Posted on 1 Comment

Forţe care concură la evoluţia entităţii spirituale

Forţe care concură la evoluţia entităţii spirituale

     In lumea pământului se instituie societăţi ai căror membri caută să selecteze aderenţi noi. La fel fac şi duhurile luminoase, selecţionând membri pentru grupurile de cercetători în domeniul spiritualist. Unora li se dau cunoştinţe de gradul a, iar unui cerc mai iniţiat i se dau cunoştinţe de gradul a, b, c şi aşa mai departe. După valoarea morală şi spirituală a oamenilor ce alcătuiesc un cerc psihic, se va da mai puţin sau mai mult.

Mulţi doresc legături cu duhurile, dar nu toţi urmăresc acelaşi ţel. Unii le doresc din punct de vedere pur ştiinţific. Alţii, şi aceştia formează majoritatea, crezând că duhurile sunt atotştiutoare, le cer anumite servicii şi comunicări pur omeneşti. Aceştia uită că duhul e un om spaţial care nu este liber pe faptele şi nici chiar pe ideile sale. Dacă lumea trupească e condusă de legi umane, împărăţia spaţiilor e dominată de legi şi mai severe, de legile Codului divin.

Un duh nu coboară niciodată singur la un cerc de studii psihice. Fiecare are ghidul, superiorul său, care îl aude, supraveghează şi cenzurează. Cu ocazia diferitelor şedinţe de comunicări cu fraţi pământeni am afirmat: „Nu sunt singur în această cameră, în jurul meu se află mii de scântei, mii de duhuri venite să audă cele ce vă voi comunica”.Comunicările erau primite cu plăcere de fraţii mei întrupaţi, dar provocau nespusă mirare,plăcere şi fericire duhurilor aflate în spaţiul odăii, asistente la acea prelegere morală sau ştiinţifică.

Aceste duhuri, fraţi mai mici, erau atrase de graiul pământenilor, prin care înţelegeau şi ele subiectele tratate, comunicarea mentală a duhurilor superioare nefiind înţeleasă de micile duhuri aflate pe primele trepte evolutive ale acestei planete. După cum în lumea trupească un chinez nu se poate înţelege cu un român, graiul mental diferă prin cuprinsul ideilor exprimate.

Gândul e auzit uneori de duhurile inferioare, dar dacă nu înţelegi conţinutul acelor idei este ca şi cum ai auzi limba chineză fără să o înţelegi. Uneori vibraţia gândului este atât de înaltă, încât nici nu este auzită de duhul inferior.

Graiul mental diferă prin vibraţia sa la fiecare din cele trei etaje sau zone eterice ale Pământului. Un duh roşu nu va înţelege graiul mental al duhului albastru, iar acesta, la rândul său, nu va înţelege graiul duhurilor albe. De aceea la şedinţele de comunicări dintre lumea cerească şi cea terestră se aduc duhuri mici, roşii sau albastre, ca să înţeleagă ideile duhurilor albe, citite sau discutate într-o limbă terestră de duhurile întrupate.

Toţi aceşti fraţi mai mici, ce au auzit comunicarea noastră, se vor întrupa în viitor în ţara voastră. Ei sunt atât de dornici de cunoştinţele noastre, încât indiferent în ce clasă socială se vor întrupa, vor deveni spiritualişti fervenţi, vor cerceta şi studia cărţile spiritualiste şi vor căuta să se adape cu adevărurile primite în anumite cercuri de revelaţie. Ei vor crede intens, pentru că au fost câştigaţi scopului urmărit. Să nu vă miraţi şi indignaţi auzind pe unii dintre voi: „Eu cred în existenţa lumii invizibile şi într-un Dumnezeu creator”, iar pe alţii negând şi râzând stupid auzindu-vă că afirmaţi existent spiritului şi a Tatălui aţotfăcător. Aşa e firesc.

Nu există două duhuri egale în pricepere şi cunoaştere.

Tatăl a sortit să existe, faţă în faţă,afirmaţia şi negaţia, înţelepciunea şi prostia, cumintele şi nebunul. Duhurile superioare văd toate aceste ciudăţenii ale lumii voastre, aşa că nu se miră de faptele omului. Astfel, ele au văzut duhuri frumoase întrupate, înjosindu-se s-au abătându-se de la înălţimea lor, şi făcând greşeli peste greşeli, asemenea unui duh inferior.

S-au văzut duhuri frumoase negând într-o întrupare ceea ce în nenumărate întrupări precedente afirmau cu tărie: puterea credinţei,puterea voinţei, existenţa spiritului nemuritor. Revin la fraţii mei spaţiali. Acest auditoriu a mai fost aici, ca şi în alte părţi şi a mai audiat şi altădată. Prin urmare,comunicările noastre vă folosesc vouă, dar nespus de mult folosesc acestui auditoriu nevăzut şi foarte numeros. De acum, nu va mai încolţi în sufletul lor sămânţa negaţiei.

Intrupându-se, vor fi convinşi în foiţele cereşti, în existenţa Divinităţii şi a copiilor Săi spaţiali. Periodic, coboară la întrupare un val de spirite foarte credincioase. Urmează un val nici cald,nici rece, format din cei ce cred şi nu prea, şi, în fine, vine un al treilea val, format în majoritate din oameni care nu vor să ştie nimic de Cer şi forţele sale.

Aşa urmează mereu.în vremurile viitoare, nu prea îndepărtate, va veni un val de duhuri dornice să studieze natura şi viaţa risipită în sânul ei, sub toate formele. Aceste valuri de credincioşi şi necredincioşi sunt orânduite de cei din Sfera divină. Tatăl nu se supără că unii din copiii Săi II neagă. întotdeauna şi în toate – atât în Cer, cât şi pe pământ, trebuie să existe opoziţie. Chiar şi în lumile superioare se discută teze pro şi contra.

Omul trupesc este o fărâmă neînsemnată în uriaşul mecanism al vieţii.

Suferinţa sa n-are nici o importanţă, faţă de marele scop: fericirea eternă. Toate duhurile au trecut, trec şi vor trece prin flăcările durerii. Vom suferi şi vom răbda, căci aşa este planul Tatălui; nici un duh nu e scutit de furnalul suferinţei. Dacă în preajma Tatălui domneşte fericirea desăvârşită, în lumile create există suferinţa sub o infinitate de forme. Pornim de la durere să ajungem la fericire, şi întotdeauna durerea este în faţa fericirii.

Tatăl central nu ar şti ce este fericirea, dacă n-ar avea cunoştinţă de suferinţa îndurată de copiii Săi în lume. Sforţările duhului spre progres nu ar mai avea loc, dacă el nu ar simţi, din etapă în etapă, o mulţumire mai mare şi nu ar fi conştient că la sfârşitul răbdării şi sforţărilor sale va avea parte de fericire. La şedinţele de înalte comunicări morale şi ştiinţifice se aduc duhuri tinere, să prindă curaj şi să înţeleagă că viaţa şi cunoaşterea se câştigă prin osteneală şi necaz.

Dacă ele nu ar auzi sfaturile celor mai mari, ar cădea sub greutatea adversităţilor vieţii. Dar pentru a le da un imbold şi mai puternic, marile duhuri albe, îngerii planetari sau solari se întrupează, se fac oameni trupeşti şi trăind în mijlocul lor, suferă împreună cu ele. Noaptea, duhurile inferioare ştiind pe cine au printer ele şi văzând că şi aceştia, ca oameni, suferă nevoile vieţii, prind curaj şi suportă mai uşor calvarul întrupării.

Aceste cazuri sunt de excepţie. De cele mai multe ori, duhurile superioare coboară în cetele miliardelor de duhuri inferioare,roşii şi albastre, şi le ţin prelegeri, le lămuresc asupra scopului vieţii şi a datoriei de a se supune în veşnicie, căci aşa au fost şi ele, trecând prin aceleaşi greutăţi şi suferinţe.

Când duhurile pleacă de la Tatăl, pornesc la şcoala vieţii pe un singur drum. De la o vreme,din nepricepere, unele aleg drumul durerii, pe când altele, mai temătoare, aleg drumul supunerii oarbe. Pe ambele căi vor evolua duhurile şi de la o vreme cărările lor se unesc şi ajung iar. la Tatăl,unde se vor bucura de o fericire veşnică.

 SCARLAT DEMETRESCU

Lumile se conduc prin puterea Sugestiei

Posted on 2 Comments

Experienţa concretă a Iluminării

Experienţa concretă a Iluminării

Pentru a deveni iluminat nu este necesar să faci ceva anume, deoarece iluminarea este o stare lăuntrică ce survine spontan atunci când suntem total conştienţi.

Ce trebuie oare să faci pentru a deveni iluminat? Care sunt în această stare lăuntrică semnele succesului? Cum şi în ce sens se schimbă viaţa noastră pe măsură ce ne “iluminăm”? Toate experienţele există deja în stare potenţială în tine. Tu te poţi oricând deschide faţă de ele fulgerător. Expansiunea totală se află oricând la îndemâna noastră, dincolo de timp, fiind posibilă atât în tine, cât şi în afara ta. Nimic nu te poate împiedica cu adevărat, oprindu-te pe calea ta. Cu cât urci mai sus, pe nivele din ce în ce mai elevate de vibraţie, cu atât îţi este mai uşor să continui.

Experienţa conştiinţei totale nu înseamnă nicidecum să fii în permanenţă conştient de fiecare detaliu al Universului. A avea conştiinţă totală infinită, sau cu alte cuvinte, a fi SPAŢIU, desemnează starea de a fi oricând pregătit să devii conştient de orice lucru, fiinţă sau stare, care pot fi cunoscute. Înseamnă, de asemenea, să nu opunem nici un fel de rezistenţă. Să nu negăm nici un concept, căci prin negare respingem ceea ce are drept efect o instantanee contracţie a conştiinţei.

Prin urmare, pentru a deveni iluminaţi, nu trebuie neapărat să dobândim idei sau experienţe absolut noi (pentru că avem deja în universul nostru lăuntric, la nivel potenţial, TOATE experienţele posibile) şi nu trebuie, de asemenea, să acumulăm virtuţi artificiale sau să îndurăm în mod aberant suferinţe inutile. Tot ceea ce ÎN ETERNITATE există poate fi experimentat CHIAR ACUM cu o conştiinţă total expansionată.

Aminteşte-ţi în permanenţă că eşti o fiinţă liberă care se poate autodetermina în întregime.

Nici o altă fiinţă vie sau grup de fiinţe nu-ţi poate influenţa vibraţia specifică dacă tu, cu fermitate, nu vrei aceasta. Prin urmare, nu este nimic în Univers care să poată să se opună voinţei tale libere, dacă tu nu permiţi aceasta. Asta înseamnă că nimic şi nimeni în afara ABSOLUTULUI nu are putere asupra ta, împotriva voinţei tale; nimeni nu te poate ispiti, nimeni nu te poate corupe, nimeni nu-ţi poate sta în cale.

TU şi numai TU eşti singurul responsabil de nivelul sau modul în care exişti. Starea ta interioară nu este niciodată în mod inexplicabil programată. Sentimentul de a fi forţat sau influenţat din afară, împotriva voinţei tale, poate apare doar atunci când devii extrem de receptiv şi dens, când îţi contracţi conştiinţa şi te opacizezi. Procesul iluminării înseamnă deci, să-ţi expansionezi la infinit conştiinţa şi înţelegerea intuitivă în aşa fel încât să poţi cunoaşte fulgerător, în profunzime, orice fiinţă prin empatie şi să percepi întregul Univers ca fiind o inefabilă interacţiune perpetuă de fiinţe vii.

Cu cât refuzăm cu mai multă îndărătnicie şi suspiciune să iubim alte fiinţe, cu atât nivelul nostru lăuntric scade. Pe de altă parte, cu cât ne deschidem mai mult faţă de fraţii şi surorile noastre din Univers, cu atât mai mult şi mai repede tot ceea ce ne înconjoară îşi pierde densitatea materială dominantă, noi dimensiuni până atunci invizibile adăugându-se, treptat, viziunii noastre euforice şi îmbogăţite asupra lumii.

Iluminarea este orice experienţă beatifică, plenară

Iluminarea este orice experienţă beatifică, plenară, care expansionează plenar conştiinţa dincolo de limitele umane obişnuite. Am putea chiar spune că iluminarea ultimă înseamnă a-ţi da pe deplin seama că nu există nici o limită a acestei expansiuni infinite şi că întreg Universul este viu. A fi iluminat înseamnă a avea conştiinţa cât mai rafinată, trează şi infinit flexibilă.

Iluminarea este chiar trăirea procesului expansiunii nelimitate. Iluminarea nu desemnează nicidecum stabilirea unei noi limite ci dispariţia definitivă a tuturor limitelor. O fiinţă iluminată nu este niciodată obligată să fie sau să nu fie ceva în conformitate cu normele sau convenţiile artificiale ale societăţii umane, deoarece în sufletul ei ea este acum TOT. Ce înseamnă de fapt a fi TOT? Aceasta înseamnă să fim mai mereu capabili să concepem şi să conţinem în noi înşine adevărul întreg şi nu jumătăţi sau sferturi de adevăr.

Înseamnă, cu alte cuvinte, să-ţi dai seama că atunci când etalezi ostentativ pozitivul, creezi în tine însuţi, în acelaşi timp, negativul corespunzător. Atunci când alegem un ideal de cunoaştere vom avea imediat de a face şi cu ignoranţa. Atunci când avem un ideal fantasmagoric de sfinţenie, trebuie să acceptăm detaşaţi şi păcatul care îl însoţeşte în mod necesar şi să avem, în acelaşi timp, conştiinţa responsabilităţii pentru faptul de a-l fi creat graţie acestei mentalizări.

În general, datorită ignorării acestor mecanisme profunde, noi nu cunoaştem că singuri am creat aceste negative şi de aceea nici nu le putem controla, fiind astfel mai mereu obligaţi să trăim într-o lume a suferinţei, a păcatului şi ignoranţei. În această situaţie, cu cât vom face eforturi mai mari şi mai încrâncenate să eliminăm răul din noi, cu atât mai mult rău va fi de eliminat, pentru că atunci efortul de a ELIMINA e motivat doar de NON-ACCEPTARE, care, după cum am văzut, provoacă automat contracţia conştiinţei noastre şi determină opacizarea.

