conţinuturile paginilor

TABLA DE LEGI – Păstrează-ți liniștea interioară

TABLA DE LEGI - Păstrează-ți liniștea interioară

-Acționează în așa fel încât să trăiești fericit îndelung. Protejează-ți, înainte de toate, viața și sănătatea.
-Nu fi prost; nu te lăsa ucis!

-Exceptând situațiile excepționale, plasează-ți viața și sănătatea deasupra tuturor celorlalte lucruri. Bucură-te de viață .

-Încearcă să ai plăcere și cât mai puțină durere posibil.
-Fă în așa fel încât viața ta să aibă întotdeauna un sens.
-Să ai mereu un scop de atins.

-Bucură-te de clipă .
-Învață să trăiești în prezent.

-Încearcă să concepi mijloacele drept scopuri. – Condu-ți viața tu însuți.

-Pe cât posibil, în acțiunea fizică , fii independent.
-Stăpânește-ți gândirea, sentimentele și stările de spirit.
-Acționează potrivit propriului tău ideal.

-Nu te atașa prea mult de o persoană nici de nimic altceva.
Nu te droga.

-Păstrează-ți liniștea interioară .
-Păzește-ți seninătatea spiritului.

-Spune-ți în fiecare dimineață : totul merge strună ”.
-Încearcă să concepi evenimentele viitoare ca fiind plăcute.
-Fii prudent.

-Nu admite nici o propunere înainte de a te fi asigurat cu conștiinciozitate că este adevărată sau cel puțin probabil adevărată .

-Înainte de a face sau a spune ceva important, pune-ți întrebarea: merită osteneala?

-Înainte de a lua o decizie importantă , asigură-te că nu faci din dorințe realitate.

-În orice chestiune importantă , cere sfatul oamenilor cu experiență . Amână pe mâine o decizie importantă .

-Cunoaște-te pe tine însuți.
-Găsește în fiecare zi un moment pentru a reflecta la tine însuți.

-Ocupă-te de lucrurile care depind de tine iar nu de cele care nu depind de tine

Nu te îngrijora degeaba.
-Veghează să-ți asiguri viitorul.
-Fii moderat în toate cele.

-Fii moderat în opinii.
-Evită afirmațiile cu totul generale.
-Evită judecățile categorice.

-Bucură-te de bunuri și de plăceri cu moderație.
-E bine să știi savura micile bucurii.

-Preferă numeroasele mici bucurii câtorva mari plăceri.

-Nu încerca să desăvârșești lucruri care îți depășesc posibilitțile.
-Orice hotărâre, o dată luată , execut-o cu tărie și perseverență .
-Nu te lăsa niciodată motivat de frică .

-Nu-ți fie frică de moarte.
-Trăiește pentru opera ta.

-Fă tot ceea ce faci cât poți de bine.
Privește-te pe tine însuți, pe ceilalți oameni și lumea cu ochiul naturalistului.

-Concepe adversitățile ca pe niște evenimente naturale.
-Nu te înduioșa de tine însuți.

-Consideră relațiile tale cu ceilalți oameni ca fiind foarte importante pentru tine.

-Fii circumspect în relațiile cu ceilalți.

-Nu te încrede în nimeni înainte de a te asigura că știe despre ce vorbește și că e sincer.

-Nu admite nici o propoziție ca adevărată sub pretext că a fost publicată prin mijloacele de comunicare socială .

-Fii independent față de ceilalți în gândire și în sentimente. Preferă singurătatea companiei.

-Nu da nici un fel de importanță onorurilor și insultelor, atâta vreme cât nu ești sigur că-ți pot fi foarte folositoare sau foarte dăunătoare.

-Nu te privi în oglinda anturajului tău.
-Nu te ocupa de un altul decât dacă el poate fi util sau periculos pentru tine, poți să-l ajuți ești răspunzător pentru el.

-Străduiește-te să-ți imaginezi că oamenii de care nu trebuie să te ocupi nu există decât în imaginația ta.

-Dă celorlalți cât mai puține informații posibile despre tine însuți.
-Străduiește-te să fii cât se poate de anonim în locurile publice.
-Cu excepția prietenilor și apropiaților, evită familiaritatea.

-Nu fi prea amabil la prima întâlnire.
-Străduiește-te să câștigi simpatia celorlalți.
-Pe cât posibil, nu ți-i înstrăina pe ceilalți.
-Pe cât posibil, evită certurile.

-Evită cu orice preț certurile cu cei ce au o putere asupra ta.
-Șterge-o în clipa în care o ceartă periculoasă te amenințăinevitabil.
-Dacă nu te costă nimic, sau te costă puțin, nu fă nici o nedreptate nimănui.

-Dacă poți evita acest lucru, nu spune nimănui lucruri neplăcute.
-Nu critica niciodată , în prezența sa, țara, confesiunea sau profesiunea altuia.
-Străduiește-te să câștigi simpatia fiecărui om întâlnit.
-Fii amabil.

-Fii deosebit de amabil cu oamenii bogați și puternici.
-Fă bucuros servicii care nu te costă nimic sau te costă puțin.

-Fă astfel încât prezența ta și discursul tău să fie plăcute partenerului.
-Apropie-te de celălalt mereu cu surâsul pe buze.
-Flatează-ți partenerul.

-Fă în așa fel încât partenerul tău să înțeleagă faptul că te interesezi de el.

-Permite-i partenerului să vorbească oricât de mult, mai ales despre sine.

-Străduiește-te sistematic și cu perseverență să câștigi simpatia celor cu care trebuie să trăiești.

-Acționează în așa fel încât să fii considerat demn de încredere.
-Pe cât posibil, nu minți și nu induce deloc în eroare.

-În principiu, ține-ți promisiunile.

-Fii solidar în mod cumpătat cu grupul căruia îi aparții. Supune-te în mod cumpătat legilor moralei.

-În condiții aproximativ egale, dă prioritate membrului din grupul tău în fața străinului.

-Conformează-te grupului în care te afli.
Ai câțiva prieteni.

-Să-ți fie prieten doar cel ce și-a dovedit cinstea și inteligența.
-Fii fidel prietenilor tăi.

 JOSEPH-MARIA BOCHENSKI

Când simți că totul se prăbușește în jurul tău amintește-ți aceste ZECE lucruri!

Curăţirea Glandei Pineale – dezvoltare percepţii multidimensionale

Curăţirea Glandei Pineale - dezvoltare percepţii multidimensionale

Glanda pineală, numită de asemenea şi epifiză sau corpul pineal este o glandă endocrină micuţă care se află în apropiere de centrul creierului, între cele două emisfere cerebrale. Numele său provine de la forma sa asemănătoare unui con de pin.

Curăţirea glandei pineale este absolut necesară pentru cei care doresc să îşi dezvolte percepţiile lor multidimensionale. Câteva aspecte de bază pentru detoxifierea pinealei:
– mercurul poate fi eliminat din organism prin utilizarea zilnică de chlorella, iarba de grâu verde şi spirulină. De asemenea, coriandrul consumat zilnic ajută la eliminarea mercurului din creier.
– mâncarea organică care să aibă o predominanţă raw-vegan este foarte utilă pentru detoxifierea pinealei.
– ciocolata raw – este stimulentă şi detoxifiantă pentru glanda pineală, şi de asemenea are o acţiune antioxidantă puternică.
consumul de alimente cu vibraţie înaltă – seminţe de cânepă (Hemp seeds), camu camu (Myrciaria dubia), acai (Euterpe olareacea, o specie de palmier), spirulina, chlorella şi iarba de grîu verde, susţine funcţionarea normală a glandei pineale.

Plante şi remedii pentru buna funcţionare a glandei pineale

Există plante şi remedii care sunt menţionate de mai mulţi autori ca fiind de mare ajutor pentru energizarea şi buna funcţionare a glandei pineale. Dintre acestea menţionăm: wood betony (Betonica officinalis sau Stachys officinalis), gotu kola (Centella asiaica), brahmi (Bacopa monnieri), shankapushpi (Convolvulus pluricaulis), jatamansi (Nardostachys jatamansi, nard), gingko biloba, vacha (Acorus calamus), santal şi uleiul esenţial de santal, ashwagandha (Witania somnifera), germenii de alfalfa, germenii de grâu, pătrunjelul, pepenele galben, sucul de ananas, uleiul de măsline, lecitina, tămâia, extractul sau sucul de noni, uleiul esenţial de trandafir, uleiul esenţial de lavandă, uleiul esenţial de mir, uleiul esenţial de ienupăr, uleiul esenţial de muşeţel albastru.

O mare parte din aceste remedii, dar mai ales gingko biloba, uleiul esenţial de santal şi de tămâie cresc fluxul sanguin spre/în glanda pineală. S-a observat că creşterea fluxul sanguin în această zonă, care implică creşterea oxigenării zonei, are anumite efecte benefice asupra întregului organism: reîntinerirea sistemului imun, îmbunătăţirea somnului şi a sănătăţii sexuale, echilibru interior, eliminarea sindromului de oboseală cronică, atitudine pozitivă, experienţe spirituale înalte.

Alimente ce pot susţine funcţia pinealei

De asemenea există alimente bogate în melatonină care pot susţine sau suplimenta funcţia pinealei. Printre acestea se numără: cireşele montmorency, iarba de grâu verde, iarba de orz verde. Festuca arundinacea este denumirea botanică pentru planta numită popular păiuş înalt şi este considerată de anumiţi autori ca având cel mai mare conţinut de melatonină dintre toate plantele. Alte alimente bogate în melatonină sunt: lapte, migdale, plante leguminoase, curmale uscate, struguri, porumb, orz, ovăz.
Punctul de reflexoterapie corespunzător glandei pineale se află situat în mijlocul degetului mare al piciorului – chiar în mijlocul spiralei ce se observă pe pielea degetului, iar la mână zona reflexogenă pentru epifiză este în mjlocul spiralei pe buricul degetului mare.

Meditaţia yoghină profundă, consumul de mâncare organică adecvată, odihna bună, vizualizarea şi conectarea la energia pozitivă a vieţii, contactul cu natura, consumul de plante şi remedii care susţin şi energizează pineala sunt necesare pentru îmbunătăţirea funcţiei acestei glande. De asemenea, expunerea frecventă la lumină naturală, la lumina soarelui, timp de minim 20 de minute, va ajuta la stimularea glandei. Doar să nu uitaţi să vă scoateţi ochelarii de soare şi, eventual, pălăria. Atunci când este trezită, glanda pineală aduce printre altele abilitatea de a călători în planurile astrale la voinţă, de a explora alte dimensiuni, de a prevedea viitorul, de a primi informaţii de la fiinţe din alte planuri şi de a experimenta stări foarte profunde în meditaţie.

TABLA DE LEGI

Metode de dezvoltare a Inteligenţei Emoţionale

Metode de dezvoltare a Inteligenţei Emoţionale

Mintea emoţională şi mintea raţională

          Ce este o emoţie? Dicţionarul explicativ al limbii române o defineşte ca fiind: “ o reacţie afectivă de intensitate mijlocie şi de durată relativ scurtă, însoţită adesea de modificări în activităţile organismului, oglindind atitudinea individului faţă de realitate”. Cercetările de până acum arată ca emoţiile iau naştere într-o parte a creierului uman numit amigdala (creier amigdalian), pe care o aveau şi strămoşii noştri şi care îi ajută să supravieţuiască. Şi astăzi emoţiile ne-ar ajuta şi pe noi să ne cunoaştem mai bine, dacă le-am asculta şi am învăţa de la ele. Din păcate, prea puţini dintre noi ne ascultam emoţiile şi le lăsăm să ne ghideze în viaţa de zi cu zi.

Prea puţini dintre noi suntem în mod natural capabili să ne conectăm uşor la propriile noastre emoţii, să ni le conştientizam şi să ni le controlam în situaţii tensionate. Cu alte cuvinte, puţini dintre noi avem o inteligenţă emoţională nativă. Unii dintre specialişti definesc inteligenta emoţională ca „abilitatea de a recunoaşte şi a înţelege emoţiile tale şi ale celorlalţi şi capacitatea de a folosi această înţelegere pentru a-ţi controla comportamentul şi a îmbunătăţi semnificativ relaţiile cu ceilalţi.”

Ce pot face cei care nu au această capacitate înnăscută de a-şi conştientiza şi controla emoţiile? Foarte simplu: o învaţă! Aceleaşi cercetări arata ca inteligenta emoţională poate fi dezvoltată, spre deosebire de inteligenta raţională sau de personalitate, care sunt mai mult sau mai puţin constante de-a lungul vieţii. Studii îndelungate realizate pe eşantioane de sute de mii de persoane au arătat că oamenii care lucrează la dezvoltarea inteligenţei lor emoţionale reuşesc apoi să nu mai fie copleşiţi de provocările din viaţa de zi cu zi. Aceştia îşi pot controla emoţiile în situaţii tensionate şi se bucura de viaţa mult mai mult decât atunci când nu îşi conştientizau şi stăpâneau emoţiile.

Cum e posibilă dezvoltarea inteligenţei emoţionale? Creierul amigdalian, cel care e responsabil de producerea emoţiilor, scanează semnalele senzoriale şi le trimite către neocortex. Neocortexul rafinează şi de cele mai multe ori hotărăşte ce trebuie făcut cu semnalele care vin de la creierul amigdalian. Cele două creiere interacţionează, formând centrul controlului emoţional. Prin procesul conştientizării emoţiilor, neocortexul accesează creierul amigdalian, permiţând formarea unor noi structuri neuronale, unor magistrale noi între cele două părţi ale creierului. Practicată în mod constant, conştientizarea emoţiilor permite formarea unor legături din ce în ce mai rapide între centrul apariţiei emoţiilor şi centrul logicii. Astfel, în momente tensionate, neocortexul poate interveni rapid în preluarea comenzii comportamentului adoptat, nepermiţând creierului amigdalian să dicteze un comportament neadecvat.

Tipuri de emoţii

 Furia – Emoţia cel mai dificil de controlat, este o emoţie secundară, care nu apare decât după ce ne simţim la început înfricoşaţi, atacaţi, ofensaţi, nerespectaţi, forţaţi, presaţi sau prinşi în capcană. Atunci când suntem furioşi, comanda propriilor noastre acţiuni este preluată de creierul amigdalian, aducându-ne la un nivel inferior de evoluţie a rasei umane. Furia poate fi şi emoţie primară, în cazul în care viaţa noastră sau a unei persoane iubite este pusă în pericol. În acest caz preluarea controlului acţiunilor noastre de către creierul amigdalian generează reacţia de „luptă sau fugi”, care în acest caz ne poate salva viaţa.

2.2 Teama – Este o emoţie primară care ne protejează de pericole fizice sau psihologice. Câteva tipuri de temeri sim.iţe de orice om sunt: teama de a pierde controlul, teama de eşec, teama de a fi singur, teama de necunoscut. În măsura în care această emoţie nu are o intensitate prea mare, ea ne poate mobiliza să ieşim din situaţia care generează teama.

2.3 Dezamăgirea – Este o emoţie primară. Este o emoţie pe care o simţim când realitatea este diferită faţă de aşteptările sau preten.iile noastre faţă de o anumită situaţie său persoana. Dacă ne dăm seama de acest lucru, putem să ne asumăm responsabilitatea pentru acest sentiment şi să îl diminuăm în intensitate.

2.4 Amărăciunea – Este o emoţie secundară. Este o formă mai accentuată a dezamăgirii care ne spune nu numai că ne aşteptam ca o anumită situaţie său persoana să fie într-un anumit fel, ci şi că începusem să contăm sau să depindem de acea aşteptare.

2.5 Vinovăţia – Este o emoţie primară. Apare atunci când acţiunile noastre nu sunt în concordanţă cu valorile noastre. Această emoţie ne evaluează standardele şi ne arată în ce măsură credem cu adevărat în ele. Ne putem cere scuze, arătându-ne adevăratele sentimente care exprima ceea ce e cu adevărat important pentru noi.
Ca persoană inteligentă emoţional, putem utiliza valoarea pozitivă a fiecărei emoţii negative pe care o trăim acceptând-o, ascultând-o şi învăţând de la ea. Inteligenta Emoţională este capacitatea de a recunoaşte, numi şi a ne controla în mod adecvat emoţiile.
“Cu toţii putem fi furioşi la un moment dat, dar oamenii inteligenţi emoţional ştiu ce să spună sau să facă în acele momente, pentru a obţine cel mai bun rezultat.” Lea Brovedani

 Conştientizarea propriilor emoţii

Această abilitate a inteligenţei emoţionale necesita voinţa de tolerare a disconfortului dat de concentrarea asupra unor emoţii negative. Studiile au arătat că este singurul mod de a înţelege cu adevărat propriile emoţii, de unde vin şi de ce. Această abilitate a inteligenţei emoţionale necesita voinţa de tolerare a disconfortului dat de concentrarea asupra unor emoţii negative. Studiile au arătat că este singurul mod de a înţelege cu adevărat propriile emoţii, de unde vin şi de ce.

Emoţiile servesc unui scop. Numai examinarea şi înţelegerea acestora ne dă posibilitatea de a ne cunoaşte cu adevărat şi de a adopta comportamente eficace în situaţii tensionate.
Steve Hein (www.eqi.org) spune că pentru a ne putea conştientiza emoţiile, este esenţial să ne “alfabetizam” emoţional. El defineşte “alfabetizarea” emoţională drept abilitatea de identificare a emoţiilor şi de numire a lor cu nume specifice. El spune că numirea emoţiei ne ajută mintea să acceseze partea emoţională a creierului, acolo unde emoţiile iau naştere.

Din păcate nu folosim un vocabular pentru emoţiile noastre, din mai multe motive:
-Nu suntem obişnuiţi să ne gândim la emoţiile noastre
-Ne simţim vulnerabili dacă ne analizăm emoţiile
-Ne temem de consecinţe, dacă vom fi oneşti în privinţa existentei emoţiilor noastre
-Suntem educaţi ca emoţiile sunt ruşinoase sau că sunt nişte lucruri prea personale, ca să putem vorbi despre ele cu ceilalţi
-Studierea emoţiilor necesita mult efort, pentru că nu ne este confortabil sau pur şi simplu ne temem de asta
-Semnificatiile cuvintelor care denumesc emoţii variază de la o persoană la alta.

 Analizaţi-vă valorile

    Ritmul vieţii de astăzi este din ce în ce mai rapid. Suntem extrem de ocupaţi cu diverse proiecte, şedinţe fără sfârşit, facturi, cumpărături, e-mailuri, telefoane, sarcini mărunte, mese, întâlniri cu familia şi prietenii şi lista continuă. Este necesară o atenţie foarte mare pentru a putea ţine sub control toate aceste activităţi. Iar aceasta atenţie ne ţine concentraţi mai mult pe ceea ce se întâmpla înafara noastră decât pe ceea ce se întâmpla în interiorul nostru. În timp ce alergam, încercând să rezolvăm cât mai multe de pe lista zilnică cu ceea ce este de făcut, este foarte usor să pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat important pentru noi – valorile şi credinţele noastre fundamentale.

Înainte să ne dăm seama, ne trezim făcând sau spunând lucruri în care nu credem cu adevărat, iar apoi nu ne simtim bine cu ceea ce am spus sau făcut. Aceasta înseamnă să tipam de exemplu la un coleg care a făcut o greseala, când teoretic considerăm acest lucru inacceptabil. Trucul aici este să ne acordăm timp pentru a ne verifica valorile. A ne gândi foarte atent la care sunt valorile cu adevărat importante pentru noi. E simplu să luăm o foaie de hârtie, să notăm pe o coloană valorile importante pentru noi şi pe o coloană ce anume am spus sau făcut recent şi de care nu suntem atât de mândri. Sunt valorile în concordanţă cu ceea ce am spus sau făcut?

Dacă nu, e important să luăm în considerare ce ar fi trebuit să spunem sau să facem, ca să ne simţim mai confortabili cu noi înşine. Dacă repetăm acest exerciţiu zilnic, săptămânal sau o dată pe lună, vom constata cât de mult putem să ne îmbunătăţim conştientizarea propriilor emoţii. Şi în scurt timp vom realiza că ne vom gândi la lista de acasă, înainte să acţionăm.

Metode de gestionare a propriilor emoţii

Controlul propriilor emoţii este abilitatea de a folosi conştientizarea propriilor emoţii pentru a fii flexibil şi a-ţi direcţiona pozitiv comportamentul în situaţii dificile. Înseamnă a reuşi în timp să controlez tendinţele de a răspunde printr-un comportament dictat de emoţii.
Zâmbiţi şi râdeţi mai mult! Ştiaţi că atunci când zâmbim sau râdem, faţa noastră transmite semnale către creier, anunţându-l că ne simţim bine? Creierul nostru răspunde efectiv nervilor şi muşchilor feţei pentru a determina starea în care ne aflăm. Ce ar însemna asta pentru autocontrol? Când suntem blocaţi într-un anumit gând supărător, dacă ne forţăm să zâmbim, putem să contracarăm starea emoţională negativă.

De exemplu, când suntem într-o situaţie care nu ne permite să ne arătăm supărarea, dacă vom zâmbi în acel moment, ne vom păcăli mintea să simtă de fapt starea de bine de care avem nevoie în acel moment.
Cercetătorii de la o universitate franceză au măsurat puterea zâmbetului rugând două grupuri de subiecţi să citească aceleaşi benzi desenate dintr-un ziar. Un grup de subiecţi a fost instruit să ţină un creion în dinţi în timp ce citesc (activând astfel muşchii zâmbetului), în timp ce celălalt grup a fost instruit să ţină creionul cu buzele (astfel încât să nu poată fi activaţi muşchii folosiţi la zâmbit). Aceia care „zâmbeau” fără să ştie au apreciat benzile desenate ca fiind mult mai umoristice şi s-au simţit mult mai bine în timp ce le citeau decât aceia care nu au putut zâmbi.

Preluaţi controlul monologurilor interioare

Cercetările arată ca o persoană are în medie 50.000 de gânduri pe zi. De fiecare dată când unul dintre aceste gânduri are loc, sunt produse în creierul nostru anumite substanţe chimice care declanşează reacţii resimţite în tot corpul. Există o legătură puternică între ceea ce gândim şi ceea ce simţim, atât fizic cât şi emoţional. Pentru că gândim întotdeauna (aproape la fel de mult precum respiram), tindem să uităm că o facem. Şi nu realizăm cât de mult gândurile noastre dictează cum ne simţim în fiecare moment al fiecărei zile.

Este imposibil să încercam să identificăm fiecare gând, ca să vedem dacă are o influenţă negativă sau pozitivă asupra stării noastre emoţionale. Cert este ca cele care ne influenţează cel mai mult emoţiile sunt monologurile interioare, acelea pe care fiecare dintre noi le are în minte şi care ne afectează percepţia asupra fiecărui lucru.
Gândurile noastre „ne vorbesc” în fiecare zi. Ceea ce gândim ne provoacă anumite emoţii pe care le putem intensifica şi prelungi prin gândurile pe care le avem. Când suntem copleşiţi de emoţii, gândurile noastre ni le pot diminua sau mări în intensitate. Învăţând să ne controlăm monologurile interioare, putem să ne mentinem concentraţi pe ceea ce este benefic pentru noi şi să ne controlăm mai bine emoţiile.

Cele mai des întâlnite monologuri interioare şi modurile în care putem să le modificăm sunt următoarele:
1. Eu întotdeauna şi eu niciodată trebuie transformate în eu de data aceasta, sau eu câteodată. Acţiunile noastre sunt unice pentru situaţia în care ne aflam, indiferent cât de des ne gândim că greşim. Trebuie să încetam să ne învinovăţim excesiv pentru greşelile făcute.
2. Sunt un idiot trebuie transformat în am făcut o greşeală. Gândurile care ne pun anumite etichete nu lasă loc îmbunatăţirilor. În schimb gândurile care ne arată o situaţie obiectivă ne ajută să ne concentrăm pe ceea ce putem schimba.

Conştientizarea emoţiilor celorlalţi

Este abilitatea de a recunoaşte corect emoţiile celorlalţi şi a înţelege ce se întâmpla de fapt cu ei. Este capacitatea de a percepe ce gândesc şi simt ceilalţi, chiar şi atunci când nu simţim la fel ca ei. Această abilitate ne ajută să ne concentrăm şi să absorbim informaţii extrem de importante. Se realizează prin ascultare empatică şi observare atentă a celui care ne vorbeşte.

Practicaţi arta ascultării

Sună elementar, aproape prea elementar pentru a fi măcar menţionat, dar abilitatea de a asculta este o abilitate din ce în ce mai rară în societatea de astăzi. Mulţi oameni cred că ştiu să asculte, dar dacă adulţii ar juca azi telefonul fără fir, cât de clar credeţi că ar fi mesajul care ajunge la ascultătorul final? Ascultarea cere concentrare, şi concentrarea nu este un lucru uşor pentru că suntem distraşi de atât de multe lucruri.

Ascultarea nu înseamnă numai să auzim cuvintele; înseamnă şi să ascultăm tonul, ritmul şi volumul vocii. Înseamnă să ascultăm ce este spus şi ce nu este spus. Ce mesaje ascunse exista. Poate că am ascultat un discurs în care au fost folosite cuvinte cu impact, dar tonul, ritmul şi volumul nu au fost potrivite cu conţinutul mesajului. Acestea s-au potrivit mai degrabă cu starea de spirit a interlocutorului.

Când cineva vorbeşte, opriţi-vă să faceţi orice altceva şi ascultaţi cu mare atenţie până când persoana termina de vorbit. Când sunteţi angajaţi într-o convorbire telefonică, nu scrieţi şi un e-mail. Când fiul va pune o întrebare, lăsaţi la o parte laptopul şi uitaţi-vă la el când îi răspundeţi. Când luaţi cina alături de familie, închideţi televizorul şi fiţi atent la conversaţia de la masă. Când aveţi o întâlnire cu cineva, închideţi uşa şi staţi alături de persoană care vă vorbeşte pentru a vă concentra şi înţelege.

 (Re)construirea relaţiilor cu ceilalţi

(Re)construirea relaţiilor cu ceilalţi este abilitatea de a (re)construi şi păstra relaţii eficace, prin comunicare clară şi abordare eficace a conflictelor. Această abilitate este rezultatul modului în care reuşim să îi înţelegem pe oameni, al modului în care îi tratam şi a istoriei pe care o construim împreuna cu ei. Cu cât relaţiile noastre sunt mai dificile, cu atât ne putem face înţelese mai greu punctele de vedere.

Amintiţi-vă de micile gesturi care contează

Se pare că în societatea de astăzi bunele maniere sunt din ce în ce mai rar întâlnite iar exprimarea aprecierilor faţă de alţii este deasemenea din ce în ce mai rară. În ziua de azi sunt exprimate prea puţine „te rog”, „mulţumesc” sau „îmi pare rău”.
Majoritatea oamenilor spun că nu li se mulţumeşte aproape niciodată pentru contribuţiile lor şi sunt de acord ca un simplu „mulţumesc”, sau „te rog” sau „îmi pare rău” le-ar creşte semnificativ moralul. Gândiţi-vă cât de des spuneţi „mulţumesc”, „te rog” şi „îmi pare rău”, când este nevoie; dacă nu folosiţi des aceste cuvinte, probabil că este din lipsa obişnuinţei sau din lipsă de timp, sau pur şi simplu din orgoliu. Începeţi să faceţi un obicei din a spune aceste cuvinte cât mai des în toate relaţiile pe care le aveţi. Sau, mai degrabă, faceţi-vă un obicei de a folosi aceste cuvinte cât mai des în decursul unei zile. Mulţumesc!

Primiţi cu uşurinţă feedback

Feedback-ul este un dar unic. Este menit să ne ajute să ne îmbunătăţim în moduri la care nu ne gândim de unii singuri. De vreme ce nu ştim niciodată ce păreri vom auzi, totuşi, feedback-ul este câteodată că deschiderea unui cadou şi găsirea în cutie a unui obiect care ne displace total.
Elementul surpriză ne poate prinde cu garda jos, deci trebuie să ne folosim abilităţile de conştientizare a propriilor emoţii pentru a ne pregăti pentru acel moment. Ce voi face când voi fi luat pe nepregătite? Cum mă voi manifesta? Conştientizând acest lucru, ne folosim apoi abilităţile de autocontrol emoţional, alegându-mi modul în care voi răspunde în acea situaţie. Pentru a primi cu uşurinţă feedback, e important să analizăm procesul. În primul rând trebuie să ne gândim la sursa feedback-ului şi anume la persoana de la care îl primim – să spunem că această persoană ne cunoaşte,a văzut de ce suntem capabili şi doreşte să ne îmbunătăţim.

Pe măsură ce primim feedback, ne folosim de abilităţile de conştientizare socială şi ascultam cu atenţie, auzind cu adevărat ceea ce ni se spune. Punem întrebări clarificatoare şi cerem exemple pentru a înţelege mai bine perspectiva celeilalte persoane. Indiferent că suntem de acord sau nu cu ceea ce ni s-a spus, îi mulţumim persoanei pentru că ne-a împărtăşit părerea ei, pentru că necesita curaj să dai feedback unei persoane, la fel de mult ca pentru a primi feedback. După ce primim feedback-ul, ne folosim abilităţile de autocontrol pentru a decide următorii paşi; nu trebuie să ne simţim presaţi să acţionăm imediat.

Timpul ne va ajuta să absorbim informaţia primită, să ne analizăm emoţiile şi gândurile şi să decidem ce să facem în privinţa feedback-ului primit.
Primirea feedback-ului este probabil cea mai dificilă parte a procesului. Odată ce decidem ce să facem cu feedback-ul, trebuie să ne ţinem de planul pe care ni l-am făcut. Şi modificându-ne comportamentul conform feedback-ului primit, vom arăta persoanei care ni l-a dat că îi apreciem sugestiile.

 Daţi un feedback direct şi constructiv

Gândiţi-vă la cel mai bun feedback pe care l-aţi primit vreodată. Nu era ceva ce v-aţi dorit neapărat, dar a făcut o mare diferenţă pentru un anumit comportament pe care aţi reuşit să îl îmbunătăţiţi radical. Feedback-ul poate că v-a îmbunătăţit performanţa în ansamblu, sau doar modul de a acţiona într-o anumită circumstanţă. Ce a făcut ca acel feedback să fie atât de eficace?

Pentru a învăţa să dăm feedback exista cărţi foarte bune în domeniu pentru paşii care trebuie făcuţi, dar niciuna nu ne învaţă cum să facem ca feedback-ul să fie eficace din punct de vedere al inteligenţei emoţionale. Ceea ce face diferenţa între un feedback „ca la carte” şi un feedback de impact, cu adevărat folositor, este folosirea abilitaţilor inteligenţei emoţionale. Din punct de vedere al inteligenţei emoţionale, darea feedback-ului înseamnă o oportunitate de construire a relaţiei cu persoana căreia îi dăm feedback.

 Empatia şi ascultarea empatică

A arăta empatie înseamnă să te pui emoţional în pielea celuilalt. Fără empatie nu vom reuşi să cunoaştem cu adevărat universul emoţional al oamenilor importanţi din viaţa noastră. Abilitatea noastră de a empatiza depinde în mod direct de abilitatea de a simţi şi de a ne identifica propriile noastre emoţii. Este esenţial să realizăm ca orice om se simte mai bine atunci când este auzit. Şi se simte chiar mai bine atunci când este înţeles.

Din punct de vedere emoţional, de multe ori, este mai important pentru noi să ne simţim ascultaţi decât să obţinem ceea ce spunem că ne dorim. Numai dezvoltându-ne abilităţile de ascultare, putem să modelăm aceasta deprindere şi la ceilalţi. Odată ce aceştia se vor simţi cu adevărat ascultaţi, vor deveni la rândul lor ascultători mai buni, iar noi ne vom simţi la rândul nostru ascultaţi, înţeleşi şi respectaţi.

Dar cum ascultam empatic? Câteva elemente esenţiale ale ascultării empatice ar fi:
Să încetam să facem orice alte lucruri în timp ce ascultăm
Să ne uităm în ochii celui care ne vorbeşte
Să clarificăm şi să parafrazăm ceea ce ne spune interlocutorul
Să nu judecăm prin limbajul trupului său prin expresia noastră facială
Să nu întrerupem, intervenind cu evaluări sau concluzii pripite
Să nu dăm sfaturi decât doar atunci când acestea ne sunt cerute.

Mult succes în drumul vostru către inteligenta emoţiilor voastre! – Cu drag, Alina

Curăţirea Glandei Pineale

Lucruri simple pentru o mai bună Inteligenţă Emoţională

Lucruri simple pentru o mai bună Inteligenţă Emoţională

Inteligenţa emoţională desemnează o capacitate de control şi autocontrol al stresului şi emoţiilor negative,o meta-abilitate, care determină şi influenţează modul şi eficienţa cu care ne putem folosi celelalte capacităţi şi abilităţi pe care le posedăm, inclusiv inteligenţa educaţională.-Daniel Goleman

1. Practică zilnic 1 minut de emoții pozitive. În acel minut străduiește-te să vezi lucrurile pozitive de lângă tine. Dacă nu poți un minut, încearcă cu 30 de secunde. Sau 10.

2. Dis de dimineață ieși în aer liber. Trezește-te devreme și ieși la o plimbare sau alergat. Sau doar o cafea pe balcon.

  1. În timp ce ai emoții negative, observă-te. Observă-le. Ce anume le-a cauzat? Este reacția ta justificată? Dacă da, ești sigur? Scrie totul pe hârtie, dar fii onest cu tine însuți.
  2. Învață să râzi de tine însuți. Învață să te iei singur peste picior, cu umor. Evită să fii exagerat de serios.

5. Învață să nu mai iei la modul personal ceea ce ți se întâmplă. Majoritatea problemelor care apar sau care ne sunt create de altcineva nu sunt îndreptate special împotriva noastră. Nu ți se întîmplă doar ție, cu toții “beneficiem” de aceleași probleme. Citește “Cele patru legăminte” de don Miguel Ruiz.

6. Găsește unul sau mai mulți parteneri de evoluție, care să te susțină și să-ți ofere feedback. De preferat să fie la un nivel apropiat ție, astfel încât să puteți evolua în paralel și să vă susțineți reciproc.

7. Spune „Îmi pare rău”, „Ai dreptate” și „Îmi cer scuze”.

8. Oprește-te, respiră încet și zâmbește. Mergi mai departe.

9. Plimbă-te. Zilnic. Dacă nu ai vreme de plimbare, fă astfel încât să parchezi mașina la câteva sute de metri de locul de muncă sau să te cobori cu 1-2 stații mai repede din autobuz pentru a putea merge pe jos. În timp ce o faci, uită-te la clădiri, copaci, lumea de pe stradă. Încetinește ritmul.

10. Fă-ți pe balcon o mică grădină. Dacă nu ai balcon, pune o jardinieră cu flori la geam. Acordă zilnic puțină atenție și îngrijiri acelor plante.

11. Există alimente care ajută la crearea unei stări emoționale pozitive, prin substanțe precum serotonina. Printre cele mai cunoscute astfel de alimente sunt bananele și ciocolata. O carte bună pe subiectul acesta este „The Good Mood Diet” de Judith Wurtman.

  1. Încearcă o dietă mai ușoară, mai sănătoasă. Eventual cu sfatul medicului tău mănâncă mai puține alimente grase, mai multe legume și fructe.

13. Pune o floare în vaza de pe masă. Dacă nu ai vază, cumpără una sau folosește un pahar.

14. Fă-ți ordine în lucruri. Dăruiește-le pe cele care nu-ți mai sunt necesare. Vezi aici câteva idei despre cum să faci asta.

15. Bea apă. Hidratarea ajută la îmbunătățirea stării emoționale generale.

16. Fă complimente. Nu aștepta ceva în schimb. Mulțumește atunci când le primești. Zâmbește.

17. Cântă sau fredonează o melodie. Inteligenta emotionala se construiește pe emoții pozitive.

18. Începe un jurnal de succese. Scrie în el micile lucruri pe care le-ai realizat. Marchează acele succes și bucură-te de ele.

19. Fă-ți un program de exerciții cardiovasculare. Exercițiile cardio sunt cunoscute ca fiind printre cele mai eficiente metode de a genera emoții pozitive.

20. Vezi filme care te pot inspira, filme în care te poți regăsi sau te ajută să devolți emoții pozitive. Găsești o listă imensă de filme bune cu trailere cu tot în lista cu 101 filme motivaționale care trebuie văzute într-o viață.

21. Întinde-te. Fă câteva exerciții de stretching.

  1. mișcare. Fie că e vorba de o plimbare, alergat, înot, exerciții cardio, antrenament la sală, caută să faci 20-30 de minute mișcare în fiecare zi. Citește și 33 de motive pentru care merita sa faci miscare zilnic.

23. Folosește umorul în viața de zi cu zi. Are capacitatea de a detensiona majoritatea situațiilor în care te afli.

24. Zâmbește. Din nou.

25. Fă acte de bunătate, caritate. Poți da ceva de mâncare unui cerșetor, dona bani unei cauze bune, ajuta un prieten etc. Dacă e posibil să fie anonime, și mai bine.

26. Cere ajutorul altora când ai nevoie de el. De obicei îl vei primi.

27. Alege-ți cu atenție prietenii. Gândește-te ce înseamnăcineva îți este prieten și fii mai selectiv.

28. Când nu știi dacă să faci ceva sau nu, imaginează-ți ce se poate întâmpla în cel mai rău caz posibil. Dar în cel mai bun? Și acum întreabă-te ce e cel mai probabil să se întâmple?

29. Apelează la coaching. Găsește pe cineva care să-ți fie coach. Poți începe căutarea în paginile de Facebook de dezvoltare personală.

30. Petrece timp în natură.

31. Ascultă muzică care generează emoții pozitive. Poți începe cu articolul    cele mai bune melodii motivationale ca să găsești ceva ce-ți place.

32. Lucrează puțin să devii mai încrezător în propriile forțe. Ca orice altă “abilitate” îți poți dezvolta și o mai bună încredere în tine.

33. Vorbește cu cineva despre problemele tale. Lasă tensiunea din interior să iasă.

  1. Privește fotografii ale oamenilor la care ții.

35. Petrece timp în apă. Stropește-ți fața cu apă, fă un duș sau baie ori mergi la piscină. Apa e cunoscută ca având efecte terapeutice. Amintește-ți cum îți plăcea să te joci în apă când erai copil.

36. Spune „Mulțumesc”.

37. Acordă atenție modului în care arăți. Un aspect îngrijit pe care-l vei observa în oglindă sau în ochii celorlalți, te va ajuta în relațiile cu cei din jur.

38. Citește citate despre viață. O altă opțiune excelentă sunt cărțile inspiraționale.

39. Acceptă lucrurile pe care nu le poți schimba, așa cum sunt.

40. Intră în contact cu oameni ce te pot inspira, în viața de zi cu zi sau pe Social Media. Ai aici o listă cu oameni interesanți pe care merită să-i urmărești pe Facebook.

41. Dacă îți permiți ia-ți un animal de casă – câine, pisică etc.

42. Petrece timp în locuri bine iluminate.

43. Acordă atenție modului în care te caracterizezi și vorbești cu tine însuți. Spuneam într-un alt articol să evităm autocaracterizările precum “Sunt prost” sau “Nu sunt capabil de nimic”. Încearcă să iei lucrurile mai ușor când e vorba de tine însuți.

44. Dacă atitudinea de la job te influențează profund negativ, caută-ți un alt job.

45. Dacă se poate, dormi uneori câte 20 de minute la amiază. Obiceiul somnului de amiază (power nap) te va ajuta să te resetezi emoțional când ești surmenat. Citește și Cum scapi de somnolenta de amiaza: siesta sau somnul de frumusete.

46. Stabilește-ți unele obiective pe care să-ți propui să le realizezi. Încearcă să-ți stabilești un mic obiectiv zilnic pe care să-l realizezi.

47. Felicită-te atunci când ai făcut o treabă bună. Poți să te și bați pe spate încurajator.

  1. Fii răbdător cu tine însuți. Schimbarea și evoluția au nevoie de timp. Cum spunea bunica mea „Cu răbdarea trecem marea”.

49. Învață să spui nu. Alege-ți valorile și rolurile personale și ghidează-te după ele. Apoi redu numărul de angajamente personale pe care le-ai luat. Citește mai multe despre valorile, rolurile și angajamentele personale.

50. Urmează un curs de dans. Dansul, ca și muzica, ajută la generarea de emoții pozitive.

51. Scrie tot ce te îngrijorează. Tot. Oricâte pagini ar fi. Recitește ce ai scris și conștientizează faptul că oricât te vei îngrijora, acele probleme nu se vor rezolva. Acum poți începe să schițezi un mic plan ca să le rezolvi.

52. Citește autobiografiile unor oameni care au avut realizări. Îți recomand oameni precum Henry Ford, Gandhi sau Benjamin Franklin. Vezi și articolul meu cu cărți biografice. O să găsești acolo multe idei.

53. Decorează-ți pereții unde locuiești (sau lucrezi, dacă se poate) cu mici obiecte decorative, tablouri, poze cu peisaje. Sau poze cu citate motivaționale.

54. Devino propriul tău coach și mentor. Pentru asta ține cont de câteva reguli în relația cu tine însuți:

    • Respectă-te. Poți să te critici, dacă o faci constructiv.
    • Nu-ți vorbi niciodată altfel decât ai face-o cu cineva la care ții.
  • Când te-ai tratat într-un fel care este lipsit de respect, procedează la fel ca în relațiile cu ceilalți: cere-ți singur scuze și străduiește-te să nu mai repeți.

Sursa

Metode de dezvoltare a Inteligenţei Emoţionale

Conştientizarea propriilor Emoţii – concentrarea asupra emoţiilor negative

                 Conştientizarea propriilor Emoţii - concentrarea asupra emoţilor negative

     Această abilitate a inteligenţei emoţionale necesita voinţa de tolerare a disconfortului dat de concentrarea asupra unor emoţii negative. Studiile au arătat că este singurul mod de a înţelege cu adevărat propriile emoţii, de unde vin şi de ce. Această abilitate a inteligenţei emoţionale necesita voinţa de tolerare a disconfortului dat de concentrarea asupra unor emoţii negative. Studiile au arătat că este singurul mod de a înţelege cu adevărat propriile emoţii, de unde vin şi de ce.

Emoţiile servesc unui scop. Numai examinarea şi înţelegerea acestora ne dă posibilitatea de a ne cunoaşte cu adevărat şi de a adopta comportamente eficace în situaţii tensionate.
Steve Hein (www.eqi.org) spune că pentru a ne putea conştientiza emoţiile, este esenţial să ne “alfabetizam” emoţional. El defineşte “alfabetizarea” emoţională drept abilitatea de identificare a emoţiilor şi de numire a lor cu nume specifice. El spune că numirea emoţiei ne ajută mintea să acceseze partea emoţională a creierului, acolo unde emoţiile iau naştere.

Din păcate nu folosim un vocabular pentru emoţiile noastre, din mai multe motive:
-Nu suntem obişnuiţi să ne gândim la emoţiile noastre
-Ne simţim vulnerabili dacă ne analizăm emoţiile
-Ne temem de consecinţe, dacă vom fi oneşti în privinţa existentei emoţiilor noastre
-Suntem educaţi ca emoţiile sunt ruşinoase sau că sunt nişte lucruri prea personale, ca să putem vorbi despre ele cu ceilalţi
-Studierea emoţiilor necesita mult efort, pentru că nu ne este confortabil sau pur şi simplu ne temem de asta
-Semnificatiile cuvintelor care denumesc emoţii variază de la o persoană la alta.

Analizaţi-vă valorile

      Ritmul vieţii de astăzi este din ce în ce mai rapid. Suntem extrem de ocupaţi cu diverse proiecte, şedinţe fără sfârşit, facturi, cumpărături, e-mailuri, telefoane, sarcini mărunte, mese, întâlniri cu familia şi prietenii şi lista continuă. Este necesară o atenţie foarte mare pentru a putea ţine sub control toate aceste activităţi. Iar aceasta atenţie ne ţine concentraţi mai mult pe ceea ce se întâmpla înafara noastră decât pe ceea ce se întâmpla în interiorul nostru.

În timp ce alergăm, încercând să rezolvăm cât mai multe de pe lista zilnică cu ceea ce este de făcut, este foarte usor să pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat important pentru noi – valorile şi credinţele noastre fundamentale. Înainte să ne dăm seama, ne trezim făcând sau spunând lucruri în care nu credem cu adevărat, iar apoi nu ne simtim bine cu ceea ce am spus sau făcut. Aceasta înseamnă să tipam de exemplu la un coleg care a făcut o greseala, când teoretic considerăm acest lucru inacceptabil. Trucul aici este să ne acordăm timp pentru a ne verifica valorile. A ne gândi foarte atent la care sunt valorile cu adevărat importante pentru noi.

E simplu să luăm o foaie de hârtie, să notăm pe o coloană valorile importante pentru noi şi pe o coloană ce anume am spus sau făcut recent şi de care nu suntem atât de mândri. Sunt valorile în concordanţă cu ceea ce am spus sau făcut? Dacă nu, e important să luăm în considerare ce ar fi trebuit să spunem sau să facem, ca să ne simţim mai confortabili cu noi înşine. Dacă repetăm acest exerciţiu zilnic, săptămânal sau o dată pe lună, vom constata cât de mult putem să ne îmbunătăţim conştientizarea propriilor emoţii. Şi în scurt timp vom realiza că ne vom gândi la lista de acasă, înainte să acţionăm.

Metode de gestionare a propriilor emoţii

     Controlul propriilor emoţii este abilitatea de a folosi conştientizarea propriilor emoţii pentru a fii flexibil şi a-ţi direcţiona pozitiv comportamentul în situaţii dificile. Înseamnă a reuşi în timp să controlez tendinţele de a răspunde printr-un comportament dictat de emoţii.
Zâmbiţi şi râdeţi mai mult! Ştiaţi că atunci când zâmbim sau râdem, faţa noastră transmite semnale către creier, anunţându-l că ne simţim bine? Creierul nostru răspunde efectiv nervilor şi muşchilor feţei pentru a determina starea în care ne aflăm. Ce ar însemna asta pentru autocontrol? Când suntem blocaţi într-un anumit gând supărător, dacă ne forţăm să zâmbim, putem să contracarăm starea emoţională negativă.

De exemplu, când suntem într-o situaţie care nu ne permite să ne arătăm supărarea, dacă vom zâmbi în acel moment, ne vom păcăli mintea să simtă de fapt starea de bine de care avem nevoie în acel moment.
Cercetătorii de la o universitate franceză au măsurat puterea zâmbetului rugând două grupuri de subiecţi să citească aceleaşi benzi desenate dintr-un ziar. Un grup de subiecţi a fost instruit să ţină un creion în dinţi în timp ce citesc (activând astfel muşchii zâmbetului), în timp ce celălalt grup a fost instruit să ţină creionul cu buzele (astfel încât să nu poată fi activaţi muşchii folosiţi la zâmbit). Aceia care „zâmbeau” fără să ştie au apreciat benzile desenate ca fiind mult mai umoristice şi s-au simţit mult mai bine în timp ce le citeau decât aceia care nu au putut zâmbi. – Metode de dezvoltare a Inteligenţei Emoţionale

Lucruri simple pe care le poţi face pentru o mai bună Inteligenţă Emoţională

Sfaturi transmise de seniorii japonezi-şansa de a te găsi

Sfaturi transmise de seniorii japonezi-şansa de a te găsi

 “Când încetezi să alergi după lucrurile greşite, le dai lucrurilor bune, şansa de a te găsi”

Să fii ceea ce eşti… Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este să fii tu însuţi, într-o lume care încearcă să te facă precum toţi ceilalţi. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deştept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba, pentru ca oamenii să te placă. Fii tu însuţi şi oamenii potriviţi te vor iubi pe tine, cel adevărat.

Trecutul.. Nu vei putea începe următorul capitol din viaţa ta, dacă vei continua să îl citeşti pe ultimul.

Frica să nu greşeşti… Făcând ceva şi obtinând un rezultat greăit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reuşită are o urmă de eşec în spatele ei şi orice eşec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreţi mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut, decât pe cele pe care le-ai făcut.

Probleme Infruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi uşor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăşi, fără să greşească, toate complicaţiile cu care viaţa ne pune faţă în faţă. Nu suntem făcuţi să rezolvăm pe loc, toate probleme apărute. Nu aşa am fost creaţi. De fapt, am fost creaţi să ne supărăm, să ne întristăm, să fim raniţi, să ne impiedicăm şi să cădem. Pentru ca tocmai acesta este întregul scop al vieţii – să ne înfruntăm problemele, să învăţăm din ele, să ne adaptăm şi să le rezolvăm în timp. Acesta este, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.

A minţi…. Poţi minţi pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poţi păcăli pe tine însuţi. Vieţile ni se îmbunătăţesc, numai atunci când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înşine.

Nevoile proprii… Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine însuţi ca persoană, atunci când iubeşti pe cineva prea mult. Şi să uiţi că şi tu eşti special. Da, ajută-i pe ceilalţi, dar ajută-te şi pe tine. Dacă există vreodata vreun moment perfect pentru a-ţi urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e cel de acum.

Eşti pregătit… Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit, atunci când apare o nouă şansa. Asta, pentru că cele mai multe oportunităţi din viaţă ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort. In orice situaţie, ne vom simţi întâi insufiecient pregătiţi. Dar asta ţine de procesul de învăţare, nu-i aşa?

Relaţii din motive greşite…

Relaţiile trebuie alese întelept. Este mai bine să fii singur, decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbeşti. Dacă trebuie să se întâmple, se va întampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivită şi din motivele corecte. Îndrăgosteşte-te pentru că aşa simţi, nu pentru că te simţi singur.

Relaţii noi … Vei învăţa că, în viaţă, oamenii pe care-i întâlneşti, îi întâlneşti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăţa câte ceva. Dar, cel mai important este că, vor fi şi câţiva care vor scoate la iveală, tot ce-i mai bun din tine.

A concura cu toţi ceilalţi din jurul tău… Nu te mai gândi la ce fac ceilalţi mai bine decât tine. Concentrează-te să îţi baţi zilnic, propriile recorduri. Succesul este, până la urmă, o luptă doar între tine şi propria-ţi persoană.

Invidios pe ceilalţi… Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiţi alţii, în loc să te uiţi la tine şi la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: “Ce am eu şi toată lumea îşi doreşte?”.

Mustra pentru greşelile vechi Putem iubi persoanele nepotrivite şi putem plânge pentru ceea ce am greşit, însă, indiferent ce intorsătură ia viaţa, un lucru este sigur: greşelile ne ajuta să găsim acele persoane şi acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar toţi regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ţi se întâmplă, bun sau rău, te pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.

Să îţi cumperi fericirea Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite – dragostea, râsul, prietenia… Completaţi voi lista mai departe.

Aşteptarea fericirii de la ceilalţi… Dacă nu eşti mulţumit cu tine, aşa cum eşti, nu vei fi fericit nici în relaţia cu alte persoane. Trebuie să-ţi creezi stabilitate şi fericire în propria viaţă, înainte de a o împărtăş i cu altcineva.

A trăi în gol, gândindu-te şi răzgîndindu-te… Nu mai analiza aşa de mult la fiecare situaţie, căci vei crea probleme care nici măcar nu existau. Evalueaza situaţia şi acţionează. Nu poţi schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunţi. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca, întâi, să dai drumul la minge.

A-ţi plânge de milă…

Surprizele neplăcute cu care viaţa te pune faţă în faţă nu fac decât să-ţi netezească calea în direcţia care era menită pentru tine. Poate nu înţelegi şi nu vezi asta, în momentul în care lucrurile rele se petrec şi poate că îţi va fi greu. Dar reflectă şi la celelalte lucruri negative care ţi s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus într-un loc mai bun, către o persoana mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situaţie fericită. Aşa că, zâmbeşte! Lasă-i pe toţi să vadă că astăzi eşti mult mai puternic decât erai ieri. Şi astfel, chiar vei fi.

A ţine supărare… Nu-ţi trăi viaţa cu ură în suflet. Vei ajunge să te răneşti mai mult pe tine, decât pe oamenii pe care îi urăşti. Iertarea nu înseamnă “Ceea ce mi-ai făcut este în regulă”, ci iertarea înseamnă ” Nu o să te las să-mi strici fericirea, pentru totdeauna”. Iertarea este răspunsul Renunţă la ranchiună, găseşte-ţi pacea şi eliberează-te. Şi, nu uita, iertarea nu e numai pentru alte persoane, ea este şi pentru tine. Atunci când e nevoie, iartă-te şi pe tine, mergi mai departe şi încearcă să te descurci mai bine, data viitoare.

Nivelul Refuză să-ţi cobori standardele, doar pentru a-i mulţumi pe cei care refuză să şi le ridice pe ale lor.

Explicaţii şi scuze la nesfârşit, pentru greşeli… Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar dusmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fă ceea ce simţi că este corect.

Frumusetea bucuriilor mărunte… Bucura-te de lucrurile mărunte, pentru că într-o zi te vei uita înapoi şi vei descoperi că ele erau, de fapt, lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viaţa ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine.

Să faci lucrurile perfect…

Societatea nu premiază perfecţioniştii, ci îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârşit.

Calea uşoară Viaţa nu e uşoară, mai ales atunci când plănuieşti să obţii ceva care să merite. Nu alege calea uşoară, care să te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar.

Lucrurile sunt minunate, atunci când nu sunt… Este în regulă să te impiedici din când în când . Nu trebuie să te prefaci sau să demonstrezi mereu că eşti puternic. Nu ar trebui să fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalţi – plângi, dacă simţi nevoia – este sănătos să îţi verşi lacrimile. Cu cât mai curând vei face asta, cu atât mai repede vei fi pregătit să zâmbeşti din nou.

A-i invinui pe alţii pentru necazurile tale… Îţi vei realiza visele, în măsura în care îţi vei asuma responsabilitatea pentru viaţa ta. Când îi învinuieşti pe alţii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părţi din viaţa ta.

Griji… Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puţin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puţin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situaţie întrebă-te următorul lucru: “Va mai conta situaţia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Dacă răspunsul este nu, e clar că îţi faci griji inutil.

Concentrare pe ce NU vrei să se întâmple… Concentrează-te pe ce îţi doreşti să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei poveşti de succes. Dacă te trezeşti în fiecare dimineaţă gândindu-te că ceva minunat ţi se va întâmpla în ziua respectivă şi eşti puţin atent, vei observa destul de des că ai avut dreptate.

A fi nerecunoscător. Oricât de bună sau grea a fost până în acel moment, trezeşte-te dimineaţa şi fii mulţumit că trăieşti. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să te gândeşti la ceea ce îţi lipseşte, gândeşte-te la ceea ce ai tu şi le lipseşte altora.
Viaţa este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva te vrea în viaţa lui, îţi va face loc în ea, nu trebuie să te străduiesti prea mult să îl capeţi. Nu încerca să te bagi cu forţa în sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.
Aminteşte-ţi mereu că prieteni adevăraţi nu-ţi sunt cei care sunt lângă tine când eşti fericit, ci cei care îţi sunt aproape, atunci când ţi-e cel mai greu.

Conştientizarea propriilor Emoţii

Cunoaştere vs Înţelepciune vs Intuiţie-Cunoaşterea vorbeşte

Cunoaştere vs Înţelepciune vs Intuiţie-Cunoaşterea vorbeşte

“Cunoaşterea vorbeşte, înţelepciunea ascultă
Ştii care e diferenţa dintre cunoaştere, înţelepciune şi intuiţie?
Cunoaşterea, înţelepciunea şi intuiţia par a fi sinonime, dar nu sunt. Deşi se referă toate la acumularea de gânduri şi experienţe, sunt foarte diferite, în esenţă şi în modul în care la aplicăm în viaţă.

 Cunoaşterea e asimilarea de fapte, evenimente şi informaţii despre care ai învăţat – din cărţi, de la alţii sau din propria experienţă. Înseamnă să fii conştient de ceva, şi să ai informaţii. Cunoaşterea e de fapt legată de fapte şi idei pe care le dobândim în urma studiului, cercetării, investigării, observaţiei sau experienţei.

Înţelepciunea e abilitatea de a discerne şi judeca anume care aspecte ale acelei cunoaşteri sunt adevărate, corecte, de durată, şi pot fi aplicate în viaţa ta. E putinţa de a aplica cunoaşterea la un nivel mai înalt. Şi e mai adâncă; înseamnă să ştii motivele, sau raţiunea de a fi ; să ştii de ce ceva e aşa cum e, şi ce înseamnă asta pentru tine.

Intuiţia e nivelul cel mai adânc al artei de a şti, şi cel mai important în viaţă. E o percepţie mai adâncă şi mai clară asupra vieţii, asupra cunoaşterii şi înţelepciunii. Intuiţia înseamna sa vezi ce stă la baza cunoaşterii, şi care e esenţa înţelepciunii. Este un mod de a înţelege mai bine viaţa şi felul în care lucrurile interacţionează la nivel macroscopic.

Pe scurt: Cunoaşterea înseamnă informaţie, înţelepciunea e înţelegerea şi puterea de a o aplica, iar intuiţia e conştientizarea esenţei, a ceea ce stă la baza unui anumit adevăr. Din păcate, putem aduna cunoştinţe o viaţă întreagă, dar să nu vedem înţelepciunea. Putem fi întelepţi, dar totuşi ne scapă sensul profund al lucrurilor.

Christopher Reiss rezumă foarte bine aceste diferenţe :
“Cunoaşterea înseamnă să ştii că deşertul e lung de 12.4 mile.
Înţelepciunea e să îţi iei suficientă apă pentru drumul prin deşert.
Intuiţia înseamnă să instalezi un stand de limonadă după 6 mile.”

Cunoaştere înseamna să ştii să îţi gestionezi banii, să echilibrezi cheltuielile, să economisesti.
Înţelepciunea e să înţelegi câta importanţă au banii în viaţa ta şi pentru viitorul tău.
Intuiţia înseamnă să înţelegi că banii sunt doar un instrument, neavând valoare în afară de ceea ce îţi pot aduce.

Cunoaşterea înseamnă să înveţi să pictezi şi să te foloseşti de aceasta abilitate ca să îţi câstigi existenţa.
Înţelepciunea înseamnă să îţi exprimi pasiunea prin pictură, şi să înţelegi că arta e o formă de comunicare care influenţează vieţile celorlalţi.
Intuiţia înseamnă să înţelegi că orice poate fi o formă de artă, iar tu, creându-ţi propria artă contribui la exprimarea şi explicarea esenţei a ceea ce te înconjoară.

Cunoaştere înseamnă să ştii care lucruri, obiceiuri, oameni şi plăceri te fac fericit.
Înţelepciune înseamnă să ştii că, deşi acele lucruri îţi aduc plăcere, fericirea nu izvorăşte din lucruri, sau situaţii, sau oameni. Înseamnă să înţelegi că fericirea vine din interior, şi este o stare temporară a minţii.
Intuiţie înseamnă să ştii că fericirea nu e scopul vieţii, nu e un indicator al calităţii vieţii – e doar unul dintre multele stări în spectrul emoţiilor noastre. Aceste emoţii nu ne conturează viaţa; sunt doar nişte experienţe.

Cunoaşterea, înţelepciunea şi intuiţia sunt, toate trei, preţioase – şi au locul lor în viaţă.

Dificultatea în a le folosi apare deoarece multora dintre noi nu ne este clar înţelesul şi diferenţa dintre ele, considerându-le interschimbabile. Edificarea asupra lor, şi conştientizarea felului în care mintea noastră e folosită de fiecare pot fi factori importanţi în a ne ajuta să profităm la maxim de fiecare din cele trei. Dobândirea şi aplicarea informaţiilor poate fi valoroasă în sine, totuşi trebuie şi discernământ pentru judecarea şi evaluarea cunoaşterii respective, şi e nevoie să găsim esenţa şi rostul vieţii ca întreg. Poate că cea mai reală formă de cunoaştere constă în controlul asupra tuturor celor trei, şi în înţelegerea modului în care fiecare ne intensifică experienţa şi calitatea vieţii.

Sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră….

HRANI YOGA – control asupra lucrurilor mari

HRANI YOGA - control asupra lucrurilor mari

     În prezent oamenii sunt dezechilibraţi de viaţa agitată pe care o duc şi doresc să încerce orice în speranţa de a-şi recâştiga echilibrul…. yoga, zen, meditaţie transcedentală, relaxare…. Nu am nimic împotriva acestora, dar există un mod mai simplu şi mai eficace de reechilibrare şi anume cel de a învăţa să mâncăm corect. Când mănânci neglijent şi indiferent, grăbit, în mijlocul gălăgiei a discuţiilor,tensiunii, la ce bun să meditezi sau orice altceva după aceea? Teatru!

Ar fi mai bine să se folosească această ocazie pe care o aveţi de două sau trei ori pe zi, zilnic, pentru a face ceva, cum e faptul de a mânca, care să pună în regulă celulele şi să vă armonizeze întregul sistem. Dacă vă cer să faceţi un efort şi să mâncati în linişte reţinându-vă nu numai de la a vorbi, ci şi de la a face zgomot cu cuţitul, furculiţa, să mestecaţi fiecare bucăţică mult timp şi, din când în când, să respiraţi profund şi mai ales să multumiţi cerului când mâncaţi, pentru toate bogăţiile conţinute în mâncare e pentru ca aceste exerciţii, aparent neînsemnate, sunt mijloace de dobândire a autocontrolului.

Învăţând să controlati lucruri mărunte, dobândiţi control asupra lucrurilor mari.

Când văd pe cineva că e neglijent şi neatent în probleme mărunte, ştiu că viaţa lui a fost dezordonată în trecut şi va fi şi pe viitor dacă nu face ceva în legătură cu această lipsă, pentru că totul este interrelaţionat. Ştiu că nu e uşor să stai tăcut în timpul mesei şi să te concentrezi numai asupra mâncării, chiar dacă reuşeşti să fii liniştit şi să-ţi controlezi gesturile în interior faci gălăgie cu sentimentele sau poate ele sunt sub control, dar gândurile hoinăresc.

Nutriţia este o yoga prin aceea că ajungi, când mănânci, să-ţi dedici toate eforturile, atenţia,concentraţia şi controlul procesului de a mânca.Pentru a putea să-ţi concentrezi gândurile în timpul mesei, trebuie să fi dobândit obiceiul de a-ţi controla gândurile în viaţa zilnică. Dacă ai fost atent mereu să nu te laşi cuprins de gânduri şi sentimente negative, atunci drumul e pavat şi îţi va fi uşor. Zici “Trebuie să petreci o viaţă întreagă să înveţi să mănânci corect?“

Da şi nu.E clar că nu toate problemele tale vor fi rezolvate doar pentru că tu mănânci corect, ci acest lucru e un punct de plecare, o trambulină ducând la lucruri extraordinar de benefice,dar nu înseamnă că nimic altceva nu e important şi că poţi să te relaxezi în restul timpului. Pe scurt, e de dorit să mănânci atent, cu vigilenţa şi e bine să fii atent şi vigilent şi în timpul zilei. Una nu exclude pe cealaltă. Mâncatul este un ritual magic în care mâncarea se transformă în sănătate, forţă , dragoste, lumină.

Observaţi-vă singuri, dacă mâncaţi într-o stare de mânie, agitaţie, nemulţumit, veţi rămâne cu un gust amar în gură toată ziua; vă veţi simţi nervos şi încordat şi, dacă sunt probleme de rezolvat, veţi fi negativ în reacţii, deciziile vor duce lipsă de corectitudine şi înţelegere, nu veţi fi destul de generos pentru a face concesii. Nu are rost să vă justificaţi “Nu e greşeala mea, sunt aşa de nervos, nu am încotro!” şi apoi să luaţi nişte medicamente pentru a încerca să vă calmaţi. Pentru a vă ameliora sistemul nervos, trebuie să învăţaţi să mâncaţi corect.

Orice altceva trebuie lăsat deoparte când vă aşezaţi să mâncaţi, chiar afaceri importante, pentru că singurul lucru important acum e să vă hrăniţi în acord cu regulile divine. Dacă mâncaţi corect, restul se va aranja de la sine când veţi fi terminat. Astfel economisiţi şi timp şi efort. Nu trebuie să credeţi că problemele se rezolvă mai bine şi mai rapid dacă sunteţi încordat şi nerăbdător; de fapt inversul e valabil; lucrurile vă scapă din mâini, ziceţi lucruri nechibzuite, aveţi un efect negativ asupra altora,după care trebuie să petreceţi zile pentru a face reparaţiile necesare.

Majoritatea oamenilor nu văd că şi cea mai mică acţiune din viaţa zilnică, este semnificativă, astfel cum să te astepţi ca ei să vadă că modul de a-şi dezvolta inteligenţa, dragostea, puterea voinţei, e de a mânca în mod corect.Toţi cred că inteligenţa e ceva ce dezvolţi prin lectură şi studiu, judecând tribulaţii când eşti obligat să găseşti o cale de ieşire. Ei cred că inima e trezită când ai o soţie şi copii de care să ai grijă şi să îi protejezi; şi că puterea voinţei o dezvolţi prin efort fizic,sport, etc… dar să-ţi dezvolţi mintea şi inima în timpul mesei?

Păi acest fel de a judeca dovedeşte că nu au început să înţeleagă Învăţătura. E în timpul mesei când faci munca reală, cea esenţială, adică să-ţi dezvolţi inima, mintea, voinţa. Poate că nu poţi petrece tot timpul în bibliotecă şi la universitate, poate nu te căsătoreşti şi nu ai copii, poate nu ai ocazia pentru un efort prelungit, dar cu siguranţă vei mânca, toţi sunt obligaţi să mănânce.                                                

Vreţi să vă dezvoltaţi mintea?

De câte ori mânuiţi ceva pe masă în timpul mesei,făcând-o cu grijă, fără a lovi lucrurile unul de celălalt, fără a deranja pe nimeni, vă dezvoltaţi mintea, deveniţi inteligent, atent şi receptiv. Când văd oamenii scăpând cuţitele şi furculiţele, răsturnând lucruri, ştiu imediat că ei duc lipsă de inteligenţă. Pot avea tot felul de titluri şi diplome, dar pentru mine nu au inteligenţă.

La ce bun un titlu dacă nu eşti bun să apreciezi distanţele? Să zicem că vrei să muţi un pahar; dacă nu măsori cu ochiul cât de departe e paharul de alte obiecte, vei doborî ceva şi-l vei sparge. Vei zice că acesta este un detaliu, o mică lipsă, dar una care poate atinge proporţii uriaşe în evenimentele viitoare din viaţă. Oamenii care sunt neîndemânateci şi neglijenţi în viaţă îşi aduc mari pagube.
A nu fi atent, fie pe o scară mică, fie pe una mare, a face gafe, a răni oamenii, a deranja lucrurile, sunt toate parte a unei atitudini care provoacă suferinţă şi resentimente care necesită ani pentru a fi reparate.

Înainte ca eu să iau această sticlă cu apă de pe masă,îmi amintesc că a fost în frigider, că e umedă şi alunecoasă. Astfel, o şterg înainte de a o lua şi astfel sunt sigur că nu va cădea. Aşa trebuie să fie totul, pe masă sau în viaţă. Dacă ceva e în afara conştiinţei tale, va fi în afara controlului tău, nu îi vei fi stăpân şi nu te va asculta. Pentru a controla ceva, trebuie să-l domini în gând.

Un alt lucru, înainte de a vă aşeza la masă, încercaţi să vă asiguraţi că nu lipseşte nimic, astfel că nu va trebui să vă ridicaţi să aduceţi sarea, o farfurie, un cuţit. Adesea când sunt invitat, gazda trebuie să părãsească masa de mai multe ori pentru că a uitat ceva; totuşi ar trebui să ştie ce e necesar, ea repetă acelaşi lucru în fiecare zi. Dar nimeni nu dă nici o atenţie şi astfel o viaţă întreagă e petrecută întrerupând masa pentru a aduce ceva ce ai uitat. E un semn sigur că nu eşti atent şi grijuliu nici în probleme mai mari. Vă duce asta la succes?

Dacă încerci să mănânci fără a face zgomot sau a-i deranja pe cei din jurul tău care au nevoie de linişte pentru a se concentra şi medita, îţi va dezvolta inima.

Oamenii gândesc”Ceilalţi? Ce sunt ceilalţi pentru mine?”şi de aceea lumea întreagă degenerează; nimeni nu se gândeşte la ceilalţi. Oamenii nu sunt capabili să trăiască împreună, pentru că nu au respect, grijă unii pentru ceilalţi. A mânca împreună le dă o şansă să-şi dezvolte caracterul şi să-şi lărgească conştiinţa. De aceea eu zic că la masă poţi învăţa controlul supraveghindu-ţi gesturile şi reţinându-te de la a face zgomot. Ştiu că vă cer ceva extrem de greu de realizat, dar dacă reuşiţi, oricine va veni va fi uimit şi va zice:”Dar nu e posibil, nu-mi cred ochilor!”

Se poate spune cât de departe în evoluţia sa este o persoană după faptul că e sau nu conşient că nu-şi aparţine numai lui, ci unui întreg şi armonia întregului nu trebuie să fie perturbată de acţiunile, gândurile şi sentimentele lui, gălăgia lui interioară. Veţi zice :”Ce înseamnă asta , gălăgia lui interioară?”Gălăgia e disonanţă, noi facem gălăgie în interiorul nostru cu durerea şi neliniştea noastră, rebeliunea şi nemulţumirea noastră, şi asta perturbă atmosfera psihică a întregului. Nu ne dăm seama cât de dăunătoare este această gălăgie pentru noi înşine şi pentru oricine altcineva până vine ziua când sistemul nostru cedează şi avem de înfruntat boala psihică sau fizică.

În timp ce mâncaţi, trebuie să vă gîndiţi la mâncare cu dragoste pentru că aceasta o va face să-şi deschidă comorile pentru voi … când soarele încălzeşte florile,ele se deschid; când el dispare, ele se închid. Dacă iubiţi mâncarea, o mâncaţi cu dragoste adevărată, ea se va deschide şi va emana o aromă pentru voi şi vă va da particole eterice pe care le căutaţi.Veţi vedea în ce stare minunată vă veţi afla, din momentul în care veţi înceta să mai mâncaţi automat, fără dragoste, doar pentru a umple golul din stomacul vostru.

Ştiu că nu are rost să vorbesc astfel despre dragoste, oamenii nu ştiu să se trateze cu dragoste, cum să vorbească, meargă, să privească şi să respire cu dragoste…Ei nu ştiu! Ei cred că dragostea înseamnă a te culca cu cineva, dar rezultatele dovedesc că aceasta nu e dragoste, dacă ar şti, într-adevăr, să se iubească, Cerul ar fi cu ei. În timpul mesei, poti să-ţi dezvolţi mintea şi inima şi voinţa, din moment ce pentru a dobîndi obiceiul de a face gesturi reţinute, intenţionate, armonioase, se foloseşte voinţa.

Când eşti nervos, ia următoarea masă ca o ocazie de a te calma, mestecă foarte încet şi fii atent cu orice gest; în cîteva minute vei fi calm din nou.Dacă începi ziua în stare de agitaţie şi mergi la serviciu sau vorbeşti cu cineva fără a face ceva pentru a schimba modul în care te simţi, vei rămâne agitat toată ziua şi energia ta se va evapora,ai uitat să închizi robinetul .

Există un remediu simplu şi eficace pentru nervi, anume a te opri din orice şi să rămâi fără a vorbi o secundă sau două, în timp ce faci un efort conştient pentru a schimba ritmul tău, să alegi o altă direcţie şi apoi să începi din nou. Când mănânci în linişte şi pace interioară, aceeaşi stare persistă toată ziua; dacă trebuie să fugi de colo colo toată ziua, dacă te opreşti pentru o secundă vei vedea că liniştea e acolo. Pentru că ai mâncat corect.

Dacă nu, vei fi agitat şi tulburat, nervos şi încordat toată ziua, indiferent ce încerci să faci pentru a te calma. Vine ziua când nutriţia va fi cea mai bună yoga, deşi nu a fost menţionată mai înainte. Toate celelalte: Radja-yoga, Karma-yoga, Hatha-yoga, Jnani-yoga, Agni-yoga sunt minunate, dar e nevoie de ani pentru a obţine cele mai mici rezultate, în timp ce Hrani-yoga, cum zic eu, ( Hrani înseamnă mâncare în limba bulgară ) rezultatele sunt imediate.

E cea mai uşoară yoga de învăţat, toate creaturile o practică inconştient.Această yoga este aşa de puţin cunoscută, aşa de greşit înţeleasă, are totul,toată alchimia, toată magia. Chiar dacă eşti copleşit de muncă sau lucruri de făcut, nu încerca să te ascunzi în spatele pretextului de a nu avea timp pentru viaţa spirituală…De trei ori pe zi, zilnic, ai cele mai bune condiţii pentru a comunica cu Cerul, cu Dumnezeu. Se poate să nu ai timp pentru rugăciune, pentru lectură sau meditaţie, dar oricine are timp pentru a mânca.

De ce să nu folosim acest moment pentru a merge un pas înainte spre perfecţiune, trimiţând lui Dumnezeu un gând plin de dragoste şi recunoştinţă. Începeţi azi să faceţi din mesele voastre un moment spiritual, ceva ce e aşa de necesar, aşa indispensabil. Oamenii cred că ei deja sunt perfecţi ( de ce nu, ei se conformează legilor societăţii, ei nu fac nici un rău, îşi îndeplinesc datoriile profesionale şi familiale ) dar dacă nu au şi activitate spirituală, lumea divină le va rămâne închisă şi nu va gusta niciodată bucuria , fericirea, plenitudinea, lumina pe care viaţa divină o aduce. Da, ei sunt perfecţi; dar ce este această stranie perfecţiune care nu are timp pentru suflet şi spirit?

Desigur, toţi trebuie să lucreze pentru propria existenţă, pentru a supravieţui fără a fi o povară pentru alţii, dar fiecare trebuie să găsească şi câteva minute pentru a hrăni sufletul şi spiritul. Toţi au venit pe Pământ cu o misiune, dar majoritatea sunt prea ocupaţi gândindu-se la succesul lor social, crezînd că ei sunt perfecţi…De ce nu emană lumina dinspre ei, dacă sunt perfecţi? Pentru că nu au timp, fie pentru viaţa spirituală sau propriul lor progres.Suntem aici pe Pământ, pentru un foarte scurt timp şi când plecăm, nu vom putea lua nici una din achiziţiile materiale, maşini, case, posesiuni…Tot ce va rămâne în urmă, ni se vor permite doar achiziţiile interioare.

Acest lucru e ce nu aţi înteles într-adevăr,şi de aceea sunteţi cuprinşi de activităţi materiale. Pentru ce? Veţi părăsi totul când plecaţi, veţi fi goi, săraci şi nenorociţi. Acum ştiţi că trebuie să lucraţi spiritual la masă. Se poate ca rezultatele să nu se vadă imediat, poate nimeni nu va aprecia ce încercaţi să faceţi, dar mergeţi înainte,continuaţi să păstraţi bogăţii spirituale, dezvoltând cele mai bune calităţi şi virtuţi în sinele vostru.Când vă întoarceţi în următoarea încarnare, Cerul vă va da condiţii mai bune pentru a vă ajuta să înfloriţI în continuare, pentru că aţi început munca, adevărata muncă, în această încarnare.Acest adevăr, luat din Ştiinţa Divină, este pentru voi, să o ştiţi, şi chiar dacă nu o acceptaţi, în cele din urmă va triumfa, în cele din urmă vă va ilumina şi veţi fi salvat.

Omraam Aivanhov

Cunoaştere vs Înţelepciune vs Intuiţie

Ce este tratamentul cu Energie Universală şi cum vindecă el bolile?

Ce este tratamentul cu Energie Universală şi cum vindecă el bolile?

         Câmpul de Energie Universală este răspândit în întregul Univers şi înconjoară corpul omenesc,interacţionează cu corpul, care este şi el un câmp oscilant – câmpul individual. Totul este un singur mare câmp şi toate sunt interconectate. Interacţiunea dintre Câmpul de Energie Universală şi câmpul individual (persoana) rezultă într-un schimb de energie între cele două câmpuri – energia fiind transferată de la Câmpul de Energie Universală la persoană, aceasta din cauză că cel dintâi are oscilaţii mai înalte şi o energie mai înaltă, în timp ce câmpul persoanei are oscilaţii şi energii mai joase.

Când oscilaţiile înalte ale Câmpului de Energie Universală interacţionează cu oscilaţiile joase ale câmpului persoanei, el ajută la creşterea oscilaţiilor persoanei – ceea ce este echivalent cu un transfer de energie. Acest transfer de energie este utilizat ca o parte fundamentală a energiei vitale necesară pentru viaţa şi sănătatea persoanei. În condiţii normale (când hrana şi aerul primite de corp sunt acceptabile) Energia Universală, care în mod natural şi spontan provine din Câmpul de Energie Universală, menţine corpul sănătos. Atunci când corpul este supus stresului, tensiunea internă poate reduce energia vitală a anumitor sisteme ale sale, la un nivel inferior pragului critic şi boala poate afecta aceste sisteme, în ciuda transferului neîntrerupt de Energie Universală ce străbate corpul.

De observat este faptul că acest flux de energie este prezent fără nici un fel de intervenţie conştientă. În cazul în care tensiunea nu poate fi îndepărtată prin diverse metode tradiţionale (ceea ce se întâmplă în mod uzual), o cale eficientă de a îndepărta tensiunea este creşterea fluxului de energie din Câmpul de Energie Universală, către corp, prin intervenţie conştientă. Numai când acest lucru este realizat, energia vitală a sistemului corpului poate fi adusă înapoi la nivelul dorit, vibraţiile corpului vor creşte, revenind la normal, ceea ce va contrabalansa tensiunea. Vibraţiile înseamnă mobilitate în timp ce tensiunea înseamnă imobilitate şi mobilitatea va trata întotdeauna imobilitatea, îndepărtându-se tensiunea şi dând posibilitatea pacientului să elimine stresul.

Dacă pacientul păstrează în sine emoţiile negative, este foarte posibil ca tensiunea să revină. Este foarte important să scăpăm de emoţiile negative, ce sunt condiţionate de tensiune. Acest lucru este cel mai bine realizat dacă avem o bază spirituală adecvată, ce ne va aduce pacea şi acceptarea şi o mai mică implicare emoţională. Valul puternic al Energiei Universale, la fel de bine ca şi energia vitală ce va fi disponibilă pentru îndepărtarea tensiunilor, va da un surplus de energie corpului, pentru a îmbunătăţi imunitatea, precum şi refacerea celulelor şi sistemului şi ca urmare boala (simptome asociate cu tensiunea) va dispare.

Chestiunea care rămâne este cum să creştem fluxul de Energie Universală de la Câmpul de Energie Universală către corp, la un nivel mai mare decât fluxul normal. În acest punct, rolul conştiinţe – ca un mecanism foarte important – iese la iveală. Să definim mai întâi conştiinţa. Conştiinţa individuală este facultatea minţii,produsă de către creier, ce permite perceperea stărilor interioare (gânduri, sentimente, senzaţii etc.) şi a stărilor exterioare (impulsuri provenind din mediu, aşa cum sunt ele percepute de cele cinci simţuri). Conştiinţa creează intenţii, atenţie (focalizare) şi efecte aparente.

Universul într-o stare „de nediferenţiere”

Fără Conştiinţă, Universul este într-o stare „de nediferenţiere”, ce se aplică de asemenea şi energiei – Energia Universală – pe care o conţine. Energia curge fără a avea o direcţie preferenţială şi are aceeaşi intensitate în toate direcţiile. Totuşi, Conştiinţa (mintea) poate face ca această energie să curgă într-o direcţie precisă, mai mult decât în alte direcţii, ea realizează aceasta în mod intenţionat, prin concentrarea atenţiei – energia merge acolo unde merge atenţia.

Când aceasta se întâmplă, Energia Universală va curge către locul indicat, cu o densitate a energiei mai mare decât înainte, ceea ce înseamnă vibraţii amplificate,aplicate în locul dorit. Pe scurt: când un pacient sau un terapeut se concentrează în mod voit către punctul de contact dintre persoana şi Câmpul de Energie Universală, atunci se intensifică fluxul de Energie Universală dintre Câmpul de Energie Universală şi acea parte a corpului, asupra căreia conştiinţa s-a focalizat înainte, va creşte energia vitală a acelei părţi a corpului, îndepărtându-se astfel tensiunea şi boala asociată.

Transferul de energie

Transferul de energie se realizează cel mai bine atunci când persoana care lucrează (terapeutul sau persoana în cauză) simte sau vizualizează imagini ale fluxului intens de Energie Universală, către locul ce necesită energie. O astfel de concentrare asupra Energiei Universale creează nivele ridicate ale fluxului de energie, în beneficiul pacientului, care nu ar fi fost altfel posibile înaintea intervenţiei conştiente – exceptând practicile de autoconştientizare (cum ar fi anumite tehnici de respiraţie).

Intensitatea fluxului de energie poate fi asimilată metaforic cu o furtună. În condiţii meteo normale, curenţii de aer întâlnesc pământul cu o viteză, o forţă şi o intensitate redusă, dar în anumite condiţii, cum ar fi în timpul unei furtuni, o fac având o viteză, o forţă şi o intensitate uriaşă.

Bedri Cetin

HRANI YOGA

Constantin Brâncuşi a practicat yoga

Constantin Brâncuşi a practicat yoga

Ghidul său spiritual care l-a îndrumat din planul astral a fost marele yoghin tibetan Milarepa

de Melania Radu

Cine nu a auzit de Constantin Brâncuşi? Genialul sculptor şi opera lui sunt parte din tezaurul naţional. Ne reprezintă cu succes peste hotare. Sculpturile sale se află expuse în muzee din întreaga lume, iar numele lui este onorat şi cinstit peste tot. Câţi dintre dumneavoastră ştiaţi însă că Brâncuşi a practicat Yoga?

Brâncuşi a urmat, întreaga sa viaţă, o practică spirituală perseverentă. Ghidul său spiritual a fost marele yoghin tibetan Milarepa, care îl îndruma din planul astral. Mai presus însă de propriile sale mărturisiri, în ceea ce priveşte practica Yoga stă mărturie însăşi opera sa. Cunoştinţele esoterice, cum ar fi folosirea proporţiei numărului de aur, sintetizate în creaţiile sale geniale, demonstrează fără echivoc faptul că Brâncuşi a fost un iniţiat.

Milarepa, yoghinul poet

E drept că nu toate lucrările despre Brâncuşi includ şi aceste aspecte legate de practica sa spirituală. Dar apropiaţii sculptorului au relatat în diferite ocazii atât despre faptul că el practica yoga, cât şi despre influenţa pe care spiritualitatea orientală a avut-o asupra creaţiilor acestuia. Şi Mircea Eliade vorbeşte în mai multe rânduri despre fascinaţia lui Brâncuşi pentru Milarepa. Unii dintre prietenii lui apropiaţi din ultima parte a vieţii relatează că Brâncuşi ştia pe de rost viaţa lui Milarepa, ghidul său spiritual, cu care comunica în astral. Supranumit şi „Milarepa din Montparnasse”, (Montparnasse este cartierul parizian unde Brâncuşi îşi avea atelierul) Brâncuşi însuşi devenise o legendă, iar în prezenţa lui se aşternea o misterioasă linişte de început de lume.

Cum l-a „întâlnit” Brâncuşi pe Milarepa? Se spune că în timp ce călătorea pe jos de la Bucureşti spre Paris, în 1903-1904, Brâncuşi a primit cadou de la un elveţian cartea „Milarepa: Ses crimes, ses épreuves, son nirvana” – Milarepa: crimele sale, încercările, eliberarea spirituală. Odată ajuns în Paris, a uitat cartea pe un raft. Într-o zi, în timp ce era furat de gânduri şi frământat de întrebări existenţiale, s-a ciocnit de mobila din cameră. Atunci o carte i-a picat drept în cap. A fost momentul care i-a transformat întreaga existenţă. Cartea conţinea autobiografia lui Milarepa şi celebrele sale imnuri spirituale.

Milarepa (1025-1135) este un personaj extrem de iubit şi admirat în Tibet. Povestea vieţii sale este una dintre cărţile tibetane cele mai cunoscute. Remarcabil în viaţa lui Milarepa este că, deşi a pornit într-o direcţie greşită – a practicat magia neagră şi a făcut mult rău, chiar a omorât oameni – a reuşit printr-un efort uriaş să atingă eliberarea supremă în aceiaşi viaţă. Acceptat ca discipol de un mare maestru (Marpa Traducătorul), Milarepa a urmat o asceză extrem de severă pentru a compensa faptele rele şi a atinge starea de iluminare spirituală. Milarepa şi-a câştigat renumele nu doar datorită realizărilor sale spirituale, ci şi a numeroaselor cânturi spirituale pe care le-a compus cu scopul de a ajuta fiinţele umane să acceadă cât mai repede la starea de eliberare spirituală. Ghidul spiritual al lui Brâncuşi a fost un artist care şi-a transpus înţelepciunea în poeme de o neasemuită frumuseţe.

Practica spirituală

În ce priveşte practica sa spirituală, Brâncuşi vorbeşte despre două etape distincte în viaţa sa: una de tinereţe şi una spre sfârşitul vieţii sale. Astfel, din cartea „Sfântul din Montparnasse” de Peter Neagoe aflăm că la scurt timp după ce a ajuns la Paris, Brâncuşi a început practica procedeelor de hatha yoga. Ultimii ani de viaţă au fost dedicaţi unei practici mistico-creştine, isihaste, despre care se vorbeşte în cartea lui Tretie Paleolog, „De vorbă cu Brâncuşi despre ”.

O tehnică de meditaţie iubită de Brâncuşi este „exerciţiul de respiraţie rostind ritmic cuvântul sacru OM” (mai exact este vorba de mantra AUM, cunoscută în tradiţia spirituală indiană şi asimilată cu Logosul Divin). Iată de pildă cum o învăţa pe prietena sa Eileen Lane: „Gândeşte-te la cuvântul sacru AUM… E un cuvânt care se identifică cu ceea ce numim Dumnezeu. Imaginează-ţi cuvântul sacru AUM ca fiind lumina atotputernică, dragostea atotcuprinzătoare, ritmul cosmic, creativitate mereu prezentă, cunoaştere nelimitată. Consideră-l treapta cea mai înaltă pe care o va atinge conştiinţa noastră. Această stare poate fi atinsă numai îndepărtând din minte gândurile rătăcitoare, dorinţa neclară, stânjeneala. Asemenea celorlalte lucruri de preţ, eliberarea nu poate fi obţinută fără efort.”

Influenţele orientale

Lumea orientală a exercitat întotdeauna asupra sa o fascinaţie profundă. Ajuns la Paris, Brâncuşi a frecventat cu asiduitate muzeele, printre care şi muzeul Guimet, în care era fascinat de piesele orientale. El a studiat de altfel arta Asiei de sud-est şi pe cea a Indiei, cu statuile specifice de bronz lustruit. A găsit în gândirea simbolică orientală, la fel ca şi în folclorul românesc, acele sensuri profunde care stau la temelia gândirii arhaice a popoarelor.

Fondatorul modernismului în sculptură a fost de fapt un tradiţionalist al artelor sacre şi unul dintre puţinii artişti care au menţinut principiile a ceea ce se numeşte artă sacră. Originalitatea sa constă în a merge până la origini, până la sufletul cel misterios al lucrurilor: „Ne regăsim cu toţii la sfârşitul unei mari epoci şi este necesar să ne reîntoarcem la începutul tuturor lucrurilor şi să regăsim ceea ce s-a pierdut”, scria marele artist.

Meditaţia yoghină i-a permis accesul la esenţe

Yoga, „Calea Infinitului Divin” sau „Calea către Infinit” are ca scop ultim revelarea directă, efectivă a Realităţii Divine, sau cu alte cuvinte, realizarea unui contact continuu, conştient, cu Cauza Primordială Supremă, care este Dumnezeu Tatăl.

Yoga a fost pentru Brâncuşi calea care l-a condus către esenţe, meditaţia yoghină l-a făcut să se întoarcă la simbol, pe care apoi l-a transpus în opera sa. „Funcţia artistului rămâne aceea de a descifra semnele ascunse ale naturii şi de a interpreta misterele Universului”, pentru cei pregătiţi să le „vadă”. „Nu căutaţi forme secrete sau mistere. Ceea ce vă dau este bucurie curată. Contemplaţi lucrările mele până le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.”

Pentru Brâncuşi a sculpta însemna a crea, în deplină meditaţie şi concentrare, în linişte şi detaşare, într-o deplină comuniune cu Natura: „Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele sale…” Aceasta reflectă dorinţa sa de a trăi direct acea realitate sacră prezentă atât în lumea exterioară omului cât mai ales în el însuşi: „Arta nu înseamnă o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată, poate singura realitate adevărată.” „Vrem întotdeauna să înţelegem ceva. Însă nu este nimic de înţeles. Tot ceea ce puteţi contempla aici, în Atelier, are un singur merit: că este trăit…”

Arta şi meditaţia au aceeaşi natură

Atât arta iniţiatică, cât şi meditaţia yoghină sunt stări creatoare ale conştiinţei umane. Ele par a fi îndreptate în direcţii diferite: arta către domeniul manifestării sensibile, exterioare, meditaţia către integrarea interioară a formelor şi impresiilor simţurilor. Totuşi, arta şi meditaţia se compensează, se întrepătrund şi se creează astfel una pe cealaltă. Întotdeauna când spiritualitatea este o forţă vie, ea îşi găseşte o expresie naturală, firească şi spontană în artă; de fapt ea însăşi devine o artă, aşa cum şi arta în cele mai înalte expresii ale ei, devine o cale spirituală.

Toate sculpturile lui Brâncuşi sunt invitaţii la meditaţie, sunt opere filozofice turnate în bronz sau şlefuite în piatră. „Statuile mele sunt ocaziuni ale meditaţiei. Templele şi bisericile au fost şi au rămas întotdeauna lăcaşuri ale meditaţiei.”

Ansamblul de la Târgu Jiu – un spaţiu al meditaţiei

Un „lăcaş” al meditaţiei îl reprezintă şi Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu. Formele simbolice desenate în spaţiu de elementele ansamblului au fost aranjate de către sculptor într-o anumită ordine. Aceasta contribuie la transformarea lor în chei tainice către lumea subtilă a energiilor. Trecătorii care se aşează la Masa Tăcerii, pe unul din cele 12 scaune, pot conştientiza faptul că se simt mai bine şi că oboseala le trece mai repede decât de obicei. Iar efectul produs de Ansamblul de la Târgu Jiu în fiinţa celui care îl parcurge pe jos de la un capăt la celălalt, într-o stare meditativă, este unul de sublimare a energiilor şi de transcendere a realităţii obişnuite.

Traseul poate fi parcurs pornind de la Masa Tăcerii, în pas lent, ritmat, conştientizând respiraţia. Cei care au curiozitatea să încerce vor sesiza că privirea le este purtată de la un nivel la altul, într-un mod firesc, natural. Iar energiile urcă de la nivelul cel mai de jos, Masa şi Aleea Scaunelor, spre al doilea, marcat de Poarta Sărutului, pentru ca, în final, să ţâşnească pur si simplu către înalt, purtate de către spirala Coloanei în acelaşi timp cu privirea care se înalţă tot mai sus. „Arta nu ridică oamenii deasupra lor, ci în ei înşişi.” spunea Brâncuşi.

Ansamblul de la Târgu Jiu, numit de Brâncuşi „Calea Sufletelor Eroilor”, reprezintă un drum simbolic de reîntoarcere a eroilor gorjeni – prin jertfa lor de sine pentru ţară şi credinţă – la Dumnezeu. Iar într-un sens mai larg, această reîntoarcere evolutivă – deci cu sens pozitiv, de recuperare – este o „cale eroică” pentru orice om care simte imperios nevoia de a-şi întâlni Creatorul, o cale de reîntoarcere spre Divin şi în acelaşi timp de recuperare a stării paradisiace a începutului şi a unităţii primordiale.

Coloana Infinitului – expresie a aspiraţiei lui Brâncuşi către Dumnezeu

Una din cele mai admirabile sculpturi ale secolului trecut, austeră şi perfect echilibrată, Coloana Infinitului, este opera principală a lui Brâncuşi, iar mesajul spiritual pe care aceasta îl transmite reiese cu claritate din cuvintele sculptorului:
• „Realitatea pe care Stâlpul – laolaltă cu celelalte două semne de piatră ale mele – o întrupează este avântul, conştiinţa nunţii ce o sărbătorim cu nesfârşitul univers, dorul ce-i însufleţeşte pe eroi spre absolut.”
• „Acesta este mesajul Stâlpului meu, străjuit de Masă şi de Poartă…Să arzi ca o flacără…Să te prefaci în fulger legând cerul cu pământul.”
• „Oare ritmul său lăuntric, din clepsidră în clepsidră, nu înfăţişează oare şi nenumăratele pulsaţii ale universurilor, care necontenit explodează şi se contractă?” „Nu mai sunt al lumii acesteia; sunt departe de mine însămi, desprins de propriul meu trup. Mă aflu printre lucrurile esenţiale.”

Valoarea artistică a operelor lui Brâncuşi e dată de valoarea lor spirituală. Nu subiectul operei de artă decide valoarea acesteia; mai curând aceasta este dată de inspiraţie, de spontaneitatea experienţei interioare care a dus la crearea ei şi pe care ea o trezeşte şi o reproduce în cel care o contemplă.

Inspiraţia lui Brâncuşi a fost în primul rând una spirituală: „Contemplaţi lucrările mele până le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.” Iar eternitatea era conţinută în timpul prezent: „Nu îmi doresc să fiu la modă. Tot ceea ce este la modă, dispare apoi odată cu moda…Nu contează dacă, din contră, munca ta este contestată în prezent. Pentru că atunci când într-un final va fi înţeleasă, ea va exista în eternitate.”

„Sculptez zborul”

Artist conştient de misiunea sa – „Ceea ce fac eu astăzi, mi-a fost dat să fac. Căci am venit pe lume cu o misiune” – Constantin Brâncuşi a făcut din artă un instrument de căutare şi reprezentare a sacrului. El revelează, prin ideile esenţiale exprimate în operele sale, dimensiunea sacră a realităţii: „… reală este esenţa lucrurilor, nu forma lor exterioară.” „Odată ajuns la simplitate…eşti foarte aproape de adevăratul înţeles al lucrurilor.”

Pentru el abstractul era un limbaj prin care exprima realităţi obiective: „Cei care consideră lucrările mele ca fiind abstracte sunt nişte proşti; ceea ce ei cred că este abstract este tot ce poate fi mai realist, căci realul nu înseamnă formă exterioară, ci idee: esenţa lucrurilor.”

O temă care ocupă un loc privilegiat în opera sa este cea a păsării, a zborului. Prima lucrare din acest ciclu este Măiastra (1912), o lucrare în bronz al cărei nume este dat de o pasăre miraculoasă din legendele populare româneşti. În 1919, Brâncuşi creează Pasărea în spaţiu, o lucrare în bronz şlefuit, în forma de elipsă, care redă esenţa zborului. El spunea „…Nu sculptez păsări, ci zborul.”

Templul de la Indore

Proiectul templului buddhist de la Indore, l-a dus pe Brâncuşi în 1937 pe pământul Indiei. În proiectul templului din Indore, formele plastice propuse de Brâncuşi, multe din ele inspirate din folclorul românesc, erau în perfectă concordanţă cu tradiţia sacră a arhitecturii indiene.

Maharajahul din Indore, care cumpărase deja trei Păsări în spaţiu, una din bronz, una din marmură albă şi una din marmură neagră, îi cere în 1933 să realizeze un Templu al Meditaţiei în care acestea să fie amplasate: „un templu de doisprezece pe doisprezece, căzut din cer, fără uşi şi ferestre, cu o singură intrare subterană, un templu al meditaţiei, deschis pentru toţi, dar în acelaşi timp numai unuia. În interior să fie o oglindă pătrată de apă, cu cele trei Păsări pe trei laturi şi o statuie înaltă din stejar, Spiritul lui Buddha, tot de Brâncuşi, pe cea de a patra şi într-aşa fel aşezate încât Pasărea de aur să fie lovită din plin de lumina soarelui de amiază pătrunsă prin deschizătura circulară a plafonului, într-o zi sfântă din an.”
Îmbolnăvirea gravă a suveranului, conjugată cu o criză economică şi politică a ţării, a împiedicat executarea proiectului.

Numărul de aur

“Prin artă te vei detaşa de tine însuţi. Iar măsura şi numărul de aur te vor apropia de absolut”, esenţializa Brâncuşi munca sa de-o viaţă. Numărul de aur este secretul operei lui Brâncuşi. Cei care au lucrat cu el povestesc că sculptorul făcea el însuşi calculele întotdeauna. Explica uneori că numărul este legat de Dumnezeu. De fapt, se referea la misterul numărului de aur. După moartea sa operele sale au fost măsurate şi cântărite cu precizie. Concluziile la care au ajuns cercetătorii lucrărilor sale au fost că acestea au la bază proporţia acestui număr.

„Numărul de Aur este Numărul cel tainic după care au fost alcătuite toate speciile ce au viaţă, care au apărut în ape, pe pământ şi în aer. El este acelaşi cu Numărul fundamental (φ) după care a fost alcătuit omul şi este acelaşi cu Numărul Graţiei şi Iubirii şi cu Numărul mântuirii şi renaşterii finale în Duh. Acest Număr de Aur (φ) este esenţa cea tainică a iubirii eterne. El este totodată expresia Ordinii universale şi a Legii divine a Iubirii, Ordine şi Lege care există şi acum şi va exista mereu, exprimând în veşnicie frumuseţea, măreţia şi puterea fără de sfârşit a lui Dumnezeu”, spune profetul Jakob Lorber, umilul scrib al lui Dumnezeu.

Yoga a fost modalitatea prin care Brâncuşi a desluşit această mare taină a manifestării, creată după un număr care conţine secretul armoniei şi frumuseţii diverselor forme care există. Opera sa este mărturie a valorii şi a autenticităţii practicii sale spirituale. Aşa cum spune şi celebrul dicton yoghin: „Practica îl face pe maestru”.

Arta autentică este o manifestare a frumuseţii, a armoniei, a bucuriei

Frumosul autentic este în acelaşi timp sensul autentic, stabilind o intimă legătură a omului, nu numai cu lumea în care trăieşte ci şi cu ceva care trece de existenţa sa momentană ca fiinţă individuală: „Raţiunea de fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile Lumii.” Frumosul este chipul adevărului. Pentru a ajunge la el este nevoie de umilinţă şi de curaj: „Există un sens în orice lucru. Pentru a-l atinge trebuie să te lepezi de tine însuţi.” El mai este caracterizat de simplitate şi puritate: „Simplitatea nu este un scop în artă, însă ajungi la simplitate fără să vrei, apropiindu-te de sensul cel real al lucrurilor.”

Armonia şi echilibrul sunt alte caracteristici ale artei autentice: „Frumosul este echilibrul absolut.” Iar ceea ce Brâncuşi spunea despre cei care receptează arta este cu atât mai mult valabil pentru cei care o creează: „Cei care şi-au păstrat în suflet armonia care există în toate lucrurile, vor înţelege foarte uşor arta modernă, pentru că sufletele lor vibrează la unison cu legile naturii.” Aceasta duce la integrarea naturală a operelor de artă în realitatea înconjurătoare: „Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut, dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca pe ceva ce face parte din sufletul Naturii…”

Arta, ca şi spiritualitatea autentică, hrăneşte fiinţa umană şi îi aduce bucurie. „Sunt un yoghin care cântă de bucurie şi care nu doreşte o bucurie mai mare ca aceasta” spunea Milarepa. Iar Brâncuşi: „Nu cred în suferinţa creatoare.” „Arta ar trebui să fie numai bucurie!… De aceea, nu există “artişti”, ci numai oameni care simt nevoia să lucreze întru bucurie! Să cânte asemenea păsărilor! ” „Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sale. Fără inimă nu există arta! Şi cea dintâi condiţie este să îţi placă ţie, să îndrăgeşti şi să iubeşti fierbinte ceea ce faci. Să fie bucuria ta. Iar prin bucuria ta să oferi bucurie şi celorlalţi.”  – yogaesoteric.net

Curajul este testul

Translate »
%d bloggers like this: