conţinuturile paginilor

Potenţialul Mental – Plexul solar punctul care se întâlneşte cu întregul

Potenţialul Mental - Plexul solar punctul care se întâlneşte cu întregul

    Gândirea reprezintă cauza, iar experienţele cu care te confrunţi în viaţă reprezintă efectele.De aceea, renunţă la tendinţa de a te plânge de condiţiile cu care te confrunţi, întrucât nu depinde decât de tine să le schimbi cu acele condiţii pe care ţi-ai dori să le experimentezi. Focalizează-ţi eforturile către realizarea potenţialului tău mental, care îţi stă tot timpul la dispoziţie şi din care se naşte orice putere reală şi durabilă.

Perseverează cu această practică până când vei ajunge să înţelegi că tu poţi realiza absolut tot ceea ce îţi doreşti, singura condiţie necesară fiind aceea de a-ţi înţelege propria putere şi de a continua să te concentrezi asupra obiectului dorit. Forţele minţii sunt întotdeauna dornice să se pună în slujba unei voinţe focalizate, care nu îşi doreşte altceva decât să îşi cristalizeze gândurile şi dorinţele în acţiuni, condiţii şi evenimente.

Dacă la început fiecare funcţie a vieţii şi fiecare acţiune reprezintă rezultatul unui gând conştient, acţiunile repetate tind să devină automate, iar gândul care le controlează se scufundă în lumea subconştientului. Asta nu înseamnă însă că el îşi pierde inteligenţa creatoare. El devine automat numai pentru ca mintea subconştientă să se poată ocupa şi de alte lucruri.

Noile acţiuni vor deveni la rândul lor obişnuinţe, apoi procese automate şi subconştiente, astfel încât mintea să se poată elibera de aceste detalii şi să se poată focaliza asupra altor activităţi noi.
Dacă vei înţelege acest mecanism, vei descoperi o sursă de putere care îţi va permite să faci faţă cu succes tuturor situaţiilor care pot apărea în viaţa ta.

1. Interacţiunea necesară dintre mintea conştientă şi cea subconştientă presupune o interacţiune similară între sistemele nervoase corespondente. Judecătorul Troward (Thomas Troward (1847-1916) a fost judecător în India. El a ţinut frecvent conferinţe şi a scris numeroase lucrări despre minte şi despre metodele autoperfecţionării.)explică minunat cum se efectuează această interacţiune: „Sistemul nervos cerebrospinal este organul minţii conştiente, iar cel simpatic reprezintă organul minţii subconştiente. Sistemul cerebrospinal reprezintă canalul care ne permite să receptăm percepţiile conştiente de la organele noastre de simţuri şi să exercităm un control conştient asupra mişcărilor corpului nostru. Acest sistem nervos îşi are sediul în creier.”

2. Sistemul nervos simpatic îşi are sediul în acel nod de ganglioni situate în partea din spate a stomacului şi cunoscut sub numele de Plexul Solar. El reprezintă canalul acelor activităţi mentale care susţin în mod inconştient funcţiile vitale ale corpului.

 3. Legătura dintre cele două sisteme se realizează prin intermediul nervului vag, care iese din regiunea cerebrală (unde face parte din sistemul voluntar) şi ajunge în zona toracică, de unde trimite mai multe ramificaţi către inimă şi către plămâni. Străpunge apoi diafragma,renunţă la învelişul său exterior şi se identifică cu nervii sistemului simpatic, formând astfel o punte de legătură între acesta şi cel parasimpatic. În acest fel, omul devine din punct de vedere fizic o singură entitate.

Fiecare gând este receptat de creier

4. Aşa cum am văzut, fiecare gând este receptat de creier, care reprezintă organul sistemului nervos conştient, fiind supus puterii noastre raţionale. Dacă mintea obiectivă consideră că acest gând este autentic, ea îl trimite către plexul solar, respectiv către creierul minţii subiective, pentru ca aceasta să îl transforme în realitate. La acest nivel, el nu mai poate fi contracarat prin argumente opuse. Mintea subconştientă nu cunoaşte limbajul argumentelor pro şi contra. Ea nu face altceva decât să acţioneze, acceptând de bune concluziile la care a ajuns mintea conştientă.

5. Plexul solar a fost numit de unii soarele corpului uman, întrucât reprezintă punctul central de acumulare şi redistribuire a energiei pe care o generează în permanenţă corpul fizic. Această energie este cât se poate de reală, la fel cum acest soare este cât se poate de autentic. Energia este distribuită prin diverşi nervi către toate părţile corpului,fiind difuzată apoi în aura care învăluie întregul corp.

6. Dacă această radiaţie este suficient de puternică, individul devine înzestrat cu un fel de magnetism personal sau carisma. Puterea lui de a face bine este enormă. Adeseori, simpla lui prezenţă este suficientă pentru a aduce alinare minţilor tulburate cu care intră în contact.

7. Dacă plexul solar este activ şi iradiază viaţă, energie şi vitalitate către toate părţile corpului şi către toţi oamenii cu care individul intră în contact, senzaţiile sunt cât se poate de plăcute. Corpul se simte sănătos şi toţi oamenii care intră în contact cu individual experimentează senzaţii plăcute.

8. Dacă această emanaţie se realizează cu întreruperi şi cu sincope,senzaţiile devin neplăcute. Fluxul de energie vitală este blocat în anumite locuri, nemaiputând ajunge în toate părţile corpului, fapt care conduce la boală: fizică, mentală şi chiar a mediului înconjurător(dacă fenomenul este global).

9. La nivel fizic, boala se declanşează datorită faptului că soarele corporal nu mai poate genera suficientă energie pentru a susţine din punct de vedere vital toate părţile corpului. La nivel mental, boala se declanşează deoarece mintea conştientă depinde de cea subconştientă pentru a-şi procura vitalitatea de care are nevoie pentru susţinerea activităţilor sale mentale. În sfârşit, mediul înconjurător se poate îmbolnăvi la rândul lui, deoarece puntea de legătură dintre mintea subconştientă a omului şi MinteanUniversală este întreruptă.

Plexul solar este punctul în care partea se întâlneşte cu întregul

10. Plexul solar este punctul în care partea se întâlneşte cu întregul, în care finitul devine infinit, în care principiul necreat devine creat, cel universal devine individualizat, iar cel invizibil devine vizibil. Acesta este punctul în care se naşte viaţa. Practic, nu există nicio limită pentru cantitatea de energie vitală pe care individul o poate genera la nivelul acestui plex solar.

11. Acest centru energetic este omnipotent, întrucât reprezintă puntea de legătură între toate formele de viaţă şi între toate inteligenţele.De aceea, el poate realiza tot ceea ce este pus să realizeze de către mintea conştientă. Tocmai în acest mecanism rezidă marea putere a minţii conştiente. Subconştientul poate transpune în practică toate planurile şi toate ideile pe care i le sugerează mintea conştientă.

12. În aceste condiţii, rezultă că gândirea conştientă este adevăratul stăpân al acestui centru solar din care emană întreaga energie vitală ce alimentează corpul fizic. Calitatea gândurilor pe care le cultivăm determină calitatea energiilor pe care le va emana acest soare interior.În mod similar, caracterul şi natura gândurilor pe care le cultivă mintea noastră conştientă determină caracterul şi natura gândurilor pe care le emană acest soare interior, şi implicit natura experienţelor pe care le trăim.

13. Este evident, aşadar, că tot ce avem de făcut este să lăsăm lumina acestui soare interior să strălucească. Cu cât emanăm mai multă energie, cu atât mai uşor ne va fi să transmutăm condiţiile nedorite de viaţă în surse de plăcere şi de profit pentru noi.Singura chestiune care mai rămâne de lămurit este cum putem face această lumină să strălucească; altfel spus, cum putem genera această energie vitală.

 14. Gândurile care nu opun rezistenţă dilate plexul solar, în timp ce cele care opun rezistenţă îl contractă. În mod similar, gândurile placate îl dilată, în timp ce cele neplăcute îl contractă. Gândurile de curaj, de putere, de încredere în sine şi de speranţă generează stări corespondente la nivelul plexului solar. În schimb, marele duşman al plexului solar, care împiedică acest soare interior să strălucească şi care trebuie distrus cu orice preţ, este teama. Acest duşman trebuie eliminat fără scrupule, o dată pentru totdeauna,întrucât el reprezintă norul care întunecă soarele nostru interior,făcându-ne morocănoşi şi lipsiţi de strălucire.

15. Acest demon personal stă la baza fricii noastre de trecut, de prezent şi de viitor, de noi înşine, de semenii noştri, de tot şi de toate.Lumina noastră interioară nu va putea străluci decât atunci când teama va dispărea pentru totdeauna din fiinţa noastră.Numai atunci se vor dispersa norii, iar noi vom descoperi sursa puterii şi energiei vitale.

16. Dacă vei descoperi că eşti una cu puterea infinită şi că poţi pune în aplicare oricând doreşti această putere, demonstrându-ţi astfel capacitatea de a depăşi orice condiţie adversă prin simpla focalizare a gândurilor tale, tu nu vei mai avea de ce să te temi.Acesta este singurul mecanism prin care teama poate fi distrusă şi prin care omul poate intra în posesia dreptului său prin naştere.

17. Toate experienţele cu care ne confruntăm sunt determinate de atitudinea noastră în faţa vieţii. Dacă nu ne aşteptăm să primim nimic,nu vom avea nimic. În schimb, dacă vom cere foarte mult de la viaţă,vom primi darurile acesteia într-o proporţie directă cu cerinţele noastre. Lumea nu este dură decât cu cei care nu reuşesc să se afirme.Criticile celorlalţi oameni nu li se par amare decât celor care nu reuşesc să îşi golească mintea pentru propriile lor idei. Foarte multe idei de succes nu văd niciodată lumina zilei tocmai din cauza fricii de critici.

Soare interior (plexul solar)

18. Omul care ştie că dispune de un soare interior (plexul solar) nu se teme nici de critici şi nici de altceva. El este mult prea ocupat cu emanarea curajului, a încrederii în sine şi a puterii. Prin atitudinea sa mentală, el nu anticipează altceva decât succesul. În acest fel, el distruge cu uşurinţă toate obstacolele care îi apar în cale şi sare fără probleme peste mlaştina îndoielilor şi ezitărilor pe care i-o scoate în cale teama.

19. Cunoaşterea capacităţii noastre de a emana în mod conştient sănătate, putere şi armonie ne ajută să înţelegem faptul că nu avem de ce să ne temem, întrucât avem acces la Puterea Infinită.

20. Această cunoaştere nu poate fi dobândită decât prin aplicarea practică a informaţiilor oferite în această secţiune. La fel ca un sportive care nu devine puternic decât prin antrenamentele sale, şi noi putem învăţa această putere punând în practică ceea ce am învăţat.

21. Dat fiind că afirmaţia care urmează este de o importanţă capitală,o voi exprima în mai multe maniere, astfel încât să îi poţi înţelege pe deplin întreaga semnificaţie. Dacă eşti înclinat către religie,ţi-aş spune să îţi laşi lumina interioară să strălucească; dacă eşti înclinat mai degrabă către ştiinţa fizică, ţi-aş spune să îţi trezeşti plexul solar. Dacă preferi o interpretare strict ştiinţifică, ţi-aş sugera să îţi impresionezi mintea subconştientă.

22. Ţi-am explicat deja în ce constă rezultatul acestei impresionări.Aceasta este metoda care te interesează. Ai învăţat deja că subconştientul este inteligent, creativ şi că răspunde la voinţa minţii conştiente. În acest caz, care este cea mai naturală metodă de impresionare a minţii subconştiente? Este simplu:concentrează-te mental asupra obiectului dorinţei tale. Ori de câte ori te vei concentra în acest fel, tu îţi vei impregna subconştientul cu vibraţia dorită.

23. Aceasta nu este singura modalitate de impregnare a subconştientului, dar este cu siguranţă una dintre cele mai simple şi mai eficiente,poate chiar cea mai directă. De aceea, ea conduce cel mai rapid la rezultatele dorite. De fapt,metoda generează rezultate atât de ieşite din comun încât mulţi oameni le consideră chiar miracole.

24. Aceasta este metoda pe care au aplicat-o toţi marii inventatori,toţi marii finanţişti şi toţi marii oameni de stat pentru a converti forţa subtilă şi invizibilă a dorinţelor lor, a credinţei şi încrederii pe care şi le-au cultivat, într-o realitate tangibilă şi concretă din lumea obiectivă.

25. Mintea subconştientă a omului face parte integrantă din Mintea Universală. Aceasta din urmă reprezintă principiul creator al universului.Orice parte a unui ansamblu trebuie să aibă aceeaşi natură şi aceeaşi calitate ca şi întregul. Altfel spus, această putere creatoare este practice nelimitată. Ea nu poate fi limitată de niciun fel de precedent, adică de niciun tipar anterior care să îi modeleze principiul constructiv.

26. Am descoperit aşadar că mintea subconştientă reacţionează la voinţa noastră conştientă, ceea ce înseamnă că puterea creatoare nelimitată a Minţii Universale poate fi controlată de mintea conştientă a individului.

27. Atunci când vei aplica practic acest principiu , este bine să reţii că nu este necesar să precizezi metoda prin care subconştientul tău va genera rezultatele dorite de tine. Un principiu finit nu poate structura niciodată un principiu infinit. Tot ce trebuie să faci este să precizezi ce anume îţi doreşti, nu şi cum urmează să obţii acest lucru.

28. Tu eşti un canal prin care energia nediferenţiată se diferenţiază,iar această diferenţiere se realizează prin asumare. Ea nu necesită altceva decât un proces de recunoaştere care să pună în mişcare acele cauze care vor produce rezultatele dorite de tine. Acest lucru este posibil tocmai datorită faptului că principiul universal nu poate acţiona decât prin intermediul individului, la fel cum individul nu poate acţiona decât prin intermediul principiului universal,cu care este una.