Dacă însă rămânem în permanenţă deschişi şi permeabili la astfel de aspecte aparent negative, nu vom mai fi constrînşi să acceptăm pasivi că răul face parte din viaţa noastră. Dacă înţelegem, de exemplu, că urâtul este deja în permanenţă în noi, suntem fulgerător liberi să creăm frumosul. Dacă ştim că prostia este tot timpul în noi, devenim, spontan, capabili să manifestăm inteligenţă creatoare. Iubirea este manifestarea beatifică cea mai înaltă, deoarece iubirea include totdeauna în ea şi ceea ce nu este iubire. Iubirea permite să experimentăm viaţa plenar şi armonios, fără să opunem rezistenţe la nivel mental, dându-ne astfel posibilitatea de a deveni SPAŢIU beatific.

La acest nivel, unde iubirea pură este permanent constantă şi conştiinţa total trezită, vom putea înţelege prin experienţă directă în spaţiile cele mai profunde ale fiinţei noastre, aparentul miracol de a conţine simultan în noi înşine contradicţii polare, antagonisme complementare şi fascinante paradoxuri. Atunci vom fi liberi să experimentăm tot ceea ce vom dori, deoarece vom fi totdeauna conştienţi că în permanenţă vom conţine şi opusul dorinţei noastre pozitive.

Pretutindeni în Univers există conştiinţă şi fiinţe capabile să ia, la modul conştient, propriile decizii. Iubirea universală, cosmică nu pierde niciodată controlul; legile ei sunt la fel de logice, exacte şi implacabile ca şi legile fizicii. Iubirea este un mare mister şi de aceea nu putem spune că, din acest moment al evoluţiei noastre, avem totală conştiinţă despre aceste legi. La un anumit nivel de evoluţie spirituală, oricine ajunge să ştie că, în orice situaţie, avem cu toţii exact ceea ce merităm.(SURSA)

Forţe care concură la evoluţia entităţii spirituale

Posted on 6 Comments

Mintea vindeca cand ratiunea preia controlul gandurilor

Mintea vindeca cand ratiunea preia controlul gandurilor

Şi sculându-Se din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era prinsă de friguri rele şi L-au rugat pentru ea. Şi El, plecându-Se asupra ei, a certat frigurile şi frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată sculându-se, le slujea. (Luca 4:38-39; pasaje corelate – Matei 8:14-15)

Cu ceva timp în urmă, o femeie mi-a spus că fiul ei avea febră mare şi nu se mai aştepta ca el să trăiască. Doctorul i-a prescris doze mici de aspirină şi i-a administrat un tratament antibiotic. Mama era implicată într-un proces de divorţ şi era extrem de agitată şi tulburată emoţional. Aceste emoţii tulburi i-au fost transmise subconştient şi copilului, iar acesta s-a îmbolnăvit.

Copiii sunt la mila părinţilor şi sunt controlaţi de , atmosfera mentală dominantă din jurul lor. Ei nu au atins încă vârsta la care propria lor raţiune să poată prelua controlul gândurilor, emoţiilor şi reacţiilor la condiţiile vieţii. La sugestia mea, această mamă s-a decis să se liniştească şi să citească constant Psalmul 23, rugându-se pentru ghidare, pentru pace şi armonie cu soţul ei, transmiţându-i acestuia iubire, în loc de ură şi resentimente. Mânia şi furia reprimată a mamei au ajuns să fie resimţite de copil sub forma febrei sau a unei stări de excitaţie a minţii.

Odată ce a reuşit să-şi liniştească mintea, ea a început să se roage pentru fiul ei astfel: “Spiritul lui Dumnezeu este viaţa copilului meu. Spiritul nu are temperatură, nu este niciodată bolnav, nu are niciodată febră. Pacea lui Dumnezeu curge prin mintea şi corpul copilului meu. Armonia, sănătatea,iubirea şi perfecţiunea lui Dumnezeu se manifestă acum prin mintea şi corpul copilului meu. El este acum relaxat şi liniştit. Eu scot acum la iveală darul lui Dumnezeu din el şi totul este bine.”

Ea a repetat rugăciunea de mai sus încet, în tăcere şi plină de iubire, timp de vreo 10 minute. A remarcat apoi o schimbare remarcabilă la copilul său, care s-a trezit, a cerut o jucărie şi ceva de mâncare. Temperatura i-a revenit la normal. Ce se întâmplase? Febra a dispărut la copil deoarece mama nu mai avea nicio stare febrilă şi nicio agitaţie în mintea ei. Starea sa de pace, armonie şi iubire a fost resimţită instantaneu de copil, astfel că a apărut la el o reacţie corespondentă. Ea şi-a luat copilul de mână, biblic vorbind.

Mâna reprezintă Puterea lui Dumnezeu.

Cu ajutorul mâinii, voi creaţi, modelaţi, daţi formă şi direcţionaţi. Ea este simbolul Puterii Creatoare a Inteligenţei din noi toţi. Femeia şi-a înălţat copilul cu ajutorul mâinii, în sensul că a insuflat minţii ei ideea de sănătate, armonie şi pace, iar Puterea lui Dumnezeu a răspuns pe măsură. Stă în natura minţii profunde de a răspunde naturii gândului vostru. Când mama şi-a focalizat atenţia asupra ideii de sănătate perfectă pentru copilul ei, Puterea lui Dumnezeu a fost canalizată prin punctul ei focar de atenţie şi astfel a apărut vindecarea.

Atunci când Biblia vorbeşte despre intrarea în casa lui Simon, se referă la ceea ce auziţi. Cuvântul Simon înseamnă a auzi, iar mama soţiei Iui Simon înseamnă starea emoţională care urmează după ce aţi auzit sau aţi dat atenţie la ceva. Dacă sunteţi tulburaţi de unele veşti sau dacă deveniţi foarte entuziasmaţi în mod nejustificat, trebuie să vă treziţi sinagoga (mintea), adică trebuie să contemplaţi Prezenţa interioară, care saturează fiecare atom al fiinţei voastre. Trebuie să certaţi febra sau starea de boală prin contemplarea Omniprezenţei lui Dumnezeu. Aceasta este Ştiinţa Divină în acţiune.

De mare pace se vor bucura toţi cei care iubesc legea Ta şi nimic nu-i va atinge.Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin do lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă turăţeşti. Şi întinzând £1 mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor. (I.uca 5:12-14; pasaje corelate – Marcu 1:40-44)

Biblic vorbind, un lepros este o persoană care s-a separat de Sursa adevărată a vieţii, prin gânduri eronate întreţinute în mod constant. înseamnă un om care se lasă guvernat de cele cinci simţuri şi este separat psihic şi spiritual de Centrul său divin. Starea de a fi lepros sau orice altă stare impură este rezultatul guvernării celor cinci simţuri, prin intermediul cărora apar influenţele fricii, superstiţiilor şi gândurilor eronate.

Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat!

Aţi văzut oameni care întind mâna deasupra mulţimii şi se roagă pentru ei, după care apare vindecarea; acest lucru s-a tot petrecut din timpuri imemoriale. Uneori, lumea îl priveşte pe omul care practică întinderea mâinii deasupra altora ca pe „un vindecător înnăscut”. Desigur, cu toţii suntem „vindecători înnăscuţi”, din simplul motiv că Prezenţa vindecătoare a lui Dumnezeu se află în toţi oamenii.

Fiecare dintre noi o poate contacta prin gândurile sale. Ea răspunde tuturor. Principiul vindecător se află şi în câine, în pisică, în copac, în păsări. Ea este omniprezentă şi reprezintă Viaţa din tot ce ne înconjoară. Există grade diferite de credinţă. Există omul care, prin credinţă, se vindecă singur de ulcer şi altul care vindecă o boală profundă, aşa-zis incurabilă, a altei persoane. Este la fel de uşor pentru Prezenţa vindecătoare să vindece plămân tuberculos sau o tăietură la deget. Nu există mare sau mic în ochii lui Dumnezeu, care ne-a creat pe noi toţi la fel cum nu există greu sau uşor. Omnipotenţa se află în toţi oamenii. Rugăciunile celui care îşi întinde mâna asupra altuia apelează la cooperarea subconştientului; apare un răspuns şi, în funcţie de câtă credinţă aveţi, se realizează ceea ce doriţi.

Aceasta este procedura de vindecare atât de mult discutată şi respectată de-a lungul timpului. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui. Este foarte înţelept să vă reţineţi de la a spune oricui că aţi fost vindecat printr-o putere spirituală. Mulţi dintre prietenii voştri vor face remarci sceptice şi defavorabile care v-ar putea submina credinţa, făcându-vă să aveţi îndoieli şi iată cum se pot duce beneficiile pe care le-aţi obţinut prin rugăciunile celui care v-a vindecat şi prin acceptarea voastră mentală.

Arată-te preotului.

Atunci când vă rugaţi, voi sunteţi preotul care-şi oferă sacrificiul. Starea sau atitudinea de receptivitate fac legătura dintre invizibil şi vizibil. Dorinţa voastră este ofranda; vă curăţaţi şi vă purificaţi iertând pe toată lumea, dorindu-le sincer celor care v-au rănit toate binecuvântările lui Dumnezeu: pacea, iubirea, bucuria şi fericirea.

Curăţându-vă mintea de toate impurităţile (imagini negative şi gânduri distructive), vă oferiţi darul (dorinţa) lui Dumnezeu, căutând să fiţi una cu idealul vostru. Lăsaţi-vă absorbiţi în bucuria auzirii veştilor bune sau bucuria răspunsului la rugăciune; în acest fel, va dispărea starea cea veche şi se va naşte una nouă. Dacă vreţi să vă vindecaţi trupul,începeţi să vă gândiţi la Prezenţa vindecătoare a lui Dumnezeu, care este în voi. Cele cinci simţuri externe vor fi astfel orientate către interior şi se vor focaliza pe sănătate şi armonie.

Toată atenţia voastră trebuie să fie îndreptată către procesul de vindecare şi de pace a minţii. Forţa creatoare a Celui Atotputernic curge prin punctul focar al atenţiei. Veţi simţi răspunsul din partea Lui cum curge prin voi. Prezenţa vindecătoare străbate fiecare atom al fiinţei şi astfel veţi fi îmbogăţiţi spiritual. Dacă este mereu în comuniune conştientă cu Divinul, omul devine din ce în ce mai spiritual. Are loc o stare de expansiune a întregii fiinţe. Trezirea spirituală îl transformă, îl înnoieşte, astfel că toată fiinţa noastră va fi revitalizată şi reîncarcată.

Dr. Alexis Carrel evidenţiază în lucrarea Omul, acest necunoscut,efectele miraculoase produse de rugăciune. El citează un caz în care o rană canceroasă s-a redus la o cicatrice, în faţa ochilor săi. îşi aminteşte că a văzut leziuni care se vindecau în câteva secunde şi simptome patologice care dispăreau în câteva ore. în acele cazuri, se realiza o activare extremă a procesului de reparare organică.

Aceste vindecări de tumori, arsuri etc. se datorau tocmai acestei Puteri Vindecătoare din noi. Dumnezeu, sau Inteligenţa Infinită, este singurul vindecător, singura putere. Atunci când invocăm acesta Prezenţă din noi, oferindu-I suprema recunoaştere, fiind convinşi că Puterea Vindecătoare ne saturează mintea şi trupul, noi primim un aflux corespunzător de Putere Vindecătoare, care pătrunde în fiecare atom, cicatrizând rănile şi vindecându-ne.

Corpul nostru începe să funcţioneze armonios; structura sa atomică şi moleculară este transformată din nou, apropiindu-se din ce în ce mai mult de cea din Centrul Divin al fiinţei noastre; astfel, constatăm că este adevărată afirmaţia- Atunci, în trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu. Atunci când Biblia spune: Căutaţi să vă curăţaţi, după cum a orânduit Moise, trebuie să interpretaţi cuvântul Moise ca fiind Legea – calea prin care funcţionează mintea voastră profundă.

Pe măsură ce vă creaţi tipare noi de gândire şi vă afirmaţi binele, mintea voastră profundă (Legea) răspunde în mod automat acestor tipare şi vizualizării mentale, după care urmează vindecarea. Legea nu păstrează niciun pic de ranchiună, nu mai mult decât legea electricităţii. Tot ce trebuie să faceţi este să vă conformaţi principiului electricităţii şi rezultatele vor apărea. Poate că n-aţi folosit corect principiul pentru a obţine curent timp de vreo 50 de ani; dar în momentul în care veţi urma procedura corectă, veţi obţine curent.

Şi iată nişte bărbaţi aduceau pe un pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui. Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus. Şi văzând credinţa lor. El le-a zis: «Omule, iertate îţi sunt păcatele tale». (Luca 5:18-20; pasaje corelate – Marcu 2:3-5) «Ţie îţi poruncesc: Scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta.» (Luca, 5:24)

Îmi amintesc de un caz de paralizie însoţită de trepidaţii, care a fost tratat acum câţiva ani. Bărbatul ajungea la un moment dat să nu-şi mai poată mişca picioarele. Se instala panica şi el încremenea într-un loc, uneori chiar în mijlocul unei străzi aglomerate. Această stare de teamă constantă, de panică şi presimţiri rele îl distrugeau cu încetul. în acest caz, a fost adoptată următoarea procedură: primul pas a fost scoaterea lui din starea în care se afla. După încheierea unui acord rapid cu adversarul, i s-a spus să nu mai continue starea de conflict, de teamă şi de panică, deoarece acestea sunt răspunzătoare pentru condiţia fizică pe care o are.

El a recunoscut faţă de sine că acea stare este prezentă, că reprezintă o problemă şi că nu ar trebui s-o mai continue. Şi şi-a spus sieşi: “Am de gând să neg ce e mai rău şi să mă reîntorc către Cel puternic, de unde am venit.” Reîntors către Prezenţa lui Dumnezeu, care l-a creat, care a ştiut ce trebuie să facă. Această Prezenţă Vindecătoare este omniprezentă, omniscientă şi omnipotentă. El s-a pus în rezonanţă cu Infinitul, conştientizând că Prezenţa Vindecătoare pătrunde în fiecare atom al fiinţei şi curge prin el ca armonie, sănătate, pace, bunăstare şi perfecţiune.

Pe măsură ce şi-a umplut mintea cu aceste adevăruri eterne, el s-a transformat complet, ajungând sănătos şi armonios. Modificându-şi gândurile, el şi-a modificat trupul, deoarece corpul este o reflexie a minţii. O povestire din Biblie spune că oamenii au adus cu ei un pat în care zăcea un bărbat paralizat. Patul în care stă întins un om reprezintă propria sa minte. El stă întins acolo plin de frică si îndoieli, de condamnare. vinovăţie_şi superstiţie. Astfel de gânduri paralizează mintea şi corpul.

In Marcu 2:1-12, unde întâlnim o variantă uşor diferită a aceleiaşi poveşti, se spune că omul fusese purtat de alţi patru. Numărul patru reprezintă lumea manifestată, manifestarea obiectivă a stărilor subiective de conştiinţă. Patru înseamnă sfârşit, rezultatul final, completarea unui ciclu de conştiinţă, negativ sau pozitiv.

A păcătui înseamnă a pierde contactul cu sursa sănătăţii

Ni s-a spus că Iisus (conştiinţa Puterii lui Dumnezeu) l-a vindecat prin iertarea păcatelor lui. A păcătui înseamnă a pierde contactul cu sursa sănătăţii. fericirii şi păcii. Ne putem ierta pe noi înşine prin identificarea noastră mentală şi emoţională cu idealul pe care-l avem şi, continuând să procedăm astfel vom crea în noi o convingere nouă. De asemenea, noi mai păcătuim atunci când gândim negativ sau când purtăm gânduri de ură, de condamnare, resentiment sau tagamă faţă de o altă persoană.

Dacă noi credem că există vreo putere care s-ar putea măsura cu Puterea lui Dumnezeu înseamnă, de asemenea, că păcătuim, deoarece coabităm mental cu răul, atrăgând în felul acesta către noi tot felul de calamităţi, necazuri şi pierderi. Păcătuim dacă deviem sau ne îndepărtăm de la scopul pe care ni l-am propus în viaţă, care ar trebui să fie întotdeauna pacea, armonia, înţelepciunea şi sănătatea perfectă. Daca ne complăcem într-o imaginaţi morbidă şi în gânduri distructive ne tulburăm fericirea şi ne îndepărtăm de viaţa împlinită pe care ne-o doream.

Iisus l-a iertat pe paralitic, spunându-i: Ridică-te şi, ia-ţi patul, ceea ce înseamnă că Adevărul sau Dumnezeu nu judecă şi nu condamnă niciodată. Absolutul nu judecă – toate judecăţile sunt oferite fiului. Toţi oamenii sunt fiii lui Dumnezeu. Mintea voastră este fiul sau vlăstarul Spiritului; cu această minte voi puteţi cere, alege, selecta şi ajunge la nişte concluzii şi decizii. Dacă veţi greşi în judecata pe care o faceţi şi în decizia pe care o luaţi, veţi experimenta reacţia automată din partea minţii voastre subconştiente. Mintea voastră vă poate ierta întotdeauna, deoarece noua vizualizare mentală şi gândurile minunate vor da rezultate corespunzătoare. Ea vă va ierta de fiecare dată; iată de ce numim aceasta Iubirea lui Dumnezeu sau Mila lui Dumnezeu.

Paraliticul nu poaţe fi vindecat pană când păcatele sale nu sunt anulate. Dar odată ce starea interioară a minţii se schimbă prin contactul cu Puterea Vindecătoare, el se poate ridica, datorită acestei Puteri Unice şi nu mai este nevoie să fie purtat de cei patru oameni, simbol al credinţelor lumeşti şi al impregnărilor eronate de tot felul. Schimbarea exterioară se conformează trezirii interioare, spirituale.

Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei. Norodul, sau mulţimea, se referă la acuzatorii mentali ai omului: frica, autoînvinovăţirea.. remuşcarea şi condamnarea. În clipa când realizează că Adevărul (Dumnezeu sau Legea vieţii) nu condamnă niciodată, va înceta şi el să se condamne şi se va ierta pe sine. Atunci, în loc să mai stea întins în patul credinţelor false şi al fricilor de tot felul, el se va ridica, prin contactul său cu Puterea infinită, vizualizându-şi şi maginându-şi sănătatea perfectă şi bunăstarea generală.

Trebuie să mergeţi pe acoperiş, dacă vreţi un răspuns la rugăciunile voastre. Trebuie să vă căţăraţi. Trebuie să faceţi aceasta, amintindu-vă tot timpul de Puterea infinită a lui Dumnezeu şi de credinţa voastră în ea. Noi urcăm cu ajutorul credinţei; ne ridicăm deasupra problemelor noastre cu ajutorul aripilor credinţei şi imaginaţiei controlate. Credinţa înseamnă să privim în sus la Cel Unic, oferindu-I supunerea, devoţiunea şi loialitatea noastră. Adevărul înseamnă să mergem mereu într-o direcţie unică, ştiind că Marele Medic este în interiorul nostru, că El ne vindecă chiar acum si că nu există nimic care să I se poată opune sau să-L poată contracara în vreun fel. Frica nu este altceva decât o aglomerare de umbre sinistre, ireale şi fără nicun suport.

Se spune că ei s-ar fi urcat pe acoperiş şi au lăsat pe paralitic în jos, în faţa lui lisus. Aceasta înseamnă că atunci când îl contemplaţi pe Dumnezeu sau Prezenţa Lui sfântă, sunteţi înălţaţi, mintea vă este deschisă şi receptivă şi lăsaţi ideea voastră de sănătate perfectă să pătrundă către nivelele subliminale din voi. Ideea de lisus înseamnă că Dumnezeu este salvatorul, acel EU SUNT din voi, care primeşte toate impregnările convingerilor voastre şi răspunde în conformitate.

Dacă veţi sparge acoperişul unei case, veţi putea vedea cerurile de deasupra, soarele, luna şi stelele. Nu lăsaţi ca presiunea gândurilor voastre lumeşti să vă împiedice vindecarea. Dacă persoana iubită este bolnavă, deschideţi acoperişul minţii voastre şi lăsaţi să intre Lumina Vindecătoare, închinaţi-l pe cel iubit lui Dumnezeu şi conştientizaţi că el este chiar acum scufundat în Omniprezenţa Divină. Vedeţi-l aşa cum ar trebui să fie, strălucitor, fericit şi liber. Credeţi cu putere că tot ceea ce este adevărat pentru Dumnezeu este adevărat şi pentru persoana iubită. Dacă veţi continua să procedaţi astfel, cel iubit se va ridica din patul durerii, al nefericirii şi suferinţei şi va păşi pe calea glorioasă către Dumnezeu.

Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. Dar cărturarii şi fariseii îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. însă EI ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat, şi a stat. (Luca 6:6-8)Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. (Luca 6:10; pasaje corelate – Marcu 3:3-5)

Elsie H. Salmon, soţia unui misionar din Africa de Sud, povestea în cartea ei El vindecă azi despre un copil care avea mâna stângă deformată. Trei degete lipseau, iar în locul lor erau doar nişte cioturi micuţe. După rugăciune, a văzut cu ochii ei cum degetele creşteau şi mâna devenea întreagă. Ea a mai declarat că nu a existat nicio urmă de îndoială în minţile celor care erau prezenţi la acest eveniment cum că mâna chiar se forma acolo, pe loc.

Nu ar trebui să privim acest lucru ca fiind ceva miraculos sau supranatural. Trebuie să începem să realizăm că Puterea Creatoare, care formează, modelează şi dă formă corpului, poate face cu siguranţă să crească o mână, un picior sau să repare un ochi. La urma urmei, de unde provin organele corpului nostru? Dacă aţi confecţionat o cutie frigorifică, nu mai ştiţi apoi cum s-o reparaţi sau dacă se strică  nu puteţi să-i înlocuiţi componentele ori să le adăugaţi pe cele lipsă?

Când Iisus a spus: întinde-ţi mâna, trebuie să priviţi aceasta ca pe un proces care se petrece în propria voastră conştiinţă. Voi sunteţi Iisus în acţiune, atunci când conştientizaţi că împlinirea dorinţei voastre vă salvează de orice situaţie grea. Atunci mintea conştientă şi cea subconştientă cad de acord asupra împlinirii dorinţei sau rugăciunii voastre, iar voi sunteţi Iisus sau omul spiritual în acţiune. Când nu mai există nici o contradicţie lăuntrică, înseamnă că aţi ajuns la un acord, sunteţi Iisus Christos în acţiune. Iisus reprezintă raţiunea voastră iluminată, iar Christos înseamnă puterea şi înţelepciunea care rezidă în Sinele vostru.

Încrederea lui Elsie H. Salmon în Puterea Creatoare a lui Dumnezeu de a reconstitui mâna unui copil a determinat procesul efectiv prin care mâna a crescut din nou. Credinţa ei a fost salvatorul sau Iisus al ei personal. Ea era conştientă de realitatea pentru care se ruga şi ştia că natura Inteligenţei infinite este aceea de a răspunde pe măsură.

În interpretarea ezoterică corectă a Bibliei, trebuie să se înţeleagă că principiile sunt personificate în fiinţe umane, pentru a exprima şi a portretiza totul mai viu şi mai puternic. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici. (Corinteni II, 13:5)

Oricum, nu trebuie să luăm povestea omului cu mâna în sensul literal. Mâna este un simbol al puterii, al direcţiei, al eficienţei. Cu mâna modelaţi, creaţi, proiectaţi. Mâna Celui Atotputernic înseamnă Puterea creatoare a lui Dumnezeu focalizată sau direcţionată asupra unui obiect. Simbolic, orice om are o mână uscată atunci când are un complex de inferioritate, când se simte vinovat, neintegrat sau când se consideră un învins. Un asemenea om nu acţionează eficient şi nu manifestă toate puterile cu care l-a înzestrat Dumnezeu.Noi ne întindem mâna atunci când ne eliberăm puterile ascunse şi devenim canale pentru Iubirea Divină, pentru Lumină, pentru Adevăr şi Frumuseţe.

Şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă înseamnă, crearea unei personalităţi sănătoase, fericite, echilibrate şi întregite. Numeroşi oameni sunt bolnavi, nefericiţi, nesatisfăcuţi, inapţi şi ineficienţi. Atitudinea lor asupra vieţii este cu totul greşită; mai mult, munca lor este nesistematizată şi de proastă calitate. Lor nu le cântă inima când muncesc Ori de câte ori vă veţi orienta cu încredere către Puterea lui Dumnezeu din interior, fiind convinşi că sunteţi ghidaţi şi direcţionaţi de această Lumină interioară şi că vă puteţi; exprima pe voi înşivă pe deplin, veţi deveni automat un canal divin şi veţi realiza doar acţiuni minunate.

Visele, ambiţiile, idealurile, planurile şi ţelurile multor oameni sunt slabe şi rămân cantonate în minte, deoarece ei nu ştiu cum să le pună în practică. Condiţiile exterioare şi lumea exterioară neagă dorinţele lor. Necunoscând legile minţii şi neştiind cum să se roage eficient, ei vor descoperi că ideile lor minunate mor în minte imediat ce se nasc, aceasta conducându-i la frustrare şi nevroză. Dacă veţi privi în jurul vostru, în birou sau în întreprinderea unde lucraţi, veţi vedea mulţi oameni cu o mână uscată. Ei stagnează sau am putea spune că mor încet. Viaţa este progresivă, viaţa înseamnă creştere. Desfăşurarea şi creativitatea noastră sunt nesfârşite. Noi facem să ni se usuce mâna (abilitatea noastră de a realiza şi împlini lucruri minunate) atunci când spunem: “Dacă aş fi avut creierul sau bunăstarea materială a lui Joe, relaţiile lui, aş fi putut şi eu să devin cineva. Dar aşa, uitaţi -vă la mine. Sunt un nimeni. M-am născut fără avantaje. Trebuie să mă mulţumesc cu ceea ce am. Mâna mea e uscată.”

Acesta este modul în care se justifică mulţi oameni. Ei se subapreciază şi se retrogradează singuri. Lichidaţi şi eradicaţi din mintea voastră teama, îndoiala şi rea-voinţa. Aveţi deplină încredere în Dumnezeu, lăsaţi-vă descoperiţi cu totul şi spuneţi din suflet şi cu umilinţă: “Pot să fac orice cu ajutorul Puterii lui Dumnezeu şi a Constiintei care mă întăreşte,mă ghidează şi mă direcţionează ” Priviţi apoi minunile,care vor apărea. întindeţi-vă mâna prin lărgirea concepţiilor sau a propriilor estimări.

Ţintiţi sus, înălţaţi-vă privirea , realizaţi că veţi merge întotdeauna într-acolo unde este viziunea voastră. Veţi întinde mâna atunci când veţi avea în minte o imagine clară si puternică despre ceea ce vreţi să obţineţi. Faceţi aceasta cu credinţa că înţelepciunea lui Dumnezeu va realiza acel lucru şi veţi vedea că ea se manifestă pe ecranul spaţiului. Veţi fi mulţumiţi pentru o vreme. Apoi, va apărea o “nemulţumire” divină care vă va mobiliza, făcându-vă să ţintiţi şi mai sus, tot mai sus, către infinit.

A întinde mâna, atunci când acest lucru este foarte bine înţeles psihologic, reprezintă filozofia cea mai sănătoasă, mai simplă şi mai minunată pe care orice om o poate avea.
Astfel, vă zic vouă : acum,întindeţi mâna.

Joseph Murphy

Posted on 4 Comments

La ce-mi foloseste cunoasterea, ce obţin acum dacă ştiu?

La ce-mi foloseste cunoasterea, ce obţin acum dacă ştiu?

 Ce obţinem acum dacă ştim că am venit cândva din spaţiul cosmic?

La ce ne foloseşte să ştim că astăzi, risipiţi în lume, mai trăiesc încă lemuri şi atlanţi în grotele samadhi ? La ce ne foloseşte să ştim că piramidele de la Giseh sunt opere atlante? Şi la ce ne foloseşte să ştim că pe atunci oamenii aveau o treaptă superioară de con­ştiinţă şi că au existat oameni, precum contele de Saint Germain, care mergeau şi merg în mijlocul oamenilor, pentru a propaga cunoaşterea?

La ce ne foloseşte să ştim că înaintea Sumerului au existat alte civilizaţii, mai dez­voltate decât suntem noi astăzi? La ce ne foloseşte să ştim că nu ne tragem din maimuţă, ci au fost intervenţii genetice din partea unor civilizaţii superioare?

La ce ne foloseşte să ştim că, în faţa lui Dumnezeu, vecinul nătărău este la fel de va­loros ca mine, ba chiar suntem fraţi spirituali? La ce ne foloseşte să ştim că Iisus n-a murit pe cruce, ci cu totul altundeva şi abia de­cenii mai târziu? La ce ne foloseşte să ştim că cele mai puternice familii de pe planetă impun Noua Or­dine Mondială şi că vor să supravegheze şi să controleze întreaga lume?

La ce foloseşte să ştiu toate acestea dacă viaţa mea personală – deja înainte (!) de Noua Ordine Mondială – este total nesatisfăcătoare? Când mă cert cu vecinul meu este irelevant dacă amândoi ne tragem din locuitori de pe Sirius sau din maimuţă. Realitatea este că ne certăm şi că această ceartă nu-i face bine niciunuia dintre noi – ba mai mult, ea ne blochează şi are consecinţe pentru sănătate în general, dar ne lezează şi psihic – înţelegeţi ce vreau să spun?

Atât de mulţi oameni pe care i-am întâlnit în viaţa mea ştiau atât de multe lucruri despre conexiunile ce există în domeniul economic şi politic, ştiau ce politician face parte din loja francmasonică, cum funcţionează o propulsie antigravitaţională ori care sistem monetar nou sau vechi ar putea contribui la îmbunătăţirea situaţiei în lume.

Realitatea este însă că aproape toate aceste persoane au trăit în condiţii de viaţă haotice. Haotic sună aici probabil cam dur, însă pentru mine haotic înseamnă atunci când nu mai vorbeşti cu fosta soţie, când ajungi cu asociatul în faţa instanţei de judecată, când soacra nu mai are voie să intre în casă sau există fanatism, indiferent de forma în care se manifestă.

Ce este însă şi mai rău: există frecvent tipuri de oameni care-şi permit să arate foarte insistent spre alţii şi să-i calomnieze, însă ei personal nu-şi achită facturile, nu-şi respectă cuvântul, dar tot ei sunt supăraţi că li se atrage atenţia.
Alţii studiază o carte religioasă oarecare, despre care sunt convinşi că ar conţine uni­cul adevăr valabil, însă îşi tratează soţiile, copiii şi semenii ca pe gunoaie; prin tot felul de aforisme extrase din cartea religioasă şi le-au învăţat pe dinafară, afirmă că sunt pentru o schimbare în viaţa personală, ferm convinşi că prin aceste maxime îşi pot motiva com­portamentul primitiv.

Alţii meditează disciplinat dimineaţa, la trezire, şi seara, înainte de a merge la culcare; alţii, în mod implacabil, continuă să facă parte din confreria Rosicruciană; un altul cu­noaşte pe dinafară jumătate din Biblie şi pentru fiecare situaţie are pregătită maxima corespunzătoare. Cu toţii cunoaştem acest fel de infatuaţi, care trec prin viaţă cu o jumătate de aureolă. Mulţi dintre aceşti oameni se străduiesc într-adevăr din răsputeri, ar dori să realizeze ceva în procent de două sute la sută, însă din cauza „frumuseţii spirituale” (sau a spiritualităţii modeste) nu reuşesc să transpună în fapt cele mai simple lucruri.

Printre cei amintiţi există şi oameni care, prin atitudinea lor elitistă, au devenit între timp atât de recalcitranţi şi de fanatici, au evoluat astfel încât s-au transformat în adevăraţi tică­loşi. De fapt, „evoluat” este greşit formulat, ar trebui să se spună involuat, deoarece aceas­ta nu are nimic de-a face cu libertatea spirituală.
Acestea sunt tipurile de oameni care, deşi sunt infideli relaţiei pe care o au sau căs­niciei, sunt revoltaţi pe „iluminaţii inumani”. Aceştia îmi sunt cei mai simpatici. Păstrez pentru mine un comentariu suplimentar despre asemenea oameni.

O lume ratată

Adevărul este că cei mai mulţi oameni de pe acest pământ – şi am văzut o mulţime cu ochii mei – trăiesc în mica lor lume ratată, cu o perspectivă la fel de ratată şi limitată asu­pra lumii. În primul rând ei râd de orice străin. Dacă acesta nu pleacă, atunci îl combat, în loc să se poarte neutru, pentru a vedea dacă nu ar putea să le îmbunătăţească şi lor viaţa.

Apoi se întâmplă să fie atraşi de vreun subiect captivant, se cramponează de el – de exemplu, fiinţele aflate în starea samâdhi – şi aleargă după el, fără să-i fi înţeles întregul spectru.

Pentru aceşti oameni nu pot, dar nici nu vreau să fac ceva. Însă acelora care sunt dispuşi să pornească la drum, care sunt nemulţumiţi cu viaţa lor de până acum şi ar dori să obţină mai mult de la ea, acelora pot să le ofer următoarele răspunsuri la întrebarea la ce le foloseşte această cunoaştere:

  1. E posibil să vă petreceţi o parte din timpul liber pentru a vă apropia de această ştiinţă ascunsă, spre a o folosi în scop personal sau de afaceri. Dacă sunteţi constructor, cunoştinţele despre Geometria Sacră vă pot fi de mare folos; la fel pot fi cele de tehnica propulsiei pentru un inginer constructor de aeronave. Pentru un specialist în calculatoare poate fi util să afle cum erau utilizate cristalele pentru stocarea datelor, iar un astronom ar putea, probabil, să mai afle din vechile scrieri ceva despre universul nostru. Acesta ar fi un demers în exterior.
  2. E foarte util să vă preocupaţi de interiorul dumneavoastră, să valorificaţi ştiinţa şi înţelepciunea din timpurile vechi. Vrem acum să examinăm felul în care le putem pune în aplicare în mica noastră lume.

În căutarea realităţii

Vă povestesc cu plăcere la ce mi-a folosit mie personal să ştiu toate acestea. Aceste cu­noştinţe m-au făcut şi mai curios decât sunt oricum. Bineînţeles, am plecat în căutarea do­vezilor pentru toate aceste subiecte, am pornit în călătorii şi mai îndepărtate, am vizitat oameni care mi-au deschis alte uşi. Astfel am văzut lucruri atât de fantastice, încât eu în­sumi cu greu le-aş fi crezut, dacă nu m-aş fi aflat în faţa lor.

Înainte de toate însă, am avut posibilitatea să mă întreţin cu fiinţe – fizic, dar şi prin telepatie – care mi-au clarificat mai mult viziunea despre lume şi în primul rând despre mine însumi ÎN lume. În acest scop am putut să examinez scrieri şi documente care confirmă toate acestea. În ele era vorba despre Creatorul nostru – despre Dumnezeu sau despre entitatea primară – şi despre perspectiva acestor fiinţe. Apoi s-a produs efectul de dumirire. După ce am înţeles, viaţa mea s-a schimbat din nou. (Găsiţi această perspectivă exprimată câteva pagini mai de­ parte prin cuvintele lui Arian, care ne descrie pe Dumnezeu din punctul său de vedere. Nu este însă cazul să răsfoiţi cartea)

Iată în câteva cuvinte la ce mi-au folosit aceste cunoştinţe: m-au făcut mai curajos, mai pregătit să risc şi mai dornic de aventură, în primul rînd mai mândru, mai impunător, mai demn, mai puternic şi mai sigur pe mine. Insă în acelaşi timp şi mai darnic, mai degajat, mai calm, mai obiectiv, mai raţional, mai afectuos şi, în plus, mai bogat.. M-au făcut să fiu acela care scrie acum aici. Nu societatea sau democraţia noastră a realizat aceasta – ba dimpotrivă. Au făcut-o viziunea asupra lumii obţinută prin îndelet­nicirea cu aceste lucruri.

   Jan van Helsing

CUM VINDECĂ MINTEA NOASTRĂ PE CEL BOLNAV

Posted on 4 Comments

Cine nu intreaba ramane nestiutor – secrete nedezvaluite

Cine nu intreaba ramane nestiutor - secrete nedezvaluite

      V-aţi gândit vreodată cum este po­sibil ca aproximativ trei sute de familii din lume, prin capitalul lor şi prin influenţa re­zultată din acesta, să controleze, să-şi exercite controlul la nivel mondial? Ce a putut să-i facă pe aceşti oameni aşa de bogaţi? Cum de nu sunteţi dumneavoastră unul dintre aceşti oameni? A fost viaţa nedreaptă cu dumneavoastră? Dumnezeu a făcut împărţirea în mod nedrept? Sau aceste cercuri dispun de cunoştinţe despre lucruri care dumneavoastră v-au rămas ascunse până astăzi?

O parte a acestei enigme o vom descifra în cursul acestei cărţi. Cum de pot să fac aceasta şi de unde ştiu? Ei bine, nu numai că despre aceste cercuri scriu demult, ani de-a rândul, am şi întâlnit mereu oameni care au lucrat pentru aceste trei sute de familii; înain­te de toate însă…şi acum vine partea interesanta: am un prieten cu totul deosebit, despre care voi relata mai târziu şi care m-a sprijinit din copilărie să studiez viaţa şi să mă lămu­resc în legătură cu aceste fenomene!

În această carte este vorba în general despre secrete. Există o mulţime de cunoştinţe care sunt oprite să ajungă publice – atât de către cei „răi”, cât şi de către cei „buni”. Unii le ţin ascunse pentru a nu-şi periclita ţelurile şi tendinţa spre hegemonia mondială. Cei­lalţi le ascund pentru a nu înrăutăţi şi mai mult lucrurile, considerând că este nevoie de o conjunctură favorabilă în confruntarea cu informaţiile. Să comparăm aceasta cu părinţii care îşi ţin ascunse de copiii mici cuţitele ascuţite. Ei procedează astfel nu pentru că, în sine, cuţitele ar fi ceva râu, ci pentru că un copil mic şi-ar putea provoca o suferinţă cu ele.

La fel se întâmplă cu adevărul şi cu informaţiile. Şi ele pot fi folosite ca arme. Astfel, în istorie informaţiile au fost de multe ori ascunse când s-a urmărit un obiectiv precis, ori au fost difuzate cu scop determinat: pentru a pune la cale un război, pentru a influenţa cursul său sau chiar pentru a-i pune capăt. În legătură cu aceasta să examinăm atent două exemple.

Bătălia de la Waterloo:

Familia de bancheri Rothschild a avut o influenţă decisivă în politica europeană din secolele 18 şi 19. Până în 1815, Nathan Rothschild – unul dintre cei cinci fii ai fondatorului băncii Mayer Amschel Rothschild – devenise cel mai puternic bancher din întreaga Anglie. Membrii familiei Rothschild îşi construiseră pentru întreaga Europă un sistem de spionaj şi de curierat aproape perfect, care a fost valorificat foarte bine, în timpul răz­ boaielor napoleoniene.

Ei îşi aveau „agenţii” lor, care culegeau informaţii în toate capi­ talele şi pieţele importante din punct de vedere strategic. Autorul lui Insider, Gary Allen, scrie: „Caleştile familiei Rothschild galopau de-a lungul şoselelor. Vasele fami­ liei Rothschild navigau prin Canalul Mânecii, agenţii familiei Rothschild se deplasau pe străzile oraşelor aidoma umbrelor care se strecoară fără zgomot. Ei transportau bani în numerar, hârtii de valoare, scrisori şi informaţii. Înainte de toate informaţii – cele mai noi, de cea mai mare importanţă, care urma să fie prelucrate în mod special la bursa de valori şi la bursa tranzacţiilor la termen.” (16, p.80)

La 20 iunie 1815, Nathan Rothschild a primit de la unul dintre agenţii săi raportul se­ cret referitor la continuarea războiului. În consecinţă, Nathan a plecat la Londra cât a putut de repede. Ajuns la Bursă, prin vânzarea tuturor acţiunilor-consul pe care le de­ ţinea a simulat că Anglia ar fi pierdut războiul. Zvonul s-a răspândit ca un fulger: „Rot­hschild ştie.” – „ Wellington a pierdut la Waterloo!” Cei mai mulţi acţionari au intrat în panică, de teamă să nu piardă totul, şi şi-au vândut acţiunile-consul.

Când, după câteva ore, valoarea unei acţiuni scăzuse la cinci cenţi pentru fiecare dolar, la ghişeele aflate de cealaltă parte a bursei zeci de agenţi ai lui Rothschild cumpăraseră toate acţiunile-consul pe „nimica toată”. După nimicitoarea lor înfrângere, francezii au avut mari dificultăţi de a se pune din nou pe picioare, astfel că în 1817 au încheiat un important acord de creditare cu pres­ tigioasa bancă franceză Ouvrard şi cu celebrii fraţi Baring, patroni ai băncii Baring Brothers din Londra.

Bancherii Rothschild fuseseră cvasi-părăsiţi. Un an mai târziu, Franţa a avut din nou nevoie de un credit, dar nici acum nu s-a apelat la ei. Bineînţeles că nu le-a convenit absolut deloc. Au încercat totul pentru a influenţa guvernul francez să le încredinţeze totuşi lor afacerea – însă în zadar. Aristrocaţii francezi, mândri de eleganţa şi de originea lor nobilă, au văzut în familia Rothschild doar nişte ţărani par­ veniţi, care trebuiau trimişi de unde au venit

La 5 noiembrie 1818 s-a întâmplat ceva cu totul neaşteptat. După ce cursul împrumu­turilor guvernamentale franceze crescuse constant, dintr-o dată a început să scadă continuu. La curtea lui Ludovic al XVIII-lea domnea o atmosferă tensionată. Singurii care în acest timp nu erau îngrijoraţi, ba chiar zâmbeau erau fraţii Rothschild, Kalman şi Jakob care în octombrie 1818, cu rezervele lor nelimitate şi cu ajutorul agenţilor, cumpăraseră cantităţi uriaşe de împrumuturi guvernamentale franceze, ce fuseseră emise de rivalii lor, băncile Ouvrard şi Baring Brothers. Prin aceasta, cursul de îm­ prumut crescuse. Apoi, la 5 noiembrie 1818 au început să arunce pe piaţa liberă, în principalele centre comerciale ale Europei, o masă uriaşă de titluri de împrumut şi ast­fel să transpună piaţa într-o „atmosferă de panică”.

În acest mod, imaginea s-a schimbat fulgerător, iar bancherii Rothschild au devenit „numărul unu” în Franţa. Se bucurau acum de toată atenţia din partea curţii franceze, şi nu numai în problemele financiare. La Paris, după înfrângerea francezilor, banca Rothschild îşi extinsese puternic contro­ lul asupra acţiunilor guvernamentale în Franţa, iar ia Londra, datorită influenţei sale asupra „Bank of England”, Nathan Rothschild exercita o presiune directă asupra Par­lamentului britanic. (16, p. 82f)

După acest exemplu ne dăm seama de dimensiunea prejudiciului pe care îl poate pro­voca o informaţie ţinută ascunsă în mod deliberat – în acest caz asupra bursei şi, indirect, asupra guvernului unei ţări… Să luăm acum un al doilea exemplu, pentru a vedea cum o informaţie ţinută secretă a fost folosită pentru a implica o întreagă naţiune într-un război:

Pearl Harbor

Să amintim faptele pe scurt: preşedintele SUA, Roosevelt, îi provocase pe japonezi să intre în război, dându-le un ultimatum de război la 26 noiembrie 1941, în care le cerea să-şi retragă toate trupele din Indochina şi din China (Manciuria). Acesta este un fapt istoric, totuşi un secret bine păzit. Ultimatul de război al lui Roose-velt a fost ascuns Congresului American în mod premeditat până după atacul asupra Pearl Harbor.

Toţi erau de acord că japonezilor nu le-ar mai rămâne nici o altă posi­bilitate decât războiul. Japonezii înşişi făcuseră aproape totul pentru a împiedica un război cu SUA. Prinţul Kenoye, ambasadorul Japoniei în SUA, solicitase repetat o în­ tâlnire, la Washington sau Honolulu, cu preşedintele Roosevelt pentru a se găsi o al­ ternativă. Mai târziu, pentru a evita războiul, era chiar pregătit să îndeplinească pre­tenţiile SUA, însă Roosevelt a refuzat de mai multe ori să vorbească cu el, deoarece războiul cu Japonia era deja planificat – precum anterior cel cu Germania.

În acelaşi timp, Roosevelt declara poporului american:
„În timp ce mă adresez vouă, mamelor şi taţilor, vă mai dau încă o garanţie. Am spus aceasta înainte si o voi mai repeta mereu şi mereu: copiii voştri nu vor fi trimişi în nici un război extern.”

***sănătate***înainte***de***toate***

Faptul că japonezii urmau să atace mai întâi Pearl Harbor era cunoscut dinainte milita­rilor americani din mai multe surse:

1. Ambasadorul SUA la Tokio, Joseph Grew, scria la 27 ianuarie 1941, într-o scrisoare adresată lui Roosevelt, că în cazul unui război între Japonia şi SUA, Pearl Harbor va fi ţinta atacului.

2. Congresmenul Dies prezentase în august 1941 preşedintelui Roosevelt nu numai ţinta atacului – Pearl Harbor – ci şi, susţinut de o hartă, planul strategic de atac. El a fost obligat să nu vorbească.

3. În afară de acestea, în 1941 serviciul de informaţii american reuşise să decodifice atât cifrul diplomatic, cât şi pe cel militar al japonezilor. Roosevelt şi consilierii săi cunoşteau dinainte data exactă, ora şi ţinta atacului.

Al Bielek, unul dintre cei doi supravieţuitori ai „Experimentului Philadelphia”, mi-a po­vestit în septembrie 1991 că pe atunci lucra la baza navală Pearl Harbor, dar a fost re­tras cu o săptămână înaintea atacului, întrucât urma să lucreze mai târziu, împreună cu Nikola Tesla, la „Experimentul Philadelphia”. Atunci i s-a spus că a fost retras din cauza atacului, deoarece era prea valoros pentru a-şi găsi sfârşitul acolo.

Chiar baza Pearl Harbor a fost înştiinţată abia cu două ore înainte de declanşarea ata­ cului şi ca atare nu a fost pregătită să riposteze. A fost distrusă în mod necruţător. Era tocmai ce urmărise Roosevelt, pentru că acum putea să-i prezinte pe japonezi drept “porci perfizi”, ia SUA trebuia să “plătească” acest atac. (8, p. 120f)

Şi acum ghiciţi ce a declarat George W. Bush în primul său discurs adresat naţiunii du­ pă atentatul de la World Trade Center: “Acesta este un al doilea Pearl Harbor!” Oare ce a vrut să ne spună cu aceasta…? Dar să nu discutăm despre aşa ceva în această parte a cărţii. Acestea au fost numai două exemple din domeniul politicii reale.

Vă puteţi imagina că există şi secrete care se referă la apariţia omului sau la tehnologii deja gata de a fi puse în aplicare, totuşi ţinute ascunse în faţa populaţiei, de exemplu un motor care funcţio­nează pe bază de apă sau de magnet? N-aţi auzit încă niciodată de aşa ceva? În acest caz vă voi da eu o mână de ajutor…
În 1992 mă aflam pe drum de o jumătate de an în emisfera sudică (Noua Zeelandă, Australia şi străbăteam Asia fără o ţintă anume); într-o librărie din sudul Noii Zeelande am întâlnit un bărbat pe nume Ross, care m-a întrebat dacă nu doresc să le relatez lui şi câ­torva prieteni despre experienţa şi cercetările mele privind producerea de arme secrete în Germania (farfurii zburătoare).

A spus că el conduce în Dunedin un cerc de ufologi şi că are legături şi cu cercuri similare din Noua Zeelandă. Am fost imediat de acord, după care a doua zi mi-a telefonat şi a fost de părere să merg la un prieten din Invercargill, în extremitatea sudică a Noii Zeelande, unde o dată pe săptămână s-ar întâlni un mic cerc de interesaţi de aceste fenomene.

Când în acea seară mi-am făcut cunoscute cercetările, gazda mea a afirmat mora­lizator: „Vouă, nemţilor, vi s-a spălat de tot creierul.” O opinie pe care în acel moment n-am putut deloc s-o înţeleg, întrucât aveam convingerea că noi, germanii, după ce rezistase­răm naţional-socialismului, am fi avut de oferit cea mai liberă ţară din lume. Ei bine, din acea seară s-a terminat cu această impresie, deoarece omul m-a condus într-o încăpere pli­nă până la refuz cu cărţi, videofilme şi casete audio, toate conţinând lucruri care „oficial” nu existau.

El mi-a spus că aproape toate aceste cărţi sunt interzise în Germania. Printre acestea se găseau cărţi despre cercetările germane în domeniul antigravitaţiei, enigme privind prezumtiva aselenizare, culise ale celui de-al Treilea Reich, cărţi critice despre temele masoneriei, despre existenţa substanţelor nocive în alimente, cărţi având ca subiect oameni care se vindecaseră ei înşişi de boli incurabile, despre „energia liberă”, despre lu­ mea subpământeană şi baze subterane, despre contacte extraterestre cu guverne şi des­ pre multe altele.

În această seară a fost prezent şi un domn care mi-a telefonat în dimineaţa următoare şi mi-a spus că trebuie să-mi arate ceva. Drept urmare, m-a luat cu maşina lui şi a mers cu mine aproximativ două ore în mijlocul unei păduri foarte dese. Acolo, ajunşi la o că­suţă, mi-a declarat că nimeni n-ar şti de existenţa acestei case şi că, dacă voi fi vreodată nevoit să mă ascund, aici pot găsi adăpost. A mai spus că, dacă vreodată aş dori să cons­truiesc o farfurie zburătoare, aş putea-o realiza aici.

O ofertă ciudată, am gândit atunci. M-am mirat şi că în momentul când am intrat în casă a aprins lumina, deşi nu desco­perisem în casă nici o sursă de curent. La întrebarea mea cum de s-a aprins lumina, m-a luat de mână şi, cu cuvintele „acum ajungem la motivul propriu-zis al excursiei noastre”, mi-a arătat o mică maşinărie aflată în pivniţa casei sale şi care producea un zgomot mo­noton. Am căutat să descopăr un cablu şi o priză prin care maşinăria era alimentată cu cu­rent, dar fără succes.

Domnul m-a lămurit că acesta este un convertizor magnetic ce pro­duce el însuşi curent, numai o singură dată, respectiv când convertizorul, aşezat pe locul anume destinat lui, este activat printr-un impuls. Impulsul este transmis apoi printr-o uni­că acţionare a unei roţi la convertizor. Acesta ar furniza suficient curent pentru întreaga casă sau – într-un alt format – chiar pentru un autoturism.

Omul cel binevoitor era de origine britanică, dar o ştersese englezeşte în Noua Zeelandă, deoarece, din cauza descoperirii pe care încercase s-o prezinte pe piaţă în An­glia, ajunsese într-o situaţie atât de dificilă – primise chiar ameninţări cu moartea – încât n-a avut altă soluţie decât să emigreze şi să-şi ţină gura.Atât despre domeniul tehnic.

Probabil că acum vă veţi gândi: „Fantastic un asemenea motor care funcţionează pe bază de magnet. Dacă îl construiesc în locuinţa mea, nu mai sunt nevoit să plătesc ni­ciodată curentul. Încălzirea ar fi gratuită şi aş avea şi apă caldă. În plus, aş putea să-mi fac în grădină o seră, pe care. s-o încălzesc fără să mă coste nimic şi să-mi asigur propria hra­ nă… Apoi mi-aş cumpăra un electroautomobil şi aş monta convertizorul cu care nu numai că mi-aş reduce la zero costurile benzinei, ci în acelaşi timp ar însemna şi o protejare a mediului.

Dacă după toate acestea fac un calcul cât din salariul meu se duce pe curent, benzină şi mâncare, probabil n-ar mai trebui să muncesc atât de mult… În altă ordine de idei, împreună cu prietenii mei am putea cumpăra un avion cu reacţie ceva mai vechi,l-am moderniza, apoi am zbura spre Lună şi am vedea noi înşine cum rămâne cu istoria atmosferei…”

Aici fantezia nu are limite. Toate acestea devin posibile. Totuşi, în euforia dumnea­voastră, v-aţi gândit că milioane de oameni din lumea întreagă ar deveni şomeri – cei care lucrează în industria petrolieră, cei din fabricile de motoare, cel care montează instalaţiile de încălzire, tehnicianul specializat în energia solară… şi, şi, şi? Sunteţi conştient că în acest caz slujiţi forţa care vrea întotdeauna binele şi care totuşi duce la distrugere? Veţi fi declanşatorul unor suferinţe infinit de mari, mulţi oameni vă vor urî, deoarece le ruinaţi viaţa. Ştiu, aţi vrut să faceţi numai bine…

În nici un caz nu aş vrea să vă distrag interesul de la energia liberă – dimpotrivă. Ea înseamnă viitorul nostru, într-o zi va ajunge pe piaţă (cu cât mai repede, cu atât mai bine) şi va îmbogăţi şi schimba lumea. Am vrut numai să vă fac să reflectaţi la faptul că în viaţă totul are şi un revers. Iar uneori este important să se ia o decizie care, deşi oferă majo­rităţii oamenilor avantaje, în acelaşi timp pe ceilalţi – legaţi de vechea tehnologie – îi poate distruge, dacă ei înşişi nu-şi schimbă modul de a gândi şi de a acţiona.

Aşa s-a întâmplat cu introducerea calculatorului. El ne-a uşurat tuturor viaţa, totodată însă a distrus şi multe profesii, iar în viitor va transforma tot mai mulţi oameni în şomeri. Doar n-aţi vrea să renunţaţi astăzi la el? Aceasta este legea polarităţii. Prin aceste exemple aş dori numai să vă sensibilizez că, indiferent pe ce cale mergem sau în ce fel ne decidem să acţionăm, întotdeauna vom leza, vom agresa oameni, oricât de idealistă sau inofensivă ar fi fost acţiunea noastră.Şi astfel o invenţie, un mic motoraş pe care l-am putut descoperi într-o pădure, devine o „armă” capabilă să decidă soarta a milioane de oameni!

Înţelegeţi acum ce am vrut să spun când am afirmat că informaţia referitoare la se­crete poate să fie foarte periculoasă şi că spiritul neexperimentat, în spontaneitatea sa, de­ şi bine intenţionat, poate provoca multă distrugere şi suferinţă, dacă nu învaţă cum să pro­cedeze cu ea?

Acum susţin că aceste trei sute de familii amintite mai sus sunt atât de bogate şi de pu­ternice deoarece dispun de o ştiinţă secretă – de ceva ce se găseşte în exteriorul lumii şi de ceva care este ascuns în interiorul omului – ţinută ascunsă colectivităţii în mod preme­ditat şi conştient.

Oameni naivi declară probabil în discuţiile lor că astăzi nu mai există nici un fel de se­crete, că lumea este explorată şi că istoria pământului este elucidată pentru oricine. Şi atunci de ce există servicii de informaţii cu mii de colaboratori în toată lumea? Ce rol mai au aceste servicii de informaţii, dacă la nivel mondial totul este clarificat şi evident?

Îmi amintesc de o discuţie cu un intelectual, care nu crede nici în Dumnezeu şi nici în diavol – iar despre suflet, intuiţie şi legi cosmice să nu mai vorbim. Toate acestea nu au fost demonstrate ştiinţific şi de aceea sunt o amestecătură de iluzii.Când l-am întrebat dacă îşi iubeşte soţia, m-a asigurat de aceasta afişând o mină convinsă.

În replică i-am spus că mă minte, că nu este adevărat, la care el s-a schimbat la faţă şi a devenit furios. M-am referit la faptul că n-ar exista ceva care să însemne dragoste şi că el îşi imaginează numai toate acestea; i-am accentuat că n-ar exista nici o dovadă ştiinţifică pentru a demonstra existenţei dragostei şi l-am rugat să revină la realitatea faptelor. Nu există dragoste, întrucât ceea ce nu poate fi dovedit nu poate şi nu are cum să existe.

Bineînţeles că apoi i-am mărturisit că am vrut doar să-l provoc şi că argumentaţia sa stupidă s-ar fi îndreptat cândva chiar împotriva lui. După aceasta a recunoscut că a avut o oarecare presimţire în ce mă priveşte, pe care însă nu putea s-o explice din cauză că era mahmur după băutură…Nici nu trebuie s-o facă. Totuşi, nu este corect să respingi pur şi simplu ceva doar pen­tru că acel ceva nu este demonstrat în mod concludent.

Aşa este şi cu secretele.

Reflectaţi numai: există sute de institute de cercetare care nu fac nimic altceva decât să studieze oamenii, comportamentul, nevoile şi obiceiurile lor. Numai în Europa există câteva institute pentru desfăşurarea războiului psihologic (de exemplu, Tavistock Insti­tut). Ei bine, ce credeţi că se întâmplă cu rezultatele unor asemenea experienţe şi studii? Ajung ele la coşul de gunoi sau sunt puse la dispoziţia acelora care au înfiinţat şi finanţat institutele?
Nu ajungem din nou la cei bogaţi şi puternici?

Credeţi că mecanismele raţiunii omeneşti şi ale vieţii nu sunt descifrate? Sunt desci­frate, demult, iar mecanismele sunt folosite, bineînţeles de aceşti oameni, de aceşti mag­naţi şi monopolişti – în avantajul lor şi în mod sigur în dezavantajul dumneavoastră. Întrebarea care se pune este cum de nu aţi ştiut până acum şi ce veţi face de acum înainte cu aceste informaţii? Astfel, este posibil să fi ajuns din nou la tema acestui capitol, şi anume: cu ce îmi pot fi de folos aceste cunoştinţe, dacă nu ştiu cum să le pot integra în viaţa mea personală ? De aceea, ar trebui să aflăm mai multe despre secretele vieţii.

