TABLA DE LEGI


new_ark3

Acționează în așa fel încât să trăiești fericit îndelung. Protejează-ți, înainte de toate, viața și sănătatea.
Nu fi prost; nu te lăsa ucis!

Exceptând situațiile excepționale, plasează-ți viața și sănătatea deasupra tuturor celorlalte lucruri. Bucură-te de viață .

Încearcă să ai plăcere și cât mai puțină durere posibil.
Fă în așa fel încât viața ta să aibă întotdeauna un sens.
Să ai mereu un scop de atins.

Bucură-te de clipă .
Învață să trăiești în prezent.

Încearcă să concepi mijloacele drept scopuri. Condu-ți viața tu însuți.

Pe cât posibil, în acțiunea fizică , fii independent.
Stăpânește-ți gândirea, sentimentele și stările de spirit.
Acționează potrivit propriului tău ideal.

Nu te atașa prea mult de o persoană nici de nimic altceva.
Nu te droga.

Păstrează-ți liniștea interioară .
Păzește-ți seninătatea spiritului.

Spune-ți în fiecare dimineață : „totul merge strună ”.
Încearcă să concepi evenimentele viitoare ca fiind plăcute.
Fii prudent.

Nu admite nici o propunere înainte de a te fi asigurat cu conștiinciozitate că este adevărată sau cel puțin probabil adevărată .

Înainte de a face sau a spune ceva important, pune-ți întrebarea: merită osteneala?

Înainte de a lua o decizie importantă , asigură-te că nu faci din dorințe realitate.

În orice chestiune importantă , cere sfatul oamenilor cu experiență . Amână pe mâine o decizie importantă .

Cunoaște-te pe tine însuți.
Găsește în fiecare zi un moment pentru a reflecta la tine însuți.

Ocupă-te de lucrurile care depind de tine iar nu de cele care nu depind de tine

Nu te îngrijora degeaba.
Veghează să-ți asiguri viitorul.
Fii moderat în toate cele.

Fii moderat în opinii.
Evită afirmațiile cu totul generale.
Evită judecățile categorice.

Bucură-te de bunuri și de plăceri cu moderație.
E bine să știi savura micile bucurii.

Preferă numeroasele mici bucurii câtorva mari plăceri.

Nu încerca să desăvârșești lucruri care îți depășesc posibilitțile.
Orice hotărâre, o dată luată , execut-o cu tărie și perseverență .
Nu te lăsa niciodată motivat de frică .

Nu-ți fie frică de moarte.
Trăiește pentru opera ta.

Fă tot ceea ce faci cât poți de bine.
Privește-te pe tine însuți, pe ceilalți oameni și lumea cu ochiul naturalistului.

Concepe adversitățile ca pe niște evenimente naturale.
Nu te înduioșa de tine însuți.

Consideră relațiile tale cu ceilalți oameni ca fiind foarte importante pentru tine.

Fii circumspect în relațiile cu ceilalți.

Nu te încrede în nimeni înainte de a te asigura că știe despre ce vorbește și că e sincer.

Nu admite nici o propoziție ca adevărată sub pretext că a fost publicată prin mijloacele de comunicare socială .

Fii independent față de ceilalți în gândire și în sentimente. Preferă singurătatea companiei.

Nu da nici un fel de importanță onorurilor și insultelor, atâta vreme cât nu ești sigur că-ți pot fi foarte folositoare sau foarte dăunătoare.

Nu te privi în oglinda anturajului tău.
Nu te ocupa de un altul decât dacă el poate fi util sau periculos pentru tine, poți să-l ajuți ești răspunzător pentru el.

Străduiește-te să-ți imaginezi că oamenii de care nu trebuie să te ocupi nu există decât în imaginația ta.

Dă celorlalți cât mai puține informații posibile despre tine însuți.
Străduiește-te să fii cât se poate de anonim în locurile publice.
Cu excepția prietenilor și apropiaților, evită familiaritatea.

Nu fi prea amabil la prima întâlnire.
Străduiește-te să câștigi simpatia celorlalți.
Pe cât posibil, nu ți-i înstrăina pe ceilalți.
Pe cât posibil, evită certurile.

Evită cu orice preț certurile cu cei ce au o putere asupra ta.
Șterge-o în clipa în care o ceartă periculoasă te amenințăinevitabil.
Dacă nu te costă nimic, sau te costă puțin, nu fă nici o nedreptate nimănui.

Dacă poți evita acest lucru, nu spune nimănui lucruri neplăcute.
Nu critica niciodată , în prezența sa, țara, confesiunea sau profesiunea altuia.
Străduiește-te să câștigi simpatia fiecărui om întâlnit.
Fii amabil.

Fii deosebit de amabil cu oamenii bogați și puternici.
Fă bucuros servicii care nu te costă nimic sau te costă puțin.

Fă astfel încât prezența ta și discursul tău să fie plăcute partenerului.
Apropie-te de celălalt mereu cu surâsul pe buze.
Flatează-ți partenerul.

Fă în așa fel încât partenerul tău să înțeleagă faptul că te interesezi de el.

Permite-i partenerului să vorbească oricât de mult, mai ales despre sine.

Străduiește-te sistematic și cu perseverență să câștigi simpatia celor cu care trebuie să trăiești.

Acționează în așa fel încât să fii considerat demn de încredere.
Pe cât posibil, nu minți și nu induce deloc în eroare.

În principiu, ține-ți promisiunile.

Fii solidar în mod cumpătat cu grupul căruia îi aparții. Supune-te în mod cumpătat legilor moralei.

În condiții aproximativ egale, dă prioritate membrului din grupul tău în fața străinului.

Conformează-te grupului în care te afli.
Ai câțiva prieteni.

Să-ți fie prieten doar cel ce și-a dovedit cinstea și inteligența.
Fii fidel prietenilor tăi.                                                                                                        – JOSEPH-MARIA BOCHENSKI

Spiritual Laws That Govern Humanity and the Universe

Curăţirea Glandei Pineale


ochiul-lui-horus

Glanda pineală, numită de asemenea şi epifiză sau corpul pineal este o glandă endocrină micuţă care se află în apropiere de centrul creierului, între cele două emisfere cerebrale. Numele său provine de la forma sa asemănătoare unui con de pin.

Curăţirea glandei pineale este absolut necesară pentru cei care doresc să îşi dezvolte percepţiile lor multidimensionale. Câteva aspecte de bază pentru detoxifierea pinealei:
– mercurul poate fi eliminat din organism prin utilizarea zilnică de chlorella, iarba de grâu verde şi spirulină. De asemenea, coriandrul consumat zilnic ajută la eliminarea mercurului din creier.
– mâncarea organică care să aibă o predominanţă raw-vegan este foarte utilă pentru detoxifierea pinealei.
– ciocolata raw – este stimulentă şi detoxifiantă pentru glanda pineală, şi de asemenea are o acţiune antioxidantă puternică.
– consumul de alimente cu vibraţie înaltă – seminţe de cânepă (Hemp seeds), camu camu (Myrciaria dubia), acai (Euterpe olareacea, o specie de palmier), spirulina, chlorella şi iarba de grîu verde, susţine funcţionarea normală a glandei pineale.

Există plante şi remedii care sunt menţionate de mai mulţi autori ca fiind de mare ajutor pentru energizarea şi buna funcţionare a glandei pineale. Dintre acestea menţionăm: wood betony (Betonica officinalis sau Stachys officinalis), gotu kola (Centella asiaica), brahmi (Bacopa monnieri), shankapushpi (Convolvulus pluricaulis), jatamansi (Nardostachys jatamansi, nard), gingko biloba, vacha (Acorus calamus), santal şi uleiul esenţial de santal, ashwagandha (Witania somnifera), germenii de alfalfa, germenii de grâu, pătrunjelul, pepenele galben, sucul de ananas, uleiul de măsline, lecitina, tămâia, extractul sau sucul de noni, uleiul esenţial de trandafir, uleiul esenţial de lavandă, uleiul esenţial de mir, uleiul esenţial de ienupăr, uleiul esenţial de muşeţel albastru.
O mare parte din aceste remedii, dar mai ales gingko biloba, uleiul esenţial de santal şi de tămâie cresc fluxul sanguin spre/în glanda pineală. S-a observat că creşterea fluxul sanguin în această zonă, care implică creşterea oxigenării zonei, are anumite efecte benefice asupra întregului organism: reîntinerirea sistemului imun, îmbunătăţirea somnului şi a sănătăţii sexuale, echilibru interior, eliminarea sindromului de oboseală cronică, atitudine pozitivă, experienţe spirituale înalte.
De asemenea există alimente bogate în melatonină care pot susţine sau suplimenta funcţia pinealei. Printre acestea se numără: cireşele montmorency, iarba de grâu verde, iarba de orz verde. Festuca arundinacea este denumirea botanică pentru planta numită popular păiuş înalt şi este considerată de anumiţi autori ca având cel mai mare conţinut de melatonină dintre toate plantele. Alte alimente bogate în melatonină sunt: lapte, migdale, plante leguminoase, curmale uscate, struguri, porumb, orz, ovăz.
Punctul de reflexoterapie corespunzător glandei pineale se află situat în mijlocul degetului mare al piciorului – chiar în mijlocul spiralei ce se observă pe pielea degetului, iar la mână zona reflexogenă pentru epifiză este în mjlocul spiralei pe buricul degetului mare.
Meditaţia yoghină profundă, consumul de mâncare organică adecvată, odihna bună, vizualizarea şi conectarea la energia pozitivă a vieţii, contactul cu natura, consumul de plante şi remedii care susţin şi energizează pineala sunt necesare pentru îmbunătăţirea funcţiei acestei glande. De asemenea, expunerea frecventă la lumină naturală, la lumina soarelui, timp de minim 20 de minute, va ajuta la stimularea glandei. Doar să nu uitaţi să vă scoateţi ochelarii de soare şi, eventual, pălăria. Atunci când este trezită, glanda pineală aduce printre altele abilitatea de a călători în planurile astrale la voinţă, de a explora alte dimensiuni, de a prevedea viitorul, de a primi informaţii de la fiinţe din alte planuri şi de a experimenta stări foarte profunde în meditaţie. – Să vă fie cu folos !

Pineal Gland and Your Third Eye – Proven Methods to Develop Your Higher Self

Metode de dezvoltare a Inteligenţei Emoţionale


Inteligenta-emotionala
 Mintea emoţională şi mintea raţională

Ce este o emoţie? Dicţionarul explicativ al limbii române o defineşte ca fiind: “ o reacţie afectivă de intensitate mijlocie şi de durată relativ scurtă, însoţită adesea de modificări în activităţile organismului, oglindind atitudinea individului faţă de realitate”.
Cercetările de până acum arată ca emoţiile iau naştere într-o parte a creierului uman numit amigdala (creier amigdalian), pe care o aveau şi strămoşii noştri şi care îi ajută să supravieţuiască. Şi astăzi emoţiile ne-ar ajuta şi pe noi să ne cunoaştem mai bine, dacă le-am asculta şi am învăţa de la ele. Din păcate, prea puţini dintre noi ne ascultam emoţiile şi le lăsăm să ne ghideze în viaţa de zi cu zi. Prea puţini dintre noi suntem în mod natural capabili să ne conectăm uşor la propriile noastre emoţii, să ni le conştientizam şi să ni le controlam în situaţii tensionate. Cu alte cuvinte, puţini dintre noi avem o inteligenţă emoţională nativă.
Unii dintre specialişti definesc inteligenta emoţională ca „abilitatea de a recunoaşte şi a înţelege emoţiile tale şi ale celorlalţi şi capacitatea de a folosi această înţelegere pentru a-ţi controla comportamentul şi a îmbunătăţi semnificativ relaţiile cu ceilalţi.”
Ce pot face cei care nu au această capacitate înnăscută de a-şi conştientiza şi controla emoţiile? Foarte simplu: o învaţă! Aceleaşi cercetări arata ca inteligenta emoţională poate fi dezvoltată, spre deosebire de inteligenta raţională sau de personalitate, care sunt mai mult sau mai puţin constante de-a lungul vieţii.
Studii îndelungate realizate pe eşantioane de sute de mii de persoane au arătat că oamenii care lucrează la dezvoltarea inteligenţei lor emoţionale reuşesc apoi să nu mai fie copleşiţi de provocările din viaţa de zi cu zi. Aceştia îşi pot controla emoţiile în situaţii tensionate şi se bucura de viaţa mult mai mult decât atunci când nu îşi conştientizau şi stăpâneau emoţiile.
Cum e posibilă dezvoltarea inteligenţei emoţionale? Creierul amigdalian, cel care e responsabil de producerea emoţiilor, scanează semnalele senzoriale şi le trimite către neocortex. Neocortexul rafinează şi de cele mai multe ori hotărăşte ce trebuie făcut cu semnalele care vin de la creierul amigdalian. Cele două creiere interacţionează, formând centrul controlului emoţional.
Prin procesul conştientizării emoţiilor, neocortexul accesează creierul amigdalian, permiţând formarea unor noi structuri neuronale, unor magistrale noi între cele două părţi ale creierului. Practicată în mod constant, conştientizarea emoţiilor permite formarea unor legături din ce în ce mai rapide între centrul apariţiei emoţiilor şi centrul logicii. Astfel, în momente tensionate, neocortexul poate interveni rapid în preluarea comenzii comportamentului adoptat, nepermiţând creierului amigdalian să dicteze un comportament neadecvat.

Tipuri de emoţii

2.1 Furia – Emoţia cel mai dificil de controlat, este o emoţie secundară, care nu apare decât după ce ne simţim la început înfricoşaţi, atacaţi, ofensaţi, nerespectaţi, forţaţi, presaţi sau prinşi în capcană. Atunci când suntem furioşi, comanda propriilor noastre acţiuni este preluată de creierul amigdalian, aducându-ne la un nivel inferior de evoluţie a rasei umane. Furia poate fi şi emoţie primară, în cazul în care viaţa noastră sau a unei persoane iubite este pusă în pericol. În acest caz preluarea controlului acţiunilor noastre de către creierul amigdalian generează reacţia de „luptă sau fugi”, care în acest caz ne poate salva viaţa.
2.2 Teama – Este o emoţie primară care ne protejează de pericole fizice sau psihologice. Câteva tipuri de temeri sim.iţe de orice om sunt: teama de a pierde controlul, teama de eşec, teama de a fi singur, teama de necunoscut. În măsura în care această emoţie nu are o intensitate prea mare, ea ne poate mobiliza să ieşim din situaţia care generează teama.
2.3 Dezamăgirea – Este o emoţie primară. Este o emoţie pe care o simţim când realitatea este diferită faţă de aşteptările sau preten.iile noastre faţă de o anumită situaţie său persoana. Dacă ne dăm seama de acest lucru, putem să ne asumăm responsabilitatea pentru acest sentiment şi să îl diminuăm în intensitate.
2.4 Amărăciunea – Este o emoţie secundară. Este o formă mai accentuată a dezamăgirii care ne spune nu numai că ne aşteptam ca o anumită situaţie său persoana să fie într-un anumit fel, ci şi că începusem să contăm sau să depindem de acea aşteptare.
2.5 Vinovăţia – Este o emoţie primară. Apare atunci când acţiunile noastre nu sunt în concordanţă cu valorile noastre. Această emoţie ne evaluează standardele şi ne arată în ce măsură credem cu adevărat în ele. Ne putem cere scuze, arătându-ne adevăratele sentimente care exprima ceea ce e cu adevărat important pentru noi.
Ca persoană inteligentă emoţional, putem utiliza valoarea pozitivă a fiecărei emoţii negative pe care o trăim acceptând-o, ascultând-o şi învăţând de la ea. Inteligenta Emoţională este capacitatea de a recunoaşte, numi şi a ne controla în mod adecvat emoţiile.
“Cu toţii putem fi furioşi la un moment dat, dar oamenii inteligenţi emoţional ştiu ce să spună sau să facă în acele momente, pentru a obţine cel mai bun rezultat.” Lea Brovedani

 Conştientizarea propriilor emoţii

Această abilitate a inteligenţei emoţionale necesita voinţa de tolerare a disconfortului dat de concentrarea asupra unor emoţii negative. Studiile au arătat că este singurul mod de a înţelege cu adevărat propriile emoţii, de unde vin şi de ce. Această abilitate a inteligenţei emoţionale necesita voinţa de tolerare a disconfortului dat de concentrarea asupra unor emoţii negative. Studiile au arătat că este singurul mod de a înţelege cu adevărat propriile emoţii, de unde vin şi de ce.
Emoţiile servesc unui scop. Numai examinarea şi înţelegerea acestora ne dă posibilitatea de a ne cunoaşte cu adevărat şi de a adopta comportamente eficace în situaţii tensionate.
Steve Hein (www.eqi.org) spune că pentru a ne putea conştientiza emoţiile, este esenţial să ne “alfabetizam” emoţional. El defineşte “alfabetizarea” emoţională drept abilitatea de identificare a emoţiilor şi de numire a lor cu nume specifice. El spune că numirea emoţiei ne ajută mintea să acceseze partea emoţională a creierului, acolo unde emoţiile iau naştere.

Din păcate nu folosim un vocabular pentru emoţiile noastre, din mai multe motive:
-Nu suntem obişnuiţi să ne gândim la emoţiile noastre
-Ne simţim vulnerabili dacă ne analizăm emoţiile
-Ne temem de consecinţe, dacă vom fi oneşti în privinţa existentei emoţiilor noastre
-Suntem educaţi ca emoţiile sunt ruşinoase sau că sunt nişte lucruri prea personale, ca să putem vorbi despre ele cu ceilalţi
-Studierea emoţiilor necesita mult efort, pentru că nu ne este confortabil sau pur şi simplu ne temem de asta
-Semnificatiile cuvintelor care denumesc emoţii variază de la o persoană la alta.

 Analizaţi-vă valorile

                       Ritmul vieţii de astăzi este din ce în ce mai rapid. Suntem extrem de ocupaţi cu diverse proiecte, şedinţe fără sfârşit, facturi, cumpărături, e-mailuri, telefoane, sarcini mărunte, mese, întâlniri cu familia şi prietenii şi lista continuă. Este necesară o atenţie foarte mare pentru a putea ţine sub control toate aceste activităţi. Iar aceasta atenţie ne ţine concentraţi mai mult pe ceea ce se întâmpla înafara noastră decât pe ceea ce se întâmpla în interiorul nostru.
În timp ce alergam, încercând să rezolvăm cât mai multe de pe lista zilnică cu ceea ce este de făcut, este foarte usor să pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat important pentru noi – valorile şi credinţele noastre fundamentale. Înainte să ne dăm seama, ne trezim făcând sau spunând lucruri în care nu credem cu adevărat, iar apoi nu ne simtim bine cu ceea ce am spus sau făcut. Aceasta înseamnă să tipam de exemplu la un coleg care a făcut o greseala, când teoretic considerăm acest lucru inacceptabil. Trucul aici este să ne acordăm timp pentru a ne verifica valorile. A ne gândi foarte atent la care sunt valorile cu adevărat importante pentru noi.
E simplu să luăm o foaie de hârtie, să notăm pe o coloană valorile importante pentru noi şi pe o coloană ce anume am spus sau făcut recent şi de care nu suntem atât de mândri. Sunt valorile în concordanţă cu ceea ce am spus sau făcut? Dacă nu, e important să luăm în considerare ce ar fi trebuit să spunem sau să facem, ca să ne simţim mai confortabili cu noi înşine.
Dacă repetăm acest exerciţiu zilnic, săptămânal sau o dată pe lună, vom constata cât de mult putem să ne îmbunătăţim conştientizarea propriilor emoţii. Şi în scurt timp vom realiza că ne vom gândi la lista de acasă, înainte să acţionăm.

Metode de gestionare a propriilor emoţii

                            Controlul propriilor emoţii este abilitatea de a folosi conştientizarea propriilor emoţii pentru a fii flexibil şi a-ţi direcţiona pozitiv comportamentul în situaţii dificile. Înseamnă a reuşi în timp să controlez tendinţele de a răspunde printr-un comportament dictat de emoţii.
Zâmbiţi şi râdeţi mai mult! Ştiaţi că atunci când zâmbim sau râdem, faţa noastră transmite semnale către creier, anunţându-l că ne simţim bine? Creierul nostru răspunde efectiv nervilor şi muşchilor feţei pentru a determina starea în care ne aflăm. Ce ar însemna asta pentru autocontrol? Când suntem blocaţi într-un anumit gând supărător, dacă ne forţăm să zâmbim, putem să contracarăm starea emoţională negativă.
De exemplu, când suntem într-o situaţie care nu ne permite să ne arătăm supărarea, dacă vom zâmbi în acel moment, ne vom păcăli mintea să simtă de fapt starea de bine de care avem nevoie în acel moment.
Cercetătorii de la o universitate franceză au măsurat puterea zâmbetului rugând două grupuri de subiecţi să citească aceleaşi benzi desenate dintr-un ziar. Un grup de subiecţi a fost instruit să ţină un creion în dinţi în timp ce citesc (activând astfel muşchii zâmbetului), în timp ce celălalt grup a fost instruit să ţină creionul cu buzele (astfel încât să nu poată fi activaţi muşchii folosiţi la zâmbit). Aceia care „zâmbeau” fără să ştie au apreciat benzile desenate ca fiind mult mai umoristice şi s-au simţit mult mai bine în timp ce le citeau decât aceia care nu au putut zâmbi.

Preluaţi controlul monologurilor interioare

Cercetările arată ca o persoană are în medie 50.000 de gânduri pe zi. De fiecare dată când unul dintre aceste gânduri are loc, sunt produse în creierul nostru anumite substanţe chimice care declanşează reacţii resimţite în tot corpul. Există o legătură puternică între ceea ce gândim şi ceea ce simţim, atât fizic cât şi emoţional. Pentru că gândim întotdeauna (aproape la fel de mult precum respiram), tindem să uităm că o facem. Şi nu realizăm cât de mult gândurile noastre dictează cum ne simţim în fiecare moment al fiecărei zile.
Este imposibil să încercam să identificăm fiecare gând, ca să vedem dacă are o influenţă negativă sau pozitivă asupra stării noastre emoţionale. Cert este ca cele care ne influenţează cel mai mult emoţiile sunt monologurile interioare, acelea pe care fiecare dintre noi le are în minte şi care ne afectează percepţia asupra fiecărui lucru.
Gândurile noastre „ne vorbesc” în fiecare zi. Ceea ce gândim ne provoacă anumite emoţii pe care le putem intensifica şi prelungi prin gândurile pe care le avem. Când suntem copleşiţi de emoţii, gândurile noastre ni le pot diminua sau mări în intensitate. Învăţând să ne controlăm monologurile interioare, putem să ne mentinem concentraţi pe ceea ce este benefic pentru noi şi să ne controlăm mai bine emoţiile.

Cele mai des întâlnite monologuri interioare şi modurile în care putem să le modificăm sunt următoarele:
1. Eu întotdeauna şi eu niciodată trebuie transformate în eu de data aceasta, sau eu câteodată. Acţiunile noastre sunt unice pentru situaţia în care ne aflam, indiferent cât de des ne gândim că greşim. Trebuie să încetam să ne învinovăţim excesiv pentru greşelile făcute.
2. Sunt un idiot trebuie transformat în am făcut o greşeală. Gândurile care ne pun anumite etichete nu lasă loc îmbunatăţirilor. În schimb gândurile care ne arată o situaţie obiectivă ne ajută să ne concentrăm pe ceea ce putem schimba.

Conştientizarea emoţiilor celorlalţi

Este abilitatea de a recunoaşte corect emoţiile celorlalţi şi a înţelege ce se întâmpla de fapt cu ei. Este capacitatea de a percepe ce gândesc şi simt ceilalţi, chiar şi atunci când nu simţim la fel ca ei. Această abilitate ne ajută să ne concentrăm şi să absorbim informaţii extrem de importante. Se realizează prin ascultare empatică şi observare atentă a celui care ne vorbeşte.

Practicaţi arta ascultării

Sună elementar, aproape prea elementar pentru a fi măcar menţionat, dar abilitatea de a asculta este o abilitate din ce în ce mai rară în societatea de astăzi. Mulţi oameni cred că ştiu să asculte, dar dacă adulţii ar juca azi telefonul fără fir, cât de clar credeţi că ar fi mesajul care ajunge la ascultătorul final? Ascultarea cere concentrare, şi concentrarea nu este un lucru uşor pentru că suntem distraşi de atât de multe lucruri.
Ascultarea nu înseamnă numai să auzim cuvintele; înseamnă şi să ascultăm tonul, ritmul şi volumul vocii. Înseamnă să ascultăm ce este spus şi ce nu este spus. Ce mesaje ascunse exista. Poate că am ascultat un discurs în care au fost folosite cuvinte cu impact, dar tonul, ritmul şi volumul nu au fost potrivite cu conţinutul mesajului. Acestea s-au potrivit mai degrabă cu starea de spirit a interlocutorului.
Când cineva vorbeşte, opriţi-vă să faceţi orice altceva şi ascultaţi cu mare atenţie până când persoana termina de vorbit. Când sunteţi angajaţi într-o convorbire telefonică, nu scrieţi şi un e-mail. Când fiul va pune o întrebare, lăsaţi la o parte laptopul şi uitaţi-vă la el când îi răspundeţi. Când luaţi cina alături de familie, închideţi televizorul şi fiţi atent la conversaţia de la masă. Când aveţi o întâlnire cu cineva, închideţi uşa şi staţi alături de persoană care vă vorbeşte pentru a vă concentra şi înţelege.

 (Re)construirea relaţiilor cu ceilalţi

(Re)construirea relaţiilor cu ceilalţi este abilitatea de a (re)construi şi păstra relaţii eficace, prin comunicare clară şi abordare eficace a conflictelor. Această abilitate este rezultatul modului în care reuşim să îi înţelegem pe oameni, al modului în care îi tratam şi a istoriei pe care o construim împreuna cu ei. Cu cât relaţiile noastre sunt mai dificile, cu atât ne putem face înţelese mai greu punctele de vedere.

Amintiţi-vă de micile gesturi care contează

Se pare că în societatea de astăzi bunele maniere sunt din ce în ce mai rar întâlnite iar exprimarea aprecierilor faţă de alţii este deasemenea din ce în ce mai rară. În ziua de azi sunt exprimate prea puţine „te rog”, „mulţumesc” sau „îmi pare rău”.
Majoritatea oamenilor spun că nu li se mulţumeşte aproape niciodată pentru contribuţiile lor şi sunt de acord ca un simplu „mulţumesc”, sau „te rog” sau „îmi pare rău” le-ar creşte semnificativ moralul. Gândiţi-vă cât de des spuneţi „mulţumesc”, „te rog” şi „îmi pare rău”, când este nevoie; dacă nu folosiţi des aceste cuvinte, probabil că este din lipsa obişnuinţei sau din lipsă de timp, sau pur şi simplu din orgoliu. Începeţi să faceţi un obicei din a spune aceste cuvinte cât mai des în toate relaţiile pe care le aveţi. Sau, mai degrabă, faceţi-vă un obicei de a folosi aceste cuvinte cât mai des în decursul unei zile. Mulţumesc!

Primiţi cu uşurinţă feedback

Feedback-ul este un dar unic. Este menit să ne ajute să ne îmbunătăţim în moduri la care nu ne gândim de unii singuri. De vreme ce nu ştim niciodată ce păreri vom auzi, totuşi, feedback-ul este câteodată că deschiderea unui cadou şi găsirea în cutie a unui obiect care ne displace total.
Elementul surpriză ne poate prinde cu garda jos, deci trebuie să ne folosim abilităţile de conştientizare a propriilor emoţii pentru a ne pregăti pentru acel moment. Ce voi face când voi fi luat pe nepregătite? Cum mă voi manifesta? Conştientizând acest lucru, ne folosim apoi abilităţile de autocontrol emoţional, alegându-mi modul în care voi răspunde în acea situaţie.
Pentru a primi cu uşurinţă feedback, e important să analizăm procesul. În primul rând trebuie să ne gândim la sursa feedback-ului şi anume la persoana de la care îl primim – să spunem că această persoană ne cunoaşte,a văzut de ce suntem capabili şi doreşte să ne îmbunătăţim.

Pe măsură ce primim feedback, ne folosim de abilităţile de conştientizare socială şi ascultam cu atenţie, auzind cu adevărat ceea ce ni se spune. Punem întrebări clarificatoare şi cerem exemple pentru a înţelege mai bine perspectiva celeilalte persoane. Indiferent că suntem de acord sau nu cu ceea ce ni s-a spus, îi mulţumim persoanei pentru că ne-a împărtăşit părerea ei, pentru că necesita curaj să dai feedback unei persoane, la fel de mult ca pentru a primi feedback.
După ce primim feedback-ul, ne folosim abilităţile de autocontrol pentru a decide următorii paşi; nu trebuie să ne simţim presaţi să acţionăm imediat. Timpul ne va ajuta să absorbim informaţia primită, să ne analizăm emoţiile şi gândurile şi să decidem ce să facem în privinţa feedback-ului primit.
Primirea feedback-ului este probabil cea mai dificilă parte a procesului. Odată ce decidem ce să facem cu feedback-ul, trebuie să ne ţinem de planul pe care ni l-am făcut. Şi modificându-ne comportamentul conform feedback-ului primit, vom arăta persoanei care ni l-a dat că îi apreciem sugestiile.

 Daţi un feedback direct şi constructiv

Gândiţi-vă la cel mai bun feedback pe care l-aţi primit vreodată. Nu era ceva ce v-aţi dorit neapărat, dar a făcut o mare diferenţă pentru un anumit comportament pe care aţi reuşit să îl îmbunătăţiţi radical. Feedback-ul poate că v-a îmbunătăţit performanţa în ansamblu, sau doar modul de a acţiona într-o anumită circumstanţă. Ce a făcut ca acel feedback să fie atât de eficace?
Pentru a învăţa să dăm feedback exista cărţi foarte bune în domeniu pentru paşii care trebuie făcuţi, dar niciuna nu ne învaţă cum să facem ca feedback-ul să fie eficace din punct de vedere al inteligenţei emoţionale. Ceea ce face diferenţa între un feedback „ca la carte” şi un feedback de impact, cu adevărat folositor, este folosirea abilitaţilor inteligenţei emoţionale.
Din punct de vedere al inteligenţei emoţionale, darea feedback-ului înseamnă o oportunitate de construire a relaţiei cu persoana căreia îi dăm feedback.

