Cum să-ti realizezi Potenţialul Mental


haanel-portrait

               Gândirea reprezintă cauza, iar experienţele cu care te confrunţi în viaţă reprezintă efectele.De aceea, renunţă la tendinţa de a te plânge de condiţiile cu care te confrunţi, întrucât nu depinde decât de tine să le schimbi cu acele condiţii pe care ţi-ai dori să le experimentezi.
Focalizează-ţi eforturile către realizarea potenţialului tău mental, care îţi stă tot timpul la dispoziţie şi din care se naşte orice putere reală şi durabilă.Perseverează cu această practică până când vei ajunge să înţelegi că tu poţi realiza absolut tot ceea ce îţi doreşti, singura condiţie necesară fiind aceea de a-ţi înţelege propria putere şi de a continua să te concentrezi asupra obiectului dorit.Forţele minţii sunt întotdeauna dornice să se pună în slujba unei voinţe focalizate, care nu îşi doreşte altceva decât să îşi cristalizeze gândurile şi dorinţele în acţiuni, condiţii şi evenimente. Dacă la început fiecare funcţie a vieţii şi fiecare acţiune reprezintă rezultatul unui gând conştient, acţiunile repetate tind să devină automate, iar gândul care le controlează se scufundă în lumea subconştientului.
Asta nu înseamnă însă că el îşi pierde inteligenţa creatoare. El devine automat numai pentru ca mintea subconştientă să se poată ocupa şi de alte lucruri. Noile acţiuni vor deveni la rândul lor obişnuinţe, apoi procese automate şi subconştiente, astfel încât mintea să se poată elibera de aceste detalii şi să se poată focaliza asupra altor activităţi noi.
Dacă vei înţelege acest mecanism, vei descoperi o sursă de putere care îţi va permite să faci faţă cu succes tuturor situaţiilor care pot apărea în viaţa ta.
1. Interacţiunea necesară dintre mintea conştientă şi cea subconştientă presupune o interacţiune similară între sistemele nervoase corespondente. Judecătorul Troward (Thomas Troward (1847-1916) a fost judecător în India. El a ţinut frecvent conferinţe şi a scris numeroase lucrări despre minte şi despre metodele autoperfecţionării.)explică minunat cum se efectuează această interacţiune: „Sistemul nervos cerebrospinal este organul minţii conştiente, iar cel simpatic
reprezintă organul minţii subconştiente. Sistemul cerebrospinal reprezintă canalul care ne permite să receptăm percepţiile conştiente de la organele noastre de simţuri şi să exercităm un control conştient asupra mişcărilor corpului nostru. Acest sistem nervos îşi are sediul în creier.”
 2. Sistemul nervos simpatic îşi are sediul în acel nod de ganglioni situate în partea din spate a stomacului şi cunoscut sub numele de Plexul Solar. El reprezintă canalul acelor activităţi mentale care susţin în mod inconştient funcţiile vitale ale corpului.
 3. Legătura dintre cele două sisteme se realizează prin intermediul nervului vag, care iese din regiunea cerebrală (unde face parte din sistemul voluntar) şi ajunge în zona toracică, de unde trimite mai multe ramificaţi către inimă şi către plămâni. Străpunge apoi diafragma,renunţă la învelişul său exterior şi se identifică cu nervii sistemului simpatic, formând astfel o punte de legătură între acesta şi cel parasimpatic. În acest fel, omul devine din punct de vedere fizic o singură entitate.
 4. Aşa cum am văzut, fiecare gând este receptat de creier, care reprezintă organul sistemului nervos conştient, fiind supus puterii noastre raţionale. Dacă mintea obiectivă consideră că acest gând este autentic, ea îl trimite către plexul solar, respectiv către creierul minţii subiective, pentru ca aceasta să îl transforme în realitate. La acest nivel, el nu mai poate fi contracarat prin argumente opuse. Mintea subconştientă nu cunoaşte limbajul argumentelor pro şi contra. Ea nu face altceva decât să acţioneze, acceptând de bune concluziile la care a ajuns mintea conştientă.
 5. Plexul solar a fost numit de unii soarele corpului uman, întrucât reprezintă punctul central de acumulare şi redistribuire a energiei pe care o generează în permanenţă corpul fizic. Această energie este cât se poate de reală, la fel cum acest soare este cât se poate de autentic.
Energia este distribuită prin diverşi nervi către toate părţile corpului,fiind difuzată apoi în aura care învăluie întregul corp.
 6. Dacă această radiaţie este suficient de puternică, individul devine înzestrat cu un fel de magnetism personal sau carisma. Puterea lui de a face bine este enormă. Adeseori, simpla lui prezenţă este suficientă pentru a aduce alinare minţilor tulburate cu care intră în contact.
 7. Dacă plexul solar este activ şi iradiază viaţă, energie şi vitalitate către toate părţile corpului şi către toţi oamenii cu care individul intră în contact, senzaţiile sunt cât se poate de plăcute. Corpul se simte sănătos şi toţi oamenii care intră în contact cu individual experimentează senzaţii plăcute.

8. Dacă această emanaţie se realizează cu întreruperi şi cu sincope,senzaţiile devin neplăcute. Fluxul de energie vitală este blocat în anumite locuri, nemaiputând ajunge în toate părţile corpului, fapt care conduce la boală: fizică, mentală şi chiar a mediului înconjurător(dacă fenomenul este global).
9. La nivel fizic, boala se declanşează datorită faptului că soarele corporal nu mai poate genera suficientă energie pentru a susţine din punct de vedere vital toate părţile corpului. La nivel mental, boala se declanşează deoarece mintea conştientă depinde de cea subconştientă pentru a-şi procura vitalitatea de care are nevoie pentru susţinerea activităţilor sale mentale. În sfârşit, mediul înconjurător se poate îmbolnăvi la rândul lui, deoarece puntea de legătură dintre mintea subconştientă a omului şi MinteanUniversală este întreruptă.
10. Plexul solar este punctul în care partea se întâlneşte cu întregul, în care finitul devine infinit, în care principiul necreat devine creat, cel universal devine individualizat, iar cel invizibil devine vizibil. Acesta este punctul în care se naşte viaţa. Practic, nu există nicio limită pentru cantitatea de energie vitală pe care individul o poate genera la nivelul acestui plex solar.
 11. Acest centru energetic este omnipotent, întrucât reprezintă puntea de legătură între toate formele de viaţă şi între toate inteligenţele.De aceea, el poate realiza tot ceea ce este pus să realizeze de către mintea conştientă. Tocmai în acest mecanism rezidă marea putere a minţii conştiente. Subconştientul poate transpune în practică toate planurile şi toate ideile pe care i le sugerează mintea conştientă.