În cărţile mele de până acum am publicat cu precădere secretele cu efect negativ, ame­ninţătoare, neplăcute ale vieţii. Prin urmare, este nevoie aici să se recupereze cealaltă par­te – partea care să ne facă viaţa mai plăcută, mai liberă şi stimulatoare.Oare nu este ceea ce, de fapt, dorim cu toţii – fericire, sănătate, bunăstare, posi­bilitatea de a călători, pace…?

Ba da, şi este posibil. Dar pentru aceasta mai este nevoie de ceva. Pe de o parte, de receptivitatea la schimbare, la nevoia de a lăsa să pătrundă ceva nou în concepţia de până acum despre lume, pentru a o putea contempla şi valorifica, iar pe de altă parte, de în­ crederea că viaţa îmi poate oferi şi mai mult decât am crezut până acum, deoarece aceasta este… o lume plină de miracole.  – “SĂ NU ATINGI ACEASTA CARTE” – Jan van Helsing

ŞI LA CE-MI FOLOSEŞTE TOATĂ ACEASTĂ CUNOAŞTERE?

Posted on 4 Comments

ADEVĂRUL CARE TE FACE LIBER

ADEVĂRUL CARE TE FACE LIBER

   Piesa vieţii e una psihologică, în care toate condiţiile, împrejurările şi evenimentele ei sunt aduse în fiinţă prin asumpţiile tale. Din moment ce viaţa ta este determinată de asumpţiile tale, eşti forţat să recunoşti faptul că eşti fie sclavul asumpţiilor tale, fie stăpânul lor. A deveni stăpânul asumpţiilor tale este cheia libertăţii şi fericirii de nedescris. Poţi obţine această stăpânire prin control conştient deliberat al imaginaţiei tale.

Îţi determini asumpţiile astfel:

Formează-ţi o imagine mentală , un tablou al stării dorite, al persoanei care vrei să fii. Concentrează-ţi atenţia pe sentimentul că deja eşti acea persoană . Mai întâi, vizualizează imaginea în conştienţa ta. Apoi simte-te pe tine a fi în acea stare ca şi când a format în realitate lumea ta înconjurătoare. Prin imaginaţia ta, ceea ce a fost numai o imagine mentală se schimbă într-o realitate aparent solidă.

Marele secret este o imaginare controlată şi o atenţie bine-susţinută focalizate ferm şi constant asupra obiectului ce trebuie obţinut. Nu se poate repeta niciodată suficient de mult faptul că , prin crearea unui ideal în sfera ta mentală,prin asumarea faptului că deja eşti acel ideal, te identifici cu el şi astfel te transformi în asemănarea lui [gândind din ideal în loc să gândeşti la ideal. Toate stările sunt deja existente ca „simple posibilităţi” atâta vreme cât ne gândim la ele, dar atotputernic de reale când gândim din ele].

Aceasta era ceea ce numeau învăţătorii din vechime „Lăsarea în voia Domnului” sau „Rămânerea în Domnul” şi singurul test adevărat al „Rămânerii în Domnul” este că toţi cei ce chiar rămân sunt transformaţi, inevitabil, în asemănarea a ceea ce „au rămas” în conştiinţă [gândind din dorinţa deja împlinită]. Devii conform voii tale resemnate şi voia ta resemnată este conceptul tău despre tine şi toate cele cărora le consimţi şi pe care le accepţi ca fiind adevărate.

Asumându-ţi sentimentul dorinţei împlinite şi stăruind în acesta, iei asupra ta rezultatele acelei stări; neasumându-ţi sentimentul dorinţei tale împlinite, eşti mereu lipsit de rezultate. Când înţelegi funcţia mântuitoare a imaginaţiei, ai în mâini cheia soluţiei tuturor problemelor tale. Fiecare etapă a vieţii tale este construită prin exerciţiul imaginaţiei tale. Imaginaţia determinată, în sine, este mijlocitorul progresului tău, plinitorul viselor tale. Este începutul şi sfârşitul a toată creaţia.

Marele secret este o imaginare controlată şi o atenţie bine-susţinută focalizate ferm şi constant asupra sentimentului dorinţei împlinite până ce îţi ocupă întreaga minte şi adună toate celelalte idei din conştiinţă .

Ce dar mai măreţ ţi se poate oferi, dacă nu să ţi se spună Adevărul care te va elibera? – [Ioan 8:32]

Adevărul care te face liber este acela că poţi experimenta în imaginaţie ceea ce doreşti să experimentezi în realitate, iar menţinând această experienţă în imaginaţie, dorinţa ta va deveni o realitate.

Eşti limitat numai de imaginaţia ta necontrolată şi lipsa atenţiei asupra sentimentului dorinţei tale deja împlinite. Când imaginarea nu e controlată şi atenţia nu e strunită asupra sentimentului dorinţei deja împlinite, atunci nici un car de rugăciuni şi evlavii şi invocaţii nu vor produce efectul urmărit.

Când poţi chema la dorinţă orice imagine îţi e pe plac, când formele imaginării tale îţi sunt la fel de vii precum cele ale naturii, ai devenit stăpânul destinului tău. [Trebuie să încetezi să-ţi risipeşti gândurile, timpul şi banii. Totul în viaţă trebuie să fie o investiţie.]  – Neville Goddard – “Puterea Conştiinţei”

CINE NU ÎNTREABĂ RĂMÂNE NEŞTIUTOR!

Posted on 1 Comment

Efectele gândurilor asupra sănătăţii şi corpului

Efectele gândurilor asupra sănătăţii şi corpului- Corpul servitorul minţii

   Corpul este servitorul minţii. El se supune proceselor minţii, fie că acestea sunt alese în mod deliberat, fie că sunt exprimate automat. În cazul unor gânduri nesănătoase, corpul se îmbolnăveşte şi ajunge într-o stare deplorabilă, în timp ce la comanda unor gânduri frumoase, corpul înfloreşte. Boala şi sănătatea,ca circumstanţe, îşi au rădăcinile în gânduri. Teama are efectul de a ucide omul, ca un glonţ. Oamenii care trăiesc cu frica de a se îmbolnăvi, sunt oamenii care într-adevăr se îmbolnăvesc.

Anxietatea demo-ralizează întreg corpul, şi astfel este deschisă poarta pe care intră boala. Gândurile impure afectează sistemul nervos. Gândurile pure şi sănătoase duc la un corp sănătos şi viguros. Corpul este un instrument delicat ce răspunde la gânduri, şi acestea îşi produc efectele, bune sau rele, asupra lui.

***sănătate***înainte***de***toate***

Gândul este sursa acţiunii, vieţii şi manifestărilor;

…atâta timp cât această sursă este pură, totul va fi pur. Schimbarea regimului alimentar nu îl ajută pe om să îşi schimbe gândurile. Când un om îşi purifică gândurile, nu mai doreşte alimente impure. Gândurile curate duc la obiceiuri curate. Aşa numitul sfânt care nu îşi curăţă corpul nu este sfânt. Acela care şi-a întărit şi purificat gândurile nu mai se gândeşte la rău.

Dacă doriţi să aveţi un corp perfect, protejaţi-vă mintea. Dacă doriţi să aveţi un trup frumos, înfrumuseţaţi-vă gândurile. Invidia, răutatea şi dezamăgirea privează corpul de sănătate şi frumuseţe. O faţă liniştită nu este întâmplătoare, ci se datorează gândurilor, în timp ce ridurile apar datorită mândriei, pasiunii şi răutăţii.

Cunosc o femeie de nouăzeci şi şase de ani care are o faţă luminoasă şi inocentă ca a unei fetiţe. Cunosc un om de vârstă mijlocie a cărui faţă este plină de riduri. Primul caz este rezultatul unei dispoziţii luminoase şi liniştite, iar cel de-al doilea rezultatul nemulţumirii şi răutăţii.

Cum nu poţi avea un corp sănătos dacă nu laşi aerul şi soarele să-ţi intre în cameră, tot aşa un trup sănătos poate fi obţinut numai având gânduri frumoase, fericite şi liniştite. Pe feţele celor în vârsta există riduri care au apărut atât datorită gândurilor pure şi frumoase cât şi datorită gândurilor impure; cine le poate distinge? Aceia care au ales calea dreaptă sunt calmi, împăcaţi cu sine şi pot fi asemuiţi cu un apus de soare. De curând am văzut un filozof, care era pe patul de moarte. Nu părea deloc bătrân, decât ca vârstă. A murit în pace, aşa cum a trăit.

Nu există doctor mai bun decât gândurile care să poată alunga boala. Cinismul, suspiciunea şi invidia te condamnă la o viaţă de închisoare. Gândurile frumoase şi pozitive sunt adevăratele porţi către Rai, cele care îţi aduc pacea şi liniştea.

***CARTI***SPIRITUALITATE***

Gândul şi scopul

Până când gândul nu este legat de un scop, acesta din urmă nu poate fi atins. Majoritatea oamenilor gândesc cum să treacă peste oceanul vieţii. Lipsa de scopuri este un viciu, şi duce la catastrofe şi distrugere.Cei care nu au un scop precis în viaţă sunt o pradă uşoară pentru griji, teamă, nelinişte şi auto-compătimire, toate fiind semnele slăbiciunii, ce duc la nefericire şi pierdere căci cei slabi nu pot trăi într-un univers în care puterea evoluează.

Omul trebuie să aibă un ţel, şi să încerce să-l atingă. Trebuie să facă din acest scop centrul gândurilor sale. Poate avea forma unui ideal spiritual, sau poate fi un obiect, în funcţie de natura sa, la vremea respectivă. Orice ar fi, omul trebuie să-şi concentreze toate gândurile şi puterea asupra obiectivului respectiv. Trebuie să facă din acesta suprema lui datorie şi să fie devotat atingerii scopului ales, să nu permită gândurilor să divagheze de la ţinta aleasă.

Acesta este drumul regal către auto-control şi concentrarea gândurilor. Chiar dacă eşuează de mai multe ori, până când reuşeşte să îşi depăşească slăbiciunile, tăria de caracter obţinută va fi măsura adevăratului lui succes, şi aceasta va crea un nou punct de plecare pentru puterea şi triumful din viitor.

Cei care nu sunt pregătiţi să îşi atingă telul propus, trebuie să-şi fixeze gândurile asupra greşelilor făcute, indiferente cât de insignifiantă poate fi sarcina lor. Numai astfel gândurile pot fi adunate şi concentrate, dezvoltând energia.Odată îndeplinit acest lucru, nu mai există nimic ce nu poate fi realizat. Cel mai slab suflet care îşi cunoaşte slăbiciunile, şi crede în acest adevăr – că puterea poate fi obţinută prin efort şi practică, va începe imediat să îl aplice. Şi, după multe eforturi şi răbdare, va începe să evolueze şi în cele din urma va deveni puternic. Aşa cum un om slab din punct de vedere fizic poate deveni puternic prin antrenament, tot aşa îşi poate întări şi puterea mentală.

Când ai un scop şi îţi învingi slăbiciunile intri în rândul celor puternici. Pentru a-şi atinge scopul, omul trebuie să meargă pe calea cea dreaptă fără a privi nici în stânga, nici în dreapta. Îndoielile şi frica trebuie excluse riguros. Acestea sunt elemente dezintegratoare care întrerup linia dreaptă a eforului, făcându-l nefolositor. Omul fricos şi care are îndoieli nu va realiza niciodată nimic. Scopul, energia, puterea, gândurile pozitive pot fiînvinse de frică şi îndoieli.

Frica şi îndoielile sunt cei mai mari duşmani ai cunoaşterii, şi cel care le încurajează, care nu încearcă să le elimine, se va împiedica la orice pas.Cel care le învinge reuşeşte în ceea ce îşi propune. Fiecare gând al său va fi aliatul puterii şi poate înfrunta orice dificultate. Gândurile plante vor înflori şi vor face roade.Gândurile ce sunt aliate cu curajul devin forţe creative. Cel care cunoaşte acest lucru este gata să meargă din ce în ce mai sus învingându-şi gândurile şi senzaţiile care fluctuează. Cel care face acest lucru devine mai înţelept şi îşi foloseşte în mod inteligent puterea minţii. – James Allen

ADEVĂRUL CARE TE FACE LIBER

Posted on 3 Comments

SCHIMBÂND GÂNDIREA, ÎŢI SCHIMBI VIAŢA – Adevărul despre tine

SCHIMBÂND GÂNDIREA, ÎŢI SCHIMBI VIAŢA - Adevărul despre tine

Adevărul despre tine

Esti o persoană cu adevărat bună. Meriţi o viaţă minunată,plină de succes, fericire, bucurie şi emoţie. Ai dreptul să ai relaţii optime, o sănătate excelentă, un serviciu valoros şi o independenţă financiară. Acestea sunt drepturile tale prin naştere, lucrurile pe care viaţa ta este menită să le includă.

Eşti născut pentru succes şi pentru a avea un nivel ridicat de stimă, respect de sine şi mândrie personală. Eşti extraordinar; nu a mai existat niciodată o persoană exact ca tine în toată istoria omenirii pe Pământ. Ai nişte talente şi abilităţi neexploatate absolut extraordinare care, dacă ar fi descătuşate şi puse în aplicare, ti-ar aduce tot ce îţi doreşti în viaţă.

Trăieşti în cel mai bun moment din toata istoria omenirii. Eşti înconjurat de nenumarate oportunităţi pe care le poţi folosi pentru a-ţi îndeplini visele. Singurele limite reale referitoare la ceea ce poţi fi, avea sau face sunt cele pe care ţi le stabileşti prin modul propriu de a gândi. Potenţialul viitorului tău este, practic, nelimitat….

Trezeşte-te la realitate!

Cum ai reacţionat la cele trei paragrafe de mai sus? Probabil că ai avut două răspunsuri. În primul rând, ţi-a plăcut ce au exprimat şi dorinţa ta arzătoare a fost ca ele să fie adevărate şi pentru tine.
Al doilea răspuns al tău a fost, probabil, marcat de scepticism şi neîncredere. Deşi îti doreşti în adâncul sufletului să ai o viaţă plină de sănătate, fericire şi prosperitate, când citeşti acele cuvinte,îndoielile şi stările tale de teamă apar imediat pentru a-ţi aduce aminte de motivele din cauza cărora aceste vise şi ţeluri nu sunt posibile.

Ei bine, nu eşti singurul! Exact aşa am simţit şi eu cu mulţi ani în urmă. Deşi voiam să fiu o persoană de succes, nu eram înzestrat cu abilităţile şi educaţia necesare şi nu dispuneam de un loc de muncă. Nu aveam nici cea mai mică idee de ce aş putea face pentru a-mi îmbunătăţi situaţia. Mă simţeam prins în capcana între idei măreţe, pe de o parte, şi oportunităţi şi resurse limitate, pe de altă parte. Am descoperit apoi o serie de principii remarcabile, cărora li s-au datorat marile succese şi descoperiri ale tuturor timpurilor, şi viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna.

După ce le-am aplicat în propria viaţă, am început să vorbesc despre aceste legi şi concepte şi altora şi să îi pregătesc să pună în practică aceleaşi idei. De atunci, am susţinut mai mult de două mii de discursuri şi seminarii de câte patru zile, în 24 de ţări, în faţa a peste două milioane de participanţi. Cei mai mulţi dintre ei au fost, de asemenea, sceptici când au auzit pentru prima dată aceste idei de optimism şi posibilităţi, până când au aflat ceea ce vei afla şi tu în paginile ce urmează. Aceste idei le-au schimbat vieţile, aşa cum ţi-o vor transforma şi pe a ta.

Marele principiu

Cel mai important principiu mental şi spiritual descoperit vreodată este, poate, acela că devii ceea ce gândeşti în cea mai mare parte a timpului. Lumea ta exterioară reprezintă în mare măsură o imagine în oglindă a universului tău interior. Ceea ce se întâmplă în exteriorul tău este o reflectare a ceea ce se întâmplă în interiorul tău. Îţi poti da seama de starea interioară a unei persoane observându-i aspectele exterioare ale vieţii – şi nu poate fi altfel.

Gândurile sunt acţiuni

Mintea ta este extraordinar de puternică. Gândurile tale controlează şi determină aproape tot ceea ce ţi se întâmplă. Pot să îţi mărească sau să îţi micşoreze pulsul,să îţi îmbunătăţească sau să îţi îngreuneze digestia, să îţi schimbe compoziţia chimică a sângelui, să te ajute să dormi sau să te ţină treaz noaptea….

Gândurile tale te pot face fericit sau trist, uneori chiar într-o clipă. Te pot face atent şi concentrat sau distras şi deprimat. Te pot face popular sau nepopular, încrezător sau nesigur, pozitiv sau negativ. Gândurile tale te pot face să te simţi puternic sau neputincios, victimă sau învingător,erou sau laş. În viaţa ta materială, gândurile tale te pot face să ai succese sau eşecuri, să fii prosper sau lovit de sărăcie,respectat sau ignorat. Gândurile tale şi acţiunile pe care le declanşează îţi influenţează întreaga viaţă. Dar cea mai bună veste o constituie faptul că toate acestea se află sub propriul tău control.

Gânduri, sentimente şi dorinţe

Eşti un amalgam complex de gânduri, sentimente, atitudini,dorinţe, imagini, temeri, speranţe, îndoieli, opinii şi ambiţii, fiecare schimbându-se constant, uneori de la o secundă la alta. Fiecare dintre aceste însuşiri ale personalităţii tale le afectează pe celelalte, uneori în mod neprevăzut. Întreaga ta viaţă este rezultatul întrepătrunderilor şi interconexiunilor acestor factori.

Gândurile tale determină imagini, reprezentări şi emoţiile asociate, aşadar, cu ceea ce ai în minte. Aceste vizualizări şi trăiri determină atitudini şi acţiuni. Faptele tale au apoi consecinţe şi rezultate care influentează evenimentele ulterioare. Dacă te vei gândi la succes ţi încredere, te vei simţi puternic şi competent şi vei avea rezultate mai bune în tot ceea ce faci. Dar în cazul în care te vei gândi că poţi greşi sau să te faci de râs, vei obţine rezultate slabe, indiferent de cât de bun eşti în realitate.

Imaginile şi reprezentările, provenite din imaginaţia ta sau din influenţe exteme, produc idei, emoţii şi atitudini corespunzătoare. Acestea conduc la rândul lor la acţiuni care au anumite rezultate şi consecinţe. Gândul la o persoană sau situaţie te poate face să te simţi, instantaneu, fericit sau trist, exaltat sau furios, iubitor sau însingurat .

Atitudini, acţiuni şi emoţii

Atitudinile tale, pozitive sau negative, constructive sau distructive, conduc la imagini, emoţii şi acţiuni corespunzătoare care îţi afectează viaţa şi relaţiile. Pe de altă parte,comportamentele îţi sunt bazate pe experienţe trecute şi pe concepţiile tale de bază despre cum ar trebui să fie lucrurile. Faptele tale determină trăirile şi conduitele care le însotesc. Conform Legii Reversibilităţii, poţi ajunge chiar să simţi potrivit acţiunilor tale. Dacă vei acţiona de parcă ai fi deja fericit, pozitiv şi încrezător, vei începe curând să te simţi astfel şi pe dinăuntru. Faptele se află sub controlul tău direct, spre deosebire de emoţii.

Aspectele exterioare ale vieţii tale sunt prin natura lor neutre. Doar înţelesul pe care li-l acorzi îţi determină atitudinile, opiniile, emoţiile şi reacţiile faţă de acestea.
Dacă îţi vei schimba modul de a gândi în legătură cu orice aspect al vieţii tale, vei modifica felul în care simţi şi te comporti în acel domeniu. Şi întrucât numai tu poţi hotarî ce sa gândeşti, ai abilitatea de a avea control total asupra vieţii tale ….

Pune-ţi la îndoială credinţele

Legea Credinţei arată: “Indiferent de ceea ce crezi cu convingere, acest lucru va deveni realitatea ta.” Acţionezi întotdeauna în conformitate cu cele mai adânci credinţe ale tale, fie că sunt adevărate sau nu. Şi toate convingerile tale au fost învăţate. La un anumit moment în timp, nu le aveai.Credinţele tale îţi determină în mare măsura realitatea.

Nu crezi ceea ce vezi; mai degrabă vezi ceea ce crezi deja. Poţi avea convingeri care să îţi îmbunătăţească viaţa şi să te facă fericit şi optimist, sau să ai unele negative despre tine şi despre potenţialul tău, care pot acţiona ca piedici în realizarea a ceea ce poţi înfăptui cu adevărat. Cele mai dăunătoare credinţe pe care le poţi avea sunt credinţele care te auto-limitează. Acestea sunt convingeri despre tine însuţi şi potentialul tău, care te trag în jos.

Cele mai multe nu sunt adevărate, ci rezultatul informaţiilor pe care le-ai acceptat fără a-ţi pune întrebări,adesea chiar din copilăria timpurie. Chiar dacă este complet neadevărat, dacă te crezi limitat în aspecte precum dobândirea unei sănătăţi excelente, a fericirii şi câştigarea unor venituri importante, această credinţă va deveni adevărul tău. Dupa cum spunea Richard Bach în cartea sa Illusions (Iluzii): “Demonstrează-ţi limitele şi, cu siguranţă, vei deveni limitat.”

Eşti un magnet viu

Legea Atracţiei stipulează că eşti un “magnet viu” şi atragi în mod invariabil în viaţa ta oameni, idei, oportunităţi şi circumstanţe în armonie cu gândurile tale dominante.
Când ai gânduri pozitive, optimiste, pline de iubire şi succes, creezi un puternic câmp magnetic care atrage exact lucrurile la care te gândeşti, precum un magnet particulele de fier. Aceasta lege explică de ce nu trebuie să fii preocupat de unde vor veni lucrurile bune către tine. Dacă îţi vei putea menţine mintea concentrată asupra a ceea ce îţi doreşti şi te vei abţine să te gândeşti la ceea ce nu vrei, vei atrage toate lucrurile de care ai nevoie pentru a-ţi atinge obiectivele, exact atunci când vei fi pregătit.
Schimba-ţi modul de a gândi şi îţi vei transforma viaţa . …

Singura măsura reală

Bertrand Russell, filosoful englez, a spus cândva: “Cea mai buna dovadă că un lucru poate fi îndeplinit este aceea că alţii l-au făcut deja.” În Noul Testament, Iisus ne-a învăţat cum să măsurăm adevărul oricărui principiu:“Copacul se cunoaşte prin fructele sale.” Cu alte cuvinte, singura întrebare pe care trebuie să ţi-o pui în legătură cu o idee este: “Functioneaza?” Îti va aduce rezultatele pe care le doreşti?

Milton Friedman, un economist care a câştigat premiul Nobel, a afirmat: “Singura măsură reală a unei teorii sau idei este abilitatea ta de a face predicţii exacte pe baza sa.”
Vestea bună este aceea că ideile şi conceptele pe care urmează să le înveţi au fost testate şi dovedite în vieţile şi experienţele a milioane de oameni. Ca orice principii ale naturii, acestea sunt, prin natura lor, neutre. Natura nu favorizează pe nimeni, ne tratează pe toţi la fel. Orice sămânţă vei planta în pământ, natura o va ajuta să crească.Orice seminţe de gânduri îţi vei planta în minte, natura le va ajuta să crească, de asemenea. Depinde numai de tine .

Alege-ţi gândurile

Oamenii de succes gândesc mai eficient decât cei care nu ajung la reuşită. Ei îşi abordează vieţile, relaţiile, obiectivele,problemele şi experienţele în mod diferit faţă de ceilalţi. Ei sădesc seminţe mai bune şi, drept rezultat culeg vieţi mai bune. Dacă vei învăţa să gândeşti şi să actionezi precum alţi oameni de succes, fericiţi, sănătoşi şi prosperi, te vei bucura în curând de un mod de viaţă asemănător cu al lor. Când îţi vei schimba felul de a gândi,îti vei transforma şi viaţa.

Natura nu face glume. Este întotdeauna adevărată,întotdeauna serioasă, întotdeauna severă. Este întotdeauna dreaptă, iar erorile şi greşelile sunt mereu ale omului.Natura îl dispreţuieste pe cel incapabil să o aprecieze,înfaţişându-se şi dezvăluindu-şi secretele doar în faţa celui apt, pur şi integru.- JOHANN WOLFGANG VON GOETHE

     BRIAN TRACY

Efectele gândurilor asupra sănătăţii şi corpului

Posted on 4 Comments

MINTEA UMANĂ – Inteligenta umană a fost trezită de entităti

MINTEA UMANĂ - Inteligenta umană a fost trezită de entităti

     Inteligenta umană a fost trezită de entităti care au venit de pe Venus, pe care Întelepciunea Străveche le numeste Kumara, Stăpânii Flăcării sau Stăpânii Mintii. Cele patru Kumara cunoscute public sunt Maestrul Sanat Kumara, Maestrul Sananda, Maestrul Sanatana si Maestrul Gautama, cel care l-a înlocuit recent pe Maestrul Sanaka, care are acum alte responsabilităti spiritual cosmice.

O dată cu ei au venit ca asistenti douăzeci si cinci de adepti si alte o sută de alte finite umane care erau asociate cu ei. Acesti oameni au fost împrăstiati printre oamenii obisnuiti de pe Pământ. Mai sunt alti trei Kumara care nu sunt în general cunoscuti: Maestrul Sanat Sujata, Maestrul Sanat si Maestrul Kapila. Mintea există în toate lucrurile, până si în obiectele inanimate, dar este latentă, existând doar ca potential. În oameni, aspectul latent a fost activat. Kumara au aprins fitilul lumânării, însă lumânarea exista deja. Un copilas nu poate efectua sarcini intelectuale, însă o dată cu trecerea anilor, copilul începe să gândească logic, să fie înzestrat progresiv cu constientă de sine. Asa se întâmplă cu rasa umană.

Kumara nu si-au manifestat încă total splendoarea intelectuală; încă se dezvoltă. Mintile umane sunt încă imperfecte. Intelectul uman actual este infinitezimal comparat cu ceea ce va detine în viitor o persoană obisnuită.

Fiecare gând definit produce un efect dublu – o vibratie radiantă si o formă plutitoare.

Aceste vibratii, ca toate celelalte în natură, devin mai slabe cu cresterea distantei, radiind de la sursa lor. Ori de câte ori se stabilesc într-un alt corp astral, au tendinta de a provoca propria rată a miscării. Al doilea efect al unui gând este forma-gând plutitoare. Devine pentru un timp un fel de creatură vie, forta gândului fiind sufletul, iar materia vie a planurilor mental si astral fiind corpul.

Fiecare gând atrage în jurul său material potrivită expresiei sale, alegând culoarea si forma formei-gând. Un gând general pluteste detasat în atmosferă, iar treptat îsi epuizează energia si se fragmentează, numai dacă nu trezeste vibratii similare într-un corp mental apropiat care îl va absorbi. Formale-gând produc exact ideea initială.

Vibratiile, pe de altă parte, se extind mai mult, însă produc doar influentă. Calitatea gândului îi determină culoarea; natura gândului îi determină forma; iar definirea gândului controlează claritatea conturului. Astfel, vibratiile si formele-gând colorate si definite sunt produse în toate momentele de gândire. Fiecare om parcurge viata închis într-un lac al propriilor creatii, înconjurat de o masă de vibratii si forme, create de gândurile sale intrate în obisnuintă. Perspectiva fiecărei persoane asupra vietii este nuantată de culorile „apei” sale si modificată de rata vibratiilor sale.

Până când omenii nu învată controlul complet al gândurilor si sentimentelor lor, nu văd nimic asa cum este cu adevărat. Asadar, omenirea datorează mult acestor Kumara. Stimularea oferită de Stăpânii Flăcării au grăbit dezvoltarea intelectului uman cu milioane de ani. Ca idee, ei au adus de asemenea de pe Venus anumite completări regnului pământesc: grâu, ca hrană pentru oameni;furnici pentru a modifica regnul animal; si albine pentru fertilizarea florilor.

Evolutia Pământului a încercat să imite aceste importuri, producând: secară, furnici albe si viespi. Unele minti operează uneori în feluri mai putin pozitive si constructive. Totusi, răul este pur si simplu imperfectiune, evolutie insuficientă si este astfel relativ. Ceea ce oamenii pot numi bine, Zeii pot numi rău datorită standardelor lor mai înalte. Răul nu are fiintă absolută, dar există din cauza naturii iluzorii a universului. Consecintele karmice ale actelor rele sunt astfel, chiar dacă sunt dureroase, un mecanism eficient de învătare. Există o frază veche care se potriveste: trebuie ca răul să existe pe Pământ, însă suferintă răufăcătorului.

Evolutia, schimbarea si cresterea în lumea fizică pot avea un aspect dureros…

….însă are de asemenea un aspect de mare bucurie atunci când se realizează faptul că schimbarea înseamnă îmbunătătire, ridicarea spre lucruri mai nobile. De asemenea, oamenii trăiesc în prezent într-o stare materială. În tărâmurile mai eterice, cresterea este un proces continuu care implică bucurie. Cresterea spirituală, la toate nivelele de existentă, nu aduce deloc suferintă sau durere, ci o bucurie splendidă si pură.

De retinut:
Cel mai bun învătător pe care poti să-l ai se află în interiorul tău – noi îl numim DOW-ul nostru –Divinul lăuntric (si exterior). Este acea Sursă a Iubirii Divine si a Întelepciunii Divine, atotcunoscătoare, atotiubitoare si atotputernică, care ne respiră. Dacă este invitată, ne va călăuzi, ne va iubi, vindeca si hrăni.

“Dezvoltarea Conştienţei Umane”      de JASMUHEEN

 
Posted on 2 Comments

Câteva reguli pentru vindecare şi o viaţă sănătoasă

Câteva reguli pentru vindecare şi o viaţă sănătoasă

      În zilele noastre oamenii posedă multe cunoştinţe, dar nu le pun în practică decât rareori. O inerţie interioară, o lene rareori depăşită îi fac să caute o viaţă lipsită de dificultăţi şi suferinţă, o existenţă liniştită şi fără griji. Omenirea contemporană nu mai poate continua însă să trăiască în felul care i-a devenit propriu. Trebuie să se schimbe total, pentru a nu perpetua, sub o formă agravată, acelaşi rezultate negative: boli, suferinţe, lupte sterile.

Pentru a-şi reînnoi existenţa, omul trebuie să înceapă prin a-şi regenera trupul, învăţând să se hrănească şi să respire corect. Mai apoi trebuie să se obişnuiască să-şi controleze gândurile, sentimentele şi actele, pentru a-şi menţine trupul şi inima pure. Ignorarea sau neglijarea acestor reguli de igienă are drept consecinţă acumularea în organism a elementelor vătămătoare, a toxinelor care blochează vasele sanguine şi împiedică circulaţia liberă a forţelor vitale. Acizii toxici care nu sunt eliminaţi pătrund în sânge şi în organe, producând maladii grave şi moartea precoce.

La ora de faţă putem remarca pe chipul multor oameni, chiar foarte tineri, semnele unei tensiuni maladive a sistemului sanguin, provocată de prezenţa în organism a elementelor nocive, ca urmare a unui stil de viaţă greşit. Pentru a duce o viaţă echilibrată, pentru a fi sănătos, a avea o judecată limpede şi puternică omul trebuie să profite la maximum de atmosfera pură a dimineţii.

Ceea ce poate primi organismul fizic sau spiritual înainte de răsăritul soarelui şi imediat după aceea nu poate fi comparat cu nimic altceva. Dacă este bolnav sau slăbit, dacă are sângele impur, dacă organele sale sunt pline cu otravă, să meargă să întâmpine primele raze de soare ce luminează pământul; nici un medicament nu va putea să-i dea forţele vii, naturale, pe care le va obţine în acest mod.

***sanatate***înainte***de***toate***

În timpul dimineţii aerul este mai puţin încărcat de microbi şi de praf.

Natura care se trezeşte în toată puritatea sa, tăcerea, tihna care domnesc în acest moment umplu sufletul de pace şi veneraţie. Spiritul simte că iau naştere în el gânduri noi, constructive, apte să reînnoiască trupul şi caracterul. Este bine ca toţi cei care doresc să se regenereze şi să întinerească să se obişnuiască să se concentreze şi să se roage, de preferinţă în orele calme ale dimineţii.

Pot face acest lucru în orice loc se găsesc, dar este de preferat în aer liber. Vor lua astfel, din sursele universale, forţa necesară purificării vieţii şi reînnoirii. Este foarte util să ne obişnuim să ne sculăm înainte de momentul apariţiei soarelui şi, indiferent de anotimp ori de vreme, să fim în picioare, în poziţie verticală şi cu conştiinţa trează. Sculatul dis-de-dimineaţă trebuie să devină un obicei agreabil pentru toată lumea. Dacă răsăritul soarelui îl prinde pe om în pat, energiile sale acţionează în mod depresiv asupra sistemului nervos.

Cea mai propice perioadă pentru acumularea rezervelor vitale pentru un an întreg începe în a doua jumătate a lunii martie şi se încheie la sfârşitul lui iulie. Să nu pierdeţi prilejul de a ieşi afară dimineaţa devreme, cu o jumătate de oră înainte de răsărit, indiferent de vreme. Călcaţi apăsat, fără prea mare grabă, sau staţi jos, cu faţa întoarsă spre răsărit. Să nu vă gândiţi nici la treburile voastre, nici la necazuri, dacă aveţi.

Să nu fiţi nici distraţi, nici pasivi, ci concentraţi-vă gândurile asupra forţelor întremătoare ale naturii, cu care doriţi să vă contopiţi, sau meditaţi la ceva frumos şl armonios. Puteţi, de pildă, să vă spuneţi în gând: „Doamne, îţi mulţumesc pentru sfânta energie pe care ne-o trimiţi prin intermediul soarelui; simt cum mă pătrunde în profunzime viaţa sa radioasă, aducându-mi forţă, vitalitate, înnoire. îţi mulţumesc, Tată ceresc, pentru dragostea Ta faţă de noi.”

Este indispensabil ca toate celulele corpului să participe la euforia pe care trebuie s-o resimţiţi în acele clipe. După aceea puteţi să vă întoarceţi acasă ori să mergeţi la serviciu fericiţi şi plini de ardoare tinerească. Ar trebui să faceţi cu toţii asemenea plimbări în mijlocul naturii, primăvara şi vara. Vă vor ajuta să vă vindecaţi ori să preveniţi dereglările sau bolile. Natura vie nu apreciază oamenii plăpânzi şi idioţi; ne oferă o masă garnisită din abundenţă şi dacă cineva distrat ori neglijent nu profită de ea, aceasta capătă o părere proastă despre el, considerându-l lipsit de inteligenţă.

Trebuie ca iniţiatorii unei vieţi noi să constituie modele pentru ceilalţi; trebuie să lucreze tot timpul, cu inteligenţă şi mânaţi de voinţa tenace de a-şi restabili ori menţine sănătatea, să dea dovada unei activităţi eficiente şi a bunei dispoziţii. Dacă nu, la ce vor servi inteligenţa, studiile, opiniile noastre?

***Carti***Spiritualitate***

Înainte de răsărit razele indirecte ce alunecă la orizont îi aduc omului radiaţii de înţelepciune şi de adevăr divin. După răsărit, razele directe îi trimit radiaţii de iubire divină. Exerciţiile respiratorii şi fizice pot fi făcute după ce răsare soarele. Cel mai bun moment pentru ca sistemul nervos să beneficieze de razele soarelui se situează între orele şapte şi nouă ale dimineţii, iar pentru stomac, intestine şi celelalte organe, între ora nouă şi prânz. După-amiază nu trebuie să ne aşteptăm la nici un fel de energie curativă. Ar trebui să se facă plajă, de preferinţă, cu corpul acoperit cu o îmbrăcăminte uşoară, albă, din bumbac.

Pentru sănătatea fizică şi spirituală este foarte importantă igiena ce constă în respectarea principiilor unei alimentaţii bune. Ce să mâncăm, în ce cantitate şi cum? Trebuie respectată o primă regulă: să nu cădem pradă lăcomiei, să ne oprim din mâncat înainte de a fi sătui, cu o senzaţie uşoară de foame, să ne obişnuim cu sobrietatea în toate. Gândul unei vieţi noi viitoare trebuie să incite pe fiecare, dacă este raţional şi prevăzător, să studieze şi să experimenteze prescripţiile unei alimentaţii sănătoase, adaptată nevoilor propriului organism. Actul hrănirii este foarte important şi cere, în afara alegerii alimentelor sănătoase, o dispoziţie adecvată, ce constă în concentrare, dragoste şi recunoştinţă.

Hrănirea maşinală, care nu urmăreşte decât satisfacerea foamei, nu poate face parte din concepţia cuiva care doreşte să-şi reînnoiască şi să-şi amelioreze viaţa. Hrănirea corectă determină calitatea sângelui, factor de bază al stării generale a organismului. Natura a conceput corpul omenesc într-un mod foarte raţional, dând posibilitatea miliardelor de celule care-l alcătuiesc de a manifesta prana, energia vitală, pentru ca procesul reînnoirii şi al vindecării să fie neîntrerupt. Acumularea impurităţilor nu are loc numai la nivelul pielii, ci şi în interior, în organe, sub formă de aciditate, de elemente calcaroase, de reziduuri nocive. Din acest motiv cei care doresc să se însănătoşească trebuie să practice în mod conştient o lucrare de regenerare a naturii în ei.

***sanatate***înainte***de***toate***

Apa este o bună conducătoare a magnetismului viu.

Dacă o bem, de preferinţă caldă, sau dacă ne spălăm des, are o influenţă benefică asupra corpului şi organelor. Este bine să bem una-două căni de apă fiartă şi răcită apoi, dar să fie caldă încă, în fiecare dimineaţă pe stomacul gol şi în timpul zilei, cu cincisprezece sau douăzeci de minute înaintea meselor ori la o jumătate de oră după acestea. Apa caldă, înghiţită într-o cantitate suficientă, ajută foarte mult la eliminarea din organe a reziduurilor toxice. În această privinţă apa rece nu este eficientă.

Dacă această curăţare internă nu se face în mod corect, impurităţile provenite din alimente prost asimilate sau digerate pătrund în sânge şi în ţesuturi, provocând calcifierea vaselor sanguine. Pentru ca acest proces de curăţare să dea maximum de rezultate, trebuie să fie executat în mod conştient, cu dragoste şi recunoştinţă pentru energia purificatoare şi reînnoitoare a apei.

Studiind diferitele temperamente umane, se constată că persoanele nervoase au pielea uscată; aceasta se explică prin faptul că în organismul lor se produc evaporări rapide, în urma cărora îşi pierd umiditatea necesară. Aceste persoane sunt mereu neliniştite, hiperexcitate, au tulburări de somn şi nu reuşesc să se concentreze. Este foarte indicat ca mai cu seamă aceste personae să bea o cantitate de apă suficientă pentru nevoile digestiei şi pentru menţinerea umidităţii şi a magnetismului în organism.

Câteodată oamenii au palpitaţii şi ajung la concluzia că ritmul inimii le este grav modificat, dar adesea nu este vorba decât despre gazele care provoacă dilatarea diafragmei. Aceste gaze sunt cauzate de acumularea de acizi toxici în organism, care pot fi eliminaţi dacă se bea des şi într-o cantitate suficientă apă caldă. De asemenea, dacă cineva este nervos, agitat, trebuie să bea încet, cu înghiţituri mici, câteva căni de apă caldă, fiartă cu puţină vreme în urmă, la care se adaugă câteva picături de zeamă de lămâie.

În felul acesta, va începe să transpire şi apoi va trebui să-şi schimbe lenjeria şi să bea încă o cană cu apă caldă pentru a restabili căldura organismului. Pentru întărirea sistemului nervos şi fortificarea trupului sunt utile în timpul anotimpului cald băile cu apă încălzită de soare. Apa călduţă se toarnă pe cap, apoi pe tot corpul, până la picioare. Spălarea poate dura două sau trei minute, după care trebuie să ne ştergem uşor, fără să frecăm, şi ne putem lungi câteva clipe pentru a ne odihni.

***Carti***Spiritualitate***

Energiile curenţilor electrici şi magnetici

Omul poate învăţa, de asemenea, prin concentrare şi exerciţii respiratorii, să primească energiile curenţilor electrici şi magnetici din spaţiu, devenind astfel capabil să-şi echilibreze propriile-i forte. Întrucât apa este purtătoare a purităţii şi magnetismului, este adesea util să o luăm de la un izvor sau de la o fântână şi să o aducem acasă într-un ulcior ori în alt recipient. Acesta este un procedeu terapeutic care sporeşte vitalitatea.

În luna mai spaţiul este impregnat la maximum de magnetism, astfel că, dacă plouă şi temperatura este destul de ridicată, putem să ieşim îmbrăcaţi lejer în ploaie şi să ne lăsăm udaţi de apa bogată în magnetism viu. După aceea trebuie să ne întoarcem repede acasă, să ne ştergem, să ne îmbrăcăm cu haine uscate şi să bem una-două căni de apă caldă pentru a-i reda corpului căldura. Aceste duşuri sub apa de ploaie sunt foarte utile.

O altă condiţie de bază pentru obţinerea şi conservarea sănătăţii şi a minţii limpezi constă în practicarea, în fiecare zi, a exerciţiilor respiratorii. Învăţaţi să respiraţi calm, profund, cu dragoste, adică savurând aerul pe care îl inspiraţi. Acest tip de respiraţie permite întregului corp, prin intermediul celulelor şi al porilor pielii, să profite de forţele vitale din aer. Dacă porii pielii sunt astupaţi din cauza lipsei unei igiene corespunzătoare sau pentru că nu am dus o viaţă raţională, coloana vertebrală, ca şi alte organe pot suferi, apărând unele disfuncţii.

Energia vitală care regenerează organismul trece prin măduva spinării, ajungând la creier care o absoarbe şi o trimite întregului organism. În regnul vegetal se produce un fenomen similar, potrivit legilor osmozei şi absorbţiei. În natură există un proces dublu: a da şi a primi. Unele energii circulă de la centru la periferie, iar altele în sens invers. Acolo unde se întâlnesc aceste două tipuri de energie apare activitatea vieţii. Dar, imediat ce acest curent interior este încetinit sau stopat, apar stări maladive: nervozitate, nesiguranţă, instabilitate, bănuială…

Pot să se producă obstrucţii şi la nivelul sistemului circulator, caz în care organele nu mai sunt hrănite în mod normal. Venele sunt astupate de impurităţile rămase în sânge, apărute ca urmare a unei nutriţii iraţionale, respiraţii superficiale şi, de asemenea, a lipsei de armonie între gândurile, sentimentele şi actele, aflate în contradicţie unele faţă de celelalte. Sângele şi celulele, secătuite prin această acumulare de elemente nocive, nu mai pot lupta bine cu microbii care apar în organism, făcându-l vulnerabil la atacurile diferitelor boli.

După ce se recunoaşte starea de sănătate? Un om este sănătos dacă iubeşte; faptul că nu poate iubi demonstrează o stare maladivă, chiar dacă boala nu s-a declarat încă. Pentru a fi sau a redeveni sănătos, omul trebuie să-şi dilate sufletul şi inima, să-şi extindă câmpul conştiinţei astfel încât să simtă dragoste şi înţelegere faţă de toate fiinţele, bucurie şi recunoştinţă în faţa frumuseţii şi armoniei naturii vii. Omul nou simte intuitiv ce trebuie să înveţe, ce trebuie să facă, ce trebuie să primească şi ce să dea – toate acestea fără constrângere, liber, cu dragoste şi discernământ.

MINTEA UMANĂ