29. Ca exerciţiu îţi recomand :
-păstrează-ţi corpul perfect nemişcat şi blochează-ţi toate gândurile (dacă nu poţi , lasă-le să vină şi să plece fără a le acorda vreo importanţă ,apoi se vor opri de la sine ).Relaxeaza-te.Lasă-ţi muşchii să îşi reia tonusul normal. În acest fel, vei elimina orice fel de presiune la nivelul nervilor, dispersând astfel acele tensiuni care conduc atât de frecvent la epuizare.

30. Relaxarea fizică reprezintă un exerciţiu voluntar al voinţei, dar este un exerciţiu de o mare valoare, întrucât îi permite sângelui să circule liber între creier şi corp.

31. Tensiunea corporală conduce la agitaţie mentală şi la o activitate anormală a minţii. Ea generează griji, temeri şi anxietate. De aceea,relaxarea reprezintă o necesitate absolută pentru cei care doresc să îşi elibereze complet facultăţile mentale.

32. Practică acest exerciţiu cu perseverenţă. Impune-ţi mental să îţi relaxezi fiecare muşchi şi fiecare nerv, până când ajungi să te simţi complet liniştit şi împăcat cu tine însuţi şi cu lumea exterioară.

33. Numai într-o asemenea stare poate începe să funcţioneze plexul solar. Cât despre rezultate, acestea te vor uimi cu siguranţă.

Charles F. Haanel

UNIŢI-VĂ CU PUTEREA LUI DUMNEZEU

Modalitate funcțională de salvare în timpul unui accident vascular cerebral!

Modalitate funcțională de salvare în timpul unui accident vascular cerebral!

Sfatul unui profesor chinez.

      Acesta este sfatul unui profesor chinez: țineți întotdeauna acasă un ac de seringă sau un ac simplu! Acesta este o soluție uimitoare netradițională de salvare în timpul unui accident vascular. Citiți articolul până la sfârșit și apoi dați mai departe, deoarece poate salva multe vieți, nu știm niciodată ce se poate întâmpla în viitor…

Este pur și simplu uimitor. Vă rugăm să aveți în vedere și să însușiți aceste sfaturi minunate. Găsiți puțin timp liber ca să citiți acest articol. Nu știți niciodată cum viața unui om poate depinde de dvs.
“Tatăl meu a fost paralizat și după aceea s-a stins din viață în urma unui atac vascular cerebral. Păcat că nu am știut mai înainte de această modalitate de acordare a primului ajutor.

În timpul accidentului vascular cerebral capilarele din creier se sparg treptat. Păstrați-vă calmul. Indiferent de locul unde se află victima, străduiți-vă să nu-i mutați locul. Dacă o să-i mutați locul, capilarele se vor sparge cu mult mai repede! Așezați victima într-un loc comod, de unde să nu poată să cadă și scurgerea de sânge poate începe. De preferat sunt acele de seringă, dar dacă nu aveți în casă unul, atunci poate fi utilizat și un ac de cusut.

1. Țineți acul deasupra unei flăcări pentru sterilizare și apoi înțepați fiecare deget de la mâini.
2. Nu există niște puncte anumite de înțepare, doar la câțiva milimetri distanță de unghii.
3. Înțepați astfel încât sângele să înceapă să curgă.
4. Dacă sângele nu începe să curgă/picure atunci strângeți degetele victimei cu degetele voastre.
5. Când din cele 10 degete va picura sângele, în câteva minute victima își va reveni.
6. Dacă gura victimei și-a schimbat forma atunci, masați-i bine urechile până se înroșesc (semn că sângele circulă bine).
7. Înțepați lobul fiecărei urechi de 2 ori, astfel încât câte 2 picături de sânge să picure din fiecare lob. Peste câteva minute victima trebuie să-și revină.

Așteptați până când victima revine la starea sa normală…

Așteptați până când victima revine la starea sa normală și toate simptomele atacului cerebral dispar și apoi transportați-o la spital. În caz contrar, dacă victima ar fi fost dusă la spital în grabă cu mașina ambulanței, atunci vibrațiile ar fi favorizat fisurarea capilarelor din creier.

Eu am aflat despre această metodă de scurgere a sângelui de la specialistul în medicina netradițională, doctorul Ha Bu-Ting, care trăiește în Sun-Juke. În afară de aceasta eu am avut propria experiență de aplicare a acestei metode și de aceea pot afirma că este 100% funcțională.

În anul 1979 eu predam în Fung-Gaap College din orașul Tai-Chung. Odată, în timpul orelor un alt profesor a venit la mine și cuprins de emoții mi-a zis: “Domnule Liu, conducătorul nostru suferă un accident vascular cerebral!” Am urcat de îndată la etajul 3. L-am văzut pe profesorul Chen Fu-Tien: fața îi era palidă, vorbirea neclară, gura își schimbase forma – toate simptomele unui atac vascular cerebral. De îndată am rugat unul din studenți să meargă de urgență până la farmacie și să cumpere un ac de seringă, pe care l-am și folosit pentru a înțepa toate cele 10 degete de la mâinile d-lui Chen.

Peste câteva minute, după înțeparea degetelor, fața d-lui Chen și-a recăpătat culoarea, iar ochii i s-au limpezit. Dar gura lui în continuare nu-și revenea. Așa că i-am frecat bine urechile până i s-au înroșit. Am făcut câte 2 înțepături în lobii ambelor urechi, din care a și început să picure sângele. Atunci s-a petrecut minunea: peste 3-5 minute gura și-a recăpătat forma și vorba sa a devenit clară. L-am lăsat să se odihnească puțin, să bea o ceașcă de ceai cald și apoi l-am condus la spitalul Wei-Wah. A stat în spital o noapte, iar a doua zi a fost externat și a mers din nou să predea.

Totul a funcționat foarte bine. Nu a fost nici o urmare, deși rare sunt cazurile în care victimele unui accident vascular să rămână fără sechele, din cauza capilarelor care se sparg în drum spre spital.”

Atacul cerebral vascular este a 2-a cauză a mortalității din lume. Iar cei rămași în viață pot fi paralizați pentru tot restul vieții. Un astfel de lucru teribil, nu trebuie să se întâmple în viața nimănui. Dacă vom ține minte această metodă a scurgerii de sânge și vom aplica primul ajutor cât de repede posibil, atunci într-un timp foarte scurt victima își va reveni 100%.

Transmiteți această informație tuturor din lista dvs. Toți trebuie să citească și să afle cum pot salva viața unui om în viitor.

“Conținutul tuturor articolelor este doar informativ și nu poate fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați un medic specialist.”

Sursa 

Cum să-ti realizezi Potenţialul Mental

Gradele spirituale se dau din planetă în planetă

         Gradele spirituale se dau din planetă în planetă

    Metoda învăţării întrebuinţată în lumea noastră este următoarea. într-una din prelegeri se anunţă anumite adevăruri. La întrunirea viitoare se repetă aceste adevăruri şi la ele se mai adaugă altele. în viitoarele prelegeri se face un rezumat din cele spuse, la care se mai adaugă alte cunoştinţe. Şi aşa, ca un cocoloş de zăpadă, cunoştinţele se tot adună, se repetă şi se întregesc. Populaţia acestui glob este formată din individualităţi de diferite vârste şi evoluţii spirituale.

Duhurile tinere întrupate nu pot intra în legătură cu noi. Duhurile adulte întrupate, auzindu-ne sau citind despre noi, vor crede, dar superficial. Numai duhurile bătrâne întrupate ne cred şi doresc legătura cu noi; numai lor le destăinuim din lumile nevăzute. Evident, legătura cu noi şi fenomenele produse de lumea noastră sunt rare, fiind numite de oameni „paranormale”. Va veni o vreme, îndepărtată, când evoluţia acestui pământ, pe de o parte,şi evoluţia populaţiei lui, pe de altă parte, va fi atât de avansată, încât toată lumea va şti de noi,va crede în cele spuse de noi, iar fenomenele „paranormale” vor deveni cât se poate de normale.

Se vor inventa aparate prin intermediul cărora ne veţi vedea sau veţi înregistra gândul nostru,producându-vă mirare, la fel cum predecesorii voştri s-au mirat de aparatul radio. Până atunci se comunică, ici-colo, câte ceva sub formă de poveşti sau legende. Cei mai ridicaţi le cred, cei necopţi râd şi le resping ca fiind irealităţi; însă le vor crede în alte întrupări, când vor fi şi ei mai pregătiţi. Vântul ia seminţele pământului şi le împrăştie în toate părţile.

Fii tu, dragul nostru frate, vântul ideilor noastre, semănându-le asemenea unor seminţe, în cele patra puncte cardinale. Unele vor cădea pe piatră şi se vor usca, altele vor cădea printre buruienile preocupărilor omeneşti şi vor fi înăbuşite, iar altele vor cădea în suflete curate, pregătite, şi ca într-un pământ bun, vor încolţi şi vor da roade frumoase.

Cei ce ne-au cunoscut în alte timpuri se organizau în secret, şi păstrau tainele noastre sub jurământ înfricoşător. Au trecut vremurile acelea de grozavă ignoranţă. Acum s-a mai lărgit câmpul cunoscătorilor şi moartea nu mai pândeşte pe imprudentul destăinuitor. Totuşi, trebuie să se ştie că dacă prin pălăvrăgeală nu-ţi mai pierzi viaţa, vei suferi amarnic dacă ai răspândit neautorizat marile taine cereşti.

Pe tine, care ai primit din cele mai sublime cunoştinţe ale alcătuirii lumilor invizibile, te rugăm să le păstrezi cu sfinţenie, pentru ca împreună cu cele comunicate în viitor, să constituie un tot, din care să se vadă uriaşa operă a Slăvitului nostru Tată unic.Toate duhurile care au acelaşi grad de evoluţie formează un grup mai mic, numit fascie. Totalitatea fasciilor, de diferite grade constituie un partid. Fiecare fascie îşi are programul său de lucru. La rândul lor, şi partidele au treptele lor ierarhice. Unul e mai sus, iar altul – mai jos.

Lumea duhurilor este alcătuită pe grade ierarhice. Un grad se obţine după o vieţuire de zeci de mii de ani pe o planetă. Am spus că pe Pământ există patru grade de evoluţie: gradul duhurilor roşii,gradul duhurilor albastre, gradul duhurilor albe şi gradul îngerilor. Evoluţia dintr-un grad într-altul se face cu mare greutate. Poţi să faci şcoala sau stagiul pe mai multe planete şi să nu poţi trece dintr-un grad într-altul. Fiecare grad are mai multe subgrade sau trepte.

Noi, duhurile albe, am venit albi pe Pământ şi am urcat în decursul celor aproape 26.000 de ani una câte una treptele superioare ale gradului nostru de albi. Tot aşa au venit şi duhurile roşii şi duhurile albastre, iar cei vrednici dintre ei au urcat trepte numeroase ale gradului lor.

Un duh roşu nu poate avansa pe nici o planetă până la gradul de duh alb.

Evoluţia se face treptat, căci duhul asimilează greu cunoştinţele, încorporându-le şi făcându-le una cu fiinţa sa. Trecerea dintr-o treaptă în alta se face în urma unui examen trecut ca om întrupat şi apreciat de superiorii partidului din care face parte duhul.Studiile teoretice se fac mai mult în Cer, iar practica – pe pământ, ca om trupesc.

Dacă un duh liber sau întrupat a greşit, îşi va plăti greşeala, dar gradul nu i se va lua, nu va fi retrogradat pentru nimic în lume. Nici îngerii, nici Guvernatorul planetar sau solar nu-i pot lua gradul, deoarece a fost dobândit prin vieţi nenumărate, pline de suferinţe sau merite, petrecute pe multe alte planete şi a fost acordat de alţi Guvernatori solari şi planetari, de pe alte sisteme solare.

Terminând stagiul celor 26.000 de ani ai Pământului şi facându-şi sârgumcios studiile, duhul va primi la plecare im grad nou, acordat de Guvernatorul nostru solar. Neîndeplinindu-şi datoria, duhul nu absolvă cu bine şcoala acestei planete, şi drept pedeapsă nu i se mai adaugă nici un alt grad peste cel avut. Aceasta e Judecata cea mare şi divină la care sunt supuse duhurile. Oricât aş abuza ca duh de liberul meu arbitra, acumulând greşeli peste greşeli, nu mi se poate lua ceea ce mi s-a dat în numele divinului meu Tată.

Luarea uneia din facultăţile câştigate prin observaţiile şi practica vieţii de duh uman, în timpul peregrinărilor mele prin diferite planete, ar echivala cu uciderea mea. Or nici măcar Divinitatea creatoare nu şi-a rezervat dreptul de a ucide un duh. Tatăl şi-a rezervat numai plăcerea de a crea, decretând că nu va distruge nimic din creaţie.

Tatăl ceresc a comunicat cândva copiilor Săi, prin creaţie: „Eu v-am creat; Eu vă iubesc, vă ocrotesc, deci nu vă pot ucide. Dacă Eu nu pot să vă distrug, liberi sunteţi să vă desfiinţaţi voi din lumea duhurilor, deoarece Eu am făcut legea înainte de a vă crea pe voi”.

Desfiinţarea ca duh înseamnă întoarcerea noastră în Nirvana sau sânul Creatorului, fără să terminăm şcoala universului.Grele sunt legile Creatorului, dar oricât de grele ar fi, trebuie să ne supunem, căci numai supunerea determină ordinea şi ea, la rândul ei – progresul. Există duhuri mai leneşe, mai neatente,cărora li se pare că viaţa este prea grea şi legile sunt de fier. în disperarea lor, strigă: „Doamne,vreau să mă întorc la Tine, căci prea grea îmi este povara legilor Tale. Nu mă mai simt în stare să termin vreodată şcoala celor patra universuri!”