 Empatia şi ascultarea empatică

A arăta empatie înseamnă să te pui emoţional în pielea celuilalt. Fără empatie nu vom reuşi să cunoaştem cu adevărat universul emoţional al oamenilor importanţi din viaţa noastră. Abilitatea noastră de a empatiza depinde în mod direct de abilitatea de a simţi şi de a ne identifica propriile noastre emoţii. Este esenţial să realizăm ca orice om se simte mai bine atunci când este auzit. Şi se simte chiar mai bine atunci când este înţeles.
Din punct de vedere emoţional, de multe ori, este mai important pentru noi să ne simţim ascultaţi decât să obţinem ceea ce spunem că ne dorim. Numai dezvoltându-ne abilităţile de ascultare, putem să modelăm aceasta deprindere şi la ceilalţi. Odată ce aceştia se vor simţi cu adevărat ascultaţi, vor deveni la rândul lor ascultători mai buni, iar noi ne vom simţi la rândul nostru ascultaţi, înţeleşi şi respectaţi.

Dar cum ascultam empatic? Câteva elemente esenţiale ale ascultării empatice ar fi:
Să încetam să facem orice alte lucruri în timp ce ascultăm
Să ne uităm în ochii celui care ne vorbeşte
Să clarificăm şi să parafrazăm ceea ce ne spune interlocutorul
Să nu judecăm prin limbajul trupului său prin expresia noastră facială
Să nu întrerupem, intervenind cu evaluări sau concluzii pripite
Să nu dăm sfaturi decât doar atunci când acestea ne sunt cerute.

Mult succes în drumul vostru către inteligenta emoţiilor voastre! – Cu drag,Alina

Emotional Intelligence – Why It Can Matter More Than IQ

Lucruri simple pe care le poţi face pentru o mai bună Inteligenţă Emoţională


educatie-arta

Inteligenţa emoţională desemnează o capacitate de control şi autocontrol al stresului şi emoţiilor negative,o meta-abilitate, care determină şi influenţează modul şi eficienţa cu care ne putem folosi celelalte capacităţi şi abilităţi pe care le posedăm, inclusiv inteligenţa educaţională.-Daniel Goleman

1. Practică zilnic 1 minut de emoții pozitive. În acel minut străduiește-te să vezi lucrurile pozitive de lângă tine. Dacă nu poți un minut, încearcă cu 30 de secunde. Sau 10.

2. Dis de dimineață ieși în aer liber. Trezește-te devreme și ieși la o plimbare sau alergat. Sau doar o cafea pe balcon.

3. În timp ce ai emoții negative, observă-te. Observă-le. Ce anume le-a cauzat? Este reacția ta justificată? Dacă da, ești sigur? Scrie totul pe hârtie, dar fii onest cu tine însuți.
4. Învață să râzi de tine însuți. Învață să te iei singur peste picior, cu umor. Evită să fii exagerat de serios.

5. Învață să nu mai iei la modul personal ceea ce ți se întâmplă. Majoritatea problemelor care apar sau care ne sunt create de altcineva nu sunt îndreptate special împotriva noastră. Nu ți se întîmplă doar ție, cu toții “beneficiem” de aceleași probleme. Citește “Cele patru legăminte” de don Miguel Ruiz.

6. Găsește unul sau mai mulți parteneri de evoluție, care să te susțină și să-ți ofere feedback. De preferat să fie la un nivel apropiat ție, astfel încât să puteți evolua în paralel și să vă susțineți reciproc.

7. Spune „Îmi pare rău”, „Ai dreptate” și „Îmi cer scuze”.

8. Oprește-te, respiră încet și zâmbește. Mergi mai departe.

9. Plimbă-te. Zilnic. Dacă nu ai vreme de plimbare, fă astfel încât să parchezi mașina la câteva sute de metri de locul de muncă sau să te cobori cu 1-2 stații mai repede din autobuz pentru a putea merge pe jos. În timp ce o faci, uită-te la clădiri, copaci, lumea de pe stradă. Încetinește ritmul.

10. Fă-ți pe balcon o mică grădină. Dacă nu ai balcon, pune o jardinieră cu flori la geam. Acordă zilnic puțină atenție și îngrijiri acelor plante.

11. Există alimente care ajută la crearea unei stări emoționale pozitive, prin substanțe precum serotonina. Printre cele mai cunoscute astfel de alimente sunt bananele și ciocolata. O carte bună pe subiectul acesta este „The Good Mood Diet” de Judith Wurtman.

12. Încearcă o dietă mai ușoară, mai sănătoasă. Eventual cu sfatul medicului tău mănâncă mai puține alimente grase, mai multe legume și fructe.

13. Pune o floare în vaza de pe masă. Dacă nu ai vază, cumpără una sau folosește un pahar.

14. Fă-ți ordine în lucruri. Dăruiește-le pe cele care nu-ți mai sunt necesare. Vezi aici câteva idei despre cum să faci asta.

15. Bea apă. Hidratarea ajută la îmbunătățirea stării emoționale generale.

16. Fă complimente. Nu aștepta ceva în schimb. Mulțumește atunci când le primești. Zâmbește.

17. Cântă sau fredonează o melodie. Inteligenta emotionala se construiește pe emoții pozitive.

18. Începe un jurnal de succese. Scrie în el micile lucruri pe care le-ai realizat. Marchează acele succes și bucură-te de ele.

19. Fă-ți un program de exerciții cardiovasculare. Exercițiile cardio sunt cunoscute ca fiind printre cele mai eficiente metode de a genera emoții pozitive.

20. Vezi filme care te pot inspira, filme în care te poți regăsi sau te ajută să devolți emoții pozitive. Găsești o listă imensă de filme bune cu trailere cu tot în lista cu 101 filme motivaționale care trebuie văzute într-o viață.

21. Întinde-te. Fă câteva exerciții de stretching.

22. Fă mișcare. Fie că e vorba de o plimbare, alergat, înot, exerciții cardio, antrenament la sală, caută să faci 20-30 de minute mișcare în fiecare zi. Citește și 33 de motive pentru care merita sa faci miscare zilnic.

23. Folosește umorul în viața de zi cu zi. Are capacitatea de a detensiona majoritatea situațiilor în care te afli.

24. Zâmbește. Din nou.

25. Fă acte de bunătate, caritate. Poți da ceva de mâncare unui cerșetor, dona bani unei cauze bune, ajuta un prieten etc. Dacă e posibil să fie anonime, și mai bine.

26. Cere ajutorul altora când ai nevoie de el. De obicei îl vei primi.

27. Alege-ți cu atenție prietenii. Gândește-te ce înseamnă că cineva îți este prieten și fii mai selectiv.

28. Când nu știi dacă să faci ceva sau nu, imaginează-ți ce se poate întâmpla în cel mai rău caz posibil. Dar în cel mai bun? Și acum întreabă-te ce e cel mai probabil să se întâmple?

29. Apelează la coaching. Găsește pe cineva care să-ți fie coach. Poți începe căutarea în paginile de Facebook de dezvoltare personală.

30. Petrece timp în natură.

31. Ascultă muzică care generează emoții pozitive. Poți începe cu articolul    cele mai bune melodii motivationale ca să găsești ceva ce-ți place.

32. Lucrează puțin să devii mai încrezător în propriile forțe. Ca orice altă “abilitate” îți poți dezvolta și o mai bună încredere în tine.

33. Vorbește cu cineva despre problemele tale. Lasă tensiunea din interior să iasă.

34. Privește fotografii ale oamenilor la care ții.

35. Petrece timp în apă. Stropește-ți fața cu apă, fă un duș sau baie ori mergi la piscină. Apa e cunoscută ca având efecte terapeutice. Amintește-ți cum îți plăcea să te joci în apă când erai copil.

36. Spune „Mulțumesc”.

37. Acordă atenție modului în care arăți. Un aspect îngrijit pe care-l vei observa în oglindă sau în ochii celorlalți, te va ajuta în relațiile cu cei din jur.

38. Citește citate despre viață. O altă opțiune excelentă sunt cărțile inspiraționale.

39. Acceptă lucrurile pe care nu le poți schimba, așa cum sunt.

40. Intră în contact cu oameni ce te pot inspira, în viața de zi cu zi sau pe Social Media. Ai aici o listă cu oameni interesanți pe care merită să-i urmărești pe Facebook.

41. Dacă îți permiți ia-ți un animal de casă – câine, pisică etc.

42. Petrece timp în locuri bine iluminate.

43. Acordă atenție modului în care te caracterizezi și vorbești cu tine însuți. Spuneam într-un alt articol să evităm autocaracterizările precum “Sunt prost” sau “Nu sunt capabil de nimic”. Încearcă să iei lucrurile mai ușor când e vorba de tine însuți.

44. Dacă atitudinea de la job te influențează profund negativ, caută-ți un alt job.

45. Dacă se poate, dormi uneori câte 20 de minute la amiază. Obiceiul somnului de amiază (power nap) te va ajuta să te resetezi emoțional când ești surmenat. Citește și Cum scapi de somnolenta de amiaza: siesta sau somnul de frumusete.

46. Stabilește-ți unele obiective pe care să-ți propui să le realizezi. Încearcă să-ți stabilești un mic obiectiv zilnic pe care să-l realizezi.

47. Felicită-te atunci când ai făcut o treabă bună. Poți să te și bați pe spate încurajator.

48. Fii răbdător cu tine însuți. Schimbarea și evoluția au nevoie de timp. Cum spunea bunica mea „Cu răbdarea trecem marea”.

49. Învață să spui nu. Alege-ți valorile și rolurile personale și ghidează-te după ele. Apoi redu numărul de angajamente personale pe care le-ai luat. Citește mai multe despre valorile, rolurile și angajamentele personale.

50. Urmează un curs de dans. Dansul, ca și muzica, ajută la generarea de emoții pozitive.

51. Scrie tot ce te îngrijorează. Tot. Oricâte pagini ar fi. Recitește ce ai scris și conștientizează faptul că oricât te vei îngrijora, acele probleme nu se vor rezolva. Acum poți începe să schițezi un mic plan ca să le rezolvi.

52. Citește autobiografiile unor oameni care au avut realizări. Îți recomand oameni precum Henry Ford, Gandhi sau Benjamin Franklin. Vezi și articolul meu cu cărți biografice. O să găsești acolo multe idei.

53. Decorează-ți pereții unde locuiești (sau lucrezi, dacă se poate) cu mici obiecte decorative, tablouri, poze cu peisaje. Sau poze cu citate motivaționale.

54. Devino propriul tău coach și mentor. Pentru asta ține cont de câteva reguli în relația cu tine însuți:

Respectă-te. Poți să te critici, dacă o faci constructiv.

Nu-ți vorbi niciodată altfel decât ai face-o cu cineva la care ții.

Când te-ai tratat într-un fel care este lipsit de respect, procedează la fel ca în relațiile cu ceilalți: cere-ți singur scuze și străduiește-te să nu mai repeți.

Emotional Intelligence – 100 Skills Tips Tricks and Techniques to Improve Interpersonal Connection Control Your Emotions Build Self Confidence

Conştientizarea propriilor Emoţii


                 4058605601_0433b2fedf_o

               Această abilitate a inteligenţei emoţionale necesita voinţa de tolerare a disconfortului dat de concentrarea asupra unor emoţii negative. Studiile au arătat că este singurul mod de a înţelege cu adevărat propriile emoţii, de unde vin şi de ce. Această abilitate a inteligenţei emoţionale necesita voinţa de tolerare a disconfortului dat de concentrarea asupra unor emoţii negative. Studiile au arătat că este singurul mod de a înţelege cu adevărat propriile emoţii, de unde vin şi de ce.
Emoţiile servesc unui scop. Numai examinarea şi înţelegerea acestora ne dă posibilitatea de a ne cunoaşte cu adevărat şi de a adopta comportamente eficace în situaţii tensionate.
Steve Hein (www.eqi.org) spune că pentru a ne putea conştientiza emoţiile, este esenţial să ne “alfabetizam” emoţional. El defineşte “alfabetizarea” emoţională drept abilitatea de identificare a emoţiilor şi de numire a lor cu nume specifice. El spune că numirea emoţiei ne ajută mintea să acceseze partea emoţională a creierului, acolo unde emoţiile iau naştere.

Din păcate nu folosim un vocabular pentru emoţiile noastre, din mai multe motive:
-Nu suntem obişnuiţi să ne gândim la emoţiile noastre
-Ne simţim vulnerabili dacă ne analizăm emoţiile
-Ne temem de consecinţe, dacă vom fi oneşti în privinţa existentei emoţiilor noastre
-Suntem educaţi ca emoţiile sunt ruşinoase sau că sunt nişte lucruri prea personale, ca să putem vorbi despre ele cu ceilalţi
-Studierea emoţiilor necesita mult efort, pentru că nu ne este confortabil sau pur şi simplu ne temem de asta
-Semnificatiile cuvintelor care denumesc emoţii variază de la o persoană la alta.

Analizaţi-vă valorile

                             Ritmul vieţii de astăzi este din ce în ce mai rapid. Suntem extrem de ocupaţi cu diverse proiecte, şedinţe fără sfârşit, facturi, cumpărături, e-mailuri, telefoane, sarcini mărunte, mese, întâlniri cu familia şi prietenii şi lista continuă. Este necesară o atenţie foarte mare pentru a putea ţine sub control toate aceste activităţi. Iar aceasta atenţie ne ţine concentraţi mai mult pe ceea ce se întâmpla înafara noastră decât pe ceea ce se întâmpla în interiorul nostru.
În timp ce alergăm, încercând să rezolvăm cât mai multe de pe lista zilnică cu ceea ce este de făcut, este foarte usor să pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat important pentru noi – valorile şi credinţele noastre fundamentale. Înainte să ne dăm seama, ne trezim făcând sau spunând lucruri în care nu credem cu adevărat, iar apoi nu ne simtim bine cu ceea ce am spus sau făcut. Aceasta înseamnă să tipam de exemplu la un coleg care a făcut o greseala, când teoretic considerăm acest lucru inacceptabil. Trucul aici este să ne acordăm timp pentru a ne verifica valorile. A ne gândi foarte atent la care sunt valorile cu adevărat importante pentru noi.
E simplu să luăm o foaie de hârtie, să notăm pe o coloană valorile importante pentru noi şi pe o coloană ce anume am spus sau făcut recent şi de care nu suntem atât de mândri. Sunt valorile în concordanţă cu ceea ce am spus sau făcut? Dacă nu, e important să luăm în considerare ce ar fi trebuit să spunem sau să facem, ca să ne simţim mai confortabili cu noi înşine.
Dacă repetăm acest exerciţiu zilnic, săptămânal sau o dată pe lună, vom constata cât de mult putem să ne îmbunătăţim conştientizarea propriilor emoţii. Şi în scurt timp vom realiza că ne vom gândi la lista de acasă, înainte să acţionăm.

Metode de gestionare a propriilor emoţii

                             Controlul propriilor emoţii este abilitatea de a folosi conştientizarea propriilor emoţii pentru a fii flexibil şi a-ţi direcţiona pozitiv comportamentul în situaţii dificile. Înseamnă a reuşi în timp să controlez tendinţele de a răspunde printr-un comportament dictat de emoţii.
Zâmbiţi şi râdeţi mai mult! Ştiaţi că atunci când zâmbim sau râdem, faţa noastră transmite semnale către creier, anunţându-l că ne simţim bine? Creierul nostru răspunde efectiv nervilor şi muşchilor feţei pentru a determina starea în care ne aflăm. Ce ar însemna asta pentru autocontrol? Când suntem blocaţi într-un anumit gând supărător, dacă ne forţăm să zâmbim, putem să contracarăm starea emoţională negativă.
De exemplu, când suntem într-o situaţie care nu ne permite să ne arătăm supărarea, dacă vom zâmbi în acel moment, ne vom păcăli mintea să simtă de fapt starea de bine de care avem nevoie în acel moment.
Cercetătorii de la o universitate franceză au măsurat puterea zâmbetului rugând două grupuri de subiecţi să citească aceleaşi benzi desenate dintr-un ziar. Un grup de subiecţi a fost instruit să ţină un creion în dinţi în timp ce citesc (activând astfel muşchii zâmbetului), în timp ce celălalt grup a fost instruit să ţină creionul cu buzele (astfel încât să nu poată fi activaţi muşchii folosiţi la zâmbit). Aceia care „zâmbeau” fără să ştie au apreciat benzile desenate ca fiind mult mai umoristice şi s-au simţit mult mai bine în timp ce le citeau decât aceia care nu au putut zâmbi. – Metode de dezvoltare a Inteligenţei Emoţionale

Emotional Awareness – Overcoming the Obstacles to Psychological Balance and Compassion

Sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră….


japanese_autumn_daigo-ji-temple

 „Când încetezi să alergi după lucrurile greşite,le dai lucrurilor bune, şansa de a te găsi”

Să fii ceea ce eşti… Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este să fii tu însuţi, într-o lume care încearcă să te facă precum toţi ceilalţi. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deştept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba, pentru ca oamenii să te placă. Fii tu însuţi şi oamenii potriviţi te vor iubi pe tine, cel adevărat.

Trecutul.. Nu vei putea începe următorul capitol din viaţa ta, dacă vei continua să îl citeşti pe ultimul.

Frica să nu greşeşti… Făcând ceva şi obtinând un rezultat greăit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reuşită are o urmă de eşec în spatele ei şi orice eşec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreţi mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut, decât pe cele pe care le-ai făcut.

Probleme… Infruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi uşor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăşi, fără să greşească, toate complicaţiile cu care viaţa ne pune faţă în faţă. Nu suntem făcuţi să rezolvăm pe loc, toate probleme apărute. Nu aşa am fost creaţi. De fapt, am fost creaţi să ne supărăm, să ne întristăm, să fim raniţi, să ne impiedicăm şi să cădem. Pentru ca tocmai acesta este întregul scop al vieţii – să ne înfruntăm problemele, să învăţăm din ele, să ne adaptăm şi să le rezolvăm în timp. Acesta este, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.

A minţi…. Poţi minţi pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poţi păcăli pe tine însuţi. Vieţile ni se îmbunătăţesc, numai atunci când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înşine.

Nevoile proprii… Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine însuţi ca persoană, atunci când iubeşti pe cineva prea mult. Şi să uiţi că şi tu eşti special. Da, ajută-i pe ceilalţi, dar ajută-te şi pe tine. Dacă există vreodata vreun moment perfect pentru a-ţi urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e cel de acum.

Eşti pregătit… Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit, atunci când apare o nouă şansa. Asta, pentru că cele mai multe oportunităţi din viaţă ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort. In orice situaţie, ne vom simţi întâi insufiecient pregătiţi. Dar asta ţine de procesul de învăţare, nu-i aşa?

Relaţii din motive greşite… Relaţiile trebuie alese întelept. Este mai bine să fii singur, decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbeşti. Dacă trebuie să se întâmple, se va întampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivită şi din motivele corecte. Îndrăgosteşte-te pentru că aşa simţi, nu pentru că te simţi singur.

Relaţii noi … Vei învăţa că, în viaţă, oamenii pe care-i întâlneşti, îi întâlneşti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăţa câte ceva. Dar, cel mai important este că, vor fi şi câţiva care vor scoate la iveală, tot ce-i mai bun din tine.

A concura cu toţi ceilalţi din jurul tău… Nu te mai gândi la ce fac ceilalţi mai bine decât tine. Concentrează-te să îţi baţi zilnic, propriile recorduri. Succesul este, până la urmă, o luptă doar între tine şi propria-ţi persoană.

Invidios pe ceilalţi… Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiţi alţii, în loc să te uiţi la tine şi la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: „Ce am eu şi toată lumea îşi doreşte?”.

Mustra pentru greşelile vechi… Putem iubi persoanele nepotrivite şi putem plânge pentru ceea ce am greşit, însă, indiferent ce intorsătură ia viaţa, un lucru este sigur: greşelile ne ajuta să găsim acele persoane şi acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar toţi regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ţi se întâmplă, bun sau rău, te pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.

Să îţi cumperi fericirea… Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite – dragostea, râsul, prietenia… Completaţi voi lista mai departe.

Aşteptarea fericirii de la ceilalţi… Dacă nu eşti mulţumit cu tine, aşa cum eşti, nu vei fi fericit nici în relaţia cu alte persoane. Trebuie să-ţi creezi stabilitate şi fericire în propria viaţă, înainte de a o împărtăş i cu altcineva.

A trăi în gol, gândindu-te şi răzgîndindu-te… Nu mai analiza aşa de mult la fiecare situaţie, căci vei crea probleme care nici măcar nu existau. Evalueaza situaţia şi acţionează. Nu poţi schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunţi. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca, întâi, să dai drumul la minge.

A-ţi plânge de milă… Surprizele neplăcute cu care viaţa te pune faţă în faţă nu fac decât să-ţi netezească calea în direcţia care era menită pentru tine. Poate nu înţelegi şi nu vezi asta, în momentul în care lucrurile rele se petrec şi poate că îţi va fi greu. Dar reflectă şi la celelalte lucruri negative care ţi s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus într-un loc mai bun, către o persoana mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situaţie fericită. Aşa că, zâmbeşte! Lasă-i pe toţi să vadă că astăzi eşti mult mai puternic decât erai ieri. Şi astfel, chiar vei fi.

A ţine supărare… Nu-ţi trăi viaţa cu ură în suflet. Vei ajunge să te răneşti mai mult pe tine, decât pe oamenii pe care îi urăşti. Iertarea nu înseamnă „Ceea ce mi-ai făcut este în regulă”, ci iertarea înseamnă ” Nu o să te las să-mi strici fericirea, pentru totdeauna”. Iertarea este răspunsul… Renunţă la ranchiună, găseşte-ţi pacea şi eliberează-te. Şi, nu uita, iertarea nu e numai pentru alte persoane, ea este şi pentru tine. Atunci când e nevoie, iartă-te şi pe tine, mergi mai departe şi încearcă să te descurci mai bine, data viitoare.

Nivelul … Refuză să-ţi cobori standardele, doar pentru a-i mulţumi pe cei care refuză să şi le ridice pe ale lor.

Explicaţii şi scuze la nesfârşit, pentru greşeli… Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar dusmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fă ceea ce simţi că este corect.

Frumusetea bucuriilor mărunte… Bucura-te de lucrurile mărunte, pentru că într-o zi te vei uita înapoi şi vei descoperi că ele erau, de fapt, lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viaţa ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine.

Să faci lucrurile perfect… Societatea nu premiază perfecţioniştii, ci îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârşit.

Calea uşoară… Viaţa nu e uşoară, mai ales atunci când plănuieşti să obţii ceva care să merite. Nu alege calea uşoară, care să te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar.

Lucrurile sunt minunate, atunci când nu sunt… Este în regulă să te impiedici din când în când . Nu trebuie să te prefaci sau să demonstrezi mereu că eşti puternic. Nu ar trebui să fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalţi – plângi, dacă simţi nevoia – este sănătos să îţi verşi lacrimile. Cu cât mai curând vei face asta, cu atât mai repede vei fi pregătit să zâmbeşti din nou.

A-i invinui pe alţii pentru necazurile tale… Îţi vei realiza visele, în măsura în care îţi vei asuma responsabilitatea pentru viaţa ta. Când îi învinuieşti pe alţii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părţi din viaţa ta.

Griji… Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puţin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puţin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situaţie întrebă-te următorul lucru: „Va mai conta situaţia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Dacă răspunsul este nu, e clar că îţi faci griji inutil.

Concentrare pe ce NU vrei să se întâmple… Concentrează-te pe ce îţi doreşti să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei poveşti de succes. Dacă te trezeşti în fiecare dimineaţă gândindu-te că ceva minunat ţi se va întâmpla în ziua respectivă şi eşti puţin atent, vei observa destul de des că ai avut dreptate.

A fi nerecunoscător. Oricât de bună sau grea a fost până în acel moment, trezeşte-te dimineaţa şi fii mulţumit că trăieşti. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să te gândeşti la ceea ce îţi lipseşte, gândeşte-te la ceea ce ai tu şi le lipseşte altora.
Viaţa este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva te vrea în viaţa lui, îţi va face loc în ea, nu trebuie să te străduiesti prea mult să îl capeţi. Nu încerca să te bagi cu forţa în sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.
Aminteşte-ţi mereu că prieteni adevăraţi nu-ţi sunt cei care sunt lângă tine când eşti fericit, ci cei care îţi sunt aproape, atunci când ţi-e cel mai greu.

Teaching of Makuto-ubu sage

Cunoaştere vs Înţelepciune vs Intuiţie


intuitia-arta-de-a-trai-viata-implinita

„Cunoaşterea vorbeşte, înţelepciunea ascultă”
Ştii care e diferenţa dintre cunoaştere, înţelepciune şi intuiţie?
Cunoaşterea, înţelepciunea şi intuiţia par a fi sinonime, dar nu sunt. Deşi se referă toate la acumularea de gânduri şi experienţe, sunt foarte diferite, în esenţă şi în modul în care la aplicăm în viaţă.

 Cunoaşterea e asimilarea de fapte, evenimente şi informaţii despre care ai învăţat – din cărţi, de la alţii sau din propria experienţă. Înseamnă să fii conştient de ceva, şi să ai informaţii. Cunoaşterea e de fapt legată de fapte şi idei pe care le dobândim în urma studiului, cercetării, investigării, observaţiei sau experienţei.
Înţelepciunea e abilitatea de a discerne şi judeca anume care aspecte ale acelei cunoaşteri sunt adevărate, corecte, de durată, şi pot fi aplicate în viaţa ta. E putinţa de a aplica cunoaşterea la un nivel mai înalt. Şi e mai adâncă; înseamnă să ştii motivele, sau raţiunea de a fi ; să ştii de ce ceva e aşa cum e, şi ce înseamnă asta pentru tine.
Intuiţia e nivelul cel mai adânc al artei de a şti, şi cel mai important în viaţă. E o percepţie mai adâncă şi mai clară asupra vieţii, asupra cunoaşterii şi înţelepciunii. Intuiţia înseamna sa vezi ce stă la baza cunoaşterii, şi care e esenţa înţelepciunii. Este un mod de a înţelege mai bine viaţa şi felul în care lucrurile interacţionează la nivel macroscopic.
Pe scurt: Cunoaşterea înseamnă informaţie, înţelepciunea e înţelegerea şi puterea de a o aplica, iar intuiţia e conştientizarea esenţei, a ceea ce stă la baza unui anumit adevăr. Din păcate, putem aduna cunoştinţe o viaţă întreagă, dar să nu vedem înţelepciunea. Putem fi întelepţi, dar totuşi ne scapă sensul profund al lucrurilor.

Christopher Reiss rezumă foarte bine aceste diferenţe :
“Cunoaşterea înseamnă să ştii că deşertul e lung de 12.4 mile.
Înţelepciunea e să îţi iei suficientă apă pentru drumul prin deşert.
Intuiţia înseamnă să instalezi un stand de limonadă după 6 mile.”

Cunoaştere înseamna să ştii să îţi gestionezi banii, să echilibrezi cheltuielile, să economisesti.
Înţelepciunea e să înţelegi câta importanţă au banii în viaţa ta şi pentru viitorul tău.
Intuiţia înseamnă să înţelegi că banii sunt doar un instrument, neavând valoare în afară de ceea ce îţi pot aduce.

Cunoaşterea înseamnă să înveţi să pictezi şi să te foloseşti de aceasta abilitate ca să îţi câstigi existenţa.
Înţelepciunea înseamnă să îţi exprimi pasiunea prin pictură, şi să înţelegi că arta e o formă de comunicare care influenţează vieţile celorlalţi.
Intuiţia înseamnă să înţelegi că orice poate fi o formă de artă, iar tu, creându-ţi propria artă contribui la exprimarea şi explicarea esenţei a ceea ce te înconjoară.

Cunoaştere înseamnă să ştii care lucruri, obiceiuri, oameni şi plăceri te fac fericit.
Înţelepciune înseamnă să ştii că, deşi acele lucruri îţi aduc plăcere, fericirea nu izvorăşte din lucruri, sau situaţii, sau oameni. Înseamnă să înţelegi că fericirea vine din interior, şi este o stare temporară a minţii.
Intuiţie înseamnă să ştii că fericirea nu e scopul vieţii, nu e un indicator al calităţii vieţii – e doar unul dintre multele stări în spectrul emoţiilor noastre. Aceste emoţii nu ne conturează viaţa; sunt doar nişte experienţe.

Cunoaşterea, înţelepciunea şi intuiţia sunt, toate trei, preţioase – şi au locul lor în viaţă. Dificultatea în a le folosi apare deoarece multora dintre noi nu ne este clar înţelesul şi diferenţa dintre ele, considerându-le interschimbabile. Edificarea asupra lor, şi conştientizarea felului în care mintea noastră e folosită de fiecare pot fi factori importanţi în a ne ajuta să profităm la maxim de fiecare din cele trei. Dobândirea şi aplicarea informaţiilor poate fi valoroasă în sine, totuşi trebuie şi discernământ pentru judecarea şi evaluarea cunoaşterii respective, şi e nevoie să găsim esenţa şi rostul vieţii ca întreg. Poate că cea mai reală formă de cunoaştere constă în controlul asupra tuturor celor trei, şi în înţelegerea modului în care fiecare ne intensifică experienţa şi calitatea vieţii.

The Voice of Knowledge A Practical Guide to Inner Peace