă un moment asupra diferitelor stări ale conştiinţei care poate nu sunt încă nişte noţiuni foarte clare pentru voi. Pentru a înţelege această problemă, vă va ajunge un exemplu foarte simplu. Imaginaţi-vă că primiţi o lovitură atât de violentă la cap încât leşinaţi. Aţi căzut într-o stare de inconştien-ţă. Datorită îngrijirilor prietenilor voştri, începeţi să vă reveniţi, vă mişcaţi încet fără să deschideţi ochii, fără să fiţi încă conştienţi: sunteţi într-o stare de subconştiinţă. Este exact starea unui om adormit care se agită în somn. După câteva clipe deschideţi ochii şi vă daţi seama că sunteţi întinşi pe jos, înconjuraţi de prieteni, dar fără să vă daţi seama încă de ceea ce vi s-a întâmplat: este starea de conştiinţă. Apoi vă reveniţi complet şi vă amintiţi tot ce vi s-a întâmplat: este starea de conştiinţă de sine. În sfârşit, vă ridicaţi, vă simţiţi restabiliţi, ştiţi că prietenii sunt aproape de voi, că aveţi încă un viitor în faţă, şi sunteţi plini de bucurie, de speranţă şi recunoştinţă, mulţumiţi Domnului: este starea de supraconştiinţă.
Starea de inconştienţă corespunde regnului mineral, subconştiinţa, regnului vegetal, conştiinţa, regnul animal, conştiinţa de sine, regnul uman şi supraconş-tiiţa corespunde regnului îngeresc care este şi cel al Marilor Maeştri şi al Iniţiaţilor. Starea de supraconştiiţă este o stare unde putem sesiza curenţii trimişi de Cer şi fiinţele sale de elită, fiindcă pe pământ există nişte centre mistice unde bărbaţi şi femei recunoscuţi se roagă fără încetare pentru lumina şi fericirea lumii. Din nefericire, un foarte mic număr de persoane primesc aceşti curenţi pentru că ele nu lucrează asupra aurei lor care este cel mai bun conductor, antena ce primeşte aceste unde. Aura este această spirală conică din şapte culori prin intermediul cărora putem să urcăm până la vârf. Conul drept este deci un simbol al ascensiunii către lumea divină. Ca urmare, conul inversat este simbolul lumii infernale pe care a descris-o Dante: cu cât omul este mai vinovat, cu atât mai mult se apropie de baza conului, adică devine mai limitat şi suferă. La baza conului, este limitarea completă… Dar nu-mi place să vorbesc despre acest con inversat, pentru că gândindu-te la el eşti atras să trăieşti stările ce le reprezintă.
Să revenim acum la simbolismul cercului şi al punctului central. Eul Superior este punctul care reprezintă centrul cercului, centrul fiinţei noastre. Este punctul cel armonios. Aici se găseşte pacea. În jurul acestui punct totul este în mişcare. Totuşi, punctul în sine nu este imobil; el pare imobil pentru că aceste vibraţii sunt rapide încât nu îi putem percepe mişcarea. În realitate, pacea este o stare de foarte mare activitate. În cea mai mare parte a timpului, cuvântul „pace” evocă imaginea unui om pe cale să bea şi să mănânce la umbra unui copac frumos… Nu, nu aceasta este pacea; pacea este cea mai intensă lucrare ce poate fi înfăptuită în lume. Dacă ne legăm zilnic conştiinţa de acest punct care se află în noi, în creier sau în plexul solar, vom simţi pacea, şi nici o dificultate sau nelinişte ce o putem avea în viaţa cotidiană nu ne va atinge cu adevărat. În timp ce, dacă conştiinţa noastră se găseşte în afara acestui punct, rămânem expuşi la toate agitaţiile şi nimic din exterior nu ne poate ajuta.
Eu vă dau aceste câteva explicaţii pentru a înţelege că noi studiem simbolul magic prin acest simbol al cercului şi al punctului central. Multe povestiri iniţiatice menţionează aceste cercuri pe care magul le trasează în jurul lui înainte de a începe orice operaţie magică. Aceste cercuri pe care le trasează sunt destinate să îl protejeze de entităţile întunecate care vor să se împotrivească lucrării sale, iar dacă el iese din acest cerc înainte de vreme, se expune unor mari pericole. Or, acest cerc magic trebuie să îl căutăm mai întâi în noi, şi nu afară, fiindcă totul trebuie împlinit în interior înainte de a fi realizat în exterior. Iată de ce cea mai bună protecţie este aura noastră.
Aura este identică atmosferei care învăluie pământul; dacă pământul ar fi lipsit dintr-odată de atmosfera sa, ar rezulta nişte cataclisme îngrozitoare. Asemenea planetei noastre, şi noi avem o atmosferă ce ne păzeşte de pericole. În realitate, această protecţie este dublă: în planul fizic este pielea; iar în planul psihic este aura. Am să vă dau un exemplu. Închipuiţi-vă că v-aţi lovit undeva: pielea s-a învineţit, şi dacă vă atinge cineva, strigaţi. În timp ce, dacă pielea este sănătoasă, nu doare. Ei bine, cu aura este la fel ca şi cu pielea; aura reprezintă pielea noastră spirituală…
Sunteţi miraţi şi nu vedeţi încă nici o legatură între aură şi piele… Dar să trecem repede în revistă principalele funcţii ale pielii: ea ne protejează de impurităţi şi şocuri, permite schimbările între corp şi lumea exterioară, şi în sfârşit este un aparat de sensibilitate care ne arată frigul, căldura etc… Aura posedă aceleaşi funcţii ca pielea, dar la un alt nivel. Dacă ea este puternică, limpede, suntem protejaţi împotriva accidentelor din lumea psihică, în timp ce, dacă ea este şubredă, ştearsă, cei mai mici curenţi negativi o pot străbate pentru a ne face rău şi a ne cauza mari suferinţe.
Multe persoane se plâng: „Când m-a privit, a fost ca şi cum m-a lovit cu un cuţit…”. Dacă ele ar fi lucrat asupra aurei lor, nu li s-ar fi întâmplat nimic. Este foarte important în viaţă să avem o aură în stare bună pentru a fi protejaţi (a se vedea conferinţa: „Aura”, Opere Complete, vol. 6). Am întâlnit multe persoane ale căror probleme de sănătate nu aveau nici o cauză fizică ! Aura lor nu era în stare bună.
A doua funcţie a aurei este de a asigura schimburile dintre astrele exterioare şi astrele care sunt în noi. Dacă aura noastră este impură, întunecată, ea nu poate sesiza curenţii buni, ea nu este capabilă decât să îi capteze pe cei răi. Se spune că există planete benefice şi planete malefice… Atunci, de ce o aceeaşi planetă acţionează benefic asupra unora şi malefic asupra altora ? Foarte simplu: pentru că acela care nu simte decât nişte efecte rele nu are aura pregatită să capteze curenţii buni. În realitate, toate planetele sunt benefice, dar acţiunea lor asupra omului depinde de aura sa. Dacă în aura sa se găsesc culori şi straturi ce nu permit tuturor virtuţilor unei planete să pătrundă, curenţii pe care planeta îi trimite pe pământ se transformă, se sparg şi produc nişte rezultate rele în el. În timp ce, dacă aura sa este pură, limpede şi puternică, influenţele rele sunt neutralizate.
A treia funcţie a aurei este percepţia a tot ce se află în sufletul celorlalţi: datorită ei, putem simţi o persoană ca un curent rece ce ne contractă, sau din contră, ca un curent de lumină şi căldură care ne dilată şi ne bucură, şi mai există încă multe alte impresii.
Starea bună a aurei este cea mai bună protecţie ce există. Toate perturbaţiile produse pe pământ nu ne pot atinge foarte profund dacă avem o aură pură, luminoasă şi puternică, fiindcă această aură este ca o barieră de netrecut rezistentă la toate oscilaţiile, la toate perturbaţiile atmosferice, la ură şi la tulburările de tot felul. Înconjurat de aşa o aură, omul este ca într-o fortăreaţă, şi când în jurul lui oamenii sunt agitaţi, tulburaţi, demagnetizaţi, el este încă plin de iubire şi curaj şi se simte locuit de o lumină interioară. Putem crea cu toţi în jurul nostru această aură puternică prin practicarea unei vieţi pure, prin rugăciune, prin meditaţie, şi mai ales prin exercitarea celor cinci virtuţi: bunătatea, dreptatea, iubirea, înţelepciunea, adevărul. Fiecare virtute produce o culoare specială şi, toate împreună, dau aurei noastre o bogăţie şi o splendoare inexprimabilă.
Din punct de vedere filozofic, centrul reprezintă inima. Este interesant de remarcat că, într-un anumit număr de limbi, cuvântul „inimă”, „leu” şi „iubire” au aceeaşi rădăcină. În ebraică la inimă se spune „lev” şi la leu „lavi”; în bulgară şi rusă, la leu se spune „lev” şi la iubire „liubov”, rădăcina care se regăseşte în englezul „love”, şi germanul „liebe” etc… care semnifică de asemenea iubire. Cunoaşteţi desigur legătura existentă între iubire şi inimă… În ceea ce priveşte leul, el este semnul zodiacului atribuit în mod tradiţional inimii. Simbolul cercului cu centrul său reprezintă deci ochiul, dar şi inima care trimite sângele în organism.
Dacă simţim iubire pentru o fiinţă, vedem în ea nişte calităţi minunate. Dacă pierdem această iubire, nu mai vedem nici una dintre aceste calităţi, şi totuşi fiinţa respectivă rămâne aceeaşi. Inima este deci cea care ne deschide sau închide ochii. Dacă vrem să ne cunoaştem aproapele, trebuie să avem iubire pentru el. Oamenii vor să cunoască fără să iubească; este imposibil. Nu putem cunoaşte fiinţele decât dacă le facem să se deschidă şi să se lumineze datorită căldurii iubirii. Se întâmplă pentru toate la fel în viaţă. Aici este secretul magic: să iubeşti. Cărţile ne dau cunoştinţe enorme, dar numai iubirea noastră este cea care decide natura dezvăluirii secretelor. Dacă vrem să înţelegem astrologia, trebuie să iubim astrele şi ele ne vor vorbi; dacă vrem să ştim ce sunt pietrele preţioase, să le iubim pentru că numai iubirea noastră le poate face să vorbească. Cunoştinţele nu pot să ne aducă acea fericire şi acea împlinire la care inima şi sufletul nostru aspiră. Numai iubirea ne satisface şi ne dă fericirea. Solomon cunoştea toate aceste ştiinţe, este spus chiar în Biblie că în acest domeniu nimeni nu se compara cu el. Totuşi, Solomon a sfârşit prin a spune că totul este deşertăciune. El avea sute de femei pe care le studia foarte bine, dar nu a înţeles iubirea pentru că iubirea nu vine în acest fel.
Există patru modalităţi de a analiza iubirea: ea se poate mânca, se poate bea, se poate respira, se poate şi trăi în ea. Cei care se hrănesc cu iubire rămân în planul fizic, si nu pot fi satisfăcuţi pentru că se mulţumesc cu plăceri inferioare. Cei care beau iubirea gustă plăceri mai puţin grosiere, dar sunt încă cufundaţi în gelozie şi satisfacţiile planului astral. Cei care au reuşit să atingă regiunile planului mental: anumiţi filosofi, scriitori, artişti, respiră iubirea, şi iubirea le alimentează fără încetare inspiraţia. Cât despre cel care trăieşte în iubire, în latura subtilă şi eterică a iubirii, acesta o posedă ca lumină în spirit, ca şi căldură în inimă, şi el poate răspândi această lumină şi căldură asupra tuturor fiinţelor care îl înconjoară. Cel care trăieşte în această iubire posedă totul.
Iubirea este comparabilă cu apa care curge din munţi. Când Hristos a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, el vroia să spună: „Eu sunt izvorul de unde provine adevărul, eu sunt albia râului unde curge apa, şi eu sunt apa însăşi care este viaţa, care este iubirea…”. Izvorul râului este deci adevărul. Calea, albia unde curge acest râu, este înţelepciunea. Iar apa, adică viaţa, care udă pietrele, plantele şi potoleşte setea animalelor şi oamenilor, este iubirea. Trebuie să iubim pentru că iubind lăsăm acest râu, această apă a vieţii adevărate, să ne străbată. Atunci când această apă ne străbate, binecuvântările coboară asupra noastră.
Regnul mineralelor este reprezentat în noi de sistemul osos, deci iubind pietrele, ne întărim scheletul corpului. Iubind plantele, ne îmbunătăţim sistemul muscular; iubind animalele, ne îmbunătăţim sistemul circulator; iubind oamenii, ne întărim sistemul nervos; iubind îngerii, fiinţele superioare din lumea invizibilă, ne ameliorăm aura, organele noastre spirituale.

Polarizarea se manifestă peste tot în natură. Fiecare lucru are un pol pozitiv şi un pol negativ, şi în om de asemenea, totul este pregătit pentru ca celulele să se plaseze în mod armonios: polul lor pozitiv în faţa polului negativ al celulei vecine, şi invers. În această stare ne simţim perfect (fig. 1), în timp ce o perturbaţie în polarizarea normală a celulelor produce unele indispoziţii, boli (fig. 2). Astfel anumite sentimente ca frica, furia, ura, deranjează brusc organiza-rea armonioasă a particulelor. Câteodată lucraţi liniştiţi şi deodată, fără nici o cauză aparentă, vă simţiţi foarte slăbiţi. A trecut un curent ce v-a perturbat magnetismul sau v-aţi gândit în mod inconştient la ceva care a tăiat legăturile.