Tatăl a îngăduit revenirea înainte de timp a celor învinşi de legile Sale, dar în acest caz ei îşi anulează tot ce au acumulat prin lungul calvar al vieţilor nesfârşite, trăite pe diferite corpuri cereşti.
 „Legile Mele — spune Tatăl — sunt făcute să dureze în vecii vecilor, dar nu pot împiedica revenirea voastră la Mine, înainte de vreme. Nu pot împiedica pe marii Mei Fii divini centrali ca, în interesul experienţelor atât de necesare pentru Ei, să facă transmutarea materiei de oriunde. Eu fac, fără să pot dizolva, deoarece legea Mea Mă opreşte să desfac ceea ce am ordonat să se facă. Libertate le-am dat să recheme — la vremea ei — materia pentru a o preface, perfecţiona şi trimite din nou în lume. Eu construiesc, dar nu pot dărâma. Cei construiţi de mine sunt liberi să trăiască, dar nu sunt liberi să încalce legile Mele. Dacă nu mai pot să se supună, legilor, liberi sunt să revină în sânul Meu. Eu nu pot distruge nici unul din sistemele existente, pentru că nu au fost construite de Mine, ci de Slujitorii Piei, Fiii Mei, Constructori divini din Sfera Mea. “

Orice materie se poate desface pentru a construi din nou, dar nu poate nimeni distruge un duh individualizat. La finele existenţei acestui glob terestru, se vor destrăma mineralele pământului în duhurile minerale din care au fost alcătuite, dar nu se va putea distruge nici unul din duhurile minerale, vegetale, animale sau umane.

Duhurile minerale conglomerate cu miliardele în mineralele pământului, nu au conştiinţa stării lor, şi ca atare nu pot protesta că li se strică soarta, starea în care sunt scufundate sau orânduite de Creatorii divini.
Duhurile vegetale, având o doză de inteligenţă, înţeleg menirea lor şi atunci când sunt distruse trupurile lor, se pot revolta că sunt făcute să sufere, că li se strică mersul evolutiv.
Duhul animalului, având o inteligenţă şi mai vie, sentimentul durerii fiind şi mai puternic decât la plante, protestează energic când trupul său e ucis, durerea şi protestul său fiind transmise din treaptă în treaptă, până la Centrul creator.

Cu toate acestea, cu toată vitregia vieţii lor, duhurilor vegetale şi animale nu le trece prin gând ideea sinuciderii. Nici duhul mineral, nici cel vegetal sau animal nu doresc, în Cer fiind, să revină în Centrul de unde au pornit la învăţătură, pentru că nu au posibilitatea de a se descuraja. Numai duhul uman, a cărui inteligenţă, memorie şi voinţă e mai presus de a tuturor, disperă şi declară că nu mai poate suferi rigorile legilor mereu încălcate de el. Duhul uman nu se sperie de dispariţia individualităţii sale în Nirvana, deoarece cunoaşte axioma: Nimic nu se pierde în lume; deci- ştie că şi acolo el va fi ceva.

Entitatea spirituală

Entitatea spirituală nu mai poate ieşi din sânul Tatălui, ca să spună şi altora cum e şi ce se face acolo. Când îl va cuprinde dorul de a trăi iar în lume, ca duh, i se va împlini dorinţa, dar în acest caz o va lua iar de la început, de la materia primă, trecând prin starea de fluid, gaz, lichid, mineral etc. O serie lungă, ce necesită atâtea sute de miliarde de veacuri câte stele sunt pe cer. în acest scop, după ce duhul va fi emis din Capul şi Toracele Tatălui, Fiii Săi sublimi din Mamar îi vor goli tot conţinutul memoriei, reţinându-i ştiinţa aflată în timpul cât a trăit în Sfera-Cap.

Din această cauză,Fiii divini, culegători permanenţi ai conţinutului memorial al tuturor duhurilor din Sfera centrală,au devenit cei mai mari iniţiaţi, cei mai adânci cunoscători ai gândurilor şi planurilor Tatălui central. După ce duhul s-a căit de fapta sa necugetată şi doreşte să revină în sferele create, i se întunecă tot ce a aflat înainte, pe când fusese în lume, plus ce a văzut şi auzit în sânul Tatălui, şi acum, duh nou-născut, ca în primul ceas al existenţei sale de duh, o ia pe drumul fără de sfârşit al învăţării în veşnicie. Devine un dumnezeu fără conţinutul lui Dumnezeu, ridicânduse prin suferinţă la ştiinţa şi puterea lui Dumnezeu.

Fiul mamar care i-a luat acestui duh tot conţinutul său memorial e un mare cunoscător. Deşi mare, deşi puternic, deşi atotştiutor, Fiul mamar este smerit şi supus Tatălui central. Aceşti Fii sunt cu miliardele, dar nici unul nu spune ceea ce se petrece în Tatăl, ce e în Tatăl. Destăinuirea celor aflate echivalează cu o trădare, aducând distrugerea universului. Dar evoluţia Fiilor este atât de înaintată, conştiinţa Lor atât de luminată de frumuseţea operelor divine, încât Ei nu îndrăznesc nici să gândească la o asemenea nelegiuire.

Tatăl ceresc s-a îngrădit de toate posibilităţile şi a alcătuit astfel lucrurile, încât să afle imediat ce unul ar începe numai să gândească la o asemenea trădare, făcându-i cunoscut gândul. Divulgarea tainelor cereşti este o faptă nespus de criminală, pentra că duhurile ar afla ceea ce nu trebuie să ştie, tulburându-le grozav conştiinţa şi producându-le o mâhnire de moarte şi o suferinţă de nesuportat.

Ele se vor îngrozi de miliardele de ani cât mai au de suferit; disperă de cât mai au de învăţat, şi atunci ridică glas de protest ori blestem, către Cei ce i-au chemat la viaţă fără voia lor. Distraşi sufleteşte, cer revenirea în Nirvana Tatălui. Lucrul acesta este bine ştiut în lumea noastră albă şi angelică, şi de aceea nu trebuie să spunem nimic înainte de vreme, înainte de timpul hotărât de evoluţia cuiva.

Să zicem că un duh a ajuns cu treapta sa evolutivă la numărul 20.001. Dacă eu – cunoscător al unor taine aflate prin munca mea sau de la profesorii mei îngeri — îi comunic acestui duh taine corespunzătoare gradului evolutiv al numărului 20.002, cunoscând aceste fapte noi, duhul va deveni un nenorocit. El îşi va da seama că, deşi învaţă de mult, nu ştie încă nimic, o amărăciune îi cuprinde sufletul şi de la o vreme îi pare rău că a aflat aceste taine, ba chiar mă va blestema că i le-am destăinuit, mai ales că nu mi le ceruse.

Din acest moment, sunt un greşit şi am datoria să repar această greşeală. Mi-am legat viaţa de a lui şi trebuie să fac tot posibilul, prin mai multe întrupări,să-l ajut şi să-l fac fericit, ca să-mi ierte greşeala şi să-şi uite nefericirea. Dacă eu, un duh alb, un mic duh faţă de uriaşii gânditori şi înfăptuitori din univers, pot produce atâta tulburare, destăinuirile strălucitoarelor Lumini ale Sferei-Mamar pot pricinui adevărate dezastre!

O lege domneşte în univers: Nici un duh inferior nu trebuie să. ştie tainele cunoscute de cel superior. Destăinuirea misterelor aduce, implicit, blestemul celor mici. în momentul de faţă, când îţi dictez aceste idei, casa ta e păzită de jur-împrejur de un cordon de mii de duhuri albe, subalterne mie, împiedicând orice duh albastru sau roşu să se apropie şi să ia cunoştinţă direct de la mine de cele ce-ţi comunic. Noaptea, după ce v-aţi eliberat de trupul adormit şi voi faceţi la fel; vă îngrădiţi cu tăcerea şi nu vorbiţi decât ceea ce e permis.

In cazul când, ca om, vei spune din marile taine ale Cerului, să ştii că e ordin dat ca oamenii care sunt întrupări ale unor duhuri roşii sau albastre, să râdă cu hohot de tine şi să te considere un om căruia i-a sărit un cerc de la doagele minţii, un om care şi-a pierdut judecata. Un duh roşu sau albastru întrupat, citind aceste rânduri, le va considera aberaţii şi va azvârli cartea cât colo, socotind pierdut timpul afectat citirii acestor fantasmagorii.

Toţi oamenii a căror treaptă evolutivă nu le îngăduie să primească şi să asimileze asemenea idei te vor considera ori un şarlatan, ori unul care îşi bate joc de lume, considerând-o proastă. Părerea lor e binevenită, căci altfel s-ar simţi nefericiţi şi ai fi răspunzător de starea lor. Marele Fiu divin, Guvernatorul nostru solar ar chema la Tribunalul Său treimic pe duhul care a destăinuit taine cereşti unui duh mai mic, şi i-ar spune:

„Tatăl nostru nu ucide. Tu ai distrus un spirit, căci el se va întoarce la Centru. De suferinţa lui vei avea parte. Tatăl central te condamnă prin Mine şi de acum toată suflarea de duhuri nu te va. mai considera om. De acum eşti demon, adică duhul cel mai rău de pe Pământ. Oriunde te vei duce, ucigaşule de spirit, toţi te vor ocoli.Să ştii că nu te vei mai întrupa şi de pe această planetă nu vei mai pleca, până la dizoluţia ei. “

Din acest moment, perispiritul demonizatului se va înnegri complet, având în dreptul ochilor două găuri ca para focului electric – dacă a fost un înger, sau două găuri albe – dacă a fost un duh alb. A căzut din gloria sa şi a fost demonizat. De acum, nici un duh – cât de umil ar fi – nu-i mai dă nici un respect, chiar dacă a fost odată înger sau duh alb. El nu se mai poate întrupa, nici nu poate merge oriunde. Această viaţă mărginită şi hulită, purtând stigmatul hainei negre, poate dura secole peste secole, până când într-o zi, disperat, demonizatul se va prezenta Guvernatorului terestru,cerându-i iertare şi dreptul de a se întoarce în Nirvana Tatălui central.

Demonizarea se face numai în spaţiu, în Cer. Un caz asemănător s-a întâmplat şi cu legendarul şarpe, care a dezvăluit lui Adam şi Evei secretul Tatălui. O poveste bună pentru copii, după felul cum a fost redată, nefiind permis să se spună mai mult la acea vreme neiniţiaţilor. Domnul nostru Iisus ne recomandă mereu: „Aveţi grijă să nu-mi stricaţi pe vreunul din cei mici ai Mei, căci rău va fi de ei, dar mai. rău va fi de voi”.

De oamenii care vor citi aceste rânduri nu mi-e frică, deoarece gardienii lor, dreptaşii lor, au ordin sever să vegheze, făcându-i să nu înţeleagă, să nu le placă asemenea idei, socotindu-le născociri neroade. Dar ne este teamă de cei de la noi, de duhurile libere din spaţiu, pentru că văzând cine le spune, le vor lua în serios. Ei nu vor râde precum cei întrupaţi, căci vor şti că nu sunt basme,ci Taine divine.

                                                                                          Scarlat Demetrescu

O modalitate 100% funcțională de salvare în timpul unui accident vascular cerebral! Sfatul unui profesor chinez.

Cele şapte emoţii explicate de medicina tradiţională chineză

Cele şapte emoţii explicate de medicina tradiţională chineză

             Medicina tradiţională chineză ne învaţă că bolile interne sunt adesea cauzate de cele şapte emoţii: bucurie, tristeţe, furie, supărare, melancolie, frică şi spaimă. Relaţia psihologică între emoţii şi sistemul imunitar este de o importanţă copleşitoare. Excesul ori represia emoţiilor au tendinţa de a ne face vulnerabili la boli cronice, iar la rândul lor bolile cronice ne fac vulnerabili la excesul sau represia emoţiilor.

Excesul unei emoţii, în particular, va dăuna în timp organului care are legătură cu emoţia respectivă. Reciproc, un organ neechilibrat poate cauza o manifestare intensă a emoţiilor ce sunt direct conectate cu acesta. Cunoaşterea problemelor emoţionale ne ajută la vindecarea corpului şi a organului respectiv. De asemenea, tratarea corpului, în special a organului respectiv, diminuează expresia sau manifestarea emoţiilor intim conectate cu acestea.

O persoană care este în mod frecvent iritabilă, furioasă, frustrată sau depresivă poate determina congestia ficatului sau poate genera un exces de căldură în ficat. Acest proces, în schimb, poate genera simptome ca: faţa şi ochi înroşiţi, tinitus, ameţeli, migrene, tensiune la gât şi umeri, tulburări de somn, constipaţie, simptome premenstruale, menstruaţii dureroase şi neregulate, ameţeli, vărsături şi alte simptome digestive.

În schimb, o persoană care suferă de aceste simptome (cauzate de o dietă excesivă de grăsimi, alcool, cofeină, un mod de viaţa stresant şi emoţii refulate pe o perioadă mai îndelungată) va începe să manifeste iritaţie, frustrare, depresie şi furie fără a avea un motiv aparent. Dacă această persoană lucrează în expresia adecvată şi se eliberează de frustrare, iritabilitate şi furie (prin scris, creativitate, mişcare, etc) ficatul acesteia se va descongestiona şi “căldurile” în ficat se vor risipi, iar persoana în cauză va deveni mai puţin predispusă la accese de furie sau depresie.

Să luăm pe rând fiecare din cele şapte emoţii şi să observăm ce efect au asupra organismului.

Bucurie
În cadrul celor şapte emoţii, bucuria se caracterizează prin excitabilitate mărita. Această condiţie afectează inima şi poate duce la insomnie, anxietate, gândire confuză, accese de râs sau plâns, convulsii, isterie şi nebunie.