12. În aceste condiţii, rezultă că gândirea conştientă este adevăratul stăpân al acestui centru solar din care emană întreaga energie vitală ce alimentează corpul fizic. Calitatea gândurilor pe care le cultivăm determină calitatea energiilor pe care le va emana acest soare interior.În mod similar, caracterul şi natura gândurilor pe care le cultivă mintea noastră conştientă determină caracterul şi natura gândurilor pe care le emană acest soare interior, şi implicit natura experienţelor pe care le trăim.
 13. Este evident, aşadar, că tot ce avem de făcut este să lăsăm lumina acestui soare interior să strălucească. Cu cât emanăm mai multă energie, cu atât mai uşor ne va fi să transmutăm condiţiile nedorite de viaţă în surse de plăcere şi de profit pentru noi.Singura chestiune care mai rămâne de lămurit este cum putem face această lumină să strălucească; altfel spus, cum putem genera această energie vitală.
  14. Gândurile care nu opun rezistenţă dilată plexul solar, în timp ce cele care opun rezistenţă îl contractă. În mod similar, gândurile placate îl dilată, în timp ce cele neplăcute îl contractă. Gândurile de curaj, de putere, de încredere în sine şi de speranţă generează stări corespondente la nivelul plexului solar. În schimb, marele duşman al plexului solar, care împiedică acest soare interior să strălucească şi care trebuie distrus cu orice preţ, este teama. Acest duşman trebuie eliminat fără scrupule, o dată pentru totdeauna,întrucât el reprezintă norul care întunecă soarele nostru interior,făcându-ne morocănoşi şi lipsiţi de strălucire.
  15. Acest demon personal stă la baza fricii noastre de trecut, de prezent şi de viitor, de noi înşine, de semenii noştri, de tot şi de toate.Lumina noastră interioară nu va putea străluci decât atunci când teama va dispărea pentru totdeauna din fiinţa noastră.Numai atunci se vor dispersa norii, iar noi vom descoperi sursa puterii şi energiei vitale.
  16. Dacă vei descoperi că eşti una cu puterea infinită şi că poţi pune în aplicare oricând doreşti această putere, demonstrându-ţi astfel capacitatea de a depăşi orice condiţie adversă prin simpla focalizare a gândurilor tale, tu nu vei mai avea de ce să te temi.Acesta este singurul mecanism prin care teama poate fi distrusă şi prin care omul poate intra în posesia dreptului său prin naştere.
 17. Toate experienţele cu care ne confruntăm sunt determinate de atitudinea noastră în faţa vieţii. Dacă nu ne aşteptăm să primim nimic,nu vom avea nimic. În schimb, dacă vom cere foarte mult de la viaţă,vom primi darurile acesteia într-o proporţie directă cu cerinţele noastre. Lumea nu este dură decât cu cei care nu reuşesc să se afirme.Criticile celorlalţi oameni nu li se par amare decât celor care nu reuşesc să îşi golească mintea pentru propriile lor idei. Foarte multe idei de succes nu văd niciodată lumina zilei tocmai din cauza fricii de critici.
18. Omul care ştie că dispune de un soare interior (plexul solar) nu se teme nici de critici şi nici de altceva. El este mult prea ocupat cu emanarea curajului, a încrederii în sine şi a puterii. Prin atitudinea sa mentală, el nu anticipează altceva decât succesul. În acest fel, el distruge cu uşurinţă toate obstacolele care îi apar în cale şi sare fără probleme peste mlaştina îndoielilor şi ezitărilor pe care i-o scoate în cale teama.
 19. Cunoaşterea capacităţii noastre de a emana în mod conştient sănătate, putere şi armonie ne ajută să înţelegem faptul că nu avem de ce să ne temem, întrucât avem acces la Puterea Infinită.
20. Această cunoaştere nu poate fi dobândită decât prin aplicarea practică a informaţiilor oferite în această secţiune. La fel ca un sportive care nu devine puternic decât prin antrenamentele sale, şi noi putem învăţa această putere punând în practică ceea ce am învăţat.
21. Dat fiind că afirmaţia care urmează este de o importanţă capitală,o voi exprima în mai multe maniere, astfel încât să îi poţi înţelege pe deplin întreaga semnificaţie. Dacă eşti înclinat către religie,ţi-aş spune să îţi laşi lumina interioară să strălucească; dacă eşti înclinat mai degrabă către ştiinţa fizică, ţi-aş spune să îţi trezeşti plexul solar. Dacă preferi o interpretare strict ştiinţifică, ţi-aş sugera să îţi impresionezi mintea subconştientă.
22. Ţi-am explicat deja în ce constă rezultatul acestei impresionări.Aceasta este metoda care te interesează. Ai învăţat deja că subconştientul este inteligent, creativ şi că răspunde la voinţa minţii conştiente. În acest caz, care este cea mai naturală metodă de impresionare a minţii subconştiente? Este simplu:concentrează-te mental asupra obiectului dorinţei tale. Ori de câte ori te vei concentra în acest fel, tu îţi vei impregna subconştientul cu vibraţia dorită.
 23. Aceasta nu este singura modalitate de impregnare a subconştientului, dar este cu siguranţă una dintre cele mai simple şi mai eficiente,poate chiar cea mai directă. De aceea, ea conduce cel mai rapid la rezultatele dorite. De fapt,metoda generează rezultate atât de ieşite din comun încât mulţi oameni le consideră chiar miracole.
 24. Aceasta este metoda pe care au aplicat-o toţi marii inventatori,toţi marii finanţişti şi toţi marii oameni de stat pentru a converti forţa subtilă şi invizibilă a dorinţelor lor, a credinţei şi încrederii pe care şi le-au cultivat, într-o realitate tangibilă şi concretă din lumea obiectivă.
25. Mintea subconştientă a omului face parte integrantă din Mintea Universală. Aceasta din urmă reprezintă principiul creator al universului.Orice parte a unui ansamblu trebuie să aibă aceeaşi natură şi aceeaşi calitate ca şi întregul. Altfel spus, această putere creatoare este practice nelimitată. Ea nu poate fi limitată de niciun fel de precedent, adică de niciun tipar anterior care să îi modeleze principiul constructiv.
   26. Am descoperit aşadar că mintea subconştientă reacţionează la voinţa noastră conştientă, ceea ce înseamnă că puterea creatoare nelimitată a Minţii Universale poate fi controlată de mintea conştientă a individului.
 27. Atunci când vei aplica practic acest principiu , este bine să reţii că nu este necesar să precizezi metoda prin care subconştientul tău va genera rezultatele dorite de tine. Un principiu finit nu poate structura niciodată un principiu infinit. Tot ce trebuie să faci este să precizezi ce anume îţi doreşti, nu şi cum urmează să obţii acest lucru.
  28. Tu eşti un canal prin care energia nediferenţiată se diferenţiază,iar această diferenţiere se realizează prin asumare. Ea nu necesită altceva decât un proces de recunoaştere care să pună în mişcare acele cauze care vor produce rezultatele dorite de tine. Acest lucru este posibil tocmai datorită faptului că principiul universal nu poate acţiona decât prin intermediul individului, la fel cum individul nu poate acţiona decât prin intermediul principiului universal,cu care este una.
  29. Ca exerciţiu îţi recomand :
-păstrează-ţi corpul perfect nemişcat şi blochează-ţi toate gândurile (dacă nu poţi , lasă-le să vină şi să plece fără a le acorda vreo importanţă ,apoi se vor opri de la sine ).Relaxeaza-te.Lasă-ţi muşchii să îşi reia tonusul normal. În acest fel, vei elimina orice fel de presiune la nivelul nervilor, dispersând astfel acele tensiuni care conduc atât de frecvent la epuizare.
 30. Relaxarea fizică reprezintă un exerciţiu voluntar al voinţei, dar este un exerciţiu de o mare valoare, întrucât îi permite sângelui să circule liber între creier şi corp.
  31. Tensiunea corporală conduce la agitaţie mentală şi la o activitate anormală a minţii. Ea generează griji, temeri şi anxietate. De aceea,relaxarea reprezintă o necesitate absolută pentru cei care doresc să îşi elibereze complet facultăţile mentale.
 32. Practică acest exerciţiu cu perseverenţă. Impune-ţi mental să îţi relaxezi fiecare muşchi şi fiecare nerv, până când ajungi să te simţi complet liniştit şi împăcat cu tine însuţi şi cu lumea exterioară.
 33. Numai într-o asemenea stare poate începe să funcţioneze plexul solar. Cât despre rezultate, acestea te vor uimi cu siguranţă.

Charles F. Haanel

Courage and Calling – Embracing Your God-Given Potential

O modalitate 100% funcțională de salvare în timpul unui accident vascular cerebral! Sfatul unui profesor chinez.


repere_medicale_ro_accident_vascular_cerebral

                    Acesta este sfatul uni profesor chinez: țineți întotdeauna acasă un ac de seringă sau un ac simplu! Acesta este o soluție uimitoare netradițională de salvare în timpul unui accident vascular. Citiți articolul până la sfârșit și apoi dați mai departe, deoarece poate salva multe vieți, nu știm niciodată ce se poate întâmpla în viitor…
Este pur și simplu uimitor. Vă rugăm să aveți în vedere și să însușiți aceste sfaturi minunate. Găsiți puțin timp liber ca să citiți acest articol. Nu știți niciodată cum viața unui om poate depinde de dvs.
“Tatăl meu a fost paralizat și după aceea s-a stins din viață în urma unui atac vascular cerebral. Păcat că nu am știut mai înainte de această modalitate de acordare a primului ajutor. În timpul accidentului vascular cerebral capilarele din creier se sparg treptat. Păstrați-vă calmul. Indiferent de locul unde se află victima, străduiți-vă să nu-i mutați locul. Dacă o să-i mutați locul, capilarele se vor sparge cu mult mai repede! Așezați victima într-un loc comod, de unde să nu poată să cadă și scurgerea de sânge poate începe. De preferat sunt acele de seringă, dar dacă nu aveți în casă unul, atunci poate fi utilizat și un ac de cusut.
1. Țineți acul deasupra unei flăcări pentru sterilizare și apoi înțepați fiecare deget de la mâini.
2. Nu există niște puncte anumite de înțepare, doar la câțiva milimetri distanță de unghii.
3. Înțepați astfel încât sângele să înceapă să curgă.
4. Dacă sângele nu începe să curgă/picure atunci strângeți degetele victimei cu degetele voastre.
5. Când din cele 10 degete va picura sângele, în câteva minute victima își va reveni.
6. Dacă gura victimei și-a schimbat forma atunci, masați-i bine urechile până se înroșesc (semn că sângele circulă bine).
7. Înțepați lobul fiecărei urechi de 2 ori, astfel încât câte 2 picături de sânge să picure din fiecare lob. Peste câteva minute victima trebuie să-și revină.
Așteptați până când victima revine la starea sa normală și toate simptomele atacului cerebral dispar și apoi transportați-o la spital. În caz contrar, dacă victima ar fi fost dusă la spital în grabă cu mașina ambulanței, atunci vibrațiile ar fi favorizat fisurarea capilarelor din creier.
Eu am aflat despre această metodă de scurgere a sângelui de la specialistul în medicina netradițională, doctorul Ha Bu-Ting, care trăiește în Sun-Juke. În afară de aceasta eu am avut propria experiență de aplicare a acestei metode și de aceea pot afirma că este 100% funcțională.
În anul 1979 eu predam în Fung-Gaap College din orașul Tai-Chung. Odată, în timpul orelor un alt profesor a venit la mine și cuprins de emoții mi-a zis: “Domnule Liu, conducătorul nostru suferă un accident vascular cerebral!” Am urcat de îndată la etajul 3. L-am văzut pe profesorul Chen Fu-Tien: fața îi era palidă, vorbirea neclară, gura își schimbase forma – toate simptomele unui atac vascular cerebral. De îndată am rugat unul din studenți să meargă de urgență până la farmacie și să cumpere un ac de seringă, pe care l-am și folosit pentru a înțepa toate cele 10 degete de la mâinile d-lui Chen. Peste câteva minute, după înțeparea degetelor, fața d-lui Chen și-a recăpătat culoarea, iar ochii i s-au limpezit. Dar gura lui în continuare nu-și revenea. Așa că i-am frecat bine urechile până i s-au înroșit. Am făcut câte 2 înțepături în lobii ambelor urechi, din care a și început să picure sângele. Atunci s-a petrecut minunea: peste 3-5 minute gura și-a recăpătat forma și vorba sa a devenit clară. L-am lăsat să se odihnească puțin, să bea o ceașcă de ceai cald și apoi l-am condus la spitalul Wei-Wah. A stat în spital o noapte, iar a doua zi a fost externat și a mers din nou să predea. Totul a funcționat foarte bine. Nu a fost nici o urmare, deși rare sunt cazurile în care victimele unui accident vascular să rămână fără sechele, din cauza capilarelor care se sparg în drum spre spital.”
Atacul cerebral vascular este a 2-a cauză a mortalității din lume. Iar cei rămași în viață pot fi paralizați pentru tot restul vieții. Un astfel de lucru teribil, nu trebuie să se întâmple în viața nimănui. Dacă vom ține minte această metodă a scurgerii de sânge și vom aplica primul ajutor cât de repede posibil, atunci într-un timp foarte scurt victima își va reveni 100%.
Transmiteți această informație tuturor din lista dvs. Toți trebuie să citească și să afle cum pot salva viața unui om în viitor.
“Conținutul tuturor articolelor este doar informativ și nu poate fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați un medic specialist.”

Autor text: Perfect-ask.com

 

Gradele spirituale se dau din planetă în planetă


         culori-spiritualitate

                    Metoda învăţării întrebuinţată în lumea noastră este următoarea. într-una din prelegeri se anunţă anumite adevăruri. La întrunirea viitoare se repetă aceste adevăruri şi la ele se mai adaugă altele. în viitoarele prelegeri se face un rezumat din cele spuse, la care se mai adaugă alte cunoştinţe.Şi aşa, ca un cocoloş de zăpadă, cunoştinţele se tot adună, se repetă şi se întregesc.Populaţia acestui glob este formată din individualităţi de diferite vârste şi evoluţii spirituale.
Duhurile tinere întrupate nu pot intra în legătură cu noi. Duhurile adulte întrupate, auzindu-ne sau citind despre noi, vor crede, dar superficial. Numai duhurile bătrâne întrupate ne cred şi doresc legătura cu noi; numai lor le destăinuim din lumile nevăzute.Evident, legătura cu noi şi fenomenele produse de lumea noastră sunt rare, fiind numite de oameni „paranormale”. Va veni o vreme, îndepărtată, când evoluţia acestui pământ, pe de o parte,şi evoluţia populaţiei lui, pe de altă parte, va fi atât de avansată, încât toată lumea va şti de noi,va crede în cele spuse de noi, iar fenomenele „paranormale” vor deveni cât se poate de normale.
Se vor inventa aparate prin intermediul cărora ne veţi vedea sau veţi înregistra gândul nostru,producându-vă mirare, la fel cum predecesorii voştri s-au mirat de aparatul radio. Până atunci se comunică, ici-colo, câte ceva sub formă de poveşti sau legende. Cei mai ridicaţi le cred, cei necopţi râd şi le resping ca fiind irealităţi; însă le vor crede în alte întrupări, când vor fi şi ei mai pregătiţi.Vântul ia seminţele pământului şi le împrăştie în toate părţile. Fii tu, dragul nostru frate, vântul ideilor noastre, semănându-le asemenea unor seminţe, în cele patra puncte cardinale. Unele vor cădea pe piatră şi se vor usca, altele vor cădea printre buruienile preocupărilor omeneşti şi vor fi înăbuşite, iar altele vor cădea în suflete curate, pregătite, şi ca într-un pământ bun, vor încolţi şi vor da roade frumoase.
Cei ce ne-au cunoscut în alte timpuri se organizau în secret, şi păstrau tainele noastre sub jurământ înfricoşător. Au trecut vremurile acelea de grozavă ignoranţă. Acum s-a mai lărgit câmpul cunoscătorilor şi moartea nu mai pândeşte pe imprudentul destăinuitor. Totuşi, trebuie să se ştie că dacă prin pălăvrăgeală nu-ţi mai pierzi viaţa, vei suferi amarnic dacă ai răspândit neautorizat marile taine cereşti.
Pe tine, care ai primit din cele mai sublime cunoştinţe ale alcătuirii lumilor invizibile, te rugăm să le păstrezi cu sfinţenie, pentru ca împreună cu cele comunicate în viitor, să constituie un tot, din care să se vadă uriaşa operă a Slăvitului nostru Tată unic.Toate duhurile care au acelaşi grad de evoluţie formează un grup mai mic, numit fascie. Totalitatea fasciilor, de diferite grade constituie un partid. Fiecare fascie îşi are programul său de lucru. La rândul lor, şi partidele au treptele lor ierarhice. Unul e mai sus, iar altul – mai jos.Lumea duhurilor este alcătuită pe grade ierarhice. Un grad se obţine după o vieţuire de zeci de mii de ani pe o planetă. Am spus că pe Pământ există patru grade de evoluţie: gradul duhurilor roşii,gradul duhurilor albastre, gradul duhurilor albe şi gradul îngerilor. Evoluţia dintr-un grad într-altul se face cu mare greutate. Poţi să faci şcoala sau stagiul pe mai multe planete şi să nu poţi trece dintr-un grad într-altul. Fiecare grad are mai multe subgrade sau trepte.
Noi, duhurile albe, am venit albi pe Pământ şi am urcat în decursul celor aproape 26.000 de ani una câte una treptele superioare ale gradului nostru de albi. Tot aşa au venit şi duhurile roşii şi duhurile albastre, iar cei vrednici dintre ei au urcat trepte numeroase ale gradului lor.
Un duh roşu nu poate avansa pe nici o planetă până la gradul de duh alb. Evoluţia se face treptat, căci duhul asimilează greu cunoştinţele, încorporându-le şi făcându-le una cu fiinţa sa.
Trecerea dintr-o treaptă în alta se face în urma unui examen trecut ca om întrupat şi apreciat de superiorii partidului din care face parte duhul.Studiile teoretice se fac mai mult în Cer, iar practica – pe pământ, ca om trupesc.Dacă un duh liber sau întrupat a greşit, îşi va plăti greşeala, dar gradul nu i se va lua, nu va fi retrogradat pentru nimic în lume. Nici îngerii, nici Guvernatorul planetar sau solar nu-i pot lua gradul, deoarece a fost dobândit prin vieţi nenumărate, pline de suferinţe sau merite, petrecute pe multe alte planete şi a fost acordat de alţi Guvernatori solari şi planetari, de pe alte sisteme solare.
Terminând stagiul celor 26.000 de ani ai Pământului şi facându-şi sârgumcios studiile, duhul va primi la plecare im grad nou, acordat de Guvernatorul nostru solar. Neîndeplinindu-şi datoria, duhul nu absolvă cu bine şcoala acestei planete, şi drept pedeapsă nu i se mai adaugă nici un alt grad peste cel avut. Aceasta e Judecata cea mare şi divină la care sunt supuse duhurile. Oricât aş abuza ca duh de liberul meu arbitra, acumulând greşeli peste greşeli, nu mi se poate lua ceea ce mi s-a dat în numele divinului meu Tată. Luarea uneia din facultăţile câştigate prin observaţiile şi practica vieţii de duh uman, în timpul peregrinărilor mele prin diferite planete, ar echivala cu uciderea mea. Or nici măcar Divinitatea creatoare nu şi-a rezervat dreptul de a ucide un duh. Tatăl şi-a rezervat numai plăcerea de a crea, decretând că nu va distruge nimic din creaţie.