Doc5-1

Curentul care ne străbate trebuie să magnetizeze celulele în aşa fel încât să le polarizeze în mod convenabil. Iată de ce se utilizează magnetismul pentru vindecarea anumitor boli. Dar dacă un magnetizor operează fără să ştie bine ce face, lasă bolnavului senzaţia că este mai obosit ca înainte. Pentru a magnetiza fiinţele, trebuie să fii neprihănit şi plin de iubire; iată magnetizarea veritabilă.
Putem de asemenea să ne magnetizăm pe noi înşine zilnic, făcând de exemplu exerciţiile de gimnastică ce vi le-am arătat. Poate că unii dintre voi vor simţi o anumită teamă şi vor spune: „Această metodă este bună pentru orientali, dar nu şi pentru occidentali”. Vă voi răspunde că aceste metode au fost încercate şi experimentate. Anumite practici orientale pot fi funeste (Funest = trist, funebru, sinistru) pentru occidentali, dar exerciţiile arătate sunt simple şi asimilabile pentru toţi fără vreun pericol, aşa cum sunt pâinea, apa şi aerul.
Cea mai bună modalitate de a ne conserva însă magnetismul este a ne lăsa pătrunşi numai de nişte elemente armonioase, de aceea trebuie să evităm pe cât posibil să ne lăsăm antrenaţi de stări pasionale. V-am vorbit deja de acea frontieră ce o avem în noi, diafragma, care stabileşte o separare între stomac, intestine, organele genitale pe de o parte, şi plămâni, inimă şi creier pe de altă parte. Într-un plan mai subtil, plexul solar (despre plexul solar, citiţi: „Misterele celor doi peşti şi a celor cinci pâini” şi „Picioarele şi plexul solar”, Opere Complete, vol. 6) este cel care joacă rolul de frontieră. Trebuie s-o ştiţi cu scopul de a-l pregăti să-şi asume într-adevăr acest rol, în caz contrar toate elementele negative produse de pasiunile noastre ne vor invada mentalul. Cel care a învăţat să-şi întărească plexul solar poate să se protejeze de tot felul de neplăceri, şi special dacă a lucrat de asemenea să-şi purifice sângele, fiindcă un sânge pur poartă în el nişte elemente capabile să regenereze organismul. Nu cunoaştem încă toate posibilităţile plexului solar pentru că gândurile, sentimentele şi faptele noastre, perturbându-ne polarizarea celulelor, nu încetează să îi limiteze acţiunea. Vom avea un plex solar activ şi puternic numai dacă vom atrage în noi particule pure, luminoase ce îi vor întări puterea de protecţie.
Unul din mijloacele cele mai eficace pentru atragerea acestor particule este iubirea, iubirea dezinteresată pentru toţi oamenii, gândindu-ne că sunt fraţii noştri şi că trebuie să îi ajutăm fără a aştepta cea mai mică recompensă. De ce ? Pentru că noi avem deja recompensa; este acea dilatare interioară, acea căldură, acea inspiraţie ce ne copleşeşte atunci când iubim. Aici se află o mare recom-pensă: nu există una mai mare în viaţă. Gândurile noastre sunt atunci ca un râu, ca un izvor de apă vie. Oamenii caută întotdeauna recompense, dar cel care a înţeles secretul iubirii nu caută recompense; el oferă gratuit pentru că trăieşte fără încetare într-o fericire ce depăşeşte orice imaginaţie. El înoată în bucurie, radiază, şi astfel câştigă încrederea multor prieteni. Unde găsiţi mai mare recompensă ca aceasta ? În timp ce, aceia care se angajează în certuri şi discuţii interminabile pentru cele mai mici lucruri nu pot calcula pierderile şi pagubele ce urmează: ei îşi pierd liniştea, bucuria, sănătatea şi prietenii.
Eu ştiu că foarte puţini mă vor înţelege pentru că, pentru a mă înţelege, trebuie să fii deja pregătit. Majoritatea oamenilor trăiesc în combinaţii şi calcule, ei nu pot să facă nimic gratuit, gândind că este o pierdere de timp, de forţe şi energie. Numai adevăraţii copii ai Domnului ştiu care este adevărul; ei acceptă să fie luaţi peste picior, să li se critice naivitatea şi chiar neîndemânarea, ei preferă să trăiască această viaţă reală de bucurie şi fericire, mai degrabă decât să posede toate bogăţiile pământului ce nu aduc nici o satisfacţie interioară profun-dă. Făcând această alegere, preferând iubirea care aduce împlinire vieţii, ei nu s-au înşelat. Puteţi să mă credeţi, aceste lucruri au fost verificate de mii de ori de către Iniţiaţi. Iată de ce noi, discipolii unui Mare Maestru, trebuie să lucrăm cu iubire. Noi am primit în mod gratuit, trebuie să oferim tot la fel. Recompensa noastră este bucuria şi fericirea de a vedea în jurul nostru nişte chipuri surâzătoare, nişte ochi strălucitori, nişte inimi mărite, nişte voinţe pregătite să îndeplinească fapte măreţe, nişte minţi deschise pentru a înţelege şi a studia. Spuneţi-mi, unde am putea găsi o mai mare recompensă ?
Simbolul Doc8ne spune că trebuie să urcăm zilnic pe piscurile munţilor spirituali. Când suntem foarte sus, presiunea exterioară (altfel spus, condiţiile materiale) scade, în timp ce aceea a spiritului creşte. Spiritul şi materia au fiecare o existenţă reală. Dar nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de materie fiindcă ea există; spiritul există şi el realmente, dar ca să îi simţim prezenţa, trebuie să ne unim cu el. Atmosfera este compusă din nişte straturi de diferite naturi; în păturile joase se găsesc praful, microbii, putrefacţia, dar cu cât urcăm, cu atât mai mult pătrundem în nişte regiuni unde aerul este pur. Cei care au lucrat pe piscurile munţilor înalţi povestesc că, acolo sus, ai o altă viziune a lucrurilor. Unii îşi uită chiar şi naţionalitatea, rasa; ei se simt deasupra tuturor meschinăriilor ce îi separă pe oameni. Nu trebuie însă să aşteptăm să avem ocazia să urcăm pe culmi pentru a ne îmbunătăţii punctul de vedere asupra existenţei, trebuie zilnic să ne înălţăm cu ajutorul gândului până la regiunile sublime ale fiinţei noastre. Fiindcă şi noi, ca şi atmosfera, suntem constituiţi din diferite zone, din ce în ce mai pure, populate de o multitudine de creaturi. Noi ne credem mereu aceiaşi… Ce greşeală ! Când una dintre aceste creaturi se manifestă în noi, când alta… Sunt o mulţime ! Trebuie să ştim că unele dintre aceste creaturi nu pot să ne urmeze când ajungem să urcăm foarte sus, pentru că nu pot respira sau trăi deasupra unei anumite altitudini, aşa cum anumiţi microbi nu pot rezista peste anumite temperaturi. Cu cât urcăm, cu atât mai mult ne eliberăm, pentru că la fiecare pas făcut spre înălţimi, câteva creaturi inferioare ne părăsesc şi cad din nou la nivelul lor obişnuit. Numai câteva entităţi se agaţă de noi până sus: sunt entităţile orgoliului. Toţi Iniţiaţii o ştiu: orgoliul este asemănător unui lichean care poate exista până la cele mai ridicate culmi. Trebuie să ne obişnuim să ne înălţăm cu ajutorul gândului. Atunci când ne rugăm şi medităm, urcăm. Putem de asemenea să ne înălţăm prin strădaniile depuse ca să ne îndreptăm. Iar dacă vă spun: „Urcaţi” sau ca mai înainte: „Apropiaţi-vă de centrul cercului”, este acelaşi lucru, deoarece imaginea vârfului au aceeaşi semnificaţie. În natură nu există nici sus, nici jos, nici dreapta, nici stânga. Aceste expresii semnifică pur şi simplu nişte vibraţii „rapide” şi nişte vibraţii ”lente”, nişte vibraţii intense, nişte vibraţii slabe. Înaltul, înăuntrul corespund unor vibraţii rapide; lumea de jos, exteriorul corespund unor vibraţii lente. Gândurile, sentimentele, faptele pot fi de asemenea situate pe această scară de vibraţii. Avariţia, gelozia, senzualitatea, furia, invidia au nişte vibraţii lente, slabe… Veţi spune că frica nu este lentă, ci rapidă. Da, în exterior, dar în interior ea paralizeaza gândurile şi face imposibilă acţiunea. De câte ori în cursul unui incendiu nu s-au văzut oamenii precipitându-se în foc, în loc să fugă ! Creierul lor nu mai funcţionează. Din contră, gândurile şi sentimentele armonioase fac acţiunea uşoară, rapidă, eficace.

Maestrul Peter Deunov a scris o carte despre culori. În ea explică că îngerii se ocupă de culori şi că tot ce se întâmplă în natură se realizează cu ajutorul culorilor care lucrează în plante, animale şi oameni. Am citit multe lucrări în această carte unde se spune şi că anumite versete din Biblie, când le pronunţăm, creează anumite culori în jurul nostru şi că, datorită acestor culori, se pot vindeca bolnavii citind aceste versete lângă ei. Îmi aduc aminte că în Bulgaria muftii turci vindecau bolnavii citindu-le versete din Coran.
Maestrul spunea: „Voi vreţi să obţineţi toate secretele naturii, dar ea este vie, vă cunoaşte, ea ştie de câte ori aţi fost nerecunoscători, şi se ascunde de voi. Fiindcă natura îi distrează pe oamenii obişnuiţi, îi instruieşte pe discipoli, dar numai în faţa înţelepţilor îşi dezvăluie secretele. Fiecare lucru în natură are o formă, un conţinut şi un sens. Forma este pentru oamenii obişnuiţi, conţinutul pentru discipoli şi sensul profund pentru Iniţiaţi”.
Mulţi pretind că pătrund marile mistere ale naturii, dar nu este atât de uşor. Este necesar o întreagă pregătire, iar aceasta nu se poate face decât prin exerciţiul celor cinci virtuţi: bunătatea care ne permite să ne deplasăm şi, păşind pe calea Iniţierii, să observăm şi să întâlnim toate lucrurile frumoase create de Dumnezeu; dreptatea care ne dă posibilitatea de a acţiona şi a crea opere minunate cu mâinile noastre; iubirea care ne inspiră cuvintele însufleţi-toare, care ne dă bucuria de a gusta tot ce este mai plăcut în natură, simţindu-ne mereu hrăniţi şi cu setea potolită; înţelepciunea care ne deschide urechile spirituale datorită cărora vom putea într-o zi să auzim armonia sferelor şi să înţelegem cuvântul divin; adevărul care dă toate posibilităţile să ne îndreptăm, să ne orientăm, să găsim ce căutăm, să contemplăm frumuseţea naturii şi chipul Batrânului dintre Bătrâni, Misteriosului dintre Misterioşi: Ain Sof, despre care vorbeşte Cabala.
Este uimitor că majoritatea oamenilor cer să pătrundă misterele celei mai mari Iniţieri fără să pună nimic în practică, fără să facă nici un sacrificiu, nici un efort pentru a se stăpâni. Pentru acest motiv secretele naturii sunt pentru ei pecetluite cu şapte peceţi. Să nu uitaţi niciodată cuvintele Maestrului Peter Deunov: „Natura îi distrează pe oamenii obişnuiţi, îi învaţă pe discipoli, şi numai în faţa înţelepţilor îşi dezvăluie secretele”.

Aveam de asemenea intenţia să vă dau azi câteva explicaţii din punct de vedere frenologic. Priviţi această schemă a capului:

Doc6-1

Conturul 1 se împarte el însuşi în două părţi: prima corespunde gustului pentru lucruri concrete, pentru ştiinţă, şi a doua jumătate, partea de sus a frunţii, corespunde interesului pentru lucruri abstracte, filozofia.
Conturul 2 corespunde iubirii pentru ceilalţi, bunăvoinţei, altruismului, tendinţelor umanitare.
Conturul 3 corespunde iubirii pentru Dumnezeu, devoţiunii, veneraţiei fiinţelor superioare. Conturul 4 indică constanţa în convingeri. Dacă această parte a capului este prea dezvoltată în raport cu celelalte, aceasta indică faptul că persoana va prefera să moară decât să renunţe la ideile sale.
Conturul 5 corespunde iubirii de sine, stimei pentru propria persoană.
Conturul 6 corespunde iubirii pentru casă, pentru patrie.
Conturul 7 corespunde iubirii pentru copii, pentru familie.
Conturul 8 corespunde instinctelor.

Se spune că Paradisul era o grădină plantată cu arbori şi populată cu animale de toate felurile. În această grădină, Eva a fost prima botanistă a umanităţii pentru că se ocupa de plante, de flori, şi Adam primul zoolog, el a dat numele animalelor.
Din punct de vedere ezoteric, soarele reprezintă primul om: Adam, iar luna, prima femeie: Eva. Se spune în Facerea că Eva a ieşit dintr-o coastă de-a lui Adam, ceea ce este adevărat şi din punct de vedere al simbolismului astrologic, pentru că o parte din cercul soarelui dă luna (fig. 3). Soarele este principiul masculin, şi luna principiul feminin. Unirea acestor două principii l-a dat pe Mercur, (fig.4) copilul soarelui şi al lunii. Dar Mercur nu este primul copil al lui

Doc7-1

Adam şi al Evei; înaintea lui au fost Cain (Marte) şi Abel (Venus). Soarele şi luna sunt cele două principii masculin şi feminin care se unesc pentru a da naştere la patru elemente. Pentru alchimişti, unirea soarelui cu luna este simbolizată prin semnul lui Mercur. Acest semn conţine şi reprezintă cele patru elemente: două elemente masculine şi două elemente feminine. Luna reprezintă apa; soarele , focul; + este semnul unirii, pământul; iar Mercur însuşi reprezintă aerul.
Se mai poate da încă o interpretare a acestui simbol al soarelui. Imaginaţi-vă o portocală: coaja portocalei este înţelepciunea, ceea ce mâncăm este iubirea, iar sâmburii pe care îi plantăm după aceea sunt adevărul (a se vedea conferinţa despre suflet, Opere Complete, vol.8).
Străduiţi-vă să trăiţi zilnic în iubire, fiindcă ea vă va permite să vă înălţaţi până la vârf. Iubirea voastră vă va determina destinul, pentru că veţi atrage mai devreme sau mai târziu tot ceea ce iubiţi. Spuneţi că aţi iubit multe lucruri până acum şi că nu au venit la voi… Dar vor veni ! Ceea ce posedaţi acum, este ceea ce aţi iubit altadată, în încarnările voastre anterioare. Dacă iubirea voastră se îndreaptă spre lumea spirituală, cu atât mai bine, pentru că acolo unde este iubirea voastră, veţi fi şi voi într-o zi. Atunci, atenţie la iubirile ce vă pot duce în infern. Da, să nu uitaţi niciodată aceasta: destinul vostru depinde de iubirea voastră.

Încheind acum această mică prezentare, vă doresc din toată inima să aprofundaţi cele câteva adevăruri pe care vi le-am expus cât mai simplu. Am făcut-o sub această formă pentru a nu fi înşelaţi de aparenţe, dorindu-vă ca, dincolo de îmbrăcămintea simplă a cuvintelor, să găsiţi soluţii la problemele voastre, în loc să vă risipiţi în detaliile vieţii. Doresc să urcaţi mai des, cât mai des posibil, pe acest munte sacru, muntele solar, de unde veţi avea posibilitatea să îmbrăcaţi un orizont foarte vast. Uniţi prin legăturile iubirii spirituale, vom face toţi împreună o experienţă şi veţi simţi că viaţa voastră se transformă zi de zi.

Fie ca râul de apă vie să ude arborii şi florile grădinii voastre interioare !

Un minut de meditaţie.

PUTERILE IMAGINAŢIEI


Aïvanhov-241x300

Conferinţă

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

                          Toată lumea îşi imaginează, visează, doreşte… Când se declanşează această capacitate, se succede o întreagă serie de imagini, antrenând-o una pe cealaltă, prin asociere. Şi pentru că toată lumea imaginează, toată lumea crede că ştie ce este imaginaţia. Nu. Adevărata imaginaţie, aşa cum o concep Iniţiaţii şi cu care lucrează, este un fel de ecran situat la limita dintre lumea vizibilă şi cea invizibilă, pe care pot veni să se reflecte obiecte, entităţi, care de obicei scapă conştiinţei noastre. La unele fiinţe foarte evoluate şi care ştiu să-şi orienteze imaginaţia, aceasta primeşte, înregistrează multe lucruri, pe care ei le exprimă, apoi, mult mai târziu, şi observăm că ceea ce ei au imaginat astfel, nu era o invenţie a lor, ci că au captat realităţi încă nemanifestate în planul fizic. Dacă omul ştie cum să lucreze asupra gândurilor şi sentimentelor sale, el poate ajunge să-şi purifice în asemenea măsură mentalul, încât imaginaţia sa devine limpede, o pură transparenţă, şi el începe să vadă; la acest nivel, imaginaţia şi viziunea sunt una.N-aţi înţeles nimic, nu-i aşa ? (Râsete) Nici eu ! (Râsete) E atât de complicat, atât de obscur, atât de… transcendental ! Vai, vai vai, dacă nu vă explic nu va fi mare lucru în capul vostru.
Mi se pare că această pagină vorbeşte de imaginaţie. Oare mă înşel ? (râsete) Dar ce este această afurisită de imaginaţie, care este atât, atât, atât de reală, de vie, actuală; tot timpul nu facem decât să ne imaginăm. Chiar şi imaginaţia mea lucrează acum, când vă vorbesc. Iar ce vă imaginaţi voi, Dumnezeu ştie ! (râsete) Acest subiect este de neînchipuit. Şi o să vedeţi imediat că psihologia este departe, foarte departe de a cunoaşte ceva în privinţa acestui afurisit dar de la Dumnezeu, de care nu trebuie să abuzăm. Este un dar de la Dumnezeu, este adevărat, dar nu trebuie să abuzăm de el. Şi ce fac oamenii cu imaginaţia ! Dacă vă voi explica acum, veţi fi uimiţi şi nu bănuiţi măcar ce este legat de cuvântul «imaginaţie». Toată viaţa este legată de cuvântul «imaginaţie». Chiar şi eu, pentru a înţelege ce este această capacitate – pentru că fiinţa umană posedă multe capacităţi, ca memoria, inteligenţa, judecata şi încă alte lucruri, de a simţi emoţii, de a acţiona, până la infinit… Toate aceste posibilităţi, aceste capacităţi nu le poţi enumera.
Dar ce este imaginaţia ? Mai întâi este o imagine. Imaginaţia este o capacitate care crează imagini. Ei da, dar aceste imagini, cum le putem crea ? Nu putem crea imaginile. Trebuie mai întâi să avem un contact cu anumite imagini, mai întâi în planul fizic. Ca de pildă, mai întâi, ochii: ei sunt pregătiţi, cu retina, pentru a înregistra imagini din planul fizic. Tot ce vedem ca forme, culori, volume, ca distanţe… Asta sunt mai întâi imaginile, care se înregistrează pe retină şi apoi, desigur, ele trec în creier în aşa fel încât vedem acele lucruri. Ne imaginăm că le vedem. Ei da, dar oare aceste imagini care sunt înregistrate pe retină, se înregistrează şi în altă parte, ca să le putem face să revină, să ne folosim de aceste imagini, pe care le-am avut, de pildă în trecut ? Aaa, acesta este un alt domeniu, unde se află memoria universală. Fiecare lucru pe care ni-l imaginăm se înregistrează nu numai pe retina noastră, adică pe creier, ci şi pe o altă substanţă, care este răspândită în întreaga lume; aceasta este o chintesenţă atât de subtilă… Este un domeniu unde totul este înregistrat, de la începuturile universului şi până la sfârşit, toate evenimentele. Şi dacă avem această capacitate, de care am să vă vorbesc, de a putea vedea aceste imagini care sunt înregistrate… Acest domeniu se numeşte Cronica Akasha: este o bibliotecă, sunt arhivele universale, tot ce se petrece pe pământ, în apă, în aer, în Soare, în lumină, în latura eterică, totul este înregistrat; sunt arhivele la care Inteligenţa Cosmică s-a gândit pentru a-i ajuta pe oameni într-o zi, când vor avea nevoie să cunoască originea lucrurilor, să poată arunca o privire, să poată descifra tot, cunoaşte totul, originea lor şi fazele prin care a trecut omul. Este de neînchipuit ! Şi apoi, desigur, deasupra acestor imagini, sunt încă alte clişee, care se află în lumea mentală, de data aceasta sub forma simbolurilor şi ideilor. Şi aici totul este înregistrat, dar sub o altă formă, condensată, ca de exemplu, un întreg copac, care este imens, care cântăreşte mult, care este mare, să poată fi micşorat, redus la o sămânţă, la o grăunţă, un sâmbure. Aşadar, natura a făcut lucrurile în acest fel, pentru a uşura tot, ca omul să poată cunoaşte tot, să dezvolte tot şi să se manifeste în întregime aşa cum este în realitate în lumea divină.
Şi acum, ce este imaginaţia ? Deci, este exact ca în ochi, există un ecran; este un ecran pe care se reflectă lucrurile: imaginile, lucrurile, obiectele din exterior se reflectă în retină. Este exact ca în cazul cinematografului: există un ecran şi undeva un aparat care proiectează imaginile pe acest ecran şi vedem mişcările, vedem culorile. Iar cei care văd, care privesc, reacţionează după sentimentele, emoţiile, temperamentul lor. Ca, de pildă, atunci când proiectezi în faţa unor copii un film unde este, de exemplu, un lup sau un crocodil care se apropie să muşte pe cineva, toţi ţipă pentru a-l avertiza, pentru a-l salva, crezând că este realitatea, copiii. S-a văzut lucrul acesta, este amuzant, e adorabil să-i vezi pe copii vrând să salveze persoana şi ţipă toţi, urlă.
Aşadar, acum, ce este imaginaţia ? Aaa, ea nu este doar ecran; există un ecran, dar există şi imaginile. Trebuie să facem o distincţie, iar oamenii nu ştiu să discearnă. Ei amestecă tot; ecranul este ceva pe care se reflectă lucrurile, dar imaginile vin din altă parte. Există cineva sau ceva care proiectează. Deci, amândouă (elementele) formează imaginaţia. Imaginaţia este un ecran şi în acelaşi timp nişte imagini care vin de undeva. Şi acum, cum este ceva deja dat, înnăscut, de la o vârstă fragedă, copiilor le place să viseze, să-şi imagineze şi să rămână aşa, nemişcaţi. Ei petrec mult timp într-o stare de imaginaţie. Este o capacitate foarte dezvoltată, mai ales la femei. Este o capacitate absolut necesară, indispensabilă, utilă, benefică, importantă. Iar apoi, când voi aborda acest subiect din punct de vedere iniţiatic, ezoteric, veţi vedea ce putere a dat Dumnezeu imaginaţiei. Foarte puţini oameni îşi dau seama de puterea imaginaţiei. Aşadar, spuneam că această capacitate este mult mai dezvoltată la femeie. De ce ? Pentru că femeia, fiind mult mai aproape, mai legată de sentiment, de inimă, de emotivitate, (la ea) această imaginaţie este mai vie, mai puternică. La bărbat, dat fiind că el este mai puternic ??? în domeniul voinţei şi intelectului, imaginaţia este şi ea viguroasă, puternică, dar la poeţi, la mistici, la unii oameni religioşi ; dar, în general – eu vorbesc la modul general. Iar pentru a vă arăta, pentru a vă arăta de ce este aşa… Este aşa pentru că în trecut femeia era foarte îngrădită, limitată, împovărată şi nu i se permiteau prea multe. Bărbatul primise toate drepturile de a face orice, dar femeia nu. Femeia trebuia să fie castă, virgină, pură şi nu putea să-şi permită tot felul de lucruri pe care bărbaţii şi le permiteau. Şi atunci, biata femeie, care avea aceeaşi structură, aceleaşi nevoi, acelaşi necesităţi ca şi bărbatul, de a iubi, de a fi tandră, delicată, ei nu i se îngăduia şi nu trebuia să arate ce se petrece în ea. În felul acesta, toate femeile s-au dezvoltat în domeniul imaginaţiei, pentru a putea gusta, pentru a putea avea şi ea anumite senzaţii, anumite satisfacţii, chiar şi în domeniul sexual, pentru că dacă exterior făceau ceva, dacă îşi permiteau ceva, erau lapidate, masacrate, erau pedepsite. De aceea, aflându-se timp de secole în această stare, femeile şi-au dezvoltat stăpânirea de sine; femeia cea mai slabă are puterea să se domine în acest domeniu, să nu arate nimic, deşi arde de iubire, în timp ce bărbatul nu s-a dezvoltat în acest domeniu: totul este aparent, totul este vizibil, totul este manifestat, în timp ce femeia, e formidabil ce puteri a reuşit să dezvolte, secole de-a rândul ! Şi chiar, întrucât ea nu prea putea să se satisfacă exterior şi ardea şi ea de dragoste ca toţi oamenii, ea şi-a dezvoltat imaginaţia. Şi prin această imaginaţie, putea avea satisfacţia deplină – până la orgasm, cum spun gurile rele. Iar bărbaţii nu sunt atât de puternici şi de tari, deşi asta se poate întâmpla cu unii.
Iar acum, de ce Ştiinţa intiţiatică, vorbind despre bărbat şi despre femeie, de aceste două principii, receptiv şi emisiv, se spune în Biblie că femeia a fost creată dintr-o coastă a lui Adam ? E curios, nu ? Deci este o parte din bărbat, o bucată din bărbat. Şi de ce o coastă, de ce nu altceva ? Ei au ales o coastă, pentru că o coastă este Luna. O coastă este Luna – crescătoare sau descrescătoare, aşa. Aaa, deci Luna este femeia, iar Soarele, care este întreg, este bărbatul. Deci femeia este o parte din bărbat. Curios lucru ! Şi cum arabii, turcii, sunt mult mai mult pentru Lună decât pentru Soare, ei au pus Luna pe simbolurile lor.
Dar dacă mergem acum să căutăm latura profundă a acestei chestiuni, mai ales la kabbalişti şi la alchimişti, vom descoperi că alchimiştii nu vorbeau decât de Soare şi de Lună. Ei da, dar ce înţelegeau ei pin aceste două simboluri ? Iar în Kabbală se vorbeşte mereu de Tipheret şi de Iesod. Tipheret era Soarele, Iesod era Luna; deci nu exista decât Soarele şi Luna, Soarele şi Luna, Soarele şi Luna peste tot: principiul masculin şi principiul feminin. Ca să vă fac acum să înţelegeţi ce subînţelegeau alchimiştii, kabbaliştii prin aceste două cuvinte, am să vă revelez că nu erau nimic altceva decât imaginaţia, principiul feminin; capacitatea de a imagina era deci femeia. Imaginaţia este femeia noastră. Iar voinţa noastră, împreună cu intelectul sunt bărbatul. Deci prin gând, prin voinţă, acţionăm asupra imaginaţiei, dându-i cutare sau cutare imagine, modelând-o, şi atunci apar copii. Iată, deci, secretul kabbalistic, alchimic al Soarelui şi al Lunii. Luna este imaginaţia noastră, femeia noastră şi noi trebuie să creăm copii celeşti, angelici, în loc să creăm monştri, ca astăzi: neştiind ce este imaginaţia, oamenii crează monştri, lucruri îngrozitoare, înspăimântătoare, pentru că nefiind conştienţi, nefiind luminaţi, se lasă în voia impulsurilor mâniei sau invidiei sau urii, şi imaginaţia începe să formeze, să urzească, să creeze imagini. Şi ce sunt aceste imagini ? A, aceste imagini sunt făpturi vii, care se duc în spaţiu, dotate cu puterea de a face bine sau rău, după chintesenţa cu care au fost impregnante. Deci, tot ce formează imaginaţia, sunt făpturi vii, care pleacă în spaţiu şi fac, produc stricăciuni. Pentru că, să presupunem că resimţeam mânie, resimţeam ură, eram într-o stare distructivă, atunci impregnăm aceste imagini cu o chintesenţă diabolică, vie şi toate stricăciunile pe care gândurile noastre, închipuirile noastre au reuşit să producă se întorc într-o zi asupra noastră şi suntem doborâţi şi suntem pedepsiţi şi suntem nefericiţi, fără a şti de unde ne vine asta. Sunt copiii noştri, pe care i-am creat, care au produs stricăciuni şi după legea cosmică, suntem mereu răspunzători. Iată adevărata cunoaştere a Învăţăturii Marii Fraternităţi Albe Universale. Fără această ştiinţă, fără această cunoaştere, fără această adevărată bogăţie iniţiatică, oamenii sunt pierduţi ! Ei sunt părăsiţi, sunt slabi, sunt striviţi, sunt cu adevărat jalnici, pentru că inconştient, sub impulsul senzaţiilor lor diabolice, ei sunt pe cale de a se distruge. Ei trebuie luminaţi, trebuie să li se arate răspunderea (pe care o au), că nu au dreptul să facă asemenea lucruri; trebuie să cunoaştem natura lucrurilor. Deci, imaginaţia are cele mai mari puteri ale realizării. Spiritul nu poate nimic; intelectul, voinţa omului nu poate nimic fără imaginaţie. De ce ? Vă explic exact: pentru că imaginaţia este legată de materie, iar intelectul este legat de spirit. Iar spiritul nu poate nimic asupra materiei, dacă materia nu este prezentă, pentru a se supune; atunci spiritul poate face tot, prin intermediul materiei. Dar el, singur, nu poate nimic, nici măcar ridica o foiţă de ţigară. Şi am explicat acest lucru în alte conferinţe, despre domeniul spiritist: că spiritul care este prezent – şi este mult spirit – nu poate să ridice nimic, să deplaseze fără ca mediumul să furnizeze o materie psihică şi graţie acestei materii, spiritele pot să demoleze casa.
Aşadar, imaginaţia nu este altceva decât mijlocul prin care spiritul poate realiza lucrurile în planul fizic, în planul material şi chiar în planul astral. Şi în acest fel, Iniţiaţii, care cunosc aceste lucruri, reuşesc să schimbe, să amelioreze, să transforme, să înfrumuseţeze, să sublimeze multe lucruri inferioare, dezgustătoare, prin puterea imaginaţiei. Ocupându-se să imagineze lucruri celeste, lucruri frumoase, lucruri pure, imaginaţia lor se aşterne pe treabă şi realizează lucrurile în planul fizic. Imaginaţia este atotputernică. Desigur, nu este atât de rapid, ca timp, dar aşa se petrec lucrurile. Dacă ştiţi să vă dominaţi imaginaţia, dacă lucraţi conştient cu imaginaţia voastră, supraveghind-o, orientând-o, dominând-o, aveţi puterea asupra materiei şi, mai devreme sau mai târziu, veţi comanda celor patru elemente.
Iată ce vă revelez astăzi. Este purul adevăr. Nu inventez nimic. Iar dovada că imaginaţia este un ecran, care primeşte şi în acelaşi timp o putere ??? care primeşte imaginile din altă parte, pe care ni le trimit alte spirite, alte entităţi… Atunci putem descoperi gradul de evoluţie al fiecărui discipol. Să presupunem ca nu sunteţi stăpân pe propria imaginaţie, vă lăsaţi imaginaţia pradă la orice şi alte entităţi vin să se instaleze, să se folosească de ea şi atunci apar tot felul de lucruri, de imagini senzuale, abracadabrante, urâte, tot felul de lucruri cleioase, fără să vă daţi seama că v-aţi lăsat imaginaţia în slujba altor entităţi indezirabile. În timp ce, dacă sunteţi conştienţi, vă puteţi lăsa imaginaţia condusă, ghidată modelată de spiritele luminoase ale naturii, îngeri, arhangheli şi divinităţi; sau discipolul sau Iniţiatul lucrează, el însuşi, pentru a însufleţi, a folosi (imaginaţia) şi a realiza lucruri extraordinare. Deci, totul depinde de gradul de evoluţie. Cei care sunt prea jos, prea jos, prea jos, nici măcar nu ştiu ce este imaginaţia; imaginaţia lor este în slujba tuturor entităţilor diabolice; tot timpul nu se gândesc decât la aspectul sexual: se masturbează, îşi imaginează; iar alţii, care urăsc, îşi imaginează că omoară pe cineva, asasinează pe cineva, otrăvesc pe cineva. Şi sunt foarte, foarte multe asasinate, lucruri în lume, iar oamenii nu ştiu de unde vin ele. Pentru că există unii oameni, departe, la kilometri distanţă, care au creat aceste lucruri, care au «fabricat» aceste elemente, aceste accidente. Astfel, oamenii devin răufăcători; toţi cei care nu sunt luminaţi, care nu sunt în Marea Fraternitate Albă Universală, mai mult sau mai puţin «fabrică», lucrează pentru latura negativă a vieţii. Aşa că fiecare să se observe, fiecare să se analizeze şi veţi verifica unde vă aflaţi. Şi nu să vă imaginaţi că sunteţi perfecţi, că sunteţi minunaţi, că sunteţi superbi, când trei sferturi, nouă zecimi din zi nu gândiţi decât lucruri dezgustătoare.
Iată, aşadar, de ce avem nevoie de Învăţământul Marii Fraternităţi Albe Univesale. Graţie acestui Învăţământ, putem deveni ceva extraordinar, unic, lucrând fără încetare în aceeaşi direcţie.
Oare putem să ne folosim aşa cum trebuie de imaginaţia noastră ? Desigur. Imaginaţia se supune; ea este supusă faţă de Maestru, iar faţă de ceilalţi nu se supune. Priviţi: atunci când v-aţi culcat (cu cineva), aţi mâncat, aţi băut, v-aţi bătut şi veniţi la răsărit, să priviţi soarele; dar iată că acele imagini vă revin şi vreţi să le alungaţi, vreţi să le înlocuiţi, dar nu reuşiţi. Aşadar, imaginaţia, pentru majoritatea, nu depinde de voinţa lor. Imaginaţia este ceva ce se impune, care are propria ei viaţă şi care deseori derutează; sau, de exemplu, atunci când eşti descurajat: în închipuire îţi vin imagini înspăimântătoare. Şi vreţi să credeţi, vreţi să aveţi speranţă, dar degeaba ! Imaginile vă inundă şi vă sinucideţi. Deci, este un domeniu de studiat, foarte vast, foarte larg. Şi nici măcar nu reuşesc să vă revelez tot, astăzi. Mai sunt multe lucruri de revelat. Dar ar fi foarte, foarte greu de înţeles, iar eu mă opresc asupra laturii practice. Pe latura practică mă veţi înţelege mult mai bine. Deci, latura practică: să începeţi, chiar de astăzi să deveniţi conştienţi de ceea ce vă imaginaţi, fără încetare. Să vă luaţi imaginaţia în propriile mâini şi să-i impuneţi imaginile pe care le doriţi: imagini celeste, de o frumuseţe, de o spledoare… Şi atunci, desigur, lucrul acesta acţionează, acţionează asupra tuturor celulelor, acţionează asupra întregului corp şi vă simţiţi mult mai bine cu aceste imagini, în loc să păstraţi imagini îngrozitoare. Şi chiar vă spuneam, în trecut, v-am ţinut o conferinţă – de fapt nu una, ci mai multe – despre muzică şi vă spuneam: oamenii au uitat multe lucruri.
De exemplu, fiecare lucru are misiunea ei. Şi care este misiunea muzicii ? Misiunea muzicii s-a pierdut. Muzica actuală şi-a pierdut misiunea. Iar oamenii nici măcar nu ştiu care este misiunea muzicii. Pentru că dacă ar şti, ar fi păstrat această misiune. Iar eu, care mă ocup de asemenea lucruri, cunosc misiunea picturii, misiunea sculpturii, misiunea muzicii, a dansului, a tot. Iar misiunea muzicii este de a ne face să ne întoarcem la paradisul pe care l-am părăsit. Muzica, adevărata muzică, acţionează în asemenea fel asupra noastră, încât începem să dorim să ne întoarcem la acea armonie, la acea pace, la acea frumuseţe universală, în loc să ieşim, ca acum pentru a merge în domeniul sexual, în domeniul bizar al războiului, al violenţei. Iată muzica ce se crează acum, o muzică ce îi duce actualmente pe oameni la pierzare. Muzicienii nu sunt, deci, nişte Iniţiaţi. Ca să fii muzician nu este suficient să termini şcolile de muzică. Trebuie mai mult decât atât. Ei crează lucruri bizare. Din punctul de vedere al tehnicii, este extraordinar. Ei da, dar ce ajungem să resimţim în interior ? Asta nu este limpede. Muzici atât de neruşinate, atât de dezlănţuite, de diabolice… Şi asta trezeşte latura astrală, latura violentă şi ei nu îşi dau seama. Iar eu v-am spus că Dumnezeu mi-a dat un punct aici, un punct extraordinar, care îmi spune întotdeauna când ceva este celest şi când e diabolic, când este veridic, când este mincinos, când este frumos, când e urât. El îmi spune. Şi în felul acesta, pot discerne orice; orice muzică, o pot clasa printre lucrurile celeste sau lucrurile oarecare. Am acest punct.
Şi acum, pentru a vă arăta cât de puternică este imaginaţia, luaţi femeia însărcinată: Aaa, atunci când este însărcinată, imaginaţia lucrează puternic asupra germenului. Ea lucrează asupra întregului corp, dar mai lent şi mai greu, în timp ce la femeie, totul este condensat în nouă luni. Deci, dacă ea îşi imaginează ceva, bun sau rău, urât sau frumos, acest lucru se reflectă asupra germenului, asupra copilului. Iată trei dovezi pe care le-am adus într-o conferinţă în Canada. Canadienii îşi vor aminti, dar ceilalţi, care n-au fost prezenţi, e mai bine să audă şi ei.
Goethe povesteşte în cărţile lui că a cunoscut o femeie care era însărcinată şi care văzuse ochii cuiva atât de frumoşi, nişte ochi extraordinari şi s-a amorezat (de ei). Nu se mai gândea decât la acei ochi. Ea şi-i i-a imaginat în decursul celor nouă luni, iar copilul s-a născut cu ochii acelui om şi nu cu ochii tătălui şi mamei sale. Este o dovadă că femeia, prin imaginaţia ei, realizează lucrurile, concretizează lucrurile în planul fizic.
Deci, ceea ce v-am spus este absolut veridic.
Un al doilea exemplu:
În trecut, oamenii erau executaţi, li se tăia capul în faţa oamenilor, în faţa lumii – în timp ce acum este interzis. Şi o întreagă mulţime privea. Şi în această mulţime era o femeie însărcinată. Ea a fost atât de impresionată de capul tăiat, încât în cele nouă luni nu a putut alunga din minte acel cap tăiat. Şi copilul a venit pe lume cu capul tăiat, legat doar cu un fir, prin care trecea sângele să-l hrănească. Iată. Şi asta este adevărat.
Şi un al treilea caz:
O soră canadiană mi-a scris. Ea spunea: «O, Maestre, când am citit «Galvanoplastia spirituală», am fost atât de încântată, m-am minunat atât de mult, am văzut că era purul adevăr şi acum vreau să vă aduc o dovadă despre cât este de adevărat ceea ce spuneţi. Când eram însărcinată mi s-a întâmplat să cad pe scări. Nu m-am lovit prea rău, dar a fost, totuşi, un şoc. Şi când s-a născut copilul, când mergea deja în picioare, când ajungea la locul unde căzusem, nu mai voia să coboare şi începea să ţipe.» Cum se explică acest lucru ? Locul unde căzuse fusese înregistrat şi copilul nu voia să meargă mai departe. Este un lucru formidabil. Cum pot femeile să se mai îndoiască, după aceea, de ceea ce spun eu ? Şi ştiţi de ce (se îndoiesc) ? Pentru că au nevoie să mai sufere. Da, au nevoie să fie nefericite. În loc să accepte tot ce revelez eu. Este purul adevăr. Nu am dreptul să vă mint, să vă înşel, pentru că voi fi pedepsit, acolo sus, şi nu ţin să fiu pedepsit. Aşa că puteţi accepta 100% tot ce vă revelez, în loc să acceptaţi după ani. Şi în tot acest timp, să vă smulgeţi părul. Cât de proşti sunt oamenii ! Unde mai găsiţi pe cineva care să vă reveleze asemenea lucruri în fiecare zi ? Şi voi nu le apreciaţi. Atunci sunteţi obligaţi să suferiţi. Aşa sunt legile cosmice. Se consideră că meritaţi să fiţi nefericiţi. Grăbiţi-vă !
Acum, imaginaţia. Chiar de azi, aruncaţi o privire, pentru a vă cunoaşte, a şti cum sunteţi, care vă sunt slăbiciunile, care vă sunt viciile. Iar imaginaţia este prezentă, pentru a alimenta răul, forţele ostile sau pentru a le suprima şi a hrăni latura celestă. Asta este Luna. Luna este imaginaţia. Soarele este voinţa şi inteligenţa. Deci, împreună: Soarele, care lucrează asupra apei – apa este Luna. Şi priviţi, Soarele evaporă apa, apa urcă – iată copilul – şi ea alimentează apoi întregul Pământ. Soarele şi apa, oceanele. Iată lucrarea Soarelui şi Lunii. Luna nu a fost înţeleasă aşa cum trebuie. Nici astrologii nu ştiu ce este Luna. Şi nici psihologii. Şi toţi nebunii, toţi bolnavii, toţi cei dezechilibraţi mental nu ştiu ce este Luna. Luna este cauza multor anomalii, multor dezechilibre. De ce ? Pentru că oamenii au lăsat imaginaţia (liberă) în loc s-o supravegheze. Imaginaţia se culcă cu toate entităţile şi oamenii nu-şi dau seama, atât sunt de proşti. Nu mă credeţi când vă spun că sunt proşti. Voi nu ! În mod excepţional, cei care sunt în această sală sunt adorabili. (râsete) Chiar şi minciunile sunt necesare, (râsete) utile.
Vedeţi, sunt lucruri aici pe care la început nu le-aţi înţeles. Iată, această frază: «Dacă omul ştie cum să lucreze asupra gândurilor şi sentimentelor sale, el poate ajunge să-şi purifice în asemenea măsură mentalul, încât imaginaţia lui devine limpede, o pură transparenţă şi el începe să vadă.» Priviţi, totul este aici, (conţinut în această frază).
Şi acum – o dovadă. A existat un scriitor francez… vrançais (este felul de a pronunţa al nemţilor care nu vorbesc foarte bine franceza – n.t.) care a scris cărţi, cărţi de imaginaţie, şi după ani s-au descoperit aparate, submarine etc. despre care el a povestit în cărţile lui, iar în vremea sa nu exita nimic din toate acestea. Cum se numea el ? Sala: Jules Verne. Oh, là, là ! dar ce cunoscători sunteţi ! Jules Verne. Da, şi nu e singurul. Nu e singurul. Şi Cyrano de Bergerac. Nu acel Cyrano de Bergerac de (Edmond) Rostand. A existat un Cyrano de Bergerac, un Iniţiat, care a făcut nişte descoperiri astronomice extraordinare. Şi a mai fost cineva, în Anglia. Oamenii credeau că este Sheki Sapura ???, Shakespiro ??? şi Shakespeare. Nu, nu, nu ! Era Francis Bacon. Am ciocnit cu el (un pahar) în Anglia. Da. Francis Bacon. A fost, cu adevărat, cineva. El a fost şeful, directorul rozacrucienilor din Anglia. A fost un Iniţiat extraordinar. Şi el este cel care a scris cărţile lui Shakespeare. Nu Shakespeare. Shakespeare era un director de teatru. Oh, là, là ! Îţi cunosc viaţa… Dar nu e el. Lui i se dădeau acele manuscrise, acele piese, pentru a le juca, dar nu era el autorul. Autorul voia să se ascundă. Şi mai sunt şi alte cărţi care vor fi descoperite. V-am spus, de asemenea, că Don Quijote nu este al lui Cervantes. Este al lui Shakespeare, adică a acelui individ, Francis Bacon. Este formidabil. Şi cum au descoperit asta ? Aaa, toate manuscrisele lui Shakespeare aveau un cod; s-au descoperit unele greşeli, scrise anume, şi când au fost puse toate împreună, au descoperit un întreg limbaj; el îşi povestea viaţa, cum era, cum scria, din ce motiv. Şi în felul acesta au descoperit acelaşi lucru în manuscrisul lui Don Quijote, că era al lui Shakespeare. Este un lucru extraordinar.
Aşadar, dat fiind că imaginaţia este o putere magică, trebuie s-o folosiţi de acum cu inteligenţă, cu prudenţă şi să nu păstraţi imagini bizare, nocive, negative, primejdioase, să le înlocuiţi întotdeauna cu altele, pozitive, salutare şi să deveniţi stăpâni ai imaginaţiei voastre. Altfel, nu veţi putea niciodată să vă creaţi viitorul aşa cum trebuie. Veţi fi mereu victimele lui. Ceea ce vă revelez astăzi este foarte important. Este baza existenţei. Şi veţi vedea acum, când veţi trăi, când vă veţi întoarce acasă şi când veţi analiza, veţi studia, veţi clasa oamenii pe care îi frecventaţi şi veţi constata cât sunt de ignoranţi, complet pe dinafară, cât sunt de departe de lumină şi că i-aţi admirat înainte, iar acum toate acestea vor diminua valoarea lor; iar voi veţi începe să creşteţi din ce în ce mai mult, în cunoaştere şi în putere. Aşadar, vedeţi unde sunt puterile ? Puterile sunt în spirit, dar materia, imaginaţia este cea care le poate revela, le poate concretiza, le poate manifesta, le poate condensa aici, în materie. Fără imaginaţie, spiritul nu poate nimic. Şi chiar vă puteţi modela corpul, chipul, dacă vă imaginaţi, în fiecare zi, anumite lucruri pozitive, frumoase şi puteţi să schimbaţi tot. Desigur, materia este atât de solidă, atât de condensată, atât de opacă, ea rezistă, dar în trecut ea se supunea, însă odată condensată este foarte greu s-o schimbi. La început trebuie (acţionat) – cum vă spuneam despre melc: lichidului pe care îl maniază îi dă forme, aşa cum vrea; dar apoi, se întăreşte atât de mult, încât nu mai poate modifica, repara nimic; corpul nostru este deja întărit; este foarte greu să-l mai remaniezi, să-l mai schimbi. Dar ceea ce este uşor, este în imaginaţia noastră. În imaginaţie lucrăm cu o chintesenţă lichidă, dacă vreţi sau eterică – aeriană, dar apoi ea devine lichidă şi apoi se întăreşte. Vedeţi, trebuie să lucrăm mai întâi în Înalt, în imaginaţia noastră, să formăm cele mai bune imagini, iar apoi aceste imagini se vor condensa în materie şi materia va fi obligată să ia expresia acestor imagini. Şi omul se transformă, se schimbă se ameliorează, se înfrumuseţează sau se urâţeşte. Şi vedem asta, în viaţă. Oameni care nu cunosc aceste lucruri, după câţiva ani sunteţi uimiţi să vedeţi cum au devenit degradaţi, urâţi, terni, deformaţi, asimetrici şi aşa mai departe. Iar alţii, ooo, care devin mai frumoşi, întineresc, devin mai luminoşi. Aţi constatat asta ? Desigur. Puteţi să vedeţi acest lucru şi la voi înşivă. Sunt zile, când vă priviţi în oglindă… Şi altele, vai, vai, vai ! Şi nu ştiţi de ce. Imaginaţia este cea care face asta, care acţionează.
Amintiţi-vă, de asemenea, că în trecut am atins atâtea puncte, atâtea probleme, atâtea subiecte, atâtea chestiuni practice şi vă spuneam: Să presupunem că sunteţi trişti, că sunteţi mâhniţi, că sunteţi nefericiţi şi nu ştiţi ce să faceţi. Vă spuneam: Iată, aveţi totuşi o discotecă, undeva – adică bobinotecă, discotecă, bibliotecă, ceva cu – tecă. (râsete) Şi amintiţi-vă că au existat momente, în existenţa voastră, când aţi trăit lucruri sublime, lucruri extatice şi aşa mai departe. Şi atunci amintiţi-vă, imaginaţi-vă locul şi momentul în care le-aţi trăit. Asta înseamnă că aţi pus acel disc. Şi îl ascultaţi şi sunteţi influenţaţi de muzică, de vibraţii – simbolic. Opriţi-vă, deci, asupra momentelor în care aţi trăit lucruri sublime. Asta este bobinoteca, discoteca. Şi apoi acţionaţi, deci, vă puneţi alte imagini în imageria voastră. Este extraordinar să ştii cum să lucrezi cu imaginaţia ! Există mijloace, există metode, există modalităţi, este formidabil. Şi vă pot revela încă alte lucruri. Numai că problema este: oare o să aplicaţi, o să exersaţi ? Oare nu sunt alte lucruri care vă atrag mereu în lături şi nu veţi uita toate acestea ? Ei, trebuie să deveniţi stăpâni pe imaginaţia voastră. Şi mereu să observaţi că sunteţi pe cale să vă imaginaţi lucruri bizare, lucruri scabroase, lucruri nocive, lucruri haotice sau lucruri dezgustătoare. Atunci trebuie să vă opriţi imediat în mod conştient şi să le înlocuiţi cu alte imagini, pentru că, dacă veţi continua, lucrul acesta acţionează asupra celulelor, dezagregă, modifică mişcarea electronilor, urâţeşte tot şi, fără să vă daţi seama, după un timp, vă găsiţi în situaţii îngrozitoare, fără să ştiţi că imaginaţia voastră este cea care v-a adus acolo. Aşadar, multe lucruri pot fi explicate prin imaginaţie. Dar cum oamenii sunt prea atenţi… Priviţi, nici părinţii nu trebuie să-şi lase copilul să stea mult timp treaz în pat, pentru că atunci ştim ce îşi imaginează. Da. Lucruri sexuale. Trebuie să se scoale imediat. Că va găsi alte momente, asta e altă poveste. Dar cel puţin să nu-l lase aşa, chipurile să dormiteze. Şi în acel moment, Dumnezeu ştie cu ce se ocupă. Şi băieţii, şi fetele, la fel. Natura umană este cea care acţionează, este normal, este natural. Numai că noi trebuie să veghem, cu cealaltă natură. Pentru că există două naturi, aşa cum v-am spus mereu: o natură divină, care trebuie să observe, care trebuie să supravegheze, care trebuie să controleze această natură naturală, care este inferioară, care este personalitatea noastră, care este o natură animală. Trebuie mereu să o supraveghezi, să o domini, să o controlezi şi să o ameliorezi. Altfel, ea este aceea care ne duce în prăpastie. Oamenii nu sunt conştienţi de ce se petrece în înteriorul lor şi atunci sunt tot felul de lucruri în ei, iar ei nu sunt conştienţi. Şi apoi, bineînţeles, în interior este un vacarm, un dezechilibru. Luaţi seama, ca în fiecare zi să vă supravegheaţi imaginaţia, ea este femeia voastră. (Atunci) copiii sunt angelici. Şi astfel, cei mai mari Maeştri, care cunosc acest lucru, se pot retrage undeva, în tăcere, şi pot popula întregul pământ cu copii angelici, care merg în întreaga lume, la toţi oamenii pentru a-i sfătui altfel, pentru a-i cuminţi, pentru a-i schimba şi ei lucrează astfel. Ei fac copii prin «femeia lor», care este foarte prolifică. Ei crează copii fără încetare; da, fără a fi căsătoriţi. Ei da, dacă am şti numai cu ce se ocupă marii Iniţiaţi, marii Maeştri ! Ei joacă cărţi (râsete) ca să omoare timpul. Cu ce se ocupă ei ! Oho ! N-aveţi idee ! Şi ei spun acelaşi lucru, ca Hristos, care spunea: « Tatăl meu lucrează şi eu lucrez împreună cu El. » Şi v-am explicat ce muncă este aceasta. Hristos care lucrează în întregul univers, în întregul cosmos, asupra tuturor făpturilor. Ei, să participi la această muncă este de neînchipuit, de neînchipuit, de neînchipuit… Oamenii nu-şi pot da seama. N-au nici o idee despre asta. Şi chiar dacă ar veni Kalki Avatar, Kalki Avatar nu va salva pe toată lumea, el va nota pe cei care trebuie salvaţi, iar pe ceilalţi îi va lăsa pradă karmei lor, destinului lor. Şi el lucrează în lumea invizibilă fără încetare, asupra celor 3-4 miliarde de oameni, fără încetare; el îşi pune pecetea asupra cutăruia şi cutăruia şi nu asupra cutăruia şi cutăruia. Şi într-o zi, totul se va realiza. Este de datoria voastră acum să lucraţi acum conştient. Pentru că dacă nu vrei să devii o fiinţă utilă, minunată, superbă ai dreptul să te laşi în voia lucrurilor. Sunt mulţi tineri care s-au lăsat duşi. Dar cei care vin aici vor face minuni, pentru că vor înţelege că au forţa, puterea, în mâinile lor, pentru a deveni ceva extraordinar. Este foarte important, ce facem aici. Da, este foarte important. Şi mai ales să nu te uiţi la defectele celorlalţi, să te detaşezi, să te concentrezi asupra ta însuţi, în loc să priveşti numai defectele, anomaliile, grotescul celorlalţi, pentru a râde, pentru a critica, pentru a te amuza ; să-ţi petreci tot timpul, toată viaţa privind latura negativă la ceilalţi. Sunt oameni care fac asta toată viaţa, bieţii de ei. Şi ce se întâmplă ? Păi fac aceleaşi greşeli, aceleaşi erori, dar dublu; pentru că se leagă de defecte, ei le atrag, le amplifică inconştient şi apoi devin mai răi decât ceilalţi. S-a întâmplat deja cu mulţi. De aceea nu trebuie să te ocupi de latura negativă a celorlalţi – în afară de marii Maeştri, care au dreptul, pentru a explica, pentru a îmbunătăţi, ei se pot opri asupra anumitor lucruri, fiindcă ei ştiu cum să lucreze. Dar restul oamenilor trebuie să renunţe, să fie prudenţi şi să evite să se lege de defectele celorlalţi. Pentru că defectele le atragem.
Şi atunci lucrul cel mai înţelept este să te ocupi de tine însuţi, să te întrebi: Oare eu sunt mai bun ? Oare nu fac aceleaşi greşeli ? Atunci de ce trebuie să mă ocup (de ceilalţi) ? Eu trebuie să fiu un model. Trebuie să arăt că sunt ceva extraordinar. Şi lucrând asupra ta însuţi, ooo, devii mai bun. Şi apoi toată lumea observă că sunteţi mai buni şi toată lumea vă iubeşte mult mai mult, vă apreciază mai mult şi atunci fericirea, mândria voastră creşte. Pentru că sunteţi iubiţi. În timp ce, dacă v-aţi lăsat dus, suferiţi. Şi de ce v-aţi lăsat (în voia lucrurilor) ? Pentru că aţi fost proşti, stupizi, slabi, monştri. Şi atunci de ce să vă iubească lumea ? Vedeţi, deci, că totul este legat, este atât de legat, de raţional. De ce trebuie să fii iubit ? Iar oamenii care vor să fie iubiţi. Dar cum să fie, când au atâtea defecte ? Nu poţi fii iubit. Pentru a fi iubit, trebuie să fii ceva minunat. Ei bine, oamenii nu lucrează asupra acestui aspect pentru a deveni minunaţi. Oamenii vor să fie iubiţi, îi forţează pe ceilalţi, chiar îi ameninţă. Sunt soţi care îşi pedepsesc soţiile pentru că soţiile nu voiau să-i iubească. Şi cu femeia este mai rău, ea începe să-l deteste. Sunt tare proşti, oamenii, tare proşti. Nu-i poţi forţa pe ceilalţi pentru a fi iubit. Nu-i poţi forţa. Iubirea nu poate fi niciodată forţată. Iubiţi şi veţi fi iubiţi.
Oamenii nu se întreabă niciodată cum sunt văzuţi de acolo de sus. Iar eu mă întreb în fiecare zi. Aici toată lumea îmi scrie lucruri extraordinare despre mine. Dar eu spun: Voi, voi ce credeţi ? Atunci ei se scarpină în cap, (râsete) nu sunt foarte convinşi. Şi lucrez în continuare, lucrez în continuare, oho, ca să-i conving. Da. Vedeţi ? Oamenii nu gândesc ca mine. Ei sunt convinşi în tărtăcuţa lor că sunt deja extraordinari. De aceea trebuie să vă pregătiţi. Încă nu sunteţi pregătiţi. Pregătit, în engleză se spune «ready». Iar americanii spun «rady» (joc de cuvinte: «rady», pronunţat ca atare, este identic, din punct de vedere sonor, cu cuvântul francez «radis», care înseamnă «ridiche». Şi de câte ori, când mă întrebau dacă sunt gata, le spuneam «I am rady». Erau ridichii, câte vreţi ! (râsete) Ridichii. Toţi sunt «rady» (ridichii) în afară de mine. Eu încă nu sunt «rady» (ridiche). (râsete) Nu sunt gata, mă pregătesc zi şi noapte. Şi toţi sunt deja gata. Ca să vezi ! Sunt gata. Priviţi: sunt căsătoriţi, au deja o meserie, au o casă – sunt gata ! Priviţi cum gândesc. Sunt deja gata, când nu sunt deloc gata, pentru altceva, care le scapă, pentru că sunt ignoranţi. Pentru acele lucruri trebuie să te pregăteşti. Ei nu se gândesc la asta. Vedeţi ? Eu încă nu sunt gata, am spus-o în conferinţe: Eu mă pregătesc. Am spus: În ziua în care voi fi pregătit, lumea întreagă va fi zdruncinată din temelii. Da. Întreaga lume. Voi nu ştiţi ce înseamnă sa fii pregătit. N-aveţi nici o idee. Iar eu am o idee. Să fi gata ! Oh, là, là ! Să ai toate puterile, nimic să nu îţi scape. Să le spui americanilor şi ruşilor: «Hai, acum ! Aprindeţi bomba aceea atomică, hai, daţi-i drumul !» Voi întindeţi mâna şi nimic nu reuşeşte s-o aprindă. Şi atunci, în ce stare vor fi ruşii şi americanii, când nu-şi vor putea aprinde bombele atomice ? Sau, uite, puneţi o bombă atomică, acolo. Întindeţi mâna: «Explodează !» «Şi atunci, dacă cineva face să explodeze toate bombele pe care le aveţi în cele două ţări ale voastre, ce va rămâne din voi ?» Atunci vor fi acolo jos, la picioarele voastre. Veţi spune: «Dar oare este cu putinţă ?» Da, pentru Dumnezeu este cu putinţă. Nu pentru oameni. Totul este cu putinţă pentru lumea invizibilă. Da. Dacă există un lucru în care cred, este acesta: că totul este posibil în lumea invizibilă. Nimic nu este posibil în planul fizic. Oamenii vorbesc, au capacităţi, au inteligenţă, au una şi alta… Nimic nu se rezolvă ! Toate aceste mijloace sunt zero. Oamenii încă nu au mijloace. Toate aceste mijloace sunt slabe, slabe, ei lucrează cu mjloace slabe. Şi nimeni nu se gândeşte să lucreze cu mijloace puternice. Acum trebuie lucrat altfel, în alt mod. Dar nu pot continua. Sunt lucruri pe care încă nu trebuie să vi le revelez. Şi când v-am revelat puterea imaginaţiei, nu v-am spus tot; nu v-am spus că imaginaţia vede tot în lumea invizibilă şi că ea nu inventează nimic, nu crează nimic; ea regăseşte lucrurile. Ca Jules Verne: imaginaţia lui era atât de dezvoltată, încât ea a văzut lucruri care existau în lumea invizibilă, iar el nu ştia că erau o realitate. El a scris şi, după ani, ştiinţa a descoperit ceea ce a imaginat el: aparate, submarine, avioane… Priviţi, deci: aceste lucruri există, iar imaginaţia nu le inventează, ea le redescoperă, le regăseşte. Şi când. A, când devine pură, castă, virgină; când o supraveghem, când nu facem lucruri dezgustătoare, lucruri abracadabrante, imaginaţia noastră devine clarvăzătoare. Ea surprinde şi ne revelează multe lucruri. Şi în felul acesta, prin imaginaţie, putem descoperi (lucruri), putem deveni clarvăzători. Iată ce am adăugat acum, ceea ce nu v-am revelat. Gândiţi ce vreţi ! Viaţa vă va arăta dacă sunteţi pe calea adevărată sau nu. Da.

ARISTOCRAŢIE ŞI DEMOCRAŢIE, CAPUL ŞI STOMACUL


image5NI (1)

Nici un regim politic, pânã în prezent, nu s-a arãtat cu adevãrat eficace în a aduce popoarelor fericirea şi pacea. Indiferent ce ar reprezenta monarhia, oligarhia, republica etc, nici una n-a adus soluţii cu adevãrat definitive. Pentru ce? Pentru simplul motiv cã un sistem de guvernare nu înseamnã totul. Atât timp cât indivizilor cãrora li se pretinde a se impune, nu au conştiinþa datoriei lor, atât timp cât ei nu ajung sã înţeleagã cã trebuie sã depunã toate eforturile pentru a se pune în armonie unii cu alţii, oricare ar fi regimul, vom asista la aceleaşi dezordini, la aceleaşi necazuri, deci, în concluzie la aceleaşi nenorociri.
În vremea noastrã, democraţia s-a instalat aproape peste tot în lume. Simbolic, democraţia reprezintã cârmuirea stomacului. Da, poporul, demosul, este stomacul. Ştie oare, poporul cu exactitate ceea ce este bun sau rãu? Nu, el este împins de tot felul de dorinţe şi pofte nemãsurate pe care le vrea împlinite. Dovada, acum când i s-au dat toate posibilitãţile de a cere, va cere el oare, Împãrãţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Sa? Va cere el, lumina şi dragostea? Nu, stomacul nu cere decât mâncare în plus, şi dupã aceea apar murdãrii şi pagube peste tot. Poporul nu are încã un ideal superior. Da, fiindcã are nevoie de un cap, de o minte, şi acest cap lipseşte. Bineînţeles, trebuie o minte luminatã, dezinteresatã, cãci, dacã cel ce se afla singur are aceleaşi instincte ca mulţimea care cere, jos, atunci acest lucru nu mai meritã osteneala.
„Cereţi Împãrãţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Sa” a spus Iisus. Şi cum Împãrãþia lui Dumnezeu este o monarhie, toate ţãrile lumii trebuie sã fie organizate potrivit imaginii universului al cãrui rege este Dumnezeu. Eu nu vreau sã spun cã, în momentul actual, monarhiile ar fi de preferat republicilor, nu, eu vorbesc în principiu. Când stomacul este orb, nu trebuie sã îi dãm cârmuirea. Şi când capul este nedemn, de asemenea, nu trebuie sã i-o acordãm. Deci, vã rog sã mã înţelegeþi bine, vorbesc în principiu. Ca poporul sã cârmuiascã, de acord, dar cu condiţia sã fie luminat. Dacã nu este, nu trebuie sã conducã. Iar dacã capul, de asemenea, este obscur, ignorant, dur, atunci sã nu conducã nici el. De altfel, capul este acela care, adesea, aduce cele mai multe necazuri, nu stomacul. Vorbesc, deci, din punct de vedere simbolic, şi în domeniul simbolicului totul este clar, matematic. A fi un adevãrat aristocrat, nu înseamnã numai a purta un nume, strãmoşi, titluri de nobleþe, pãmânturi, ci aţi proba ţie însuţi simţul moral, generozitate, forţa de caracter. Dacã guvernarea democraticã a sfârşit prin a învinge aproape peste tot în lume, aceasta este pentru cã aristocraţia s-a compromis. Din nefericire, nu înlãturarea regilor, împãraţilor sau ţãrilor a fãcut automat popoarele mai fericite. Cãci mulţi dintre aceia care au preluat puterea, chiar şi în ţãrile comuniste, repetã crimele vechilor stãpâni. Atunci, din nou va izbucni o revoltã, din nou ei vor fi înlãturaţi, pentru cã nu sunt la înãlţime: au uitat cã au rãsturnat monarhia şi nobilii pentru a face sã domneascã un ideal de fraternitate şi justiţie. cu timpul, uiţi, te materializezi, te degradezi… Ca şi Biserica, care a uitat principiile iubirii pe care Iisus le-a dat, şi care s-a materializat şi ea dea lungul secolelor. Trebuie sã se revinã acum cãtre aceastã aristocraţie a inimii, a sufletului, care este aceea a Iniţiaţilor, a marilor Maeştri, a tuturor acelor fiinţe luminate care au demonstrat-o. A vorbi despre dreptate şi fericire pentru popor, aceasta nu ajunge. Toatã lumea este capabilã sã vorbeascã bine, dar câţi oare, sunt capabili sã trãiascã şi cele spuse? Atât timp cât ţãrile vor avea lideri care nu vor fi luminaţi de flacãra iniţiaticã, nimic bun nu va ieşi din deciziile lor. Câteva schimbãri în domeniul economic, material, financiar sau politic nu vor fi de ajuns niciodatã pentru a rezolva aceste probleme; va fi mereu aceeaşi poveste, mereu acelaşi noroi. Vedeţi, nu s-a înţeles încã ceea ce trebuie schimbat.
Poporul, la Roma, cerea pâine şi jocuri de circ, şi se citeazã acest detaliu cu adevãrat celebru al istoriei romane, ca şi cum nici un alt popor n-ar fi fãcut niciodatã acelaşi gen de cereri. În realitate, oamenii cer, totdeauna, aceleaşi lucruri, dar sub o altã formã. Ei le-au modernizat, atât, dar sunt aceleaşi: a mânca şi a se distra, pentru aceasta fac greve şi revoluţii. La ora actualã, jocurile de circ sunt cinematograful, televizorul, spectacolul de music-hall, barurile de noapte, meciurile de fotbal, de catch… Nu spectacolele sunt cele care lipsesc. Este întotdeauna aceeaşi fire care are nevoie de distracţie şi pentru care s-au gãsit feluri din ce în ce mai numeroase de hranã. Câţi oameni cer Împãrãţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Sa? Câţi cer lumina, puritatea, adevãrul, bunãtatea? Totul se învârte în jurul banului, al hranei şi al plãcerilor. Printre cererile omeneşti, libertatea este, poate, singura de naturã spiritualã, dar aşa cum o înţeleg oamenii, înseamnã a avea mai multe posibilitãţi de a pierde timpul, de a se distra, a face prostii şi rãu lor înşişi şi altora. Cine gândeşte sã fie liber pentru a-şi consacra timpul unor lucrãri sublime?
Majoritatea luptelor politice şi sociale se rotesc în jurul pântecelui, sexului, lenei şi plãcerii. De aceea, dacã se oferã oamenilor ceea ce ei cer, nu vor face altceva decât sã se înfunde în egoism şi pasiuni. Priviţi numai numãrul de cãrţi, filme, reviste, spectacole care antreneazã acum oamenii în dezordine, anarhie şi haos… şi ele au succes. Este extraordinar sã observi cât de mult are nevoie natura omeneascã sã se hrãneascã cu aceastã hranã infernalã. De aceea, scriitorii, artiştii nu sunt prea vinovaţi dând publicului aceastã hranã: el o cautã cu o atare lãcomie, încât ceilalţi cautã sã i-o procure. Nu este, deci, în întregime greşeala lor, dar, dacã ar fi fost mai conştienţi de responsabilitãţile lor, ar fi simţit cã nu ar fi trebuit niciodatã sã coboare pentru a satisface mulţimii poftele şi lãcomiile naturii inferioare. Ar fi rãmas pe o înãlţime obligând mulţimea sã urce pentru a-i atinge, aceastã inteligenţã şi frumuseţe adusã de ei. Reprezentând creierul, ei ar fi trebuit sã joace rolul unei adevãrate aristocraţii. Dar iatã ca ei vor sã mulţumeascã masele, demosul, stomacul, şi, de aceea, acum partea inferioarã dominã, conduce, face pe grozava, cere…
Pe viitor, va trebui reconstituitã o aristocraţie intelectualã, moralã, spiritualã pentru ca poporul sã poatã evolua, şi tendinţele care au acaparat puterea, „demosul”, stomacul, sexul trebuie sã lase conducerea minţii, care nu va împlini dorinţele acestora. Dacã veţi întreba natura cum vede ea lucrurile, ea vã va întreba: „Iar dumneavoastrã, cum veţi echipa un vapor? “ Pentru a putea porni, unui vapor îi trebuie motoare, şi aceste motoare împreunã cu carburantul lor, pot fi inteligente? Nu, ele propulseazã vaporul, atât, dar nu pot vedea, îl pot arunca în stânci, pe un iceberg sau peste alte vapoare, şi iatã naufragiul. Ah, dar existã un cãpitan care este inteligent, supravegheazã, conduce. Ei bine, eu, de asemenea, când am fãcut omul, i-am dat motoare sã-l propulseze, care împroaşcã foc, dar i-am dat, de asemenea, un cãpitan. Numai ca, dacã acest cãpitan a adormit pe undeva, s-a îmbãtat şi a lãsat locul gol, vaporul pleacã în derivã!” Motoarele sunt jos, în calã, în profunzimile vaporului, iar sus, pe punte, adicã în frunte, natura l-a pus pe cãpitan: cu ochii, urechile, gura, el vede, ascultã, ordonã. De ce oare, capul nu se aflã între picioare, de exemplu, sau sub ele?… În realitate acolo se afla pentru mulţi, vorbind simbolic.Da, toţi cei care nu vor sã judece, sacrificã totul motoarelor şi mintea este batjocoritã.
Deci, iatã ce trebuie înţeles: motoriştilor care sunt jos, nu le este dat sã vadã pentru a conduce operaţiile, ei nu o pot face, acesta este rolul cãpitanului. Dar pentru a pune în funcţiune vaporul ei sunt în stare, totul depinde de ei. Ca şi cu poporul, priviţi: fãrã el, fãrã munca lui, toatã ţara va muri. Nu trebuie deci sã-l subestimãm, el reprezintã mijloacele, condiţiile, forţa care sunt absolut necesare ansamblului unui corp. Poporul este acolo pentru a semãna şi recolta, şi fãrã el va apare foametea. Dar, a-i da funcţiile care sunt ale cãpitanului, ale aristocraţiei, nu; punctul sãu de vedere este prea limitat, este incapabil de a face alegeri inteligente şi sã orienteze evenimentele pe calea cea bunã. Scuzaţi-mã, dar aşa se întâmplã. Nu este dat celulelor stomacului sã instruiascã pe alţii şi sã-i conducã. Când stomacul şi sexul reclamã ceva, creierul trebuie sã gândeascã şi sã selecteze. Înţelepciunea trebuie sã-i ghideze şi sã-i lumineze pe oameni, şi atunci forţele poporului vor fi acolo pentru a împlini splendorile ei.
Creând omul, Inteligenţa cosmicã i-a arãtat, prin structura corpului sãu, cum întreaga viaţã socialã trebuie sã fie organizatã, şi de altfel oamenii au reuşit, prin tatonãri, sã realizeze ceva ce se apropie de acest model. Dar ce departe sunt încã de perfecþiune. Vor exista, tot timpul, conducãtori şi conduşi, dar nu totdeauna ei se aflã la locul potrivit. Ceea ce lipseşte, este adevãratul respect pentru ordinea lucrurilor în omul însuşi şi în societate. Eu, nu mã lupt cu poporul din mine, îl hrãnesc, îl îngrijesc, îl curãţ. Ah, da, la mine poporul este foarte îngrijit, dar existã o aristocraţie cãreia trebuie sã i se supunã. Eu nu îi permit sã cânte ca la revoluţie: „Aşa, aşa, aşa, pe aristocraţi îi vom spânzura.” Poporul meu nu cântã asemenea cântece împotriva aristocraţiei, dimpotrivã, o respectã. Veţi spune: „Dar este periculos ceea ce ne povestiţi aici. Dacã acum pledaţi pentru aristocraţie şi condamnaţi democraţia, este periculos.” Totul este permanent periculos. Când mâncaţi sau beţi, puteţi sã vã sufocaţi, otrãviţi şi sã muriţi; când ieşiţi pe stradã, puteţi fi cãlcat de o maşinã sau, sã fiţi loviţi în cap de o cãrãmidã cãzutã de pe vreun acoperiş… Trãim în mijlocul pericolelor, dar trebuie sã spunem adevãrul şi este de preferat, într-adevãr, de a restabili o aristocraţie luminatã decât de a se conduce dupã criteriile şi gusturile unei mulţimi neştiutoare.
Acum, urmãriţi-mã bine: eu nu vorbesc de clase sociale, ci despre principii, eu ştiu foarte bine cã în popor se aflã adevãraţi aristocraţi, fiinţe ce au un ideal şi aspiraţii foarte înalte. Am întâlnit dintre aceştia, nu aveau nici titluri, nici castele, nu aveau nimic, dar prin felul lor de a trãi cu adevãrat drept, generos, dezinteresat, erau minunaţi aristocraţi. Începeţi sã mã înţelegeţi, nu-i aşa? În realitate, eu nu sunt nici pentru aristocraţie, nici pentru democraţie, doar pentru ordine, o unitate, o armonie care existã în univers şi se reflectã de asemenea şi în corpul nostru. Da, desigur, dacã Inteligenţa cosmicã n-a fixat stomacul pe umeri şi capul între picioare, aceasta pentru cã existã o motivaţie. Capul este sus, stomacul jos, şi dacã oamenii doresc ca stomacul sã fie în frunte şi capul nu se ştie unde, aceasta nu duce decât la dezordine. Trebuie înţeles faptul cã existã o ordine universalã care nu seamãnã exact cu ceea ce oamenii doresc sã instaleze.
Mulţi ani încã de acum încolo se va menţine starea actualã de lucruri: vor exista republici, democraţii, rãzboaie, devastãri, revoluţii… şi când oamenii, obosiţi, extenuaţi, aproape muribunzi, vor dori o nouã ordine, în acel moment, poate, marii Înţelepţi vor veni sã preia destinul omenirii, şi în faţa unei asemenea judecãţi, asemenea splendori, toţi se vor supune şi vor asculta. Poporul iubeşte dreptatea, ordinea şi dacã este incapabil sã le facã sã domneascã, aceasta pentru cã, în loc de a alege fiinţe superioare, alege totdeauna pe câţiva dintre membrii sãi. Dacã veţi alege un şef printre furnici, va fi totdeauna o furnicã: va şti, probabil, sã vorbeascã, sã se certe, sã înţepe şi sã-şi umple „cãmara”, dar atât, nu îi puteţi cere sã aducã binele omenirii.
Singure, fiinţele de inspiraţie înaltã pot aduce ordinea, pacea şi armonia în lume când, într-o zi aceastã aristocraţie de fiinţe de elitã va începe sã se facã ascultatã, totul se va transforma. şi poporul însuşi va cere aceastã conducere a celor mai buni. El va vedea cã singur, fãrã luminã iniţiaticã îşi riscã dispariţia. Dar, nu uitaţi niciodatã cã mai întâi în interiorul vostru este necesarã aceastã ierarhie. De aceea trebuie sã cereţi Cerului sã vã trimitã o aristocraţie de fiinţe luminoase pentru a va instrui şi ghida. Aceasta nu va împiedica democraţia sã-şi vadã de treburi, dimpotrivã, chiar şi noaptea, cãci aceste lucruri sunt indispensabile dacã poporul nu-şi face munca sa: digestia, circulaţia, eliminarea, organismul întreg va fi pierdut… şi aristocraţia la fel.
Ceea ce se întâmplã în om este exact ceea ce se întâmplã în societate: se observã aceleaşi revoluţii, aceleaşi frãmântãri, aceleaşi inversãri de situaţii. Câţi regi, care nu erau la înãlţimea sarcinii lor nu au fost înlãturaţi de supuşii lor. Ei nu cunoşteau legile teribile ale karmei şi îşi permiteau sã fie cruzi şi nedrepţi. Dar iatã cã alţii, prin spate, în linişte, pregãtesc cãderea lor, şi într-o zi vor fi învinşi. Istoria ne-a dat atâtea exemple. Câţi regi n-au fost detronaţi, închişi în temniţe cu puţinã apã şi câteva bucãţi de pâine. şi stãteau acolo, nefericiţi, aşteptând eliberarea, în timp ce alţii, care se agãţau de putere, conduceau în locul lor. Toatã lumea cunoaşte acestea, dar câţi, oare, au înţeles cã aceleaţi lucruri se întâmplã la fel în viaţa noastrã interioarã. În interior, „regele” se leneveşte sau se destrãbãleazã, şi iatã cã forţele ostile pun stãpânire pe el, îl întemniţeazã, şi conduc în locul lui…
Trebuie deci ca omul sã-şi reia locul în fruntea regatului sãu, dacã nu, va fi înlocuit de tâlharii şi vagabonzii care sunt în el. Din momentul când nu este nici drept nici cinstit, când nu respectã anumite legi, se produc revoluţii în interiorul lui, şi este rãsturnat de monştrii care preiau puterea şi ocupã tronul. El pãstreazã, poate, aceleaşi aparenţe, dar în interior nu mai este aceeaşi persoanã care era acolo pentru a conduce. De altfel, aceasta se poate observa în anumite cazuri de nebunie. Când cineva spune: „Sunt Gengis Han”, sau „Sunt Iisus”, sau „Sunt Napoleon”, înseamnã cã este posedat. Bineînþeles, nici Gengis Han, nici Napoleon, mai ales Iisus, nu se aflã acolo, dar el sãrmanul, nici nu mai ştie unde se aflã. Dedublarea personalitãţii este acum un fenomen cunoscut şi clasat, nimeni nu se mai îndoieşte. Dar ceea ce nu se ştie, este cã dedublarea, sau mai bine zis demultiplicarea personalitãţii este un fenomen care existã în fiecare individ. Cãci omul este locuit de milioane de spirite şi entitãţi, şi dupã condiţiile care li se oferã, se manifestã unele sau altele.
Ştiu cã pentru unii ceea ce spun este curios. şi totuşi este adevãrat. Omul este locuit de o mulţime de celule ce depind direct de el şi sunt influenţate tot de el. şi aceastã mulţime îl imitã. Dacã omul îşi permite abuzuri, poporul sãu sesizeazã şi devine asemenea lui, şi va deveni victima loviturilor de mai târziu. El simte cã ceva nu merge bine şi se plânge: „Ce se întâmplã cu mine? Este revoluţie?”. În realitate, el şi-a educat rãu celulele şi nu mai are nici o putere asupra lor. Atât timp cât omul ignorã faptul cã celulele sale sunt mici suflete inteligente, un întreg popor, care este acolo, în el, şi pe care trebuie sã-l cunoascã şi sã se ocupe de el, acesta niciodatã nu-l va asculta. Poţi sã ceri cât vrei… nimic de fãcut.
Voi, n-aţi vãzut niciodatã problema în felul acesta? Trãiţi ca toatã lumea: inconştient. Nu, trebuie sã fiţi conştienþi pentru cã aveţi o datorie cãtre mulţimea care este în voi. Ea v-a fost datã ca sã puteţi realiza multe lucruri cu ea şi nu faceţi decât sã-i arãtaţi un exemplu prost. Când trebuie sã prezentaţi ceva în faţa altora, în societate,sunteţi impecabili: în gesturi, în cuvinte, în mimicã, în vestimentaţie. Dar când sunteţi singur, când nu vã vede nimeni, este altfel, şi vã lãsaţi duşi, fãrã sã gândiţi de aceastã mulþţme din voi care vã observã. Atunci aceasta îşi spune: „Foarte bine, dacã acesta este exemplul pe care ni-l dã, îl vom imita şi vom vedea!” şi vã rãstoarnã. În timp ce, dacã ştiţi cum s-o conduceţi, aceastã mulşime este în stare sã facã minuni pentru voi.
Da, dacã aţi şti mãcar imensitatea acestei mulţimi, cât aţi fi de mândri. Sunt miliarde şi miliarde de creaturi, o populaţie superioarã celei de pe pãmânt. Vã voi spune chiar cã existã Iniţiaţi care au reuşit sã-şi educe aceste entitãţi din ei, sã le întãreascã şi sã le facã sã evolueze, încât ele sunt capabile sã munceascã în afarã, sã ajute, consoleze, vindece prieteni, discipoli, sau chiar necunoscuţi… Da, aceste entitãţi iau uneori aparenţa Iniţiatului pentru a se prezenta în faţa acestor persoane, de aceea ele cred ca Iniţiatul chiar a venit sã le ajute. Deloc, şi este posibil chiar ca Iniţiatul sã ştie ultimul cã a fãcut ceva pentru cutare sau cutare persoanã. Da, prin munca sa inteligentã, conştientã, o fiinţã poate întãri anumite entitãţi care existã în ea, dându-le asemenea posibilitãţi, indiferent cã ea este incapabilã de a vizita lumea întreagã, încât graţie acestor entitãţi poate merge peste tot pentru a lumina semenii şi a pregãti venirea Împãrãţiei lui Dumnezeu. Credeţi-mã, este adevãrul adevãrat, dar un adevãr pe care ştiinţa oficialã este departe de a-l bãnui. Cât despre a-l accepta, mai bine sã nu vorbim. În realitate, posibilitãţile omului sunt extraordinare, nelimitate, de nedescris, dar ele depind de gradul sãu de evoluţie. Dacã el hotãrãşte sã se educe, sã se domine, sã învingã anumite slãbiciuni, aceste posibilitãţi sunt acolo, pe drumul sãu, şi-l aşteaptã. Iar ceea ce va spun eu, toţi Iniţiaţii, toţi Ghizii, de la începutul lumii au spus-o înaintea mea. Eu nu inventez nimic, sunt aici pentru a transmite secretul ştiinţei lor, al puterii lor, şi a vã conduce puţin câte puþin cãtre aceastã splendoare.
Atunci unde este rãul, când vã spun cã trebuie sã vã reluaţi locul vostru de rege? Da, sã va stãpâniţi, sã vã dominaţi, sã ştiţi sã renunţaţi la anumite slãbiciuni pentru a scãpa de toate sãlbãticiunile care sunt înãuntru… Nu existã lucrare mai importantã de fãcut decât aceea de a deveni regele vostru însuşi, pentru ca toatã aceastã mulţime din interior sã înceapã sã vã iubeascã, sã vã respecte, sã vã asculte. Când vã observã cã sunteţi un rege bun, imediat ce îi veţi cere ceva, va porni sã vã satisfacã. Când o parte din ea va fi furioasã, îi veţi spune: „Opriţi-vã!” şi imediat se va calma. Altfel, zile întregi veţi aştepta. Se va calma când va dori şi nu veţi putea face nimic.
Trebuie, mai întâi, în voi înşivã sã restauraţi aristocraţia pãstrând cu stricteţe ceea ce aveţi nobil, pur, luminos. Dar, dacã credeţi cã majoritatea oamenilor gândesc sã-şi protejeze aristocraţia lor interioarã, vã înşelaţi. Pentru un rol într-un film, pentru o pozã într-o revistã, sau pentru toalete şi bijuterii, o fatã tânãrã, încântãtoare îşi va abandona prospeţimea şi puritatea. Un savant îşi va pune întreaga inteligenţã şi capacitate excepţionalã în slujba distrugerii, pentru cã i s-a propus, în schimb, o sumã fantasticã… Atunci, mai poate fi vorba de a-ţi supraveghea aristocraţia, de a o proteja? Nu, ea este vândutã, decãzutã, murdarã. Nu, pentru nimic în lume, pentru orice sumã de bani sau pentru glorie, un Iniţiat nu va lãsa compromisã aristocraţia sa: el ştie cã datoritã ei, datoritã acestor fiinţe de luminã, inteligenţã şi înţelepciune care trãiesc în el, va obţine într-o zi cerul şi pãmântul. Tot ceea ce i se poate propune nu seamãnã cu aceastã mãreţie.
Când vorbesc despre aristocraţie, nu vorbesc decât despre adevãrata aristocraţie interioarã. Dacã ea reuşeşte sã se menţinã în vârf, toatã mulţimea de celule trãieşte în armonie. Dacã nu, aristocraţia este rãsturnatã pentru cã alţii, instinctele, poftele nemãsurate, viciile, slãbiciunile au preluat puterea. Şi iatã cã aristocraţii sunt spânzuraţi, ca în cântec!… Aceasta se petrece întotdeauna când aristocraţia interioarã nu este la înãlţime: aristocraţii sunt spânzuraţi pe undeva şi populaţia conduce.
Adesea, ceea ce vi se întâmpla şi vouã. Bineînţeles, anturajul vostru nu îl va observa, dar dacã veţi întâlni un Iniţiat, imediat el va înţelege situaţia şi vã va spune: „Dragul meu, de ce ai lãsat lucrurile sã ajungã pânã aici, când ai ajuns un sclav?” şi nici mãcar nu ştii cum s-a întâmplat. Ei bine, iatã: sau ţi-a lipsit inteligenţa, sau nu ai avut destulã dragoste în inimã, sau nu ai avut suficientã voinţã pentru a lucra şi a te stãpâni. Nu existã decât trei explicaţii posibile, nu patru, cinci sau zece cum îşi închipuie oamenii care cautã întotdeauna cauzele relelor lor acolo unde nu sunt, adicã în exterior: pãrinţii, societatea, educaţia, lipsa de bani, vecinii, concurenţa… Da, totdeauna cauze exterioare… Dar adevãratele cauze sunt simple, lipsa de inteligenþã, dragoste sau voinţã. Iatã cum vede un Iniţiat lucrurile. El ştie cã nu în exterior omul trebuie sã-şi caute motivaþiile greutãţilor sale, ci numai în viaţa interioarã, unde a lãsat dezordinea sã se instaleze. Iatã de ce prima sa sarcinã este de a obþine alte criterii pentru a vedea mai clar cauzele problemelor sale. Numai în acest fel el va fi în stare sã le rezolve.

OMRAAM  AIVANHOV

Peter Deunov – profetii despre viitor – 1944



"Si cand El va sufla în cornul sau, vechi lumi vor muri si altele se vor naste." 
„Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

peter_deunov60

„De-a lungul vremurilor constiinta omului a traversat o lunga perioada de întuneric. Aceasta perioada pe care hindusii o numeau „Kali Yuga” e pe terminate.
Astazi ne aflam la frontiera dintre doua epoci: cea a Kali Yuga si cea a Noii Ere în care intram.
O usoara îmbunatatire se întampla în gandurile, sentimentele si faptele oamenilor, dar în curand fiecare va fi supus Focului Divin care îi va purifica si pregati pentru noua era. Astfel, omul se va ridica la un nivel superior de constiinta indispensabil intrarii sale în noua viata. Este ceea ce unii înteleg prin „înaltare”. Cateva decade vor trece înainte ca acest Foc sa vina pentru a transforma lumea, ridicand-o la o noua moralitate.
Aceste valuri imense vin din spatiul cosmic si vor inunda întregul Pamant. Toti cei care vor încerca sa se opuna vor fi înlaturati si dusi altundeva.

Cu toate ca nu toti locuitorii acestei planete sunt la aceleasi niveluri de evolutie, noul val va fi simtit de fiecare dintre noi si aceasta transformare nu va atinge doar Pamantul si întregul Cosmos.
Cel mai bun si singurul lucru pe care omul îl poate face acum este sa se întoarca înspre Dumnezeu si sa devina mai bun constient, sa-si ridice nivelul vibrational astfel încat sa ajunga în armonie cu puternicul val ce în curand îl va inghiti.

Focul despre care vorbesc si care însoteste noile conditii oferite planetei noastre va întineri, purifica si reface totul în calea lui. Materia va fi rafinata, inimile voastre vor fi eliberate de angoase, necazuri, incertitudine, devenind luminoase.

Totul va fi îmbunatatit, elevat: gandurile, sentimentele si faptele negative vor fi distruse. Viata voastra de astazi este sclavie într-o grea închisoare. Intelegeti-va situatia si eliberati-va din ea. Va spun acest lucru: „Iesiti din închisoarea voastra!” E asa de mare pacat sa vezi atat de multa inducere în eroare, atat de multa suferinta si atat de multa neputinta în a întelege unde se afla adevarata fericire. Tot ceea ce va înconjoara se va prabusi si va disparea în curand. Nimic nu va mai ramane din aceasta civilizatie perversa. Intregul Pamant va fi scuturat si nici o urma nu va ramane din cultura sa gresita ce-l mentine pe om în chingile ignorantei. Cutremurele nu sunt doar fenomene mecanice, scopul lor este si cel de a trezi mintea si inima oamenilor, astfel încat ei sa se poata elibera de ei însisi, de greselile si nebuniile lor si sa ajunga sa înteleaga ca nu sunt singuri în Univers.

Sistemul nostru solar traverseaza acum o regiune a Cosmosului unde o constelatie ce a fost distrusa si-a lasat pecetea – praful ei. Trecerea printr-un astfel de spatiu contaminat e o sursa otravitoare nu doar pentru locuitorii Pamantului, ci si pentru cei ai celorlalte planete din galaxia noastra. Doar sorii nu sunt afectati de influenta unui mediu atat de ostil mediu. Aceasta zona e numita „A-13-a regiune”, unii o numesc „Zona contradictiilor”. Planeta noastra a fost prinsa în ea timp de sute de ani, dar în sfarsit ne apropiem de iesirea din acest spatiu al întunericului si suntem pe punctul de a atinge o regiune mai spirituala, unde traiesc fiinte mult mai evoluate.
Pamantul are acum o miscare ascendenta si fiecare ar trebui sa se straduiasca sa se armonizeze cu aceste curente de ascensiune. Cei care refuza sa se supuna acestui drum vor pierde avantajul bunelor conditii ce le vor fi oferite în viitor pentru ca ei sa evolueze. Ei vor ramane în spate în ceea ce priveste evolutia si vor trebui sa astepte zeci de milioane de ani pentru ca valul acesta ascendent sa revina.

Pamantul, Sistemul Solar si Universul – totul este redirectionat de Impulsul Iubirii. Multi dintre voi considerati Iubirea drept o forta derizorie, dar în realitate este cea mai mare dintre forte! Banii si Puterea continua sa fie venerate ca si cand destinul vostru ar depinde de ele. In viitor, totul va fi stapanit de Iubire si toata lumea i se va supune. Dar nu numai prin suferinta si necazuri constiinta omului va fi trezita.

Teribilele profetii ale profetului Daniel scrise în Biblie povestesc despre epoca ce va veni. Vor fi inundatii, uragane, focuri gigantice si cutremure ce vor matura totul în calea lor, sangele va curge din abundenta, vor fi revolutii, teribile explozii vor rasuna în numeroase locuri de pe Pamant. Acolo unde este Pamant apa va veni, acolo unde este apa, pamantul va sosi. Dumnezeu e Iubire si cu toate acestea avem de-a face cu prigoniri. O replica a naturii împotriva crimelor repetate de om înca din noaptea vremurilor împotriva mamei sale: Pamantul. Dupa aceste suferinte, cei care vor fi salvati, elita, vor cunoaste Epoca de Aur, armonia si frumusetea infinita. Asa ca pastrati-va pacea si credinta în timpurile ce vor veni si vor aduce suferinta si teroare pentru ca e scris ca nici un fir de par nu se va misca de pe capul dreptilor. Nu fi-ti descurajati… urmati-va doar lucrarea de perfectionare a voastra. Nu aveti idee cat de maret e viitorul ce va asteapta.

Un NOU PAMANT va vedea în curand lumina zilei, în cateva zeci de ani munca va fi mai usoara si fiecare va avea timpul sa se dedice activitatilor spirituale, intelectuale si artistice. Problema raporturilor dintre barbat si femeie va fi în curand închisa în armonios, fiecare dintre ei avand posibilitatea sa-si urmeze propriile aspiratii. Relatia dintre cupluri se va baza pe respect si stima reciproca, oamenii vor calatori prin diferite campii stelare si vor reusi sa atinga spatiul intergalactic. Omul va studia felul în care functioneaza si astfel va reusi foarte repede sa cunoasca Lumea Divina si sa se uneasca cu Stapanul Universului. Noua era este cea a celei de-a Vl-a rase.
Predestinarea voastra este sa va pregatiti pentru ea, sa o întampinati si sa o traiti. Cea de-a Vl-a rasa se va construi în jurul ideii de fraternitate. Nu vor mai fi conflicte interpersonale, singura aspiratie a fiecaruia va fi sa se conformeze LEGILOR IUBIRII. A-Vl-a rasa va fi cea a IUBIRII. Un nou continent se va forma pentru ea. Se va ridica din Pacific, astfel încat Divinitatea sa-si poata stabili Sanctuarul pe aceasta planeta.
Fondatorii acestei noi civilizatii vor fi cei pe care-i numesc „FRATIA OMENIRII”, sau „COPIII IUBIRII”.

Ei vor fi lucratorii de nezdruncinat în slujba binelui si vor reprezenta un nou tip de oameni. Oamenii vor forma o mare familie si fiecare popor va reprezenta un organ al acestui trup imens. In noua rasa, Iubirea se va manifesta într-o asemenea masura încat omul din ziua de astazi nu-si poate imagina decat cu greu.

Va ramane înca teren favorabil pentru lupta, dar fortele întunericului se vor retrage si planeta noastra va fi eliberata din sclavia lor. Oamenii, vazand ca nu exista alta cale, se vor angaja ei însisi pe drumul NOII VIETI, CEA A MANTUIRII.
In mandria lor necugetata, unii vor spera sa-si duca pana la sfarsit viata pe care ORDINEA DIVINA o condamna, dar chiar si acestia vor întelege, în cele din urma, ca directia în care se îndreapta lumea nu apartine acestui drum. O noua cultura va vedea lumina zilei; va avea trei piloni fundamentali. ELEVAREA FEMEII, A CELUI UMIL si PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI.

LUMINA, BINELE Sl DREPTATEA, vor fi un fapt; e doar o chestiune de timp. Religiile trebuie sa fie purificate, fiecare contine parti din învataturile MAESTRILOR LUMINII, însa acestea au fost ascunse de necontenitul chin al aberatiilor umanitatii. Toti credinciosii vor trebui sa se uneasca si sa fie de acord, la unison, ca Principiul Iubirii trebuie sa fie baza fiecarei credinte, oricare ar fi ea. IUBIREA si FRATERNITATEA sunt fundatia a TOT Sl TOATE!
Pamantul va fi în curand maturat de valurile extrem de rapide ale energiei cosmice. Peste cativa zeci de ani fiintele care sunt malefice si care-i duc pe cai gresite pe altii nu vor mai putea sa-si sustina facutele. Ei vor fi astfel absorbiti de FOCUL COSMIC ce va consuma si stinge tot ceea ce e rau în ei. Atunci, acestia se vor cai pentru ca e scris: „Fiecare bucata de carne trebuie sa-L preamareasca pe Dumnezeu”.
Mama noastra, Pamantul, se va debarasa de oamenii care nu accepta NOUA VIATA. Ea îi va alunga precum un fruct stricat, asa ca acestia în curand nu vor mai fi în stare sa se reîncarneze pe aceasta planeta – inclusiv criminalii, ci doar cei care au IUBIRE în El vor fi demni de aceasta.

Nu exista loc pe Pamant care sa nu fi fost murdarit de sange de om sau animal; asa ca ea trebuie sa dea drumul unei purificari. Din cauza aceasta, unele continente vor trebui scufundate si altele ridicate din apa.
Oamenii nu-si dau seama la ce pericole sunt expusi, ei continua sa alerge dupa scopuri futile si sa caute placere. Opus acestora, cei care vor face parte din a-Vl-a rasa vor constientiza demnitatea rolului lor si respectul pentru libertatea fiecaruia. Ei se vor hrani doar cu fructe si legume. Ideile lor vor putea sa circule la fel de libere precum o fac aerul si lumina în zilele noastre. Cititi capitolul 60 din Cartea lui Isaia si veti vedea acolo relatari despre venirea celei de-a Vl-a rase, RASA IUBIRII.

Dupa aceasta vreme de restriste, oamenii vor înceta sa mai pacatuiasca si vor gasi din nou calea virtutii. Clima planetei noastre va fi moderata pe tot globul si schimbari violente nu vor mai exista. Aerul va fi din nou pur, la fel si apa. Microbii vor disparea. Oamenii îsi vor aduce aminte de reîncarnarile lor trecute si vor fi încantati sa-si dea seama ca sunt în sfarsit eliberati din conditia lor anterioara.
In aceeasi masura în care cineva se debaraseaza de paraziti si frunzele moarte din livada, la fel o vor face si Fiintele pentru a-i pregati pe oameni sa-L slujeasca pe Dumnezeul Iubirii. Le vor crea conditii bune pentru ca ei sa se dezvolte si celor care vor dori sa-i asculte le vor spune: „Nu va fie frica! Mai rabdati putin si totul va fi bine. Sunteti pe calea cea buna!”.

Multumita ideii de fraternitate, Pamantul va deveni foarte curand un loc binecuvantat, dar înainte de aceasta mari suferinte vor fi trimise pentru a trezi constiinta. Pacate acumulate de-a lungul miilor de ani vor trebui sa fie sterse.

Valul arzator ce emana de la Divinitate va contribui în stergerea karmei oamenilor, eliberarea nu mai poate fi întarziata. Umanitatea trebuie sa se pregateasca pe ea însasi pentru mari judecati ce sunt de neocolit si care vin pentru a pune capat egoismului.

Sub Pamant se pregateste ceva extraordinar. O grandioasa si total de neconceput revolutie se va manifesta cat de curand în mijlocul naturii. Dumnezeu a decis sa vindece Pamantul si o va face! Este sfarsitul unei epoci. O noua ordine o va înlocui pe cea veche, o Ordine în care Iubirea va domni pe Pamant.”

Cuvintele ne vor judeca


The_Weaver_of_Words_by_SapphireEyedStranger

                Suntem gândurile, cuvintele și faptele noastre. Precum ne sunt gândurile, așa ne sunt cuvintele, iar precum ne sunt cuvintele, așa ne sunt faptele. Aceste trei moduri de existență ne întocmesc viața de acum și pe cea veșnică. Precum gândim, vorbim și ne mișcăm, așa vom trăi veșnic.

Cuvintele sunt puteri libere
Cuvintele sunt manifestări în afară ale sufletului nostru, asupra căruia Dumnezeu a suflat “suflare de viata”. Odată rostite, cuvintele capătă o libertate proprie pe care nu o mai putem îngrădi. În funcție de curăția / necurăția inimii noastre, cuvintele pe care le rostim devin puteri care săvârsesc binele sau răul. Aceste puteri libere ne vor însoti toată viața, până la judecata de apoi, unde ne vor apăra sau ne vor judeca.
Nici un cuvânt nu va fi trecut cu vederea, precum ne atenționează Mântuitorul, zicând: Vă spun că pentru orice cuvânt deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept și din cuvintele tale vei fi osândit” (Luca 12, 36-37). Vai celui care se va vedea atunci încolțit de cuvinte cu iz de moarte, auzite, citite, rostite sau nerostite.Ce înseamnă de fapt ziua judecății ? Atunci când gândim,vorbim sau avem un comportament neadecvat creăm o realitate cu care ne vom confrunta mai devreme sau mai târziu.

Cuvintele auzite
Cuvintele auzite aduc în noi o putere de viață sau de moarte care ne schimbă. Pentru aceasta trebuie sa avem grijă ce intră în sufletul nostru pe poarta auzului. Televizorul, radioul, internetul și cuvintele rostite de cei din jurul nostru sunt tot atâtea căi prin care se poate strecura în noi neghina vrajmașului, adică acele cuvinte străine și înșelătoare care ne pot întuneca mintea.
Vom fi judecați atât după cuvintele rele pe care le-am căutat (bârfa) sau pe care nu ne-am ferit a le auzi, precum și după cuvintele bune pe care le-am auzit și nu le-am așezat în inima noastră. Cele din urmă se aseamănă semințelor bune care au căzut pe piatră, între spini sau pe drum și nu au fost lăsate să aducă rod bun.
Când auzim un cuvânt-sfat bun se cuvine să luam aminte la el, chiar și atunci când vine de la o persoana pătimașa sau care nu ne este pe plac. Să cercetăm cuvântul, iar nu pe omul care îl rostește, căci chiar și prin oamenii cei patimași sau necreștini ne poate vorbi Dumnezeu.
Cu cât ne vom feri de cuvinte rele, cu atât ne vom deprinde mai ușor cu gânduri curate, precum spune Sfantul Talasie Libianul: “Obișnuiește-ți urechea să audă des cuvinte duhovnicești și mintea ta se va depărta de gânduri necurate.”

Cuvintele citite
Cuvintele citite lucrează în noi ca și cele auzite, fie spre viață, fie spre moarte. Astfel, internetul, cărțile, ziarele și reclamele sunt tot atâtea căi prin care poate pătrunde în noi neghina vrajmasului.
Desi suntem îndemnați să ne comportăm precum albina, care ia din toate florile doar ceea ce este bun, nu trebuie să uităm sfaturile Părintilor cu privire la cartile vatamatoare de suflet. Agățându-se de cele mai mici gânduri de mândrie sau neatenție, cuvintele vătămătoare pot fi mai tari decât trezvia și discernământul nostru.
Vom fi judecați, poate chiar mai aspru, de cărtile și cuvintele duhovnicești pe care le-am citit. Când faptele noastre nu sunt potrivite cu cuvintele adunate, acestea din urma nu fac decât să ne osândească și mai mult la judecată, căci după măsura cunoștinței noastre va fi și măsura judecății.

Cuvintele rostite
Cele mai multe cuvinte din viața noastră sunt, de departe, cele rostite. Acestea sunt cea mai fidelă oglindă a inimii noastre. Omul curat are cuvinte curate, iar omul pătimaș are cuvinte pline de răutate, căci, precum știm: “Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieste gura lui” (Luca 6, 45).
Cuvântul are putere să tămăduiască și putere să rănească, atât sufletul, cât și trupul. Cu un cuvânt putem să-l ridicăm pe cel de lângă noi și tot cu un cuvânt putem să-l întristăm și să-l îmbolnăvim. Atunci când vorbim ce nu trebuie sau cum nu trebuie greșim direct față de Dumnezeu, al cărui chip îl poartă cel de lângă noi.
Fericitul Augustin spune: “Unii oameni își aleg mâncarea cu multă luare-aminte și nu îngăduie să intre în gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenți și nu își aleg cuvintele care ies din gura lor.” In acest sens a spus și Iisus, zicând: “Nu ceea ce intra în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurcă pe om. (…) Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule” (Matei 15, 11-19).
Ne vor judeca toate cuvintele rostite “în desert”, adică acele cuvinte care nu dau viață, ci aduc moarte celui care le aude. Cuvintele “deșarte” hrănesc păcate de la cele mai mici pâna la cele mai mari.

Cuvintele nerostite
Ne vor judeca și cuvintele nerostite, adică toate acele gânduri bune care ar fi trebuit rostite la vremea potrivită. Gândurile bune sunt luminări ale lui Dumnezeu care ne vin atât pentru folosul nostru, cât și pentru folosul celor de lângă noi. Când păstrăm numai pentru noi un asemenea gând și nu-l spunem și celui de lângă noi, care are nevoie de el, ne facem vinovați pentru o parte din păcatul aceluia, care ar fi putut fi evitat.
Nu putem să-i sfătuim de bine pe cei de lângă noi împotriva voinței lor. Dar, atunci când vedem un om care pare dispus să primească un cuvânt bun, suntem datori să îl rostim, urmând îndemnului Sfântului Apostol Pavel, care zice: “Invățați-vă și povățuiți-vă între voi, cu toată înțelepciunea” (Coloseni 3, 16).

Tăcerea și discernământul
Sfinții Părinți recomandă adesea tăcerea, atât ca pe o înfrânare de la grăirea în deșert, cât și ca pe o modalitate de cunoaștere a propriei persoane și a tainelor lui Dumnezeu. Tăcerea este starea ideală pentru a cunoaște și a discerne mișcările inimii noastre. Pentru a nu mai grăi în deșert și a răscumpăra vremea, să ne rugăm lui Dumnezeu astfel: “Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușa de îngrădire împrejurul buzelor mele” (Psalmi 140, 3).
In privința sfaturilor cu care suntem datori față de cei de lângă noi, să ne gândim la următoarele cuvinte: “Cel ce ceartă pe batjocoritor își atrage disprețul, iar cel ce dojenește pe cel fără de lege își atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; dojenește pe cel înțelept, iar el te va iubi. Dă sfat celui înțelept, iar el se va face și mai înțelept; învata pe cel drept, iar el își va spori știința lui” (Pilde 9, 7-9). – (Teodor Danalache)

INFLUENȚA CUVINTELOR ASUPRA ADN-ULUI