Furie
Resentimentele, frustrarea, iritabilitatea, furia, indignarea, amărăciunea, animozitatea şi mânia afectează ficatul şi produce dureri de cap, tinitus, ameţeli, vedere înceţoşată, confuzie mentală, vomă, hipertensiune arterială, sindroame premenstruale, depresie, umflarea sânilor înainte de menstruaţie, menstre neregulate sau dureroase şi dereglări digestive.

Tristeţe
Tristeţea afectează atât plămânii cât şi inima şi provoacă dispnee, depresie sau accese de plâns, oboseală, amenoree, dificultăţi de respiraţie, rezistenţă redusă la răceli şi gripă, palpitaţii, ameţeli, insomnie şi anxietate.

Melancolie
Melancolia este, de asemenea, cunoscută sub numele de caracter meditativ sau obsesie. Ea perturbă funcţiile splinei şi provoacă lipsa poftei de mâncare, oboseală, umezeală, digestia slabă, distensie abdominală, scaune moi, anemie şi imunitate scăzută.

Durere
Durerea afectează plămânii şi duce la dificultăţi de respiraţie, expectoraţie de mucus, transpiraţie, oboseală, tuse, alergii, astm, pneumonie, bronşită şi alte boli pulmonare, anxietate şi sensibilitate la răceli şi gripă.

Frică
Nesiguranţa, paranoia şi frica afectează rinichii şi glandele suprarenale şi poate cauza enurezis nocturn, urinare frecventă, incontinenţă urinară, dureri de spate şi genunchi, infecţii ale urechii, infertilitate, un libidou redus, semne de îmbătrânire prematură şi imunitate scăzută.

Spaimă
Spaima afectează atât rinichii cât şi inima şi provoacă palpitaţii, dispnee, insomnie, ameţeli, tinitus, transpiraţii nocturne şi oboseală cronică.

Tratamentul emoţiilor – virtuţi emoţionale

   În medicina tradiţională chineză, tratamentul emoţiilor exprimate excesiv sau reprimate (viciile) se face punând accentul pe viciile corespunzătoare virtuţilor emoţionale. În antichitate, medicii încurajau pacienţii să-şi schimbe viciile în virtuţii. Acest proces a fost numit “cultivarea virtuţii.” Acei medici au folosit o emoţie pentru a suprima/ trata alta. Mai jos este indicată relaţia dintre anumite organe şi emoţiile lor specifice:

Ficat
Viciu: furie, frustrare
Virtute: bunăvoinţă, iertare, stimă, respect
Inima
Viciu: supraexcitare; supra-realizare
Virtute: compasiune, grijă de sine

Plămâni
Viciu: durere, tristeţe
Virtute: conştiinciozitate, împăcare de sine
Splina
Viciu: obsesie, analiză peste măsură
Virtute: empatie, egocentrism

Rinichi
Viciu: Frică, paranoia, griji
Virtute: curaj, înţelepciune
Reciproc, organele pot fi de asemenea tratate prin compensarea emoţiilor sau cerinţelor lor esenţiale. Mai jos sunt enumerate câteva cerinţe fiziologice şi psihologice corelate cu un organ specific:

Ficat: relaxare, pace, plante medicinale
Inima: iubire, bucuri, frumuseţe
Plămâni: încredere, timp şi spaţiu
Splina: ocrotire, nutriţie
Rinichi: linişte, meditaţie, odihnă, somn, consumul de apă

 Lesley Tierra

Gradele spirituale se dau din planetă în planetă

 

Adevărul deplin şi Adevărul redus – greşeala nu se iartă

                 Adevărul deplin şi Adevărul redus - greşeala nu se iartă

      După cum învăţământul terestru îşi are gradele sale progresive, de la clasa a I-a primară, până la cea universitară, tot astfel cunoaşterea Adevărului are gradele sale. Adevărul cuprinde în sine o sumă de noţiuni sau cunoştinţe cu atât mai înalte, cu cât înaintezi în lumea spirituală. Acelaşi adevăr poţi să-l dezvolţi cuiva diluat sau concentrat, dezvoltat sau restrâns.

Cine se roagă în Tatăl nostru: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, spune un adevăr, dar un adevăr restrâns, potrivit omului simplu. Dacă ai urcat multe trepte ale vieţii spirituale, faci cunoştinţă cu legile de neînfrânt ale Tatălui ceresc şi din ele vezi că o greşeală comisă nu se poate ierta, oricâte rugăciuni ai face; ea trebuie ispăşită. Atunci afli acelaşi adevăr asupra greşelii în mod mai dezvoltat, mai amplificat. Din această cauză trebuie să studiem fiecare idee. Studiind, constatăm că fiecare idee are o evoluţie, adică un conţinut numit cunoştinţă.Or tocmai acest conţinut evoluează.

Am spus că totul evoluează în univers – deci şi ideile. Bineînţeles, unele mai încet, altele mai repede; evoluţia nu este uniformă. Spiritul mineral, vegetal, animal şi uman evoluează, dar fiecare într-un ritm diferit, unul faţă de altul. De asemenea, şi suportul spiritului sau trupul mineralului,plantei, animalului sau omului evoluează în timp inegal. Chiar entităţile umane evoluează în perioade de timp diferite. Duhurile roşii necesită un timp de evoluţie diferit de cele albastre şi aşa mai departe.

Evoluţia valului nostru ţine aproximativ 25-30.000 de ani. Evoluţia sistemului nostrum planetar va dura peste zece miliarde de ani. Fiecare corp – mare sau mic – îşi are termenul său de evoluţie. Spiritul mineral va fi încătuşat în corpul mineralului atâtea miliarde de ani cât va dura această planetă. Durata evoluţiei plantelor este cu mult mai scurtă; unele şi-au terminat evoluţia pe această planetă, dispărând ca forme.

Terminându-şi traiul pe această planetă, unele animale au plecat, lăsând tiparul formei lor în straturile pământului sub formă de fosile. Aşadar fiecare regn îşi are durata de evoluţie. În afară de ce este viu pentru voi – impropriu spus, căci totul este viu – în spaţiu circulă vietăţi numite idei. Am spus că ideea are o formă şi un conţinut, iar conţinutul ei se numeşte cunoştinţă.
Dacă m-ai întreba ce este o idee, ţi-aş răspunde: o formă vie. Ce conţine forma? O cunoştinţă. Ideile sunt la fel? îţi voi răspunde că nu. Fiecare idee îşi are forma sa. Duhul va interpreta conţinutul unei idei după gradul său de evoluţie.

Să mă explic.

Iau ideea casă. Toate ideile de casă sunt identice ca formă, dar conţinutul lor va diferi, după gradul de evoluţie al entităţii spirituale şi, în general, al mediului său înconjurător. Casa este o construcţie în care omul se adăposteşte de intemperii. Bordeiul ţiganului e tot o casă; locuinţa gospodarului de la oraş e o casă mai confortabilă, mai civilizată; palatul marilor milionari e tot o casă.

Dacă ar veni un om de pe o planetă inferioară Pământului şi l-ai întreba ce este o casă, el îţi va descrie o construcţie asemănătoare unui bordei. O entitate de pe planeta noastră, întrebată de ideea casă, îţi va descrie construcţiile frumoase din marile oraşe. însă există planete unde casa este o construcţie cu mult mai artistică, cu dispozitive ce asigură un confort necunoscut încă aici.

Întrebată ce înţelege prin ideea casă, entitatea de pe planeta respectivă ar descrie o locuinţă prin idei al căror conţinut noi, cei de aici, nu l-am cuprinde, deoarece nu am ajuns încă la gradul cunoaşterii unei asemenea case. Supuse unui examen referitor la ideea casă, trei entităţi de evoluţii diferite emit idei cu conţinut deosebit. Entitatea de pe o planetă inferioară nu a văzut şi auzit decât de o casă asemănătoare unui bordei.

Entitatea de pe planeta noastră va descrie casa expunând înfăţişarea ei exterioară şi interiorul său; descriere pe care entitatea inferioară, venită de pe o altă planetă, unde nu a văzut aşa ceva, nu o va înţelege nu va putea pricepe conţinutul acelei idei. Ce să mai spunem de ideea construcţiilor fantastice de pe alte planete, mai avansate decât a noastră? Ideea e un fel de germene, care se dezvoltă treptat, paralel cu evoluţia ei şi a individualităţii umano-duhuală.

Acum mă întorc la adevărul propovăduit de Domnul nostru Iisus Christos.

        El a comunicat ucenicilor Săi rugăciunea dominicală Tatăl nostru. Dar să vedem cum au fost predicate învăţăturile Sale cum le-au propovăduit apostolii şi cum au fost ele scrise.
Învăţăturile Mântuitorului nostru au fost date apostolilor potrivit gradului lor de evoluţie. Nici apostolii n-au fost de aceeaşi evoluţie. Mântuitorul a vorbit cu fiecare în parte şi mereu le-a spus unora un adevăr mai dezvoltat, şi altora un adevăr mai restrâns.

Misterul acesta l-au cunoscut şi evangheliştii, şi ei au scris evangheliile potrivit gradului de evoluţie al omenirii de pe atunci, ca să se poată creştina sau boteza în ideile Domnului nostru, preamărită Lumină a sistemului nostru. Tot ce s-a spus a fost conform mentalităţii de atunci. Celor de azi – şi, mai ales, celor cu o evoluţie personală mai avansată – li se poate spune conţinutul superior al ideilor, deoarece evoluţia lor le permite să afle fără nici un pericol de a se tulbura şi fără nici o responsabilitate, pentru entitatea care le-a prezentat conţinutul respectiv.

Adevăr grăiesc, când vă spun că greşeala nu se iartă.

Dar de acest adevăr nu trebuie să afle omul de rând. Nu există iertare când s-a făcut o greşeală. Legea e lege, e dreaptă şi veşnică, nici Tatăl ceresc neputând-o încălca. Autorul legii nu poate încălca propria Sa lege. Cine a făcut o greşeală trebuie să plătească, până la ultima centimă.

Dar cui poţi să-i spui mai pe larg acest adevăr? Negreşit, celui care nu mai are înclinare de a mai greşi. Cel ce nu mai poate greşi poate să afle că greşeala nu există şi deci Dumnezeu n-are ce ierta. Acest adevăr este cunoscut de noi, dar nu îndrăznim să-l afirmăm în orice cerc şi oricărei persoane venită acolo, deoarece nu ne permite evoluţia lor.

Voi generaţi suferinţe şi dureri aproapelui vostru. Creatorul nu e vinovat de acţiunea voastră. El, ştiind cât de reduşi sunteţi, vă iartă, prin infinita Sa bunătate, dar de suferinţa produsă cum vreţi să vă dezlege? Cineva a ucis. Creatorul îl iartă, pentru că îi ştie nepriceperea. Să presupunem că, venind sus la noi, victima iartă şi ea, dar cu suferinţa produsă victimei cum rămâne? Se poate ierta? Da, ar fi posibil, dacă s-ar distruge efectul greşelii, dar nu s-a făcut o greşeală, ci o acţiune ce are un efect.

Acţiunea – în chip de cauză – poate fi iertată, dar cum rămâne cu efectul acestei acţiuni? Tatăl şi victima iartă pe ucigaş, dar trupul ucis se mai poate reface? Nu. Dacă ucigaşul nu poate învia trupul distrus, efectul aşa-zisei greşeli nu mai poate fi anulat.
Atâta vreme cât efectul acţiunii nu poate fi distrus, prin nici o forţă din lume, iertarea Tatălui,a Fiului şi a Sfântului Duh nu poate produce nici un efect, pentru că între victimă şi autorul crimei s-a interpus efectul, care nu poate fi distrus în vecii vecilor.

Efectul trupului ucis a rămas întipărit în memoria autorului. Nu va fi uitată, ştearsă din memoria sa spirituală decât în cazul când autorul ar fi distrus ca spirit, ceea ce nu o poate face nimeni în lume. Aşadar, efectul neputându-se distruge din memoria entităţii care a produs suferinţa, rezultă că ea trebuie să repare – prin iubire – suferinţa aplicată semenului său. Să presupunem că Tatăl şterge din memoria autorului efectul acţiunii comise de el. Ca urmare ucigaşul comite crime la infinit şi nu va mai evolua niciodată.

Omul care a greşit – producând aproapelui său o pagubă, insultă, durere, crimă – trebuie să repare greşeala sa. între victimă şi autor s-a stabilit din acel moment un raport, o legătură spirituală. Nici autorul, nici victima nu se pot dezlega de legătura nevăzută, fluidică stabilită între ei.Domnul nostru Iisus Christos a recomandat să ierţi mereu, de şapte zeci de ori câte şapte. Pentru ce? Pentru că tu, victimă, iertând pe cel ce ţi-a greşit, prin însăşi acest fapt ai rupt legătura stabilită între tine şi autorul greşelii.

Nu mai eşti nevoit să vii, în altă viaţă, în preajma autorului, pentru a-i da ocazia să repare paguba, durerea, acţiunea produsă asupra ta. Destinul tău e liber de acest raport.Se schimbă situţia în ceea ce-l priveşte pe autor. El va căuta mereu să urmărească reîntruparea victimei sale, pentru ca într-o altă viaţă să repare acţiunea sa.

El trebuie să repare, ca să şteargă din arhiva sa scrisul faptei sale. Reparând greşeala comisă, el se eliberează de înregistrarea în memorie a imaginii acţiunii sale, care, altfel, îl va apăsa în veşnicie. O dată ce va face un act oarecare de iubire, se va şterge din arhiva lui fluidică orice urmă a faptei sale şi de acum înainte. destinul său îşi va urma calea. Legea Tatălui a fost satisfăcută.

Ura, paguba,durerea s-au transformat în iubire — temelia existenţei tuturor lumilor.

Scarlat Demetrescu

Cele şapte emoţii explicate de medicina tradiţională chineză

ANDRONICONUL – studii universitare la şcoala zalmoxiană

ANDRONICONUL - studii universitare la şcoala zalmoxiană

           Pe la 1400 î.e.n. în Dacia nord-dunăreană a apărut cea dintâi şcoală cu local propriu de pe Terra , ANDRONICONUL, unde preoţii zalmoxieni predau toate disciplinele universitare , începând cu teologia, astronomia şi astologia. Pitagora şi elevii săi şi-au completat studiile universitare la şcoala zalmoxiană întrucât după mărturiile lui Platon şi Socrate , în Dacia nord-dunăreană erau cei mai învăţaţi medici din lume , superiori medicilor greci. Hesion scria că Zalmoxa “a promovat o învățătura despre un trai nou, mai înțelept decât al grecilor”. Tot Zalmoxa a introdus în şcoala sa studiul Dreptului , Belaginele , care stau la baza civilizaţiei umane. Pe atunci, evreii erau încă sclavi în Egipt!

Platon, Socrate, Orfeu, Achile, Traian vorbeau limba daco-traca.

            În Dacia se scria cu litere latine, care erau şi litere dacice! În această limbă comună i-a scris Decebal lui Traian pe o iască de fag. Marele lingvist italian Giaccomo Devoto stabileşte “începutul tranziţiei daco-romane dincolo de anul 2000 î.e.n.”, când evreii nu existau nici măcar ca păstori!

De unde vine denumirea de Dacia? De la prima regină a statului dac străbun, Dacia-Dokia-Sorita, slujitoarea Soarelui, Marele Zeu, care a fost preoteasă şi regină pe la 3.000 î.e.n . La impactul cu romanii, dacii credeau în nemurirea sufletului şi erau deja monoteişti. Din punct de vedere al concepţiei filosofico-religioase , erau şi au rămas net superiori romanilor.

Ei nu credeau decât într-un singur om-zeu, Zalmolxis, care avea sa devină model pentru Iisus Hristos mai târziu, aşa cum Kybele-Kotys avea să devină sursa de inspiraţie pentru Fecioara Maria . Geţii cinsteau crucea văzând că una din cele mai frumoase constelaţii din emisfera boreală ( 50 de stele vizibile) are principalele stele dispuse în cruce, în dreptul Căii Lactee. Numele constelaţiei Lebăda este astfel un omagiu adus Păsării Divine pentru daci.

Iată ce ne arăta Platon în “Charmides”, unul din celebrele lui dialoguri, din care extragem un pasaj absolut senzaţional: “Aşa stau lucrurile, Charmides, şi cu descântecul nostru. L-am învăţat, cu prilejul unei expediţii, de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis, despre care se zice că au şi darul de a te face nemuritor! Căci,spunea el, toate se trag din suflet , atât cele rele, cât şi cele bune, ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi , revărsându-se din suflet , aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să îi dăm îngrijire, dacă vrem ca, deopotrivă,capul, cât şi restul trupului să o ducă bine. Iar sufletul spunea el, se îngrijeşte cu anumite descântece, care sunt, la rândul lor, spusele şi gândurile frumoase!”  

        Şi încă o informaţie care ne lasă fără grai: într-o locuinţă de pe dealul Grădiştei a fost descoperită o trusă medicală cu bisturiu şi pensetă din bronz; la Piatra Roşie , un scalpellum tot din bronz, iar la Poiana sonde medicale şi un schelet cu craniul trepanat! Religia geţilor spunea că la naşterea celor doi Fraţi Divini, Apollo şi Artemis, care a avut loc la solstiţiul de iarna, Domnul Ceresc a luminat şi a încălzit pământul, încât zăpezile s-au topit şi au înflorit merii.

In acelaşi timp, numele Zeiţei Mame, Maria-Maris însemnă şi “floare de măr”. De atunci, de când au înflorit merii iarna, Anul Nou, care era la 1 martie a fost mutat la 1 ianuarie, dată preluată mai tarziu şi de romani. Ei bine, evreii au preluat de la traco-daci şi data de 1 martie ca An Nou, dar şi pe Fecioara Maria, devenită biblică. S-a mai spus apoi ca Iisus Hristos a fost influenţat, în filosofia sa, de esenieni. Numai că esenienii au fost iniţiati de traci, de preoţii lui Zalmoxe. Acest lucru este recunoscut până şi de Jose Phus Flavius, fostul răzvrătit iudeu împotriva Romei, devenit…mare istoric în “Antichităţile iudaice”:

”Ei nu trăiesc prea diferit de lume , dar viaţa lor aminteşte în cel mai înalt grad de cea a dacilor numiţi pleistai“.

După cum ne arată Jose Phus Flavius, în “Războiul iudaic”, esenienii constituiau practic prima confererie de tip comunist din istorie: dispreţuiau bogăţia, între ei nu vindeau şi nu cumpărau nimic , jurau să respecte dreptatea faţă de oameni, trăiau în “frăţii” cărora îşi predau toate veniturile şi bunurile , gestionate în comun, respingeau prezenţa femeilor (temându-se de desfrânarea şi trădarea lor).

Intenţii şi obiceiuri pozitive pe care, ulterior, evreii le vor adapta negativ în viitoarele lor “frăţii” masonice. Realitatea de care evreii , cei mai mari falsificatori ai istoriei, fug ca dracul de tămâie , este ca filosofia pozitivă creştină s-a născut pe teritoriul Daciei , ei nefăcând altceva decât să o preia în folos propriu pentru a distruge din interior Imperiul Roman şi a-şi justifica pretenţiile de “popor ales”, dornic de a stăpâni Lumea!

Aşa cum Biblia a fost “prelucrată”,timp de 1000 de ani, în folos propriu , aşa şi dovezile istorice privind primordialitatea universală a Traco-Daciei de Centru al Lumii, au fost distruse cu perseverenta pe parcursul ultimelor două milenii!

Istoria mai are multe mistere şi unul dintre acestea , absolut senzaţional, poate fi modul în care două popoare înrudite, traco-dacii şi romanii, care dominau lumea antică, au putut fi asmuţite unul împotriva celuilalt. Oare, întâmplător, vizionarul Indian Sundar Sing a prevestit, prin anii ’30, că România va fi Noul Pământ al Făgăduinţei, iar Bucureştiul Noul Ierusalim.

Sursa

Adevărul deplin şi Adevărul redus

Gândirea – minunea şi înţelepciunea Creatorului

  Gândirea - minunea şi înţelepciunea Creatorului

    Prin natura sa, spiritul trebuie să fie activ. Activitatea sa este de două feluri: externă şi internă. Spiritul exercită activitatea externă asupra mediului său ambiant, iar activitatea internă se referă asupra corpului, său. Acum voi lămuri activitatea internă.

Cât va sta spiritul într-un sistem solar, corpurile sale fluidice – divin, cosmic, universic şi solar sau astronic — rămân, neschimbate. El îşi va păstra aceste haine până se întoarce din acest system la Centrul creaţiilor, în Laborator. Dar, trăind pe o planetă, corpul său planetar se epuizează, se consumă, se elimină încetul cu încetul. Pentru a-şi reface şi menţine corpul planetar, spiritul execută, involuntar, mişcări de dilatare şi contractare – pulsaţii asemănătoare plămânilor sau inimii omului – absorbind în mod automat fluidul planetar din atmosfera fluidică a planetei, în cazul nostru fluid terian.

Acest act corespunde hrănirii cu alimente a trupului vostru. După ce spiritul s-a încărcat până la saturaţie, urmează descărcarea. Dar pe când încărcarea cu fluid planetar se face automat, descărcarea se face voit. Dacă nu s-ar descărca, spiritul ar deveni mai greu, atracţia pământului s-ar exercita, într-o oarecare măsură, asupra sa, fiind atras spre suprafaţa pământului.

Dar cum se face această descărcare?

Descoperim şi aici minunea şi înţelepciunea Creatorului: Spiritul se încarcă automat şi se descarcă gândind. Spiritul este o scânteie, o particulă infinit de mică, dar oricât de mică ar fi gândeşte în veşnicie, este o fabrică de idei. Gândind, scânteia emite o forţă, o idee care se exercită asupra corpului său planetar. Ideea desprinde o particulă fluidică din corpul planetar, învelindu-se cu ea şi imprimându-i o anumită formă. Această formă fluidică porneşte prin spaţiu, sub forma unei unde.O înşiruire de astfel de forme fluidice constituie o gândire.

Aşadar spiritul se descarcă, se dezumflă, emiţând forme-gânduri. De la o vreme, corpul planetar s-a micşorat, şi prin o nouă pulsaţie, absoarbe o nouă cantitate de fluid şi aşa tot mereu. Astfel se petrec lucrurile cu spiritele de pe Pământ sau alte planete.

Dar entităţile aflate în Soare nu mai au corp planetar. Ele cum gândesc?

Ele gândesc ca orice scânteie gânditoare, numai că formele-gânduri în loc de fluid planetar, vor fi îmbrăcate cu fluid solar, materia corpului lor solar. Prin urmare, gândirea entităţilor solare se produce în mod identic cu a celor planetare, dar diferă materia fluidică învelitoare a formei lor, precum şi valoarea undei vibratorii.

Iată pentru ce numai entităţile solare pot prinde şi descifra gândirea entităţilor solare. În fine, marile Lumini din Sfera uriaşă a Laboratorului creator – de la cel mai mic până la cei din vârful piramidei – neavând un corp planetar sau solar, gândirea lor va fi alcătuită din fluid divin, Ele fiind învelite numai cu fluid divin.

Scarlat Demetrescu

ANDRONICONUL

Mantre Însemnate – influenta puternica asupra subconstientului

Mantre Însemnate - influenta puternica asupra subconstientului

Mantra – este o silaba, cuvant sau vers, ce are proprietatea de a exercita o influenta puternica asupra subconstientului si a constiintei in acelasi timp, in vederea perfectionarii sufletesti! Vechi si tainuite, mantrele au fost cunoscute ca si instrumente cu o putere deosebita pe pamant. Au reprezentat legatura intre Dumnezeu, Univers si sufletele noastre.

– este energia concentrata intr-o vibratie a unui sunet – purtator a unei puteri anume, un cod, in care sunt incifrate cunostinte supreme. In scrierile stravechi, se mentioneaza ca fiecare litera a alfabetului sanscrit, avea o anumita proiectie localizata si o provenienta cosmica. Combinate intr-un mod deosebit, literele formau sunete, ce contineau un mesaj. “OM” sau “AUM” este sunetul sacral, mantra tuturor inceputurilor. Acest sunet este considerat sfant, mantra suprema, cuvant mistic atat la budisti, cat si la tibetani. Cu “OM” incep sau se termina cele mai multe mantre, el reprezentand o radacina a tuturor mantrelor.

Se considera ca sunetul “OM” contine toate celelalte sunete in el. La fel, exista banuiala ca mai tarziu, acest sunet s-a transformat in “AUM” – in hinduism, “OMIN” – la musulmani si “AMIN” – la crestini. Repetarea unei mantre este esentiala pentru a se ajunge la rezultate. Pentru rezultate maxime mantra se repeta pina cand o auzim repetandu-se automat in mintea noastra. Pentru efecte scurte, in anumite situatii se recomanda repetarea mantrei de 108 ori (numarul 108 fiind un numar deosebit).

Mantra functioneaza pe mai multe nivele: avem nivelul vibrational – prin sunetul ei si nivelul de constientizare prin cuvinte. Constientizarea se poate face nu doar prin rostire sau incantare, putem scrie sau desena mantra respectiva. In Tibet, pelerinii deseneaza mantrele pe bucati de ceramica sau pietre, meditand asupra mesajului, iar acest lucru le creste spiritualitatea la un grad foarte inalt.

GAYATRY MANTRA

Om Bhur Bhuvah Swaha,
Tat Savitur Varenyam,
Bhargo Devasya Dhimahi,
Dhiyo Yo Nah Prachodayat
https://www.youtube.com/watch?v=nDnamSM3Z3s

(“OM, medităm asupra gloriei Celui care a creat Universul. Fie ca el sa ne lumineze minţile”).
Această mantră ne aduce înţelepciune.


OM BENZA SATO HUNG

(“OM, fiinţă de diamant HUNG”)
Aceasta mantră ajută la arderea karmei negative şi la purificare.


RA MA DA SA, SA SAY SO HUNG

Mantra Siri Gaiatri este un cântec pentru vindecare. RA este Soarele, MA este Luna, DA este Pământul şi SA reprezintă Infinitul. SAY reprezintă totalitea Infinitului şi SO HUNG înseamnă “Eu sunt Tu”.

“Ra Ma Da Sa” este Mantra Pământului.

“Sa Say So Hung” este Mantra Cerului, Eterului.


OM MANI PADME HUM (OM MANI PEME HUNG)
https://www.youtube.com/watch?v=VFIQguh2yYI

(“OM, bijuteria din floarea de lotus HUM”).
Această mantră ne aduce compasiunea divinităţii şi ne trezeşte compasiunea faţă de toate fiinţele.


OM GAM GANAPATAYE NAMAHA

https://www.youtube.com/watch?v=2AK44boAd_I
(“OM, aducem omagiu lui Ganesha”)
Această mantră invocă graţia lui Ganesha pentru îndepărtarea obstacolelor de orice natură. Este o mantră care favorizează începuturile. Pentru abundenţă pe toate planurile şi pentru reuşita în acţiune.


OM SHANTI SHANTI SHANTI SHANTIHI

https://www.youtube.com/watch?v=TISxDESCL3Q
(“OM, Pace, Pace, Pace, Pace perfectă”).
Această mantră aduce în fiinţă pace interioară şi detaşare.


OM SHRI DHANVANTRE NAMAHA

https://www.youtube.com/watch?v=0h2_qKUop0U
(“OM, aducem omagiu lui Dhanvantri, marele vindecător şi medic celest”).
Dhanvantri ne umple corpul cu energie vindecătoare şi îndepărtează afecţiunile.
Această mantră ne sporeşte capacitatea de autovindecare şi de a-i vindeca pe ceilalţi.

OM ZAMBALA ZA LEN DRAH YEH SOHA
https://www.youtube.com/watch?v=8ZOyR97ZdEo
(“OM, aducem omagiu zeului prosperităţii”.)
Această mantră ne aduce succes şi prosperitate.

OM NAMO BHAGAVATEE VASUDEVAYA
https://www.youtube.com/watch?v=rXtQ-HRkrXE
(“Om, aducem omagiu lui Krishna, fiul lui Vasudeva.”)
Această mantră puternică ne ajută la atingerea eliberării.

TEYATA GATE GATE PARAGATE PARA SAMGATE BODHI SOHA
https://www.youtube.com/watch?v=pk5jxvUZoiA
(“Plecaţi, plecaţi cu toţii pe malul celălalt (de la starea de suferinţă spre starea de trezire”).
Această mantră, cunoscută ca sutra inimii, conduce la perfecţiune. Ea ne poate ajuta să fim generoşi, răbdători, conştienţi, sârguincioşi, focalizaţi şi înţelepţi.


Gândirea

La început a fost Cuvântul

La început a fost Cuvântul

    Trăim într-o lume a contrastelor vizibile la scară planetară, atât la nivel material cât şi spiritual. Aspectele exterioare oglindesc însă sciziunea interioară. Şi nu este vorba de cazurile pur patologice, ci de comportamentul de zi cu zi al omului modern. Lucrurile se petrec ca şi cum credinţa ar fi adecvată numai spaţiului consacrat al bisericii, dar a consacra locul de muncă şi viaţa în totalitate ar fi cu totul inadecvat.

Iar creştinii practicanţi, care urmăresc să pună în acord principiile Învăţăturii cu activitatea zilnică, sunt priviţi cu acel amestec de superioritate şi compasiune pe care societatea îl manifestă faţă de personalităţile „inadaptabile”. În plus, se încearcă atenţionarea acestora asupra realităţilor societăţii de consum, considerându-se că un om de ştiinţă nu trebuie să creadă în Dumnezeu, fiindcă religia ar fi apanajul celor ignoranţi.

Astfel, un medic este întrebat dacă a descoperit sufletul omului în timpul disecţiilor, un astronaut – dacă L-a găsit pe Dumnezeu în spaţiu, un matematician – dacă a demonstrat că un spaţiu infinit există într-un contur finit, iar un fizician – unde e locul Lui Dumnezeu în teoriile sale privind macro- şi microcosmosul. Einstein a răspuns: „ştiinţă puţină te îndepărtează de religie, ştiinţă multă te apropie de religie” .

******* CĂRŢI SPIRITUALITATE ********

Modelul mecanicist

Modelul mecanicist, newtonian, al universului din fizica clasică se corela cu filosofia cartesiană care afirma disjuncţia EU/lume. Fizica modernă afirmă că:
1.- trăim într-un univers dinamic de entităţi şi procese energetice inseparabile,
2.- care este indivizibil şi
3.- de care observatorul nu se poate detaşa. Un fenomen nu poate fi explicat prin el însuşi, ci prin corelaţie cu celelalte fenomene.

Aceasta este ipoteza „bootstrap” (în traducere: „legătură,conexiune”) din fizica modernă, emisă de Geoffrey Chew (autorul teoriei particulelor în formalismul matricei S). În acelaşi timp, ipoteza „bootstrap” se constituie într-o modalitate filosofică de abordare a universului, exprimată prin „self-consistenţa mutuală” (adică: fenomenele din natură nu se explică prin ele însele, ci sunt determinate de corelaţiile dintre ele).

Cunoaşterea stiinţifică este parţială, cu diferite grade de aproximaţie. Această afirmaţie este demonstrată în principal de 2 aspecte:
1.- multitudinea teoriilor privind structura Universului şi
2.- existenţa constantelor fundamentale (adică, a acelor mărimi esenţiale pentru exprimarea legilor fizicii, dar care nu pot fi obţinute prin calcule, ci doar aproximate prin determinări empirice: viteza luminii, constanta lui Planck, etc. ).

Şi totuşi, pornind chiar de la cele trei afirmaţii ale fizicii moderne, se poate merge mai departe. Şi…s-a mers: fizicianul Jean Charon(2) a introdus în fizică„Legile Mentalului”, adică a ţinut cont în calcule de pct. 3 („observatorul nu se poate separa de universul pe care-l studiază”). El imaginează astfel trei sisteme de ecuaţii integro-diferenţiale non-lineare cuplate între ele, numite: Sistemul E (de la „Eonic”- se referă la legile mentalului),

Sistemul H (de la „Hadronic”) şi sistemul C (de la„Cosmologic”). Aceste trei sisteme sunt compatibile. Compatibilitatea dintre ele, manifestată prin sistemele de ecuaţii menţionate mai sus, conduce la o soluţie unică. Iar această soluţie unică permite calculul TUTUROR celor 19 constante fundamentale ale fizicii !

A ţine cont de Legile Mentalului înseamnă a vorbi despre „psihomaterie” cum considera Jean Charon întreg Universul – adică, despre un univers în totalitate viu. Şi mai mult decât atât: înseamnă a vorbi despre Inima Arhetipală a Universului, care nu poate fi văzută decât cu ochii propriei inimi. Adică, să fim conştienţi că orice demers ştiinţific înseamnă a vorbi despre, a-L căuta şi a merge spre Dumnezeu cu mintea,ca să-L găsim … cu inima.

Congruenţa între fizica modernă şi filosofia/religia orientală a fost subliniată în repetate rânduri. Pare surprinzător faptul că fenomenele ţinând de fizica Universului, descrise în contemporaneitate şi care implică cele mai modern dispozitive de lucru, calcule sofisticate şi utilizarea energiei atomice (din păcate, nu numai în mult-clamatele „scopuri paşnice”) sunt redate cu acurateţe în străvechi texte filosofice şi epopei:
• -în India şi Kashmir-hinduismul. Caracterizare: „mitologie şi ritual”. Se bazează pe tradiţia vedică.

Textele esenţiale sunt:

1.- cele patru cărţi numite „Vede” şi Upanishadele (învăţătura maeştrilor). Au fost scrise în perioada 1500-500 înainte de Hristos,după ce circulaseră din timpuri imemoriale prin viu grai) şi

2.- o serie de poeme epice: dintre acestea, Mahabharata cuprinde cel mai important text religios, Bhagavad-Gita, care expune doctrina esenţială a hinduismului: fenomenele nu sunt decât manifestări ale aceleiaşi realităţi ultime.

Rabindranath Tagore o sintetiza astfel (în sec.XX): „nu există moarte, nici durere, nici despărţire;dualismul este aparent, singura realitate e Brahman-Atman –sufletul cel preaînalt,unul şi acelasi în corp şi în cosmos”. Dar tot Mahabharata relatează existenţa mai multor arme ciudate: una dintre ele, numită „Săgeata lui Indra”, făcea mii de victime; cei care aflau ce armă urma să se folosească, îşi smulgeau de pe ei tot ce aveau de fier şi alergau să se îmbăieze în apă curgătoare.

Altfel, cădeau unghiile de la mâini şi de la picioare, cădea părul şi „tot ce era viu devenea palid şi-şi pierdea vlaga”…Tot acolo, există episodul în care Gurkha aruncă asupra unui oraş, de la bordul unei vimana („maşină zburătoare”) un singur proiectil: un fum alb s-a înălţat atunci, de zece mii de ori mai strălucitor decât soarele, care a lăsat în urmă un oraş prefăcut în cenuşă, iar corpurile se zbârciseră din cauza infernalei călduri „încât nici nu mai arătau a oameni”. Analogia cu armele nucleare se impune de la sine;

-Shivaismul. Caracterizare: „ştiinţă”. În forma sa cea mai înaltă spiritual, se găseşte în Kashmir. În esenţă, shivaismul afirmă că întreg Universul este opera unui singur Creator; tot ce există în univers se naşte din complementaritatea contrariilor; iar „cărămizile de construcţie ale Universului” sunt forme de energie care evoluează de la subtil la manifestat, păstrându-şi însă identitatea structural (noţiunea de „fractal” avea să fie introdusă în ştiinţă abia după 15 secole!);

-Budismul. Caracterizare: „psihologie”. Are un singur fondator: prinţul Siddhartha Gautama, numit Buddha (sec. VI înainte de Hristos). Doctrina sa relevă calea înlăturării suferinţei prin „iluminare”. Aceasta constă în a trece dincolo de domeniul contrariilor, distincţiilor etc cu care operează raţiunea şi a ajunge astfel la „trezirea conştiinţei” în planul unde fenomenele apar unitare şi intercorelate.

Implicit, realitatea apare ca un tot unic, nedivizat, în plină lumină. A preluat şi îmbogăţit conceptele de maya, karma, nirvana. Sub forma celor două şcoli (Mahayana = „marele vehicol” şi Hinayana = „micul vehicol”), budismul s-a răspândit în Nepal, Tibet, China, Japonia (budismul Mahayana) şi în Ceylon,Burma, Thailanda (budismul Hinayana);

******* CĂRŢI SPIRITUALITATE *******

în China: filosofiile tradiţionale sunt: confucianismul şi taoismul (formulate ca sisteme filosofice în sec. VI înainte de Hristos; Confucius şi Lao Tse au fost contemporani cu Buddha; puţin timp după aceea, începea pentru Europa „secolul de aur” al lui Pericle ). Peste acestea se suprapune budismul, adus din India prin sec. I ad;

-confucianismul. Caracterizare: filosofia organizării societăţii: bun simţ şi spirit practic, care să asigure un cadru social şi familial adecvat cultului strămoşilor.Fondator: Confucius; cartea sa, „Lun-Yu” („Analecte”) este o colecţie de aforisme strânse de discipolii săi;

-taoismul. Caracterizare: filosofia fericirii personale. Aceasta se atinge prin urmarea ordinii fireşti a lucrurilor, prin acţiune spontană şi cunoaştere intuitivă.Fondator: Lao Tse. Cartea sa este cunoscută în China cu numele autorului, „Lao Tse”, iar în Occident este numita „Tao Te Ching” (sau „Dao De Jing”) = „Cartea Căii şi a Virtuţii”. Afirmă realitatea principiului unificator al Universului,societăţii şi omului. Complementaritatea contrariilor yin-yang creează Universul.Lumea e în continuă devenire;-cele două curente filosofice tradiţionale duc la realizarea de sine, dar în modalităţi diferite: „Prin nemişcare devin înţelepţi, prin mişcare devin regi”(Chuang Tse);

în Japonia: filosofia tradiţională este shintoismul, peste care s-a suprapus budismul importat începând din 538 ad (sau 552, după alţi autori);

-shintoismul. Caracterizare: filosofie/religie de tip şamanic, venerând forţele naturii sau „spirtele superioare”, numite „kami”. Acestea pot să-şi găsească locuinţa temporară în vegetale, obiecte etc. şi protejează munţii, cerul, drumurile.
Fiecare kami posedă o forţă de acţiune care este alcătuită dintr-un aspect brutal şi unul binevoitor. Shintoismul relevă existenţa unui univers viu (similar„psihomateriei” descrisă de fizicianul Jean Charon) şi a unităţii contrariilor;

-budismul. În Japonia îmbracă forma particulară a filosofiei Zen. A fost introdus în sec.VI ad , dar a fost adoptat abia pe la 1200 AD. Filosofia Zen uneşte trei culturi diferite: „este un mod de viaţă tipic japonez, reunind misticismul indian cu naturaleţea şi spontaneitatea taoiştilor şi profundul pragmatism al confucianiştilor”(Fr.Capra,1). Sau, cum se exprima Suzuki, „Zen este disciplina în iluminare”.

Omul atinge Iluminarea („satori”) fiind integrat în societate, executând sarcinile care-i revin, chiar şi cele mai umile ocupaţii zilnice – aceasta înseamnă experimentarea naturii tuturor lucrurilor.

******* CĂRŢI SPIRITUALITATE *******

Singura realitate este sufletul

Aşadar pentru spiritul oriental, singura realitate este sufletul, „unul şi același în corp şi în comos”. Universul ia naştere din inima Creatorului şi reprezintă desfăşurarea Iubirii Sale în infinite forme. Acestea sunt forme energetice, determinate de/ şi reprezentând/ unitatea contrariilor. Spaţiul şi timpul sunt forme de energie care conţin şi susţin celelalte manifestări ale Creaţiei.

Corpurile care ne apar „solide” sunt, în esenţă, forme de energie. „Cărămizile” de construcţie ale universului sunt aceste forme de energie de calităţi vibratorii diferite. Unitatea Universului este asigurată de fenomenele de rezonanţă în corelaţie mutuală. Organismul uman este o astfel de acumulare de „rezonatori” de frecvenţe diferite, care îi permit integrarea în univers.

Omul are acces la cunoaşterea Realităţii supreme prin aceleaşi fenomene de rezonanţă, care fac trecerea de la cunoaşterea raţională la cunoaşterea mistică. Desăvârșirea cunoașterii înseamnă recunoașterea unității universului, a Sinelui ca parte integrantă din Univers, a identităţii Sinelui cu toate formele din univers în baza identităţii energetice. Nirvana, greşit înţeleasă drept „anihilare”, înseamnă numai anihilarea ignoranţei, adică a conceptului de disjunctie EU/lume. Sesizarea mentală şi mai ales intuitivă a unităţii duce la contopirea fiinţei în Realitatea Creatorului suprem.

Ignoranţa însăşi este o formă de energie care funcţionează ca un „văl”(maya). Acesta este vălul „maya”, al iluziei. Ea apare de la un anumit moment al Creaţiei în jos, astfel încât tot ceea ce, pornind de la Creator, este infinit ca durată, cunoaştere, putere etc. apare în ochii omului (al „observatorului”), finit ca durată, cunoaştere, putere etc; tot ceea ce este unic, indivizibil şi etern prin esenţa sa, îi apare omului ca fiind multiplu, fragmentat şi efemer.

Universul se creează şi se distruge periodic. Creaţia este în permanentă devenire („dansul lui Shiva”). Creatorul suprem este imanent şi transcendent Creaţiei Sale. Numai El este unic, etern şi neschimbat. Există multiple modalităţi de acces la realitatea supremă, dar cea mai sigură şi accesibilă tuturor este manifestarea iubirii nesfârşite şi necondiţionate faţă de divin –„calea iubirii”, fie prin asceză, fie prin integrare în lume.

În rezumat, elementele de congruenţă între fizica modernă şi filosofia/religia orientală sunt următoarele:
• structura universului din „cărămizi” de energie; unitatea şi indivizibilitatea lui; vidul şi materia; structura spaţiu-timpului; fenomenele de corelaţie rezonatorie mutuală;
• unitatea prin complementaritate a contrariilor;
• includerea observatorului în aprecierea fenomenelor.

Relevante în acest sens sunt urmatoarele două citate:
• 1. – „un asemenea nod de energie, care nu este delimitat clar de restul câmpului,se propagă prin spaţiul vid așa cum un val traversează suprafaţa unui lac; nu există substanţă din care să se constituie (acesta)” şi

• 2. – “când forma subtilă şi non-perceptibilă (…) se condensează, el devine vizibil. Când se dispersează, nu mai este vizibil şi formele dispar. În momentul condensării sale ar putea cineva să spună că această stare este altfel decât temporară? Iar în momentul dispersării, s-ar putea cineva grăbi să afirme că nu mai există?”

Primul citat aparţine fizicianului contemporan Hermann Weyl şi descrie electronul, iar al doilea…confucianistului Chang Tsai şi se referă la energia universală, ch’i. Iar următoarea afirmaţie: „Toate lucrurile îşi află esenţa în dependenţa mutuală; ele nu sunt nimic prin ele însele” nu aparţine, aşa cum suntem tentaţi să credem, lui Geoffrey Chew (savantul contemporan, autor al teoriei „bootstrap” în formalismul matricei S –vide supra!), ci lui…Nagarjuna, înţeleptul indian care a trăit în sec. II ad, fondatorul şcolii Madhyamika (a „căii de mijloc”) din budismul Mahayana.

******* CĂRŢI SPIRITUALITATE *******

Din păcate, „congruenţa” fizicii moderne cu înţelepciunea antică extremorientală nu se opreşte doar la teorie ci se extinde şi asupra utilizării cunoştinţelor fiindcă, totuşi, comportamentul omului, indiferent de epocă şi spaţiu cultural, e neschimbat (a se vedea „săgeata lui Indra” şi arma termonucleară din Mahabharata).

E drept că unii sunt cei care au formulat conceptele şi cu totul alţii sunt cei care le-au folosit aşa cum se vede. Iată de ce „oamenii de stiinţă trebuie să fie răspunzători în primul rând sub aspect moral de descoperirile lor”. (Apelul lansat de Einstein şi echipa sa către preşedintele SUA, din care a fost extras acest citat a rămas fără efect,avertismentul nu a fost luat în seamă, iar arma nucleară a fost făcută şi utilizată. De aceea, înainte de moarte, Einstein a distrus manuscrisele care cuprindeau teoria câmpului unificat: o armă făcuta pe acel principiu ar fi distrus universul).

Logic, apare întrebarea în ce măsură datele fizicii contemporane (şi ale biologiei, matematicii etc) sunt congruente cu elementele creştinismului. Răspunsul a devenit o necesitate în special în spaţiul unde ne integrăm – adică, al Europei occidentale – fiindcă aici, convertirile la alte religii decât creştinismul se bazează tocmai pe demonstrarea datelor congruente ştiințific din scrierile sfinte specifice.

Creştinului nu i se cere să cunoască structura Universului ca să creadă în Dumnezeu. Nu i se cere să cunoască alcătuirea omului ca să creadă în mântuire. Şi nici să priceapă unitatea Treimii, ca să creadă în Ea. I se recomandă, pur şi simplu, să creadă. Numai că acel Credo quia absurdum”, cuvinte inexact redate de Tertullian în „De carne Christi” şi pe nedrept atribuite Sfântului Augustin, au fost des citate şi la fel de frecvent interpretate peiorativ. Creştinismul însă merge la esenţe. Trecând dincolo de cunoaşterea raţională, creştinismul se adresează direct inimii – adică modalităţii superioare de cunoaştere.

Blaise Pascal (1623-1662), fizicianul căruia formaţia intelectuală i-a permis accesul la esenţe pe cale raţională, a ajuns la sesizarea Esenţei abia după ce a descoperit cunoaşterea mistică: „Le coeur a ses raisons que la raison n’a pas” – spunea el. Şi mai aproape de vremurile noastre, cu acea intuiţie proprie sufletelor foarte pure, altcineva spunea: „on ne voit bien qu’avec le coeur”—„limpede nu vedem decât cu inima”(Antoine de Saint-Exupery).

Creştinului nu i se cere cunoaşterea raţională. I se cere însă un lucru în acelaşi timp uşor şi infinit mai greu: cunoaşterea prin iubire. Iar etapele necesare pentru accesul la cunoaşterea prin iubire sunt: umilinţa în cunoaşterea raţională (adică acceptarea limitelor pe care orice demers mental le are); puritatea inimii; recunoaşterea modelului Iubirii în Iisus Cristos; urmarea acestui model al iubirii. Adică, recunoaşterea şi acceptarea Lui Iisus drept ceea ce este: Calea, Adevărul şi Viaţa.

Dacă Geneza relatează faptul că Dumnezeu creează cei doi pomi: pomul vieţii şi pomul cunoaşterii dar îi interzice omului să mănânce fructul pomului cunoaşterii, aceasta înseamnă că în creştinism Dumnezeu îi oferă omului un singur pom – al Vieţii; cunoaşterea raţională (care implică discernământul) este preluată de Cel care le-a făcut pe toate, adică de Dumnezeu. Omul are însă liberul arbitru, poate să aleagă această Cale sau nu.

Şi aşa cum s-a subliniat mereu, aceasta e cea mai mare dovadă de iubire pe care Dumnezeu o dă omului: Îl trimite pe unicul său Fiu pentru mântuire, dar acordă omului dreptul să accepte sau nu mântuirea. În fond, dovada supremă de iubire e să laşi liberă fiinţa pe care o iubeşti – adică, să hotărască singură: iubirea nu se impune, ci se…alege.

Poate fiindcă e atât de greu de înţeles liberul arbitru şi mai ales, cum poate cineva să se lase ucis pentru mântuirea celor căzuţi în păcat, mai ales dacă acel „cineva” este însuşi Fiul Lui Dumnezeu, se preferă cunoaşterea raţională: e mai simplu să înveţi decât să înveţi să iubeşti. Mai ales dacă asta înseamnă să-i iubeşti pe toţi, şi buni, şi răi, şi prieteni, şi duşmani şi pretinşi prieteni, şi pretinşi duşmani – şi mai ales să tinzi să-i iubeşti „ca Dumnezeu”, adică la modul absolut, cu intensitate absolută, fără diferenţe, aşa cum „Soarele îi luminează pe toţi deopotrivă”.

Şi mai ales e foarte greu să înveţi că adevărata putere stă în iubire, bunătate, blândeţe, umilinţă, slujirea aproapelui – şi nu în onoruri, acumulări materiale, poziţie socială. Şi nici în inteligenţă, decât în măsura în care aceasta e susţinută de „credinţă, speranţă şi iubire”– cele trei virtuţi creştineşti. Poate de aceea, singura care prezintă creaţia şi structura Universului în Noul Testament e tocmai „Evanghelia iubirii”. Prologul Evangheliei Sf. Ioan cuprinde esenţa genezei: Cuvântul. Şi iată câteva puncte de congruenţă cu datele fizicii actuale:

1.- „La început” sau “In principio”, este şi începutul Genezei din Vechiul Testament. Termenul poate fi interpretat atât temporal, cât şi instrumental(„în principiu”, „întru început”). Dar mai există şi altă interpretare(5): Vasile cel Mare şi Grigore al Nyssei considerau că Dumnezeu a făcut totul „dintr-odată”, mergând pe ideea propusă de Aquila(creștin evreu);

Conform datelor fizicii contemporane, timpul nu este absolut, el depinde de observator, așa încât un raport de simultaneitate pentru observator poate să apară altuia drept raport de succesiune. Creatorul fiind imanent şi transcendent Creaţiei şi implicit tuturor categoriilor Creaţiei (spaţiul, timpul etc) pentru El totul este atât în raport de simultaneitate, cât şi în raport de succesiune. Din perspectiva existenţei omului însă, creaţia apare în „desfăşurare”, deci ca o succesiune în timp.

******* CĂRŢI SPIRITUALITATE *******

Aşa cum este firesc, timpul a fost creat odată cu Universul, deci tot ceea ce este creat există în această categorie de Timp, care „curge” însă neomogen, în raport de observator. ( Sf. Augustin, întrebat „ce făcea Dumnezeu înainte de a crea timpul”, nu a răspuns cu gluma obişnuită: „se gândea cum să-i trimită în iad pe cei care pun asemenea întrebări”, ci a răspuns, în sec. V ad, într-o manieră conformă datelor fizicii actuale: „Timpul a luat naştere odată cu Universul”).

Iar dacă acceptăm ideea acelui „in principio” ca fiind nu temporal, ci instrumental, adică „în principiu”, înseamnă că, de fapt, Creaţia este continuă: Cuvântul, acea vibraţie originară există şi susţine Universul. În fizică se vorbeşte de altfel de „vibraţia fundamentală”, care îşi are originea în „big bang”(„marea explozie”iniţială), care a generat şi pe care „se ţes” celelalte structuri de vibraţie ale Universului. Iar dacă ne referim în sens temporal, „la începutul” creaţiei, putem fi contemporani Cuvântului, dacă „mergem” în spaţiu cu o viteză mai mare decât a luminii în vid. Această posibilitate a fost demonstrată pentru evenimentele terestre.

Ca să ajungem însă la acel „Început” (la începutul Creaţiei) ar trebui să ajungem în Duhul Lui Dumnezeu. Adică, acolo unde şi suntem de fapt.(In, 17, 21). Numai că a deveni conştienţi de aceasta înseamnă să depăşim condiţia conştienţei noastre umane, adică să trecem de la cunoaşterea raţională la extazul mistic (Sf.Augustin descrie această experienţă în „Confesiuni”, Cartea 7 ).

2.- Cuvântul înseamnă vibraţie, deci energie. Se comentează că prepoziţia „προσ” ( NT) indică direcţia unei mişcări „către, spre, la”) şi că traducerea corectă ar fi „Cuvântul era spre Dumnezeu, sau „către” Dumnezeu. Înseamnă că acea vibraţie orginară se „închide” asupra ei însăşi, ca în „universul cu bucle” din fizica modernă.

Analogia poate fi făcută, fiindcă „buclele” preexistă spaţiu-timpului. Traducând în limbajul fizicii actuale faptul că originea creaţiei este Cuvântul, se pot sesiza următoarele corelaţii:
• Cuvântul înseamnă vibraţie, aşadar energie;
• Universul este în totalitate energie care se manifestă în diferite forme („nu există corp solid”, afirmă fizica modernă, ci doar forme de energie în mişcare cu frecvenţe şi implicit calităţi diferite; în fond, teoria relativităţii afirmă: E=mc2, deci masa este energie);
• Particulele din care pare alcătuit Universul sunt forme de energie;
• Cuvântul, forma vibratorie fundamentală, realizează Universul;
• Cuvântul este „la, spre, către” Dumnezeu, deci Universul este creat şi se întoarce la Dumnezeu. Universul are o forma închisă, „un contur finit”. O formă de energie închisă este o „buclă” în fizica modernă .

Dar forma „închisă” a Cuvântului creează atâtea „bucle” câte posibilităţi de frecvenţe vibratorii are – deci Universul este un spaţiu infinit într-un contur finit (ca triunghiul lui Sierpinski din teoria fractalilor, unde în conturul finit al triunghiului putem desena o infinitate de triunghiuri congruente);

3.- Afirmaţia: „Cuvântul era Dumnezeu” nu semnifică identificarea Cuvântului cu Dumnezeu, „ci indică natura divină a Cuvântului” (nt). Intepretarea este exactă, fiindcă în Geneză, Dumnezeu „vorbeşte” abia în momentul în care creează lumina. Aceasta permite următoarele afirmaţii:
• „Cuvântul era lumina adevărată” (In,I,9);
• „care (…) luminează pe orice om” (ibidem). Cuvântul a apărut când Dumnezeu a creat lumina (nu „ziua” sau lumina provenind de la astre, ci Lumina ca esenţă a Creaţiei); prin urmare, acea lumină este şi esenţa omului – adică viaţa: „viaţa era lumina oamenilor” (In, I,4).

Şi iată ce spune ştiinţa în momentul actual: viaţa omului este înscrisă în ADN (acidul dezoxiribonucleic); iar ADN-ul funcţionează ca un laser biologic. Laserul este mecanismul capabil să utilizeze proprietatea anumitor substanţe de a absorbi energia electromagnetică şi de a o retransmite sub forma unei radiaţii înalt focalizate de lumină sincronizată cu o singură lungime de undă. Laserul este capabil să înscrie dar şi să citească informaţia. Ca laser biologic, ADN-ul celulei absoarbe lumina care „venind în lume, luminează pe orice om”(In,I,9) şi o retransmite celulelor descendente.