Tatăl ceresc a comunicat cândva copiilor Săi, prin creaţie: „Eu v-am creat; Eu vă iubesc, vă ocrotesc, deci nu vă pot ucide. Dacă Eu nu pot să vă distrug, liberi sunteţi să vă desfiinţaţi voi din lumea duhurilor, deoarece Eu am făcut legea înainte de a vă crea pe voi”.

Desfiinţarea ca duh înseamnă întoarcerea noastră în Nirvana sau sânul Creatorului, fără să terminăm şcoala universului.Grele sunt legile Creatorului, dar oricât de grele ar fi, trebuie să ne supunem, căci numai supunerea determină ordinea şi ea, la rândul ei – progresul. Există duhuri mai leneşe, mai neatente,cărora li se pare că viaţa este prea grea şi legile sunt de fier. în disperarea lor, strigă: „Doamne,vreau să mă întorc la Tine, căci prea grea îmi este povara legilor Tale. Nu mă mai simt în stare să termin vreodată şcoala celor patra universuri!”
Tatăl a îngăduit revenirea înainte de timp a celor învinşi de legile Sale, dar în acest caz ei îşi anulează tot ce au acumulat prin lungul calvar al vieţilor nesfârşite, trăite pe diferite corpuri cereşti.
 „Legile Mele — spune Tatăl — sunt făcute să dureze în vecii vecilor, dar nu pot împiedica revenirea voastră la Mine, înainte de vreme. Nu pot împiedica pe marii Mei Fii divini centrali ca, în interesul experienţelor atât de necesare pentru Ei, să facă transmutarea materiei de oriunde. Eu fac, fără să pot dizolva, deoarece legea. Mea Mă opreşte să desfac ceea ce am ordonat să se facă.Libertate le-am dat să recheme — la vremea ei — materia pentru a o preface, perfecţiona şi trimite din nou în lume. Eu construiesc, dar nu pot dărâma. Cei construiţi de mine sunt liberi să trăiască,dar nu sunt liberi să încalce legile Mele. Dacă nu mai pot să se supună, legilor, liberi sunt să revină în sânul Meu. Eu nu pot distruge nici unul din sistemele existente, pentru că nu au fost construite de Mine, ci de Slujitorii Piei, Fiii Mei, Constructori divini din Sfera Mea. „ Orice materie se poate desface pentru a construi din nou, dar nu poate nimeni distrage un duh individualizat. La finele existenţei acestui glob terestru, se vor destrăma mineralele pământului în duhurile minerale din care au fost alcătuite, dar nu se va putea distruge nici unul din duhurile minerale, vegetale, animale sau umane.
Duhurile minerale conglomerate cu miliardele în mineralele pământului, nu au conştiinţa stării lor, şi ca atare nu pot protesta că li se strică soarta, starea în care sunt scufundate sau orânduite de Creatorii divini.
Duhurile vegetale, având o doză de inteligenţă, înţeleg menirea lor şi atunci când sunt distruse trupurile lor, se pot revolta că sunt făcute să sufere, că li se strică mersul evolutiv.
Duhul animalului, având o inteligenţă şi mai vie, sentimentul durerii fiind şi mai puternic decât la plante, protestează energic când trupul său e ucis, durerea şi protestul său fiind transmise din treaptă în treaptă, până la Centrul creator.
Cu toate acestea, cu toată vitregia vieţii lor, duhurilor vegetale şi animale nu le trece prin gând ideea sinuciderii. Nici duhul mineral, nici cel vegetal sau animal nu doresc, în Cer fiind, să revină în Centrul de unde au pornit la învăţătură, pentru că nu au posibilitatea de a se descuraja. Numai duhul uman, a cărui inteligenţă, memorie şi voinţă e mai presus de a tuturor, disperă şi declară că nu mai poate suferi rigorile legilor mereu încălcate de el. Duhul uman nu se sperie de dispariţia individualităţii sale în Nirvana, deoarece cunoaşte axioma: Nimic nu se pierde în lume; deci- ştie că şi acolo el va fi ceva.
Entitatea spirituală nu mai poate ieşi din sânul Tatălui, ca să spună şi altora cum e şi ce se face acolo. Când îl va cuprinde dorul de a trăi iar în lume, ca duh, i se va împlini dorinţa, dar în acest caz o va lua iar de la început, de la materia primă, trecând prin starea de fluid, gaz, lichid, mineral etc. O serie lungă, ce necesită atâtea sute de miliarde de veacuri câte stele sunt pe cer. în acest scop,după ce duhul va fi emis din Capul şi Toracele Tatălui, Fiii Săi sublimi din Mamar îi vor goli tot conţinutul memoriei, reţinându-i ştiinţa aflată în timpul cât a trăit în Sfera-Cap. Din această cauză,Fiii divini, culegători permanenţi ai conţinutului memorial al tuturor duhurilor din Sfera centrală,au devenit cei mai mari iniţiaţi, cei mai adânci cunoscători ai gândurilor şi planurilor Tatălui central.
După ce duhul s-a căit de fapta sa necugetată şi doreşte să revină în sferele create, i se întunecă tot ce a aflat înainte, pe când fusese în lume, plus ce a văzut şi auzit în sânul Tatălui, şi acum, duh nou-născut, ca în primul ceas al existenţei sale de duh, o ia pe drumul fără de sfârşit al învăţării în veşnicie. Devine un dumnezeu fără conţinutul lui Dumnezeu, ridicânduse prin suferinţă la ştiinţa şi puterea lui Dumnezeu.
Fiul mamar care i-a luat acestui duh tot conţinutul său memorial e un mare cunoscător. Deşi mare, deşi puternic, deşi atotştiutor, Fiul mamar este smerit şi supus Tatălui central. Aceşti Fii sunt cu miliardele, dar nici unul nu spune ceea ce se petrece în Tatăl, ce e în Tatăl. Destăinuirea celor aflate echivalează cu o trădare, aducând distrugerea universului. Dar evoluţia Fiilor este atât de înaintată, conştiinţa Lor atât de luminată de frumuseţea operelor divine, încât Ei nu îndrăznesc nici să gândească la o asemenea nelegiuire.Tatăl ceresc s-a îngrădit de toate posibilităţile şi a alcătuit astfel lucrurile, încât să afle imediat ce unul ar începe numai să gândească la o asemenea trădare, făcându-i cunoscut gândul. Divulgarea tainelor cereşti este o faptă nespus de criminală, pentra că duhurile ar afla ceea ce nu trebuie să ştie, tulburându-le grozav conştiinţa şi producându-le o mâhnire de moarte şi o suferinţă de nesuportat. Ele se vor îngrozi de miliardele de ani cât mai au de suferit; disperă de cât mai au de învăţat, şi atunci ridică glas de protest ori blestem, către Cei ce i-au chemat la viaţă fără voia lor.
Distraşi sufleteşte, cer revenirea în Nirvana Tatălui. Lucrul acesta este bine ştiut în lumea noastră albă şi angelică, şi de aceea nu trebuie să spunem nimic înainte de vreme, înainte de timpul hotărât de evoluţia cuiva.
Să zicem că un duh a ajuns cu treapta sa evolutivă la numărul 20.001. Dacă eu – cunoscător al unor taine aflate prin munca mea sau de la profesorii mei îngeri — îi comunic acestui duh taine corespunzătoare gradului evolutiv al numărului 20.002, cunoscând aceste fapte noi, duhul va deveni un nenorocit. El îşi va da seama că, deşi învaţă de mult, nu ştie încă nimic, o amărăciune îi cuprinde sufletul şi de la o vreme îi pare rău că a aflat aceste taine, ba chiar mă va blestema că i le-am destăinuit, mai ales că nu mi le ceruse. Din acest moment, sunt un greşit şi am datoria să repar această greşeală. Mi-am legat viaţa de a lui şi trebuie să fac tot posibilul, prin mai multe întrupări,să-l ajut şi să-l fac fericit, ca să-mi ierte greşeala şi să-şi uite nefericirea.
Dacă eu, un duh alb, un mic duh faţă de uriaşii gânditori şi înfăptuitori din univers, pot produce atâta tulburare, destăinuirile strălucitoarelor Lumini ale Sferei-Mamar pot pricinui adevărate dezastre!
O lege domneşte în univers: Nici un duh inferior nu trebuie să. ştie tainele cunoscute de cel superior. Destăinuirea misterelor aduce, implicit, blestemul celor mici. în momentul de faţă, când îţi dictez aceste idei, casa ta e păzită de jur-împrejur de un cordon de mii de duhuri albe, subalterne mie, împiedicând orice duh albastru sau roşu să se apropie şi să ia cunoştinţă direct de la mine de cele ce-ţi comunic. Noaptea, după ce v-aţi eliberat de trupul adormit şi voi faceţi la fel; vă îngrădiţi cu tăcerea şi nu vorbiţi decât ceea ce e permis.
In cazul când, ca om, vei spune din marile taine ale Cerului, să ştii că e ordin dat ca oamenii care sunt întrupări ale unor duhuri roşii sau albastre, să râdă cu hohot de tine şi să te considere un om căruia i-a sărit un cerc de la doagele minţii, un om care şi-a pierdut judecata. Un duh roşu sau albastru întrupat, citind aceste rânduri, le va considera aberaţii şi va azvârli cartea cât colo, socotind pierdut timpul afectat citirii acestor fantasmagorii.
Toţi oamenii a căror treaptă evolutivă nu le îngăduie să primească şi să asimileze asemenea idei te vor considera ori un şarlatan, ori unul care îşi bate joc de lume, considerând-o proastă. Părerea lor e binevenită, căci altfel s-ar simţi nefericiţi şi ai fi răspunzător de starea lor.
Marele Fiu divin, Guvernatorul nostru solar ar chema la Tribunalul Său treimic pe duhul care a destăinuit taine cereşti unui duh mai mic, şi i-ar spune: „Tatăl nostru nu ucide. Tu ai distrus un spirit, căci el se va întoarce la Centru. De suferinţa lui vei avea parte. Tatăl central te condamnă prin Mine şi de acum toată suflarea de duhuri nu te va. mai considera om. De acum eşti demon, adică duhul cel mai rău de pe Pământ. Oriunde te vei duce, ucigaşule de spirit, toţi te vor ocoli.Să ştii că nu te vei mai întrupa şi de pe această planetă nu vei mai pleca, până la dizoluţia ei. „
Din acest moment, perispiritul demonizatului se va înnegri complet, având în dreptul ochilor două găuri ca para focului electric – dacă a fost un înger, sau două găuri albe – dacă a fost un duh alb. A căzut din gloria sa şi a fost demonizat. De acum, nici un duh – cât de umil ar fi – nu-i mai dă nici un respect, chiar dacă a fost odată înger sau duh alb. El nu se mai poate întrupa, nici nu poate merge oriunde. Această viaţă mărginită şi hulită, purtând stigmatul hainei negre, poate dura secole peste secole, până când într-o zi, disperat, demonizatul se va prezenta Guvernatorului terestru,cerându-i iertare şi dreptul de a se întoarce în Nirvana Tatălui central.
Demonizarea se face numai în spaţiu, în Cer. Un caz asemănător s-a întâmplat şi cu legendarul şarpe, care a dezvăluit lui Adam şi Evei secretul Tatălui. O poveste bună pentru copii, după felul cum a fost redată, nefiind permis să se spună mai mult la acea vreme neiniţiaţilor. Domnul nostru Iisus ne recomandă mereu: „Aveţi grijă să nu-mi stricaţi pe vreunul din cei mici ai Mei, căci rău va fi de ei, dar mai. rău va fi de voi”.
De oamenii care vor citi aceste rânduri nu mi-e frică, deoarece gardienii lor, dreptaşii lor, au ordin sever să vegheze, făcându-i să nu înţeleagă, să nu le placă asemenea idei, socotindu-le născociri neroade. Dar ne este teamă de cei de la noi, de duhurile libere din spaţiu, pentru că văzând cine le spune, le vor lua în serios. Ei nu vor râde precum cei întrupaţi, căci vor şti că nu sunt basme,ci Taine divine.

                                                                                          Scarlat Demetrescu

Degrees of the Soul – Spiritual Stations on the Sufi Path

Cele şapte emoţii explicate de medicina tradiţională chineză


Doc2-1

             Medicina tradiţională chineză ne învaţă că bolile interne sunt adesea cauzate de cele şapte emoţii: bucurie, tristeţe, furie, supărare, melancolie, frică şi spaimă. Relaţia psihologică între emoţii şi sistemul imunitar este de o importanţă copleşitoare. Excesul ori represia emoţiilor au tendinţa de a ne face vulnerabili la boli cronice, iar la rândul lor bolile cronice ne fac vulnerabili la excesul sau represia emoţiilor.
Excesul unei emoţii, în particular, va dăuna în timp organului care are legătură cu emoţia respectivă. Reciproc, un organ neechilibrat poate cauza o manifestare intensă a emoţiilor ce sunt direct conectate cu acesta. Cunoaşterea problemelor emoţionale ne ajută la vindecarea corpului şi a organului respectiv. De asemenea, tratarea corpului, în special a organului respectiv, diminuează expresia sau manifestarea emoţiilor intim conectate cu acestea.
O persoană care este în mod frecvent iritabilă, furioasă, frustrată sau depresivă poate determina congestia ficatului sau poate genera un exces de căldură în ficat. Acest proces, în schimb, poate genera simptome ca: faţa şi ochi înroşiţi, tinitus, ameţeli, migrene, tensiune la gât şi umeri, tulburări de somn, constipaţie, simptome premenstruale, menstruaţii dureroase şi neregulate, ameţeli, vărsături şi alte simptome digestive. În schimb, o persoană care suferă de aceste simptome (cauzate de o dietă excesivă de grăsimi, alcool, cofeină, un mod de viaţa stresant şi emoţii refulate pe o perioadă mai îndelungată) va începe să manifeste iritaţie, frustrare, depresie şi furie fără a avea un motiv aparent.
Dacă această persoană lucrează în expresia adecvată şi se eliberează de frustrare, iritabilitate şi furie (prin scris, creativitate, mişcare, etc) ficatul acesteia se va descongestiona şi “căldurile” în ficat se vor risipi, iar persoana în cauză va deveni mai puţin predispusă la accese de furie sau depresie.
Să luăm pe rând fiecare din cele şapte emoţii şi să observăm ce efect au asupra organismului.
Bucurie
În cadrul celor şapte emoţii, bucuria se caracterizează prin excitabilitate mărita. Această condiţie afectează inima şi poate duce la insomnie, anxietate, gândire confuză, accese de râs sau plâns, convulsii, isterie şi nebunie.
Furie
Resentimentele, frustrarea, iritabilitatea, furia, indignarea, amărăciunea, animozitatea şi mânia afectează ficatul şi produce dureri de cap, tinitus, ameţeli, vedere înceţoşată, confuzie mentală, vomă, hipertensiune arterială, sindroame premenstruale, depresie, umflarea sânilor înainte de menstruaţie, menstre neregulate sau dureroase şi dereglări digestive.
Tristeţe
Tristeţea afectează atât plămânii cât şi inima şi provoacă dispnee, depresie sau accese de plâns, oboseală, amenoree, dificultăţi de respiraţie, rezistenţă redusă la răceli şi gripă, palpitaţii, ameţeli, insomnie şi anxietate.
Melancolie
Melancolia este, de asemenea, cunoscută sub numele de caracter meditativ sau obsesie. Ea perturbă funcţiile splinei şi provoacă lipsa poftei de mâncare, oboseală, umezeală, digestia slabă, distensie abdominală, scaune moi, anemie şi imunitate scăzută.
Durere
Durerea afectează plămânii şi duce la dificultăţi de respiraţie, expectoraţie de mucus, transpiraţie, oboseală, tuse, alergii, astm, pneumonie, bronşită şi alte boli pulmonare, anxietate şi sensibilitate la răceli şi gripă.
Frică
Nesiguranţa, paranoia şi frica afectează rinichii şi glandele suprarenale şi poate cauza enurezis nocturn, urinare frecventă, incontinenţă urinară, dureri de spate şi genunchi, infecţii ale urechii, infertilitate, un libidou redus, semne de îmbătrânire prematură şi imunitate scăzută.
Spaimă
Spaima afectează atât rinichii cât şi inima şi provoacă palpitaţii, dispnee, insomnie, ameţeli, tinitus, transpiraţii nocturne şi oboseală cronică.

         În medicina tradiţională chineză, tratamentul emoţiilor exprimate excesiv sau reprimate (viciile) se face punând accentul pe viciile corespunzătoare virtuţilor emoţionale. În antichitate, medicii încurajau pacienţii să-şi schimbe viciile în virtuţii. Acest proces a fost numit „cultivarea virtuţii.” Acei medici au folosit o emoţie pentru a suprima/ trata alta. Mai jos este indicată relaţia dintre anumite organe şi emoţiile lor specifice:
Ficat
Viciu: furie, frustrare
Virtute: bunăvoinţă, iertare, stimă, respect
Inima
Viciu: supraexcitare; supra-realizare
Virtute: compasiune, grijă de sine
Plămâni
Viciu: durere, tristeţe
Virtute: conştiinciozitate, împăcare de sine
Splina
Viciu: obsesie, analiză peste măsură
Virtute: empatie, egocentrism
Rinichi
Viciu: Frică, paranoia, griji
Virtute: curaj, înţelepciune
Reciproc, organele pot fi de asemenea tratate prin compensarea emoţiilor sau cerinţelor lor esenţiale. Mai jos sunt enumerate câteva cerinţe fiziologice şi psihologice corelate cu un organ specific:
Ficat: relaxare, pace, plante medicinale
Inima: iubire, bucuri, frumuseţe
Plămâni: încredere, timp şi spaţiu
Splina: ocrotire, nutriţie
Rinichi: linişte, meditaţie, odihnă, somn, consumul de apă

Articolul a fost extras şi tradus din cartea: „Trataţi-va cu plante chinezeşti” de Lesley Tierra

Take Charge of Your Emotions – Seven Steps to Overcoming Depression Anxiety and Anger

Adevărul deplin şi Adevărul redus


                 adevar-si-provocare-copy

                  După cum învăţământul terestru îşi are gradele sale progresive, de la clasa a I-a primară, până la cea universitară, tot astfel cunoaşterea Adevărului are gradele sale. Adevărul cuprinde în sine o sumă de noţiuni sau cunoştinţe cu atât mai înalte, cu cât înaintezi în lumea spirituală. Acelaşi adevăr poţi să-l dezvolţi cuiva diluat sau concentrat, dezvoltat sau restrâns.
Cine se roagă în Tatăl nostru: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, spune un adevăr, dar un adevăr restrâns, potrivit omului simplu. Dacă ai urcat multe trepte ale vieţii spirituale, faci cunoştinţă cu legile de neînfrânt ale Tatălui ceresc şi din ele vezi că o greşeală comisă nu se poate ierta, oricâte rugăciuni ai face; ea trebuie ispăşită. Atunci afli acelaşi adevăr asupra greşelii în mod mai dezvoltat, mai amplificat. Din această cauză trebuie să studiem fiecare idee. Studiind, constatăm că fiecare idee are o evoluţie, adică un conţinut numit cunoştinţă.Or tocmai acest conţinut evoluează.
Am spus că totul evoluează în univers – deci şi ideile. Bineînţeles, unele mai încet, altele mai repede; evoluţia nu este uniformă. Spiritul mineral, vegetal, animal şi uman evoluează, dar fiecare într-un ritm diferit, unul faţă de altul. De asemenea, şi suportul spiritului sau trupul mineralului,plantei, animalului sau omului evoluează în timp inegal. Chiar entităţile umane evoluează în perioade de timp diferite. Duhurile roşii necesită un timp de evoluţie diferit de cele albastre şi aşa mai departe. Evoluţia valului nostru ţine aproximativ 25-30.000 de ani. Evoluţia sistemului nostrum planetar va dura peste zece miliarde de ani. Fiecare corp – mare sau mic – îşi are termenul său de evoluţie. Spiritul mineral va fi încătuşat în corpul mineralului atâtea miliarde de ani cât va dura această planetă. Durata evoluţiei plantelor este cu mult mai scurtă; unele şi-au terminat evoluţia pe această planetă, dispărând ca forme. Terminându-şi traiul pe această planetă, unele animale au plecat, lăsând tiparul formei lor în straturile pământului sub formă de fosile. Aşadar fiecare regn îşi are durata de evoluţie. În afară de ce este viu pentru voi – impropriu spus, căci totul este viu – în spaţiu circulă vietăţi numite idei. Am spus că ideea are o formă şi un conţinut, iar conţinutul ei se numeşte cunoştinţă.
Dacă m-ai întreba ce este o idee, ţi-aş răspunde: o formă vie. Ce conţine forma? O cunoştinţă. Ideile sunt la fel? îţi voi răspunde că nu. Fiecare idee îşi are forma sa. Duhul va interpreta conţinutul unei idei după gradul său de evoluţie.

Să mă explic.

Iau ideea casă. Toate ideile de casă sunt identice ca formă, dar conţinutul lor va diferi, după gradul de evoluţie al entităţii spirituale şi, în general, al mediului său înconjurător. Casa este o construcţie în care omul se adăposteşte de intemperii. Bordeiul ţiganului e tot o casă; locuinţa gospodarului de la oraş e o casă mai confortabilă, mai civilizată; palatul marilor milionari e tot o casă. Dacă ar veni un om de pe o planetă inferioară Pământului şi l-ai întreba ce este o casă, el îţi va descrie o construcţie asemănătoare unui bordei. O entitate de pe planeta noastră, întrebată de ideea casă, îţi va descrie construcţiile frumoase din marile oraşe. însă există planete unde casa este o construcţie cu mult mai artistică, cu dispozitive ce asigură un confort necunoscut încă aici.
Întrebată ce înţelege prin ideea casă, entitatea de pe planeta respectivă ar descrie o locuinţă prin idei al căror conţinut noi, cei de aici, nu l-am cuprinde, deoarece nu am ajuns încă la gradul cunoaşterii unei asemenea case. Supuse unui examen referitor la ideea casă, trei entităţi de evoluţii diferite emit idei cu conţinut deosebit. Entitatea de pe o planetă inferioară nu a văzut şi auzit decât de o casă asemănătoare unui bordei. Entitatea de pe planeta noastră va descrie casa expunând înfăţişarea ei exterioară şi interiorul său; descriere pe care entitatea inferioară, venită de pe o altă planetă, unde nu a văzut aşa ceva, nu o va înţelege nu va putea pricepe conţinutul acelei idei. Ce să mai spunem de ideea construcţiilor fantastice de pe alte planete, mai avansate decât a noastră? Ideea e un fel de germene, care se dezvoltă treptat, paralel cu evoluţia ei şi a individualităţii umano-duhuală.

Acum mă întorc la adevărul propovăduit de Domnul nostru Iisus Christos.

               El a comunicat ucenicilor Săi rugăciunea dominicală Tatăl nostru. Dar să vedem cum au fost predicate învăţăturile Sale cum le-au propovăduit apostolii şi cum au fost ele scrise.
Învăţăturile Mântuitorului nostru au fost date apostolilor potrivit gradului lor de evoluţie. Nici apostolii n-au fost de aceeaşi evoluţie. Mântuitorul a vorbit cu fiecare în parte şi mereu le-a spus unora un adevăr mai dezvoltat, şi altora un adevăr mai restrâns. Misterul acesta l-au cunoscut şi evangheliştii, şi ei au scris evangheliile potrivit gradului de evoluţie al omenirii de pe atunci, ca să se poată creştina sau boteza în ideile Domnului nostru, preamărită Lumină a sistemului nostru. Tot ce s-a spus a fost conform mentalităţii de atunci. Celor de azi – şi, mai ales, celor cu o evoluţie personală mai avansată – li se poate spune conţinutul superior al ideilor, deoarece evoluţia lor le permite să afle fără nici un pericol de a se tulbura şi fără nici o responsabilitate, pentru entitatea care le-a prezentat conţinutul respectiv.
Adevăr grăiesc, când vă spun că greşeala nu se iartă. Dar de acest adevăr nu trebuie să afle omul de rând. Nu există iertare când s-a făcut o greşeală. Legea e lege, e dreaptă şi veşnică, nici Tatăl ceresc neputând-o încălca. Autorul legii nu poate încălca propria Sa lege. Cine a făcut o greşeală trebuie să plătească, până la ultima centimă.
Dar cui poţi să-i spui mai pe larg acest adevăr? Negreşit, celui care nu mai are înclinare de a mai greşi. Cel ce nu mai poate greşi poate să afle că greşeala nu există şi deci Dumnezeu n-are ce ierta. Acest adevăr este cunoscut de noi, dar nu îndrăznim să-l afirmăm în orice cerc şi oricărei persoane venită acolo, deoarece nu ne permite evoluţia lor.
Voi generaţi suferinţe şi dureri aproapelui vostru. Creatorul nu e vinovat de acţiunea voastră.El, ştiind cât de reduşi sunteţi, vă iartă, prin infinita Sa bunătate, dar de suferinţa produsă cum vreţi să vă dezlege?
Cineva a ucis. Creatorul îl iartă, pentru că îi ştie nepriceperea. Să presupunem că, venind sus la noi, victima iartă şi ea, dar cu suferinţa produsă victimei cum rămâne? Se poate ierta? Da, ar fi posibil, dacă s-ar distruge efectul greşelii, dar nu s-a făcut o greşeală, ci o acţiune ce are un efect.
Acţiunea – în chip de cauză – poate fi iertată, dar cum rămâne cu efectul acestei acţiuni? Tatăl şi victima iartă pe ucigaş, dar trupul ucis se mai poate reface? Nu. Dacă ucigaşul nu poate învia trupul distrus, efectul aşa-zisei greşeli nu mai poate fi anulat.
Atâta vreme cât efectul acţiunii nu poate fi distrus, prin nici o forţă din lume, iertarea Tatălui,a Fiului şi a Sfântului Duh nu poate produce nici un efect, pentru că între victimă şi autorul crimei s-a interpus efectul, care nu poate fi distrus în vecii vecilor. Efectul trupului ucis a rămas întipărit în memoria autorului. Nu va fi uitată, ştearsă din memoria sa spirituală decât în cazul când autorul ar fi distrus ca spirit, ceea ce nu o poate face nimeni în lume.
Aşadar, efectul neputându-se distruge din memoria entităţii care a produs suferinţa, rezultă că ea trebuie să repare – prin iubire – suferinţa aplicată semenului său. Să presupunem că Tatăl şterge din memoria autorului efectul acţiunii comise de el. Ca urmare ucigaşul comite crime la infinit şi nu va mai evolua niciodată.
Omul care a greşit – producând aproapelui său o pagubă, insultă, durere, crimă – trebuie să repare greşeala sa. între victimă şi autor s-a stabilit din acel moment un raport, o legătură spirituală.Nici autorul, nici victima nu se pot dezlega de legătura nevăzută, fluidică stabilită între ei.Domnul nostru Iisus Christos a recomandat să ierţi mereu, de şapte zeci de ori câte şapte. Pentru ce? Pentru că tu, victimă, iertând pe cel ce ţi-a greşit, prin însăşi acest fapt ai rupt legătura stabilită între tine şi autorul greşelii. Nu mai eşti nevoit să vii, în altă viaţă, în preajma autorului, pentru a-i da ocazia să repare paguba, durerea, acţiunea produsă asupra ta. Destinul tău e liber de acest raport.Se schimbă situţia în ceea ce-l priveşte pe autor. El va căuta mereu să urmărească reîntruparea victimei sale, pentru ca într-o altă viaţă să repare acţiunea sa. El trebuie să repare, ca să şteargă din arhiva sa scrisul faptei sale. Reparând greşeala comisă, el se eliberează de înregistrarea în memorie a imaginii acţiunii sale, care, altfel, îl va apăsa în veşnicie. O dată ce va face un act oarecare de iubire, se va şterge din arhiva lui fluidică orice urmă a faptei sale şi de acum înainte. destinul său îşi va urma calea. Legea Tatălui a fost satisfăcută.

Ura, paguba,durerea s-au transformat în iubire — temelia existenţei tuturor lumilor.

Scarlat Demetrescu

The Truth About Everything

ANDRONICONUL


Dhyanna_Sarmisegetuza

                  Pe la 1400 î.e.n. în Dacia nord-dunăreană a apărut cea dintâi şcoală cu local propriu de pe Terra , ANDRONICONUL, unde preoţii zalmoxieni predau toate disciplinele universitare , începând cu teologia, astronomia şi astologia. Pitagora şi elevii săi şi-au completat studiile universitare la şcoala zalmoxiană întrucât după mărturiile lui Platon şi Socrate , în Dacia nord-dunăreană erau cei mai învăţaţi medici din lume , superiori medicilor greci. Hesion scria că Zalmoxa “a promovat o învățătura despre un trai nou, mai înțelept decât al grecilor”. Tot Zalmoxa a introdus în şcoala sa studiul Dreptului , Belaginele , care stau la baza civilizaţiei umane. Pe atunci, evreii erau încă sclavi în Egipt! Platon, Socrate, Orfeu,Achile,Traian vorbeau limba daco-traca.

            În Dacia se scria cu litere latine, care erau şi litere dacice! În această limbă comună i-a scris Decebal lui Traian pe o iască de fag. Marele lingvist italian Giaccomo Devoto stabileşte “începutul tranziţiei daco-romane dincolo de anul 2000 î.e.n.”, când evreii nu existau nici măcar ca păstori!

De unde vine denumirea de Dacia? De la prima regină a statului dac străbun, Dacia-Dokia-Sorita, slujitoarea Soarelui, Marele Zeu, care a fost preoteasă şi regină pe la 3.000 î.e.n . La impactul cu romanii, dacii credeau în nemurirea sufletului şi erau deja monoteişti. Din punct de vedere al concepţiei filosofico-religioase , erau şi au rămas net superiori romanilor. Ei nu credeau decât într-un singur om-zeu, Zalmolxis, care avea sa devină model pentru Iisus Hristos mai târziu, aşa cum Kybele-Kotys avea să devină sursa de inspiraţie pentru Fecioara Maria . Geţii cinsteau crucea văzând că una din cele mai frumoase constelaţii din emisfera boreală ( 50 de stele vizibile) are principalele stele dispuse în cruce, în dreptul Căii Lactee. Numele constelaţiei Lebăda este astfel un omagiu adus Păsării Divine pentru daci. Iată ce ne arăta Platon în “Charmides”, unul din celebrele lui dialoguri, din care extragem un pasaj absolut senzaţional: “Aşa stau lucrurile, Charmides, şi cu descântecul nostru. L-am învăţat, cu prilejul unei expediţii, de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis, despre care se zice că au şi darul de a te face nemuritor! Căci,spunea el, toate se trag din suflet , atât cele rele, cât şi cele bune, ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi , revărsându-se din suflet , aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să îi dăm îngrijire,dacă vrem ca,deopotrivă,capul,cât şi restul trupului să o ducă bine. Iar sufletul spunea el, se îngrijeşte cu anumite descântece, care sunt, la rândul lor, spusele şi gândurile frumoase!”

Freud şi psihanaliza lui? Evreii au “descoperit iar America” după mii de ani!

                Şi încă o informaţie care ne lasă fără grai: într-o locuinţă de pe dealul Grădiştei a fost descoperită o trusă medicală cu bisturiu şi pensetă din bronz; la Piatra Roşie , un scalpellum tot din bronz, iar la Poiana sonde medicale şi un schelet cu craniul trepanat! Religia geţilor spunea că la naşterea celor doi Fraţi Divini, Apollo şi Artemis, care a avut loc la solstiţiul de iarna, Domnul Ceresc a luminat şi a încălzit pământul, încât zăpezile s-au topit şi au înflorit merii. In acelaşi timp, numele Zeiţei Mame, Maria-Maris însemnă şi “floare de măr”. De atunci, de când au înflorit merii iarna,Anul Nou, care era la 1 martie a fost mutat la 1 ianuarie, dată preluată mai tarziu şi de romani. Ei bine, evreii au preluat de la traco-daci şi data de 1 martie ca An Nou, dar şi pe Fecioara Maria, devenită biblică. S-a mai spus apoi ca Iisus Hristos a fost influenţat, în filosofia sa, de esenieni. Numai că esenienii au fost iniţiati de traci, de preoţii lui Zalmoxe. Acest lucru este recunoscut până şi de Jose Phus Flavius, fostul răzvrătit iudeu împotriva Romei, devenit…mare istoric în “Antichităţile iudaice”: ”Ei nu trăiesc prea diferit de lume , dar viaţa lor aminteşte în cel mai înalt grad de cea a dacilor numiţi pleistai“.

După cum ne arată Jose Phus Flavius, în “Războiul iudaic”, esenienii constituiau practic prima confererie de tip comunist din istorie: dispreţuiau bogăţia, între ei nu vindeau şi nu cumpărau nimic , jurau să respecte dreptatea faţă de oameni, trăiau în “frăţii” cărora îşi predau toate veniturile şi bunurile , gestionate în comun, respingeau prezenţa femeilor (temându-se de desfrânarea şi trădarea lor). Intenţii şi obiceiuri pozitive pe care, ulterior, evreii le vor adapta negativ în viitoarele lor “frăţii” masonice. Realitatea de care evreii , cei mai mari falsificatori ai istoriei, fug ca dracul de tămâie , este ca filosofia pozitivă creştină s-a născut pe teritoriul Daciei , ei nefăcând altceva decât să o preia în folos propriu pentru a distruge din interior Imperiul Roman şi a-şi justifica pretenţiile de “popor ales”, dornic de a stăpâni Lumea! Aşa cum Biblia a fost “prelucrată”,timp de 1000 de ani, în folos propriu , aşa şi dovezile istorice privind primordialitatea universală a Traco-Daciei de Centru al Lumii, au fost distruse cu perseverenta pe parcursul ultimelor două milenii!
Istoria mai are multe mistere şi unul dintre acestea , absolut senzaţional, poate fi modul în care două popoare înrudite, traco-dacii şi romanii, care dominau lumea antică, au putut fi asmuţite unul împotriva celuilalt. Oare, întâmplător, vizionarul Indian Sundar Sing a prevestit, prin anii ’30, că România va fi Noul Pământ al Făgăduinţei, iar Bucureştiul Noul Ierusalim.

Sursa

The Histories

Gândirea


  scarlat-demetrescu                                                                                                  

                                                                                                      Scarlat Demetrescu

                        Prin natura sa, spiritul trebuie să fie activ. Activitatea sa este de două feluri: externă şi internă.Spiritul exercită activitatea externă asupra mediului său ambiant, iar activitatea internă se referă asupra corpului, său.
Acum voi lămuri activitatea internă.
Cât va sta spiritul într-un sistem solar, corpurile sale fluidice – divin, cosmic, universic şi solar sau astronic — rămân, neschimbate. El îşi va păstra aceste haine până se întoarce din acest system la Centrul creaţiilor, în Laborator. Dar, trăind pe o planetă, corpul său planetar se epuizează, se consumă, se elimină încetul cu încetul. Pentru a-şi reface şi menţine corpul planetar, spiritul execută,involuntar, mişcări de dilatare şi contractare – pulsaţii asemănătoare plămânilor sau inimii omului – absorbind în mod automat fluidul planetar din atmosfera fluidică a planetei, în cazul nostru fluid terian. Acest act corespunde hrănirii cu alimente a trupului vostru.După ce spiritul s-a încărcat până la saturaţie, urmează descărcarea. Dar pe când încărcarea cu fluid planetar se face automat, descărcarea se face voit. Dacă nu s-ar descărca, spiritul ar deveni mai greu, atracţia pământului s-ar exercita, într-o oarecare măsură, asupra sa, fiind atras spre suprafaţa pământului.
Dar cum se face această descărcare?
   Descoperim şi aici minunea şi înţelepciunea Creatorului: spiritul se încarcă automat şi se descarcă gândind.
Spiritul este o scânteie, o particulă infinit de mică, dar oricât de mică ar fi gândeşte în veşnicie, este o fabrică de idei. Gândind, scânteia emite o forţă, o idee care se exercită asupra corpului său planetar. Ideea desprinde o particulă fluidică din corpul planetar, învelindu-se cu ea şi imprimându-i o anumită formă. Această formă fluidică porneşte prin spaţiu, sub forma unei unde.O înşiruire de astfel de forme fluidice constituie o gândire.
Aşadar spiritul se descarcă, se dezumflă, emiţând forme-gânduri. De la o vreme, corpul planetar s-a micşorat, şi prin o nouă pulsaţie, absoarbe o nouă cantitate de fluid şi aşa tot mereu. Astfel se petrec lucrurile cu spiritele de pe Pământ sau alte planete.
Dar entităţile aflate în Soare nu mai au corp planetar. Ele cum gândesc? Ele gândesc ca orice scânteie gânditoare, numai că formele-gânduri în loc de fluid planetar, vor fi îmbrăcate cu fluid solar, materia corpului lor solar. Prin urmare, gândirea entităţilor solare se produce în mod identic cu a celor planetare, dar diferă materia fluidică învelitoare a formei lor, precum şi valoarea undei vibratorii. Iată pentru ce numai entităţile solare pot prinde şi descifra gândirea entităţilor solare. În fine, marile Lumini din Sfera uriaşă a Laboratorului creator – de la cel mai mic până la cei din vârful piramidei – neavând un corp planetar sau solar, gândirea lor va fi alcătuită din fluid divin, Ele fiind învelite numai cu fluid divin.

Ultimate Questions – Thinking about Philosophy