Adică, genetic vorbind, suntem lumină. Transcrierea şi transmiterea codului genetic se face după modelul solitonului. Solitonul este acea undă care călătoreşte fără a pierde energie şi care rămâne constantă cu ea însăşi – adică aşa cum este vibraţia fundamentală a universului: Cuvântul;

• fenomenele se produc într-un univers unitar, unde există complementaritatea contrariilor: „lumina în întuneric luminează, dar întunericul n-a cuprins-o”(In,I,5). Această lumină a fost creată după ce Dumnezeu a făcut „cerul şi pământul”(Geneza,1,1)(5), adică a creat prima pereche de contrarii. Creaţia luminii şi despărţirea ei de întuneric (Geneza, 1, 4)(5) reprezintă alcătuirea universului prin creaţia contrariilor în continuare; acestea coexistă, sunt complementare şi nu se anihilează reciproc cât timp există Universul (principiul supersimetriei din fizică);

• Creaţia înseamnă ordine (Geneza, I, 2) şi se desfăşoară într-un sens unic: este o ordine ai cărei termeni „nu comută”; or, Dumnezeu a vorbit abia atunci când a creat lumina, deci nu prima pereche de contrarii: Cuvântul este de origine divină, dar încă o dată, textul nu se referă la identificarea Cuvântului cu Dumnezeu;
• În continuare, relatarea Creaţiei confirmă datele actuale, cf. cărora universal reprezintă un sistem dinamic de entităţi energetice şi procese dinamice inseparabile şi intercorelate;

• Atunci când apare o „discontinuitate”, aceasta reprezintă o altă calitate energetică: Dumnezeu a despărţit „apele de ape”(„aquas ab aquis”)(Geneza, I, 6)printr-o„întindere” („firmamentum”) pe care a făcut-o. Folosirea termenului „ape”subliniază unitatea de esenţă şi diversitatea prin repetare (ca în teoria universului„fractal”); în acelaşi timp, „curgerea”, adică mişcarea (universul este un system dinamic de entităţi energetice, deci aflat în mişcare). Există alte traduceri care utilizează termenul „tărie” pentru „firmamentum” – „întinderea” care separă apele.

Termenul „tărie” provine din traducerea unui substantiv grecesc, în legătura cu termenul ebraic raqia’ , din raqa’ = a bate, a ciocăni – sugestiv pentru originea universului prin Cuvânt, fiindcă „a ciocăni”, a „martela” implică şi sunetul (vibraţia, energia);
• „cărămizile” de construcţie ale universului sunt reprezentate de Cuvânt: „Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există” (In,I,3) – adică sunt forme de energie diferenţiate „după soiul lor” (Geneza,I ,24,25)(5);

******* CĂRŢI SPIRITUALITATE *******

4.- Rolul omului în Univers este definit în Geneză 2,15 şi în 2,19: „să lucreze şi să păzească” grădina Edenului şi să numească vieţuitoarele pe care Dumnezeu le crease. „Traducând” în limbaj ştiinţific, „observatorul este inclus în sistem” . De la nivelul lui în jos omul poate stăpâni şi modifica universul: la aceasta se referă ideea de „a lucra” şi „a da nume” (cuvântul omului este reflectarea Cuvântului Lui Dumnezeu iar calitatea energetică a „numelui” dat de om era confirmată de Creator ). Datoria omului era însă şi „să păzească” grădina. De cine, dacă nu de el însuşi?!

5.- Revenind însă la alcătuirea omului, se impune încă o precizare: ADN-ul funcţionează ca un laser biologic; dar mai mult de atât, o serie de studii recente (Piotr Gariaev) arată că:
1.-structura ADN este identică frazei umane în expresie vorbită sau scrisă;
2.- răspunde la structura frazei umane vorbite sau scrise şi
3.-se pot opera modificări ale ADN prin cuvinte.

În consecinţă: vindecarea afecţiunilor genetice înnăscute sau dobândite s-ar putea efectua nu prin intervenţie „mecanică” propriu-zisă la nivelul ADN, ci prin influenţă verbală: rugăciunea. ADN-ul este în acelaşi timp Cuvântul şi Lumina Creaţiei – rămâne ca omul, conştient, să devină Cuvântul şi Lumina pentru care a fost „programat”.

Prin urmare, în NT (In,I) în acord cu versetele corespunzătoare din VT (Geneza) se pot constata următoarele puncte de congruenţă cu datele de largă circulaţie ale ştiinţei:
•Întregul univers ne apare ca un sistem dinamic de entităţi şi procese energetice intercorelate şi inseparabile;
•el este indivizibil;
•observatorul este inclus în sistem.

Ca urmare:
1. – observatorul are structura energetică similară sistemului;
2.- observatorul poate cunoaşte fenomenele doar „ca unde de probabilitate”şi
3.- interacţionează cu ele în baza structurii energetice similare.

Demersul raţional nu reprezintă decât o aproximaţie (mai mare sau mai mică) în efortul care tinde spre cunoaşterea universului.Şi poate că de aceea nu se poate explica gravitaţia, fiindcă oare ce este legea atracţiei universale, daca nu iubirea Lui Dumnezeu – or iubirea nu poate fi nici înţeleasă, nici explicată cu mintea, ci trăită. Cu inima.
„Dumnezeu este

Iubire”. (1In, 4,16). El Însuşi este şi arată Calea, Adevărul şi Viaţa.

Conf.univ.Dr. Ecaterina Hanganu

Prescurtări în text:  VT =Vechiul Testament, NT = Noul Testament, In = Evanghelia după Sfântul Ioan.

Mantre Însemnate

Lumile se conduc prin puterea Sugestiei-Cunoştinţele lumii cerurilor

               Lumile se conduc prin puterea Sugestiei-Cunoştinţele lumii cerurilor

    Cunoştinţele lumii cerurilor sunt ca o comoară încuiată cu multe lacăte. Dacă nu posezi cheia nu vei afla aceste cunoştinţe; iar această cheie se găseşte numai în lumea noastră superioară.
Materia există pretutindeni. Ea se arată pe o scară infinită de condensări şi poate fi numită în fel şi fel de chipuri. Voi, întrupaţii, analizaţi cu simţurile voastre materia terestră din jurul vostru.Noi vedem, simţim şi analizăm materia din jurul nostru. Dar duhul care face aceste două analize este unul şi acelaşi.

Coborând din Sfera centrală, duhul îmbracă haină după haină, din ce în ce mai groasă, mai densă. Din cauza ultimelor sale haine terestre – cea vitală şi minerală – duhul nu mai are posibilitatea să-şi vadă corpul spiritual. El nu-şi va vedea decât trupul, haina periferică. După cum întrupatul nu-şi vede corpul spiriual, tot aşa duhul nu vede un spirit superior, mai fin decât el.

După cum omul, nevăzând duhurile, spune că ele nu există, tot aşa un duh inferior, nevăzând duhul superior şi neauzindu-i vorbirea, va spune că deasupra sa nu mai există alte grade de duhuri. De ce? Pentru că el nu poate percepe o materie superioară. Din această cauză, duhul superior conduce duhurile inferioare, care nu i se pot opune, pentru că nu ştiu de prezenţa lui, nevăzându-l, nesimţindu-l, neauzindu-i vorbirea spirituală.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

 Dar cum conduce un duh superior pe unul inferior?

Prin sugestie. Sugestia nu este un ordin, ci un îndemn, un imbold, tradus în duhul inferior sub formă de idei sau cugetări.
Un duh oarecare şopteşte unui frate mai mic idei inaudibile. Aceste idei răsar în fiinţa duhului inferior şi el crede că e propria sa gândire. În lumea pământului asemenea idei născute în sânul duhului se numesc sugestii sau porniri.

Sugestia este ideea unui duh superior – deci invizibil – transmisă unui duh inferior. Sub impulsul acestui imbold, inferiorul pune în lucrare gândirea respectivă,crezând că e propria sa cugetare.
De multe ori s-a întâmplat unui om din lumea trupească să simtă imboldul de a face o acţiune, şi după ce a făcut-o, îi pare ciudat că a putut să facă un lucru contrar naturii sale. Aşa este organizat universul: superiorul îl conduce pe inferior. A execută sugestia lui B, fără să bănuiască influenţa lui B. La rândul său, B execută imboldul gândirii lui C, fără să ştie că este manevrat prin jocul ideilor, tot aşa cum şi el sugerează duhurilor de sub el. Şi aşa se procedează descendent, din treaptă în treaptă.

Ierarhia spirituală se poate compara cu o scară.

Cel din vârful scării vede toate duhurile de pe toate treptele de sub el. Cel de pe ultima treaptă nu vede nici un duh aflat pe treapta superioară,decât pe cei aşezaţi pe aceeaşi treaptă cu el. La rândul lor, cei de pe penultima treaptă văd pe cei de pe ultima treaptă, dar nu văd pe cei de pe treapta superioară. Fiecare duh, de pe una din treptele mijlocii, va constata că cel de sub el este surd şi orb faţă de toate duhurile de pe treptele mai înalte.

La capătul inferior, pe ultima treaptă a acestei scări se află omul trupesc. Duhul întrupat trăieşte, gândeşte şi lucrează. El crede că lucrează după propriul sau imbold sau reflectare, în realitate, lucrurile sunt în aşa fel stabilite de Divinitate ca omul să se conducă în viaţă şi după sugestiile transmise de cei doi veghetori ai săi – cel de dreapta şi de stânga – idei pe care, frământându-le în sinea lui, să scoată din ele o concluzie tradusă printr-o acţiune.

Gândirea omului este rezultatul frământării a trei idei, iar concluzia extrasă din cele trei idei şi voinţa aplicării ei sunt proprii omului. Dacă omul ar fi un simplu instrument şi ar executa numai ceea ce i se sugerează, el nu ar mai fi responsabil de actele sale. Dar el primeşte numai îndemnuri, rămânând să le analizeze prin judecata sa, şi dacă i se vor părea rele, să le respingă şi să facă numai ceea ce îi dictează conştiinţa.

Prin urmare, hotărârea şi voinţa omului îi determină responsabilitatea. Întrupatul, asemenea duhurilor libere din spaţiu, nevăzând pe nimeni în jurul său şi primind sugestii, crede că ceea ce îi trece prin minte este propria sa gândire. Inferiorul vede pe superior numai când acesta va îmbrăca fluide inferioare, şi îi va auzi glasul când superiorul îşi va coborî vibraţiile gândirii la vibraţiile gândirii inferiorului.

Pentru înţelegerea acestui fapt voi lua un exemplu din lumea voastră pământească. Peştele nu vede bine decât în apă. Dacă se află în adâncul apei, peştele nu va vedea bine pe omul care se scaldă sau se plimbă cu barca pe suprafaţa acelei ape. Iar dacă va scoate capul din apă, peştele va vedea şi mai rău pe omul ce se plimbă pe malul apei. Toate categoriile de duhuri sunt orânduite în zone sau sfere concentrice în jurul pământului.

În atmosfera aeriană şi eterică de la suprafaţa solului, trăiesc duhurile plantelor şi animalelor. Ceva mai sus, trăiesc duhurile oamenilor sălbatici şi treptat, mai sus, spiritele umane evoluate prin sentimente şi intelect. Cele din vârful piramidei vieţii terestre conduc totul de sub ele, prin puterea sugestiei, împingând duhurile spre progres. Unul este Tatăl ceresc. Unul este Fiul Său, Guvernatorul şi Stăpânul acestui sistem planetar. Unul este Sfântul Duh al Pământului. Câte trei conduc în sferele lor de activitate, dar,

Sfântul Duh conduce în trei feluri, ca: 1. Sfânt Duh pozitiv; 2. Sfânt Duh negativ; 3. Sfânt Duh neutru.

Sfântul Duh pozitiv cere supunere, prin puterea sugestiei, conducând spre fericire.

Sfântul Duh negativ conduce tot spre evoluţie, dar pe calea durerii.

Sfântul Duh neutru aprobă şi calea fericirii şi calea suferinţei, conducând pe ambele căi ce duc spre progres.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Ideea conduce totul. Din gândire s-au format lumile. Cu ideile prime – primele particule vii – a început creaţia. Prin idee sau sugestie se conduce ceea ce s-a creat. Nu numai omul e condus prin sugestii, dar şi duhul mineral, vegetal şi animal. Nimic şi nimeni nu poate fi condus prin forţă, deoarece, cu cât vietăţile sunt mai de jos pe scara evoluţiei, cu atât sunt mai îndărătnice, mai puternic ancorate în inerţia lor, deci au putere de opunere. Ne rămâne atunci lucrarea pe calea nevăzutului, a sugestiei, a ideilor emise de duhurile superioare, invizibile şi insesizabile.

Divinitatea nu vrea, nu poate ordona prin reprezentanţii săi, pentru că a stabilit legea deplinei libertăţi. Dacă ar fi să se ordone, ordinul ar fi comentat şi mai la urmă poate chiar respins. Şi apoi, când vrei să le dai ordin, cum să o faci, dacă nu te văd? Iar dacă te faci văzut, te consideră egal cu ei şi nu se supun ordinului.

Divinitatea a considerat că e mai bine ca duhul inferior să nu ştie de existenţa unei lumi superioare, dar să primească de la duhul superior sămânţa gândirii, crezând că ceea ce s-a născut în mentalul său e propria sa idee, şi să zică: „Iată, mi-a venit o idee; ia să o pun în lucrare, căci e minunată.”

El crede că e ideea sa, dar în realitate execută o idee, o gândire furişată în duhul său de un duh superior, nevăzut. In lumea duhurilor se sugerează, şi nu se comandă ca în lumea voastră trupească, unde, în urma ordinelor, se culege opunere şi revoltă. în Cer nu se ordonă, ci numai se sugerează.

 SCARLAT DEMETRESCU

La început a fost Cuvântul

Translate »
%d bloggers like this: