conţinuturile paginilor

Cele 20 de simptome care arată că ţi-ai pierdut sufletul

Cele 20 de simptome care arată că ţi-ai pierdut sufletul

       Întreaga noastră cultură suferă de ceea ce şamanii numesc o “pierdere a sufletului”. Această pierdere este caracterizată de o pierdere a sensului, a directiei, a vitalităţii, a scopului, a identităţii şi de pierderea conexiunii reale; o nefericire profundă considerate de foarte mulţi dintre noi, chiar şi de medici, ca fiind un lucru pur şi simplu normal.

Sufletul este sursa noastră interioară de unicitate absolută, un loc în care se conectează nu numai propria noastră valoare şi esenţă, dar şi valoarea şi esenţa oricărei alte fiinţe vii. Ceea ce face ca această pierdere să fie una periculoasă este reprezentată de subtilitatea sa şi de faptul că foarte puţini oameni îşi dau seama ce se întâmplă cu adevărat. Foarte mulţi oameni nu-şi dau seama că sunt deconectaţi de sufletul lor şi au ajuns să accepte starea de amorţeală şi de lipsa de sens ca fiind ceva normal.

Pierderea sufletului, o epidemie care a cuprins o întreagă cultură, ne împiedicăvedem potenţialul de fericire şi de implinire în viaţa obişnuită de zi cu zi. Vindecarea aduce cu ea o nouă perspectivă şi ne ajută să avem un sentiment de mulţumire în interior pentru ceea ce există deja în viaţa noastră.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Te intrebi daca suferi de o “pierdere a sufletului”?

    • Simţi că nu eşti la fel de bun ca cei din jurul tău.
    • Simţi nevoia de a avea o contribuţie, dar nu ai nicio idee care ar putea fi această contribuţie şi care ar fi diferenţa pe care ar face-o în cazul în care s-ar materializa.
    • Te lupţi în zadar să atingi un standard de perfecţiune.
    • Temerile tale te împiedică de fiecare dată să-ţi lărgeşti orizonturile.
    • Eşti îngrijorat destul de frecvent de faptul că nu eşti destul de bun, destul de inteligent, destul de tânăr, destul de slab sau destul de …
    • Simţi că eşti o victimă a circumstanţelor vieţii pe care nu le poţi controla.
    • Simţi că viaţa ta este lipsită de sens şi este orientată către activităţile zilnice de rutină.
    • Te simţi de multe ori neputincios, lipsit de speranţă sau pesimist.
    • Îţi protejezi inima cu pereţi de otel.
    • Simţi că dragostea ta nu ar putea face o diferenţă şi simţi că oricum nu contează cu adevărat.
    • Te simţi învins de provocările pe care le întâlneşti în viaţa ta.
    • Suferi de o varietate de simptome fizice, dificil de tratat, cum ar fi oboseala, dureri cronice, creştere sau scădere în greutate, insomnie, afecţiuni ale pielii sau afecţiuni gastrointestinale.
    • Te lupţi cu posibilitatea de a accepta iubirea şi grija celor din jurul tau.
    • Te simţi deprimat, anxios, sau cronic îngrijorat.
    • Simţi că nu eşti îndeajuns de apreciat.
    • De cele mai multe ori simţi că eşti judecat de ceilalţi.
    • Încerci să-ţi amorţeşti sentimentele cu alcool, droguri, sex, televiziune sau muncă excesivă.
    • Te simţi dezamăgit de viaţa ta.
  • Ai uitat să visezi.

sursa

Karma şi reîncarnarea

CRĂCIUNUL – Pentru creştini, Dumnezeu este atotputernic

CRĂCIUNUL - Pentru creştini, Dumnezeu este atotputernic

 CRĂCIUNUL

  …. Noaptea de 25 decembrie este noaptea cea mai lungă. Plecand de aici, nopţile se micşorează şi zilele se măresc. Este mai multă lumină, mai multă căldură, mai multă viaţă. Şi aceasta se reflectă asupra tuturor creaturilor. Voi lăsa la o parte problema dacă Iisus s-a născut cu adevărat la această data sau nu, dar, la 25 decembrie are loc in natură naşterea principiului Cristic, adică al acestei vieţi, acestei lumini, acestei călduri care va transforma totul. In acel moment, in Cer, de asemenea, se sărbătoreşte aceasta: ingerii cantă şi toţi Marii Maeştrii şi Iniţiaţi se reunesc in rugăciune, pentru a omagia Eternul şi a sărbători naşterea lui Cristos, care se naşte cu adevărat in Univers.

Şi mulţimea unde se află atunci? In cabarete, baruri şi carciumi, unde mănancă, bea, chefuieşte pentru a sărbători naşterea lui Iisus. Ce mentalitate! Şi ceea ce este uimitor, chiar oamenii inteligenţi cred că aşa trebuie sărbătorit Crăciunul. In loc de a fi conştient de importanţa unui eveniment care nu se produce decat o singură dată pe an, cand toată natura este atentă să pregătească o viaţă nouă, omul are capul aiurea. De aceea nu primeşte nimic, din contră, pierde graţia şi dragostea Cerului.

Ei da, ce vreţi voi ca Cerul să dea unei fiinţe care nu este sensibilă nici la această lumină, nici la aceşti curenţi divini, şi care işi petrece Crăciunul sub masă, cu o sticlă, şi maine va zace pe un pat de spital? Numai Iniţaţii se pregătesc, pentru că ştiu ce se petrece sus. Ei incearcă să nu-şi piardă timpul in preocupări obişuite, pentru a nu se demagnetiza, pentru a nu se degrada. Şi in acelaşi fel in care Cristos se naşte in lume sub formă de lumină cădură viaţă ei pregătesc condiţile naşterii copilului divin in ei inşişi.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Naşterea lui Iisus

Au trecut 2000 de ani de cand Iisus s-a năcut in Palestina, dar aceasta este partea istorică, pentru un Iniţat este un lucru secundar. Inainte de a fi un eveniment istoric, este prima manifestare a vieţii in natură inceputul tuturor naşterilor. Apoi, această naştere este un eveniment mistic, adică Cristos trebuie să se nască in fiecare suflet omenesc ca supraconştiinţă ca dragoste divină ca inţelegere, ca sacrificiu. Aceasta este naşterea lui Iisus, şi atata timp cat omul nu posedă toate aceste virtuţi şi calităţi, Copilul Iisus nu s-a năcut in el. Il putem sărbători, il putem aştepta… nu va veni nimic. Iisus s-a năcut acum 2000 de ani; atunci, ca amintire, mergem la biserică şi cantăm că Iisus a venit pentru a ne salva. Aspectul istoric, este pe locul al treilea.

Cele mai importante aspecte sunt aspectele mistice şi cosmice, pentru că naşterea lui Cristos este o realitate care se produce in fiecare an in univers şi pentru că in fiecare moment Cristos se poate naşte de asemenea in noi; ceea ce este mult mai important decat aspectul istoric.Veţi putea reciti istoria naşterii lui atat cat veţi dori, dar atata timp cat Cristos nu se naşte in voi inşivă nu veţi simţi nici cădură nici lumină nici bunătate, nici fericirea, nici eliberarea, nimic. Atunci la ce foloseşte că s-a năcut acum 2000 de ani? Oamenii se mulţumesc să cante:” Acum 2000 de ani Isus s-a năcut… Acum 2000 de ani… “. Şi aceasta le este de ajuns, ei nu doresc naşterea lui inăuntrul lor, pentru ca Pămantul să fie plin de cristoşi. Şi totuşi aceasta o cerea şi Iisus cand spunea:

 “Adevărat v-o spun, cel care crede in mine, va face şi el ca mine. Şi chiar mai mult.”

Pentru unii, Cristos este deja născut. Pentru alţii, se va naşte anul viitor. Pentru alţii, in următorul… Şi pentru alţii, peste cateva secole. Totul este in pregătirea condiţilor. De aceea vă spuneam că este foarte important a pregăti venirea Crăiunului. In ceea ce priveşte Crăciunul, sunt lucruri interesante de spus. Ce inseamnă de exemplu, naşterea intr-o iesle, intre un măgar şi un bou? Şi păstorii? Şi regii magi? Veţi spune: “ Dar toată lumea o ştie!…”

Dintre toţi evanghelişii, sfantul Luca vorbeşe mai in amănunt despre naşterea lui Iisus. Alţii, de abia o menţionează sau o incep atunci cand Iisus a fost botezat de Sfantul Ioan Botezăorul. Vă voi citi acum pasajul despre naşterea lui Iisus in Evanghelia după Luca:În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.” Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

Pe când ei erau acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava lui Dumnezeu a strălucit împrejurul lor.

Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis:” Nu vă temeţi căci astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Iată semnul după care-l veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle”. Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:” Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii:” Haidem să mergem până în Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul. S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pe pruncul culcat în iesle. După ce l-au văzut au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese. Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele IISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului:

”Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”,

şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simion. Omul acesta ducea o viaţă sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.

El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi când au adus părinţii înăuntru pe pruncul Iisus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simion l-a luat în braţe şi a zis: “Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.” 

Aţi citit probabil, sau aţi ascultat de mai multe ori acest capitol. In realitate, el conţine multe detalii care sunt simbolice. Sunt, de asemenea, două pasaje foarte misterioase. Se spune că Maria işi păstra cu grijă toate aceste amintiri şi medita asupra lor in inima ei… Exista deci, ceva despre care ea nu putea vorbi. Dacă ar fi fost cele spuse de păstori, ar fi putut să le spună, fiindcă păstorii le povesteau tuturor. Era deci, altceva ce păstra ea cu grijă in sufletul ei, ceva sfant. Şi cine era Simion? Se spunea că Duhul Sfant era peste el… aceasta insemnand că era foarte pur.

Dar nu voi vorbi despre problema lui Simion, fiindcă aş tulbura toate conştiinţele creştine. Cine, cine era Simion? Cine era el pentru copilul Iisus? Vom vedea acum dacă aţi inţeles cu adevărat acest capitol. Dar să incepem cu inceputul. Mai intai, cine erau Maria şi Iosif? Dacă l-au avut copil pe Iisus, inseamnă că ei erau deja pregătiţi: pentru a fi demni de a-l avea in familia lor, ei au făcut un mare efort spiritual, sau purificat, şi El i-a ales. O ştiţi deja, nu orişicine poate fi ales.

Pentru a fi aleşi, pentru a avea un copil ca Iisus, Salvatorul omenirii, aceasta inseamnă că Maria şi Iosif erau excepţionali, predestinaţi. De foarte tanără, Maria s-a dedicat Domnului, s-a dus la Templu pentru a-l sluji. Şi ce făcea ea in Templu? Cine o pregătea? Cine o instruia? Nu se spune, dar aceasta se ştie in amănunţime. Maria s-a purificat, a făcut cele mai mari sacrificii pentru a fi demnă să primească inăuntrul ei un spirit atat de puternic şi elevat ca Iisus. Iată cateva lucruri la care nimeni nu se prea gandeşte.

Pentru creştini, Dumnezeu este atotputernic. El face tot ce ii place, şi chiar lucrurile cele mai neverosimile. Ei cred că Domnul poate alege orice şi pe oricine, in acest domeniu neexistand nici reguli, nici lege, neexistand nimic. Atunci, dacă El a făcut legile, tocmai El, primul să le calce? Cu adevărat, ce exemplu frumos dă Domnul!… Nu, dragii mei fraţi şi surori, aceasta nu se intamplă aşa.

Dacă Dumnezeu alege nişte creaturi, aceasta este pentru că ele indeplinesc nişte condiţii. Bineinţeles, din piatră, Domnul poate face pe copiii lui Abraham, dar făcandu-i să treacă prin stadiul de plantă, apoi animal şi in fine om. La fel ca şi pentru copil: germenele trebuie, el insuşi, să treacă prin tot felul de forme şi stări inainte de a lua forma unei creaturi omeneşti. Şi Iisus la fel, a fost obligat să străbată anumite etape inainte de a deveni Cristos. Iată ce creştinii nu pot accepta.

Ei gandesc că Iisus a fost Dumnezeu Insuşi, şi că a fost perfect incă de la naştere. Dar, atunci, de ce a trebuit să aştepte al treizecelea an al vieţii pentru a primi Duh Sfant şi a face minuni? Atunci cand Dumnezeu in persoană vine să se incarneze pe pămant, de bunăvoie El acceptă să se supună legilor pe care El insuşi Le-a stabilit. Dumnezeu se respectă pe El insuşi, mă inţelegeţi? Aşa văd Iniţiaţii lucrurile: in mintea lor, totul este in ordine, totul este logic, totul are un sens.

Deci, pentru a fi demni să-l primească pe Iisus, Maria şi Iosif s-au pregătit de mult timp, in alte incarnări, şi aşa au devenit puri. Dar nu ne vom opri aici, pentru că mai sunt multe lucruri de spus. Oare Duhul Sfant a dat naştere lui Iisus? Da, Duhul Sfant a fost. In planul divin este Duhul Sfant, dar in planul fizic trebuie de asemenea ceva… cineva, pentru ca, in planul fizic să se găsească o reflectare a Duhului Sfant. Pentru ca să existe o corespondenţă intre cele trei lumi, pentru ca în planul fizic, in planul spiritual şi in planul divin totul să fie mereu sfant, luminos şi pur, in planul fizic, de asemenea, trebuie să existe o călăuză pentru Duhul Sfant.

O să spuneţi: “Dar pentru Duhul Sfant totul este posibil!”. Ştiu. S-ar fi putut, de exemplu, să se ia putina materie din spaţu şi să se formeze un corp care nu ar fi trecut printr-o femeie. Numai că un corp format din materie eterică nu durează mult timp: cu greutate câteva ore, o zi şi apoi particulele trebuie trimise inapoi; aşa se petrec lucrurile in şedinţele de spiritism.

Pentru ca un corp să fie durabil, trebuie ca să fie format din particule materiale aduse de către mama. De aceea Duhul Sfant avea nevoie de o femeie pură pentru a forma un corp in interiorul ei. Restul nu vi-l mai spun, voi inşivă il veţi ghici… O concepţie imaculată desigur, a fost o concepţie imaculată fără pată adică fără dorinţă, fără pasiuni, fără lăcomie, fără senzualitate. Este perfect posibil.

Aceasta a existat tot timpul, dar s-a intamplat foarte rar, desigur. O să spuneţi: “Fără ajutorul unui corp fizic?” V-am spus-o deja, in acest caz, un corp nu se poate menţine mult timp. Pentru ca să dureze, trebuie un corp fizic, dar purificat de toate pasiunile, dorinţele, şi in acel moment, da, o zămislire poate fi imaculată Iată cum trebuie inţeleasă virginitatea. Virginitatea este mai mult o calitate spirituală decat fizică. Cate femei nu sunt virgine exterior, dar interior… mai rău ca prostituatele! Iată nu voi mai spune nimic în plus, v-am spus deja destule.

Deci, insistam mai sus, că naşterea lui Iisus trebuie să fie inţeleasă in cele trei lumi, adică, ca un fenomen istoric, ca un fenomen mistic, şi, in sfarşit, ca un fenomen cosmic. Astăzi, mă interesează mai mult fenomenul mistic. Sfantul Luca era cel mai avansat dintre Evanghelişti, cel mai instruit, cel mai citit, şi îşi incepe Evanghelia sa spunand: ”…după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obarşia lor, am găsit şi eu cu cale să ţi le scriu in şir, unele după altele”.

Nu a fost deci, martor al evenimentelor, ca alţi, dar a făcut cercetări, şi in povestirea sa, a naşterii lui Iisus, nu a reţinut decat imaginile evenimentelor care se repeta in sufletul fiecărui om, şi asupra acestor imagini ne vom opri acum. Pentru ca un copil să se nască trebuie un tată şi o mama. Maria este inima, sufletul. Cand inima şi sufletul s-au purificat, atunci se naşte copilul, dar el nu se naşte prin intelect şi prin spirit, nu, el se naşte prin Sufletul Universal.

Sufletul Universal nu este altceva decat Duhul Sfant sub formă de foc, dragoste divină.. o flacără  pură care vine să fecundeze sufletul şi inima fiinţei omeneşti. Sufletul şi inima reprezintă partea receptivă femeia: iar intelectul şi spiritul, după cum v-am spus-o, reprezintă principiul masculin care pregăteşte condiţiile pentru ca Duhul Sfant, adică Sufletul Universului, care este foc, să intre in posesia sufletului, al Mariei. Atunci se naşte copilul Cristos.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Dar cum naşterea este un fenomen care trebuie să se producă in cele trei lumi, trebuia ca naşterea să se producă şi in planul fizic. Vedeţi ce problemă complicată este, mai complicată decat v-aţi imaginat. Şi cand Maria ş Iosif au vrut să-şi găsească refugiu in casa de poposire, nu au găsit loc, adică oamenii, care se ocupau cu mancatul, bătura şi distracţia nu au loc niciodată pentru

Iniţatul care a primit copilul. Acest copil divin care este deja conceput in voi ca o lumină acesta poate să fie un ideal, o idee pe care să o hrăniţi, pe care să o indrăgiţi. Dar unde să mergem cu acest copil? Nimeni nu vă deschide uşa, adică nimeni nu vă inţelege. Dar iată există un grajd. Acest grajd impreună cu ieslea este un simbol, şi mai intai simbolul sărăciei, dar a sărăciei exterioare, desigur. Pentru că pentru omul locuit de spirit, va fi aşa mereu: oamenii nu-l vor aprecia deloc, nu-l vor primi deloc.

Dar, mulţmită luminii pe care o va proiecta asupra ieslei, vor fi alţii care il vor vedea de departe. Această lumină steaua cu cinci colţuri, este o realitate absolută Ea străluceşte deasupra tuturor Iniţiaţilor, al căror principiu feminin, adică sufletul şi inima a adus pe lume pe Copilul Iisus conceput de Duhul Sfant. Şi, in acel moment, atunci, intelectul, Iosif, in loc să fie gelos, şi să o alunge pe Maria, ca un mitocan, strigand:

”Acest copil care l-ai năcut nu este al meu… Carăte!”, va trebui să se plece şi să spună “Numai Domnul a atins in treacăt inima şi sufletul Mariei, eu n-aş fi putut-o face”. Deci, intelectul nu trebuie să se revolte şi să se infurie, ci să inţeleagă corect şi să spună “ E ceva acolo care mă depăşeşte! “, şi să păstreze pe Maria. A alunga pe Maria, inseamnă a alunga jumătate din fiinţa ta, şi a deveni ca nişte fiinţe pur intelectuale şi raţionaliste care au repudiat orice parte afectivă receptivă toate calităţle blandeţii, calmului, umilinţii, bunătăţii.

Mulţi au alungat-o pe Maria, pentru că i-a plăcut să primească vizita Duhului Sfant… trebuie să inţelegeţi că Maria şi Iosif sunt simboluri ale vieţii interioare; cei care au repudiat-o pe Maria au slăbit, şi ei nu au decat intelectul care dislocă care critică care este mereu nemulţmit. Dar, vedeţi, Iosif, dimpotrivă a respectat-o pe Maria, a păstrat-o pe Maria.

A spus chiar: “ Oh! Este insărcinată şi vreau s-o protejez, pentru că are nevoie de ajutorul meu.” Şi ce inseamnă steaua? Este un fenomen care se produce inevitabil in viaţa unui veritabil om mistic, unui adevărat Iniţat. Deasupra capului său se naşte o stea, o pentagramă luminoasă. Ceea ce este sus este la fel cu ce este jos, şi ceea ce este jos este ce este sus; deci, această pentagramă trebuie să existe dublu: mai intai omul, el insuşi este o pentagramă vie, şi apoi, sus, in plan subtil, o altă pentagramă il reprezintă sub formă de lumină.

Omul este deja o pentagramă adică posedă cele cinci virtuţi:

“Bunătatea, Dreptatea, Dragostea, Înţelepciunea şi Adevărul.”  

Şi această lumină, această stea care strălucea desupra grajdului inseamnă că, fiecare Iniţiat care il posedă in sine pe adevăratul Cristos, aduce intotdeauna o lumină, o lumină copleşitoare, o lumină care hrăneşte, reconfortează, vindecă, purifică, intăreşte… Intr-o bună zi, această lumină incepe să fie văzută de departe de alţii, care simt că ceva special se manifestă prin această fiinţă.

Ceea ce se manifestă cu adevărat este Cristos; şi in acel moment, toţi cei care conduc, guvernanţii, toţi cei care sunt puternici şi bogaţi, vor fi alături de el. Şi chiar magii, care se credeau atotputernici, ei inşişi, simt că le lipseşte ceva, că nu au ajuns la acel grad de spiritualitate, şi vin să se incline, vin să inveţe, vin să aducă daruri. Iată deci pe cei trei magi: Melchior, Baltazar şi Gaspard. Melchior, Baltazar şi Gaspard erau şefii marilor religii in ţările lor de origine, şi totuşi ei au venit.

De ce oare? Pentru că au simţit această lumină. Şi cum ei erau, de asemenea, astrologi, au cercetat şi au descoperit că o anume planetă se găsea intr-o anume constelaţie, in conjuncţie absolut unică cu alte planete, şi au inţeles că se va produce un eveniment extraordinar. Au căutat in ce loc, şi au găsit! Deci, naşterea lui Iisus corespunde, de asemenea unui fenomen astrologic care s-a produs. acum 2000 de ani, in cer. Dar această stea care i-a condus, credeţi-mă, este un fenomen real. Este una dintre cele mai mari realităţi care există şi pe care o cunosc, pentru că am verificat-o.

Nu vă voi spune ceea ce am citi in cărţi; las deoparte cărţile şi citesc acum din cartea Naturii vii; această carte mă interesează. Să ne ocupăm acum de grajd. In acest grajd, nu existau nici păstori, nici turme, nu exista decat un bou şi un măgar. De ce? De 2000 de ani se repetă aceasta, nu s-a inţeles deloc, pentru că simbolismul universal s-a pierdut pentru oameni. De ce un bou şi un măgar? De ce nu un porc sau o pisică?

Deci, era o iesle, un bou şi un măgar? Ieslea este corpul fizic. Şi boul?… Ştiţi, poate, că in antichitate, taurul a fost considerat ca principiu creator. In Egipt, de exemplu, taurul Apis era simbolul fertilităţii şi fecundităţii. Taurul este sub influenţa lui Venus şi el reprezintă forţa sexuală. Măgarul este sub influenţa lui Saturn; el reprezintă personalitatea umană, omul cel vechi, acela pe care-l numim bătranul Adam, incăpăţanat, dar un servitor onest.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Şi iată că aceste două animale erau acolo pentru a-l servi pe Iisus. Dar cum să-l servească? Acum vă voi dezvălui un mare mister. Cand omul incepe să lucreze pentru a se perfecţiona, el intră in conflict cu forţele personalităţii sale, care este incăpăţanată, limitată, capricioasă, ca măgarul, şi cu forţele senzualităţii care il imping să aducă pe lume mulţi copii şi il fac adesea furios ca taurul.

Iniţiatul, este cel care ajunge să stăpanească aceste două forţe şi in acel moment, ele sunt in serviciul lui. Vedeţi, el nu nimiceşte in el personalitatea şi senzualitatea. Măgarul şi boul erau acolo, prezenţi… Şi ce făceau ei? Ei suflau asupra copilului Iisus, Îl incălzeau prin suflul lor, de căldură şi dragoste. Deci, cand Iniţiatul ajunge să prefacă măgarul şi boul din el, şi să-i pună in slujba proprie, aceştia vor veni apoi să incălzească şi să alimenteze prin suflul lor copilul nou născut. Deci, aceste forţe nu mai sunt acolo pentru a-l turmenta, a-l dezaxa şi a-l face să sufere, nu, ele devin forţe vii, pozitive. Suflul inseamnă deja viaţă.

Vedeţi, suflul măgarului şi al boului este o reminiscenţă prin care Dumnezeu a dat suflet primului om. Măgarul şi boul l-au servit pe copilul Iisus, aceasta insemnand că toţi aceia care-l posedă pe Cristos in ei vor fi serviţi de către personalitatea şi senzualitatea lor, căci acestea sunt forţe, aşa cum v-am explicat-o de mai multe ori.

Apoi un inger a apărut păstorilor care aveau acest grajd. Ei işi păzeau turmele şi cand ingerul le-a anunţat ştirea naşterii lui Iisus, s-au minunat; au luat mieii şi i-au dus lui Iisus. Aceasta inseamnă că toţi aceia care aveau vreo acţiune asupra corpului fizic, adică spiritele familiale care s-au reincarnat sau nu s-au incarnat, şi care posedă bogăţii (simbolic, aceste bogăţii sunt oile, miei şi cainii) sunt avertizaţi.

Ei sunt avertizaţi pentru că au participat la construirea grajdului (corpul fizic) şi sosesc toţi spunand: “Oh, la, la! Nu ne-am gandit niciodată că vom avea o asemenea cinste in grajdul nostru!” Deci, toate spiritele familiale care sunt dincolo, şi chiar şi aici, primesc ştirea că ceva splendid s-a petrecut in inima voastră in sufletul vostru, şi vin să se incline şi să aducă daruri. Deci, lumea intreagă se pune in serviciul copilului.

Dar, atata timp cat copilul nu soseşte, nu vă gandiţi că cineva va veni să vă servească. Ingerii nu vor veni să servească decat pe acela in care copilul Iisus s-a năcut deja, căci nu pentru voi vin ei, ci pentru acest principiu Divin, Cristos, Fiul Domnului. Nu este altceva mai important decat a face toate eforturile pentru ca, intr-o bună zi, Copilul Iisus să se nască şi in voi. In acel moment Pămantul şi Cerul vor veni; din patru colţuri ale lumii, fiinţele vor inţelege că s-a năcut o nouă lumină şi vor veni să vă aducă cadouri şi să vă vadă.

Bineînţeles, va exista un Irod (au existat mereu Irozi) care va fi furios şi care va cere celor trei magi: “Mergeţi şi vedeţi ce-i cu copilul acesta, şi cand il veţi găsi spuneţi-mi şi mie, fiindcă vreau şi eu să vin să-l ador”. Dar, din fericire, există ingeri care vin să-l prevină pe Copilul Iisus, pentru a se salva. Un inger a venit şi i-a spus lui Iosif: “Ia copilul şi pe mama sa şi fugi in Egipt, pentru că Irod il va căuta să-l omoare”. Şi in acel moment magii au primit ordinul să nu se mai intoarcă langă Irod, şi au plecat in Ţările lor pe alt drum.

Aceasta inseamnă că toţi aceia care vor veni langă Iisus, langă principiul Cristic, nu se vor putea intoarce la ei pe acelaşi drum. Nu v-aţi gandit la aceasta, nu-i aşa? Totul este atat de profund, atat de misterios! Pentru mine este uimitor. Şi, credeţi-mă nu inventez nimic. Vă transmit ştiinţa pe care am primit-o: ea este adevărată. Restul, nu sunt decat poveşti pentru cei care nu pot inţelege; dar conţinutul acestor poveşti este pentru discipoli, iar sensul pentru Iniţaţi.

Şi acum, de ce oare noaptea de Crăciun este un obicei de petrecere, de masă. Este simbolic. Cand s-a născut copilul, trebuie să mănanci, să bei, să canţi, dar fără a depăşi limitele, desigur. Şi copilul are nevoie de hrană. Prima sa hrană după naştere, este laptele mamei sale. Ea l-a hrănit, mai intai cu sangele ei, şi apoi cu laptele ei. Care o fi semnificaţa? Nu v-aţi gandit la ea deloc.

Toată lumea ştie că micuţul s-a hrănit mai intai cu sangele mamei sale, şi apoi cu laptele ei. Sunt două culori aici: roşu şi alb. In timpul concepţei, aceste două culori sunt prezente: femeia aduce roşul, bărbatul aduce albul. Mai tarziu, aceasta se repetă atunci cand femeia işi hrăneşte copilul timp de nouă luni, cu sangele ei, şi apoi cu laptele ei. De altfel, in sange găsim aceste culori, alături de globulele roşii şi cele albe: roşul şi albul reprezintă cele două principii necesare vieţii. …

fragment conferinţa OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Cele 20 de simptome care arată că ţi-ai pierdut sufletul

Credinţa şi confirmarea ei – aspecte ale vieţii care confirma credinţa

 Credinţa şi confirmarea ei - aspecte ale vieţii care confirma credinţa

     Se ştie că de obicei vedem doar ceea ce vrem să vedem, că avem tendinţa ca intotdeauna să vedem in exterior acele elemente, acele aspect care sprijină punctul nostru de vedere asupra unui fenomen. Elementele, aspectele care se opun acestui punct de vedere, intotdeauna tindem să le desconsiderăm din start fără prea mare analiză. De exemplu, dacă suntem atei avem tendinţa să vedem in jur doar acele aspecte ale vieţii care ar tinde să ne confirme credinţa, căci şi ateismul este o credinţă. Dacă suntem oameni care vor să cerceteze cu adevărat fenomenele vieţii şi ale morţii o să dăm intotdeauna peste elemente care să ne ajute in acest sens.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

“Cine caută găseşte”

Mai e o vorbă semnificativă in acest sens: “Cine caută găseşte” deci indiferent ce caută, cel care caută va găsi ceea ce caută. Tocmai aici intervine problema, tocmai aici se formează cercul vicios: cand cercetăm o problemă oarecare, devenim oarecum inconştient părtinitori, ne identificăm din start cu un anumit punct de vedere, şi de cele mai multe ori “cercetarea” nici nu-şi mai are sensul pentru că nu căutăm să inţelegem problema (aspectul, conceptul, ideea) respectivă ci căutăm să ni se confirme punctul de vedere pe care il aveam anterior.

Realitatea obiectivă nu ţine cont de punctul nostru de vedere. Cea subiectivă, da. Dar, realitatea subiectivă pe care fiecare şi-o creează vrand nevrand, in jurul lui, prin modul său de gandire, poate să se suprapună mai mult sau mai puţin peste adevărata realitate, peste cea obiectivă, cea care este neschimbată, cea care nu se schimbă in funcţie de punctul nostru de vedere asupra ei.

De exemplu, dacă acum, in camera voastră ar exista o masă in mijlocul camerei, indiferent dacă voi credeţi sau nu că ea este acolo, ea va continua să existe. Pe ea o doare “in cot”, scuzaţi expresia, dacă voi credeţi că ea nu există, dar pe voi o să vă doară “de adevăratelea” cand o să vă impiedicaţi de ea, incercand să treceţi prin mijlocul camerei indiferent dacă credeţi sau nu că ea e acolo.

Un alt exemplu: dacă in realitatea obiectivă reincarnarea este un fenomen prezent, care există şi persistă indiferent dacă noi credem sau nu in posibilitatea existenţei fenomenului respectiv, in cazul in care nu am crede şi nu ne-am ghida acţiunile ţinand cont de această realitate obiectivă doar noi vom suferi cand ne vom izbi de ea.

Aşadar, este absolut necesar să stabilim că există această realitate obiectivă care există indiferent dacă noi credem sau nu in existenţa ei şi odată ce am stabilit acest lucru să incercăm a o cunoaşte pentru a acţiona in cunoştinţă de cauză, pentru a nu ne impiedica de ea, pentru a acţiona spre binele nostru, spre a acţiona in modul cel mai favorabil, avantajos şi util nouă, in funcţie de condiţiile realităţii obiective in care ne manifestăm.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Pro sau Contra

Avem, deci, acest cerc vicios: credinţă – confirmarea ei, cheia ieşirii din el e “simplă”: dacă vrem să abordăm o problemă (aspect, idee), trebui să ne stabilim ca punct de plecare in cercetare, aceea idee nepărtinitoare că totul este posibil (a crede pană la proba contrarie) şi nu să incercăm să ne confirmăm punctul nostru vechi de vedere, ci să incercăm să-l verificăm. E o diferenţa destul de mare aici, şi sunt sigur că un om puţin inteligent o vede.

Să stabilim din start acest mod de abordare a problemei (lipsit total de judecăţi preconcepute) şi automat vom putea observa mai multe elemente “pro şi contra” legate de fenomenul cercetat. Exemplu: dacă luăm fenomenul reincarnării, că tot l-am pomenit, pornind din start cu premisa că totul este posibil, şi căutand detaşaţi (de un punct de vedere prestabilit) toate elementele care ar confirma şi toate care ar infirma existenţa acestui fenomen (dar cand zic căutăm, inseamnă că intradevăr căutăm, cercetăm asiduu).

Vom constata că după ce ne-am documentat serios pentru toate elementele PRO şi pentru toate elementele CONTRA, tragerea unei concluzii o să fie uşor de făcut, pentru că intotdeauna adevărul iese la suprafaţă dacă il căutăm cu indarjire.

Mulţi, insă, chiar foarte mulţi, se inşeală de obicei pe ei inşişi, pretinzand că vor să cunoască un fenomen, dar in acest scop nu fac decat o cercetare de suprafaţă, superficială şi imediat se grăbesc să tragă concluzii, de obicei ne avand bine documentate, fie elementele PRO, fie elementele CONTRA. Aceştia, fie adună doar elementele PRO fenomenului cercetat, fie doar pe cele CONTRA şi apoi trag fie o concluzie PRO, fie una CONTRA in funcţie de ce dovezi au adunat: PRO sau CONTRA.

Aceşti oameni par să ignore faptul că un judecător corect, inainte de a impune o sentinţă, de a trage o concluzie trebuie să asculte atat acuzaţia, cat şi apărarea. Dacă asculţi doar o părere, nici nu se cheamă că ai judecat. In această categorie eu ii includ pe cei care se grăbesc să concluzioneze că nu există (sau că există) “Dumnezeu”, sau pe cei care se grăbesc să concluzioneze că există (sau nu) Iad Veşnic, sau că există o singură viaţă sau mai multe fără o cunoaştere temeinică a raţiunilor şi probelor contrare punctului lor de vedere.

Nu uitaţi că graba strică treaba! Pe aceşti oameni ţin să-i avertizez că intotdeauna lucrurile sunt mult mai complicate decat par, nu in sensul că principiul pe care sunt structurate nu ar fi simplu (acesta intotdeauna e simplu) ci elementele de luat in calcul cu influenţă asupra fenomenului cercetat sunt mult mai multe intotdeauna decat gandim la inceputul cercetării.

Radu Lucian Alexandru

CRĂCIUNUL

Iluminarea spirituală – legătura cu Sunetul invizibil

Iluminarea spirituală - legătura cu Sunetul invizibil

Iluminarea spirituală este o cerinţă. Iluminarea înseamnă să cunoşti Lumina din interiorul nostru, să fii ÎN-LUMINĂ. Lumina din interiorul nostru ne va ghida fiecare pas din viaţa noastră spre destinaţia corectă. Cuvântul lui Dumnezeu, sunetul, vibraţia, muzica Raiului, ne va şopti toată înţelepciunea universului şi ne va spune ce trebuie să facem în viaţa noastră de zi cu zi ca să ne îndeplinim datoria de fiinţe care binecuvântează această planetă pământ.”

„Lumina şi Sunetul vin atunci când noi suntem într-o comuniune foarte profundă cu El, când dorim foarte sinceri să mergem înapoi acolo de unde am venit. Lumina vine ca o strălucire, ca un fulger, ca o mie de sori laolaltă, ca un curcubeu plin de culoare, ca un şoc electric foarte plăcut. Îţi face întregul corp să tresară, îţi face fiecare nerv să tresară, fiecare celulă din corpul tău şi îţi reînnoieşte corpul, spiritul şi mintea, te face să fii ca un nou-născut. Ajungi să fii inocent dar inteligent, devii răbdător dar plin de înţelepciune, devii foarte activ şi reacţionezi foarte rapid.”

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Sunetul original al Universului

„Sunetul este ca un fel de lumină condensată, dar mult mai concentrată, mai puternică. Uneori, după iniţiere când staţi în meditaţie sau când vă rugaţi foarte adânc, se poate întâmpla ca sunetul să vibreze, să vină sub forma a mii de instrumente muzicale dintr-o dată. Dar nu te face să asurzeşti şi nici nu-ţi orbeşte ochii, atunci când vezi în interiorul tău o mie de sori laolaltă.

Nu-ţi provoacă dureri în urechi atunci când auzi mii de viori şi o orchestră extraordinară din Rai care cântă sunetul respectiv. Atunci te va ridica în dimensiunile Raiului şi te va lăsa să ai experienţa unor dimensiuni diferite din univers, şi să cunoşti puteri diferite care încep să emane din propria ta fiinţă. Aceasta este cea mai simplă explicaţie pe care pot să o dau, pentru că aceste lucruri nu au legătură cu realitatea umană. Noi nu trăim niciodată asemenea experienţe în realitatea şi existenţa de oameni. De aceea este foarte dificil să vă vorbesc despre ele în cuvinte. Nu pot decât să vă invit să le experimentaţi voi înşivă.”

„Deci Quan Yin înseamnă contemplaţia la Sunet. Acum, am să vă explic mai mult despre sunet, ca voi să înţelegeţi mai bine. Ca să practicăm şi să ajungem aproape de Dumnezeu, noi trebuie să mergem pe urmele sursei, ale izvorului, izvorului vieţii, şi să mergem înapoi acolo de unde vine, pentru că voi venim de acolo. La fel ca un râu, dacă mergem pe malul râului de-a lungul apei, atunci vom ajunge înapoi acolo de unde râul izvorăşte.”

„Acum, sunetul se manifestă în mai multe niveluri, cel mai inferior nivel este cel al acestei lumi. Aici noi auzim multe feluri, de exemplu muzica, vorbitul, limbile. Noi folosim tipul acesta de sunet vizibil sau audibil pentru urechile obişnuite, ca să comunicăm şi chiar să transmitem unele din cunoştinţele sunetului invizibil. Sunetul invizibil este Dumnezeu, care este de asemenea conectat cu sunetul acesta vizibil, dar într-un grad mult mai rafinat şi mai subtil.

În momentul în care noi înţelegem ceea ce Maestrul sau aşa numitul învăţător sau ghidul nostru ne spune în legătură cu Sunetul invizibil şi dorim să ne conectăm cu sursa respectivă, atunci, după ce ne sunt date instrucţiunile de la învăţător sau îndrumător sau expert prin cuvintele vorbite, noi putem să contactăm Sunetul acesta mai subtil, care este deasupra sunetului fizic, deasupra lumii fizice. Noi trebuie să ne ridicăm conştiinţa ca să putem să captăm acest Sunet.” „Acum, conştiinţa noastră este blocată la nivelul corpului fizic în diferite direcţii.

Prin ochi, noi vedem lucruri, prin urechi, noi auzim sunetul lumii fizice. Prin atingere, noi experimentăm ce este în jurul nostru şi toate celelalte entităţi şi toate obiectele care există în această lume. Dar dacă ne concentrăm aşa numita conştiinţă într-un anumit punct din corpul nostru, de exemplu aici (Maestra arată la ochiul înţelepciunii), atunci putem să ne înălţăm prin această uşă spre o lume mult mai subtilă, ca să experimentăm niveluri mai subtile ale conştiinţei, existenţele sau lumile mult mai subtile şi să auzim sunetele mult mai subtile.”

„Însă, Sunetul subtil este conectat şi cu sunetul fizic, de asemenea, doar că este la un nivel diferit. Ca să-l auzim, noi trebuie să ne concentrăm şi într-un fel să facem abstracţie de mediul înconjurător pentru un timp. Şi aşa numitul Maestru sau expert ar trebui să fie capabil să ne ajute să facem lucrul acesta imediat, într-o clipită. De aceea se numeşte iluminare imediată. Iluminarea înseamnă că noi putem să vedem Lumina. Lumina din noi reprezintă iluminarea.

Deci noi putem să vedem Lumina sau lumile cereşti şi putem să auzim Sunetul lumilor înalte. Aceasta se numeşte iluminare, procesul de conectare cu Sunetul original al universului, care este „Cuvântul” din Biblie sau sunetul apelor curgătoare, etc., din sutrele budiste. Cel care este capabil să ne conecteze pe noi cu acest Sunet original sau energia lui Dumnezeu, acela este numit Maestru.”

„În această lume fizică, noi avem numai sunetul fizic. De exemplu, cântecul păsărilor, notele muzicale de la instrumente, zgomotul de la maşini şi toate celelalte care ne asurzesc urechile fizice. În lumea spirituală, noi nu avem nevoie de toate aceste instrumente fizice ca să facem sau ca să auzim Sunetul.”

„Dar nu înseamnă că noi trebuie să auzim Sunetul. Noi trebuie să ne înălţăm nivelul acolo unde este Sunetul sau acolo unde este Lumina. Cu cât mai sus, cu atât mai bine. Nu este în mintea noastră, sufletul trebuie să fie înălţat afară din corp, dincolo de lumea fizică. Uneori voi sunteţi aici, trăiţi în această lume şi vă faceţi munca mai departe, şi auziţi Sunetul şi vedeţi Lumina şi vă gândiţi că nu sunteţi în lumea spirituală. Desigur că sunteţi, pentru că sufletul nu este corpul acesta.”

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Sufletul există afară din corp, dincolo de limitele fizice

„Sufletul există afară din corp, dincolo de limitele fizice, se contopeşte în lumea spirituală. De aceea voi puteţi să auziţi Sunetul şi puteţi să vedeţi Lumina. La momentul respectiv, voi existaţi în ambele nivele, nivelul sufletului şi nivelul acesta fizic. Majoritatea timpului, oamenii există numai la nivelul fizic, de aceea ei nu aud Sunetul, ei nu văd Lumina. În mod normal, noi nu suntem un obiect fizic, de aceea ne putem elibera dincolo de dimensiunea fizică şi atunci putem să auzim lumea spirituală.”

Î: – Care este importanţa muzicii în viaţa noastră? Are vreo importanţă?
M: – Da, are, este foarte importantă. De aceea multe persoane din spitalele de boli mintale folosesc muzica ca fiind unul din modurile de vindecare. Uneori, după o zi grea de muncă şi noi ascultăm o muzică liniştitoare, este foarte relaxantă şi ne reînvigorează. În unele fabrici se pune muzică ca oamenii să muncească mai bine.

Dar aceasta nu este decât muzica din afară. Vă puteţi imagina cât de benefic ar fi dacă am asculta la muzica lăuntrică, la muzica din Rai, pe care iniţierea vă va ajuta să o redescoperiţi. Muzica aceasta este cuvântul lui Dumnezeu. Ne va da din ce în ce mai multă înţelepciune şi inteligenţă, în fiecare zi. Împreună cu Lumina lui Dumnezeu, ne va duce din ce în ce mai aproape de Tatăl, şi ne va spune totul prin limba aceasta fără cuvinte, despre cum să facem faţă la viaţa noastră de zi cu zi. De aceea viaţa iniţiaţilor devine din ce în ce mai bună, mai confortabilă, mai inteligentă şi mai aproape de Dumnezeu, cu fiecare zi.”… sursa

Maestra Supremă Ching Hai

Credinţa şi confirmarea ei

Atenţia – o facultate ce ar trebui dezvoltată

Atenţia - o facultate ce ar trebui dezvoltată

      Atenţia este o facultate ce ar trebui dezvoltată în toate situaţiile zilnice. Concentrarea nu ne apare decît ca restrîngere a cîmpului asupra căruia se extinde atenţia. Întreaga atenţie se concentrează la ceea ce facem. Individul se cufundă în lucrul lui. Fiecare ar trebui să se concentreze asupra treburilor sale, suprimînd orice gînd străin, într-o manieră riguroasă, în aşa fel, încît, nimeni să nu mai execute ceva la întîmplare sau în ritm accelerat, scăpat de sub control.

Nici o activitate umană nu culminează cu o reuşită, fără calm şi concentrare. Muncind astfel, mintea îşi măreşte puterea ei de focalizare a razelor mintale. Nu există eşec, dacă totul se desfăşoară cu perfectă atenţie. Cînd cineva se aşează să mediteze, nu trebuie să găzduiască în sine gîndurile de la slujba sa zilnică. În timp ce lucrează la servici, nu e permis să ne ocupăm mintea cu problemele familiale. Antrenînd mintea să se concentreze exclusiv asupra a ceea ce facem acum şi aici, se dezvoltă, de asemenea, memoria şi forţa voinţei.

O persoană, cu o bună concentrare, poate duce la capăt orice sarcină, în timp record şi cu o precizie dublă, decît o persoană normală. Ar fi foarte simplu dacă am aştepta mereu plăcutul, deoarece mintea oricum este, în mod natural, atrasă spre ceea ce îi place ei. Un exerciţiu foarte benefic ar consta în a ne fixa mintea în treburi dezagreabile, pe care le repudiam înainte. Sub o atentă scrutare a lor, observăm că devin interesante şi interesul reduce repulsia pe care acestea o provocau.

În mod asemănător, atenţia poate fi fixată asupra unor obiecte sau idei aparent lipsite de orice interes, care se află la îndemînă şi pe care le examinăm. Nu puţine blocaje mentale vor dispare şi slăbiciunile minţii, în timp ce forţa voinţei va creşte. Ca exerciţiu preliminar de concentrare, retrage-te într-o cameră liniştită şi aşează-te într-o postură confortabilă, cu picioarele încrucişate. Aşează-te pe o pernuţă, care să te ajute să apropii genunchii de podea, în aşa fel, încît, corpul să se relaxeze cum se cuvine. Închide ochii şi observă ce se petrece, cînd e vorba să te concentrezi asupra unui măr.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Cunoaşterea minţii

Pentru început ar putea exista gînduri referitoare la culoarea lui, la formă, la greutate şi diferite părţi ale lui, la coaja, pulpa şi seminţele sale. Apoi, se poate gîndi asupra efectelor pe care acest măr le produce în sistemul digestiv şi în sînge. Prin intermediul unor legi a asociaţilor mentale, s-ar putea să apară idei despre alte fructe. Imediat vor invada gîndurile străine şi mintea va începe să umble haimana.

S-ar putea să apară ideea unei întîlniri cu prietenul la o anumită oră, idea de a cumpăra vreo haină sau măcar ceva legume, e posibil să revizuim ce s-a produs în viaţa noastră cu o zi înainte. E necesar să facem un efort neîntrerupt, ca să urmăm de o manieră continuă linia gîndului definit. Gîndurile străine, care nu o să fie conectate cu obiectul asupra căruia mintea se concentrează, trebuie respinse incontinuu. Acest lucru cere persistenţă. Mintea va face tot posibilul pentru a curge prin vechile şi familiarele ei poteci.

Efortul concentrării se aseamănă cu urcarea unui munte, dar fiecare mică reuşită aduce cu sine o mare recompensă. Aşa cum legile gravitaţiei şi ale coeziunii operează în lumea fizică, tot astfel, legile gîndirii, ca cea a continuităţii spre exemplu, operează în cel mental. Cei care practică concentrarea, trebuie să posede o cunoaştere totală a acestor legi. Trebuie să devină conştienţ i că, atunci cînd mintea gîndeşte despre un obiect, de asemenea, o face şi asupra calităţilor şi părţilor acelui obiect; cînd gîndeşte asupra unei cauze, gîndeşte şi asupra efectelor. Cunoaşterea funcţiunilor minţii se dobîndeşte antrenînd-o să se concentreze asupra diverselor subiecte, subtile şi dense, de variate mărimi. Cu timpul se va forma o obişnuinţă puternică.

Tratak

Un exerciţiu yoghin clasic, de concentrare, este tratak, sau fixarea privirii. Se poate executa cu o flacără de lumînare, cu un simbol desenat (OM, de exemplu), cu picture unei zeităţi preferate sau cu orice alt obiect sau symbol favorit. Aşează-te în faţa obiectului ales. Concentrează-te asupra lui, cu ochii deschişi şi nemişcaţi, pînă îţi dau lacrimile. În acel moment, închide ochii şi vizualizează mental obiectul.

Repetă exerciţiul şi măreşte progresiv perioada de timp a fixării privirii, a vizualizării interne a obiectului. Fă totul ca vizualizarea mentală, care urmează fixării, să fie perfect clară şi limpede, chiar în absenţa obiectului. Odată cu practica, se dobîndeşte capacitatea de reprezentare a obiectului la comanda voinţei, în orice moment. Tratak reduce agitaţia minţii şi contribuie definitiv la dezvoltarea puterii de concentrare.

Practică acest exerciţiu timp de un minut în prima zi, apoi măreşte gradat timpul, în fiecare săptămînă. Nu îţi forţa ochii. E posibil ca la unii indivizi, care au capilarele mai slabe, să li se înroşească globii oculari. Acest lucru nu trebuie să constituie un motiv de alarmare, pentru că trece repede. Tratak este un exerciţiu preliminar excelent, care trebuie practicat timp de luni de zile, aproape şase, cu toate că trebuie să îl facem cu regularitate şi sistematic. Dacă practicarea lui se întrerupe, timpul trebuie prelungit. Tratak poate fi foarte eficient, de asemenea, în prevenirea sau eliminarea chiar a multor tulburări oculare.

Tratak utilizează simţul văzului. Simţul, obiectul şi mintea sunt captivate de lumea concretă şi densă a materialităţii şi, mai apoi, interiorizate în planul subtil. De asemenea, sunetul, cînd se exprimă la nivel subtil, poate atrage mintea spre interior. Dar, spre deosebire de exerciţiul de vizualizare, concentrarea asupra sunetelor interioare, Anahata, începe şi se termină în planul subtil. Aşeaz -te într-o postură comodă, cu picioarele încrucişate.

Închide ochii şi astupă orificiile urechilor cu vîrful degetelor sau cu tampoane de ceară sau vată. Încearcă să asculţi misterioasele sunete interne. E posibil să auzi diverse tipuri de sunete, asemănătoare celor de flaut, de vioară, de scoică, un vîrtej, clopoţei sau zumzet de albine. Dacă se aud simultan mai multe feluri de sunete, atunci concentrează-te asupra celui mai puternic. În general, experienţa are loc în urechea dreaptă. Altă dată, în cea stîngă. Concentrează-te numai şi numai în sunetul urechii drepte. Această practică dezvoltă fixarea minţii, care se dobîndeşte pe durata concentrării asupra vibraţiilor sonore.

 SWAMI VISHNU DEVANANDA

 Iluminarea spirituală

Mintea. Gândirea. Inteligenţa. Cuvintele – răspunsurile posibile

Mintea. Gândirea. Inteligenţa. Cuvintele - răspunsurile posibile

       Ce-i mintea, gândirea, inteligenţa? E ca şi cum ai intreba ce-i viaţa, sau cine-i “Dumnezeu”? Toate adevărurile, toate elementele, toate realităţile ce există în manifestare în spatele acestor cuvinte sunt imposibil de cuprins. A răspunde de exemplu la întrebarea “ce-i mintea?”, înseamnă a găsi toate răspunsurile posibile la această întrebare.

Oare-i posibil aşa ceva?  Se poate răspunde la această întrebare din punct de vedere subiectiv, din punctul de vedere al celui care dă răspunsul, evident cu scopul de a face puţină ordine în conceptele mentale cu care lucrează el, dar niciodată nu se poate răspunde obiectiv, adică să cuprinzi absolut toate semnificaţiile ascunse în spatele acestui simplu cuvânt: MINTEA.

Sau ce este inteligenţa? S-ar putea răspunde, din punct de vedere subiectiv că este capacitatea de a face legături, sau de a găsi rapid soluţii la probleme etc., dar ce este ea în realitate, obiectiv, privit din toate punctele de vedere, nici ea nu ştiu dacă ştie ce este. Mai mult ca sigur că ea este un profund mister pentru sine însuşi.

In această discuţie trebuie să mai luăm in consideraţie şi faptul, deloc de neglijat că a găsi semnificaţia obiectivă a unui singur cuvânt folosit în vorbire înseamnă a le înţelege pe toate celelalte sau altfel spus pentru a înţelege semnificaţia unui cuvânt trebuie să le înţelegem pe toate. Să luăm de exemplu cuvantul PAHAR. Oamenii văd ceva şi îl denumesc cu un cuvânt: “pahar”.

Prin aceasta cred că au înţeles toată realitatea care o implică obiectul respectiv. Să fie oare aşa? Să încercăm să vedem ce se înţelege prin cuvantul “pahar”: să presupunem că cineva încearcă să-l definească: “Paharul este un obiect tridimensional de o formă specifică, conică, cilindrica sau de altă formă, cu picior sau fără, încrustat sau nu, de o anumită culoare…”

In încercarea de a înţelege ce este paharul trebuie să căutăm, să inţelegem ce desemnează fiecare din cuvintele cuprinse în definiţia sa. Să începem cu cuvântul “este”: “este”, desemnează că obiectul respective există, se manifestă, poate fi perceput în forma în care o să urmeze după formularea “Paharul este…”

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Misterul manifestării

“Desemnează” presupune o anumită delimitare în spaţiu a unei realităţi, concept, idee… “Presupune” are foarte multe sensuri dar propoziţia de mai înainte desemnează o anumită definiţie posibilă a cuvântului “desemnează”… “Are” semnifică posesia a ceva, sau o anumită calitate, sau însuşire a unui obiect sau subiect… “Semnifică…”

Şi tot aşa până la infinit, până o să stabilim toate legăturile posibile dintre toate cuvintele (căci se vede că acestea se definesc unele prin altele) şi apoi dintre diferitele semnificaţii ale aceluiaşi cuvant. Unde mai pui că sunt multe situaţii in care ne lipsesc cuvintele pentru a descrie ceva…

De aici rezultă un adevăr incontestabil: cuvantul este un profund mister pentru noi. El este un profund mister pentru el insuşi. Practic, toată manifestarea e un MISTER, e ca şi cum toată lumea ar fi făcută doar din cadouri de diferite forme pe care nimeni nu se sinchiseşte să le deschidă.

Apoi câte unul, totuşi, la un moment dat vede un altfel de cadou (vede un anumit aspect al vieţii pe care vrea să-l aprofundeze) şi îl deschide. Atunci vede în el un alt cadou, dar culmea, e mult mai mare decat primul şi tot aşa până la ultimul care cuprinde toată lumea în el (dacă o fi un altfel de cadou). Ajungem astfel la un anumit paradox: mergând în interior, în profunzimea oricărui lucru, de fapt, mergem în afara lui.

Cu cât o să cunoaştem mai mult din interiorul lui, o să cunoaştem mai mult din exteriorul acestui lucru. Cu cât o să cunoaştem mai mult, vedem că avem mult mai multe de cunoscut şi vrând, nevrând ajungem la concluzia lui Socrate: singurul lucru pe care-l ştiu, e că nu ştiu nimic sau la gândirea budistului: “atata ştiu doar că mă aflu la marginea unui ocean infinit…”

Gândurile şi informaţiile primite prin simţuri

Toate informaţiile pe care le primim prin cele cinci simţuri plus al şaselea (Raţiunea) sunt prelucrate de Minte prin raţiune. Putem vedea astfel că Raţiunea este în acelaşi timp şi organ de simţ al realităţii şi mijloc de prelucrare a ei, de înţelegere a ei. Aşadar, gândirea e modelată de informaţiile pe care le primim prin simţuri dar în acelaşi timp aceste informaţii sunt stabilite mai mult sau mai puţin conştient de modul nostru de gândire.

Asta-i clar, pentru că de exemplu spre a afla informaţii să zicem, despre “mântuire” trebuie să citim să zicem cel puţin Cărţile Sfinte (Biblia, Coranul, Talmudul, Dao De Jing, Baghavad-Gita, Yoga Sutra, Cartea Tibetană a Morţlor, etc.), dar pentru a le citi trebuie să avem o determinare (motivaţie) mentală în acest sens.

Cum am mai spus, oamenii, de obicei, nu văd decât ce vor să vadă Cel mai clasic exemplu în acest sens este cel cu paharul pe jumătate gol pe care doi oameni cu două modalităţi de gândire diferite (optimismul şi pesimismul) îl vă total diferit, deşi ambii au şi se servesc de aceleaşi simţri: unul nu vede decat jumătatea plină pe când celălalt nu o vede decât pe cea goală. Faţă de acest exemplu, e bineînţeles de precizat doar că adevărul este întotdeauna la mijloc, adică paharul e pe jumătate gol şi pe jumăate plin.

Un om cu o gândire obiectivă vede acest lucru. Gândurile vin, deci, din prelucrarea simţurilor. Gândurile depind de simţuri (nu ne putem imagina ceea ce nu am văzut niciodată). Aşa că întotdeauna este bine să fim atenţi la informaţile pe care le primim prin simţuri din mediul în care ne manifestă pentru că acestea au repercusiuni asupra modului nostru de gandire, a modului nostru de a vedea viaţa.

Acest mod se va repercuta asupra informaţilor următoare pe care o să le primim prin simţurile determinate să acţioneze de gandirea noastră pentru simplul fapt că gandirea determină acţiunea, iar prin acţiune noi ne modificăm modul de gandire (de percepţe a realităţi).

Radu Lucian Alexandru

Atenţia

Intră în legătură cu propriul tău subconştient-rezervorul creativităţii

Intră în legătură cu propriul tău subconştient-rezervorul creativităţii

 Subconştientul nu numai că înmagazinează amintiri şi stări emoţionale, dar el este şi rezervorul creativităţii, intuiţiei şi ideilor care sunt, toate, intangibile. Intuiţia se manifestă brusc, îndreptându-ne într-o anumită direcţie. O idee ni se iveşte în minte pe când tundem iarba, într-o clipă, şi gata – găsim rezolvarea unei probleme care ne frământă de zile întregi.

Subconştientul este acela care ne-a ajutat să o soluţionăm. Dacă se întâmplă să fii un artist, subconştientul tău acţionează în acelaşi fel: îţi furnizează ceea ce lumea numeşte “inspiraţie” – adică o idee creativă din care se naşte sau se desăvârşeşte viitoarea ta lucrare artistică.

Meseriile în care creativitatea deţine un rol preponderent favorizează accesul oamenilor la subconştientul lor într-o măsură mult mai mare decât cele mai numeroase activităţi numite “de birou”. In mediul acesta, creativitatea este mai degrabă un handicap, care ameninţă să răstoarne rutina şi să submineze autoritatea şefului – mai ales dacă omul cu idei face parte din rândul subordonaţilor!

Ideile bune nu se bucură întotdeauna de recunoaştere imediată sau de grabnică aplicare în practică şi cred că suntem destui care să ştim deja că, pentru fiecare asemenea idee bună, se găsesc cel puţin zece persoane care spun că “n-o să meargă”. Foarte adesea, flexibilitatea este înlocuită de rutină, ceea ce ne îngreunează enorm munca, şi viaţa în general, întrucât le îngrădeşte între nişte limite fixe şi le transformă într-o întreagă plictiseală.

In vremurile de azi, aportul şi realizările raţiunii (care, după cum ne amintim, nu reprezintă decât partea cea mai mică a capacităţii noastre mentale) sunt cu mult supraevaluate – exact pe cât sunt de flagrant subevaluate resursele subconştientului. În general, nu credem decât ceea ce vedem cu propriii noştri ochi sau ceea ce suntem în stare să atingem cu mâna. Nu considerăm că sunt reale decât lucrurile care se pot măsura şi care au alături tabele de cifre şi situaţii statistice ale datelor experimentale.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Creativitatea, intuiţia şi ideile

Creativitatea, intuiţia şi ideile par să ocupe un loc nu prea fruntaş (în afară de ocaziile în care s-au dovedit foarte rentabile) , pentru că rămân dificil de măsurat, aşa încât, din punct de vedere oficial, ele nici măcar nu există . Şi totuşi, dacă stăm şi ne gândim, to t ce vedem în jurul no stru a început prin a fi o simplă idee. Cuiva i s-a aprins un beculeţ, s-a născut o intuiţie din care a prins contur o afacere – şi iată cum a apărut întreprinderea sau firma la care lucrezi tu acum. Cineva a avut o idee şi s-a apucat să pună un motor la trăsură şi aşa se face că astăzi călătorim cu maşina şi aşa mai departe.

NOTĂ: Fiecare mare realizare a fost la început doar o idee. Gândeşte-te puţin: ce te-a făcut să cumperi cartea aceasta? Poate că ai văzut titlul sau ai remarcat coperta şi ţi-a venit ideea că aşa ţi-ai rezolva vreuna dintre problemele care te frământă? Probabil te-ai uitat în indexul de la sfârşitul cărţii ca să vezi dacă figurează acolo şi vreun aspect legat de ea şi apoi ai început să citeşti o jumătate de pagină, după ·care te-ai hotărât să cumperi cartea.

Ideile vin pe nepusă masă, ca din întâmplare – nu le poţi programa. Ele nu au nici o legătură cu voinţa. Cu cât te străduieşti mai mult să ai o idee nouă, cu atât mai greu reuşeşti. Cu cât încerci să-ţi impui voinţa asupra subconştientului, cu atât el îţi refuză accesul la banca lui de date. Ideile se ivesc atunci când întorci capul şi te uiţi în altă parte – când te gândeşti la cu totul altceva.In mod similar, intuiţia nu are nici ea nimic de-a face cu factorul voliţional.

Intuiţia se manifestă ca o forţă care te orientează .într-o anumită direcţie, aparent iraţională, dar care ulterior se dovedeşte a fi fost direcţia corectă. Subconştientul nu stă degeaba nici o clipă. Chiar dacă tu nu te mai gândeşti la problema care te preocupă, subconştientul continuă să o analizeze şi, în clipa când eşti suficient de relaxat pentru a asculta ce-ţi spune mica voce dinlăuntru, el îţi serveşte soluţia sub forma unei intuiţii sau a unei idei.

Acest lucru se poate petrece fie ziua, în stare de veghe, fie noaptea, în vis (chiar dacă, în acest caz, intuiţia sau ideea va apărea sub o anumită deghizare) . Prin vise eliminăm anxietăţile şi temerile acumulate în timpul zilei şi, astfel, eliberându-ne de ele, reuşim să ne odihnim. Dacă nu ar exista visele, aceste anxietăţi ne-ar împiedica să ne continuăm somnul (sau să adormim) şi să ne refacem rezervele de energie.

Pentru a putea profita c;le serviciile pe care ni le face devotatul subconştient, este necesar să învăţăm să luăm aminte la “mica voce” dinlăuntrul nostru. Este foarte important să ne controlăm demersul raţional. Dacă nu o facem, raţiunea se va înstăpâni cu totul peste noi şi ne va bloca accesul către subconştient. Dacă suntem în permanenţă îngrijoraţi şi ne lăsăm pradă “gândurilor negre”, devenim extrem de nereceptivi faţă de orice idee constructtva.

Dacă vrem să beneficiem de pe urma intuiţiei şi a ideilor creative, este nevoie să ne obişnuim să închidem parţial robinetul minţii conştiente – raţiunii – din noi. Uneori, facem acest lucru fără să ne dăm seama, în mod natural. Tu, cititorule, aminteşte-ţi de câte ori stai la birou şi te uiţi pe fereastră fără a privi însă atent nici trecătorii, nici altceva, fără a înregistra ceea ce se petrece în jurul tău, gândindu-te atât de intens la un lucru anume, încât parcă îl şi vezi  în faţa ochilor.

In aceste momente, ai trecut deja în starea de visare cu ochii deschişi, în care raţiunea este oarecum aţipită şi te lasă să hoinăreşti în voie prin sentimentele sau gândurile care vin, libere, să te viziteze. Eşti atât de cufundat în această stare de visare cu ochii deschişi, încât rămâi aproape nemişcat minute în şir – dar numai dacă nu te laşi dominat de griji, numai dacă nu eşti încordat. Indată ce relaxarea scade, începi să te mişti. Grijile te copleşesc din nou – ele reprezintă intervenţia raţiunii şi trebuie s-o ţii sub control dacă vrei să-ţi pui în valoare şi să-ţi foloseşti subconştientul.

Vera Peiffer

Mintea. Gândirea. Inteligenţa. Cuvintele…

HERMES TRISMEGISTUS ŞI IMAGINAŢIA – Trickster pitoresc

HERMES TRISMEGISTUS ŞI IMAGINAŢIA - Trickster pitoresc

      Un Trickster pitoresc apare în legendele indienilor americani din zona Marilor Câmpii, în care acesta este cunoscut ca imprevizibilul Coyote. El joaca un rol central în organizarea mitica a lumii. În anumite legende chiar se spune ca a creat-o. Dar Tricksterul e în primul rând paradoxal, astfel ca el este si un mascarici, pe cât se poate de egoist si de nedemn de încredere. Greselile sale sunt adesea ridicol de evidente:

Coyote i-a învatat pe oameni sa rnanânce, sa poarte vesminte, sa construiasca locuinte, sa vâneze, sa pescuiasca etc. El facea foarte mult bine, dar nu încheia totul cum trebuie. Uneori comitea greseli si, cu toate ca era întelept si puternic, faptuia multe lucruri prostesti. Îi placea prea mult sa joace feste pentru propriul sau ,amuzament. Era, ,de asemenea, egoist, laudaros si vanitos.Coyote este simultan clovn şi creator, darnic şi hot. Mai presus de toate, îşi râde de conventionalism, ordine şi preconceptie şi le perturba. Prin farsele, hotia şi dispretul pentru conventii ce-l caracterizeaza, Coyote seamana foarte bine cu Hermes, mai ales în perioada copilariei acestuia din urma. La naşterea lui Hermes:

Maia, mama sa, l-a înfasat si l-a asezat pe un evantai răcoros, dar el a crescut cu repeziciune uimitoare si a devenit baietel, si imediat ce ea s-a întors cu spatele, a sters-o si a plecat în cautarea aventurii. Ajungând la Pieria, unde Apolo îngrijea o frumoasa cireada de vaci, s-a hotarât sa o fure. Dar temându-se ca urmele animalelor îl vor da în vileag, a facut repede mai multe încaltari din coaja unui stejar prăbusit, le-a legat cu împletituri din ierburi pe copitele vacilor si apoi a mânat cireada [cu spatele] pe drum, noaptea.

În cele din urma, Apolo i-a dat de urma micului hot într-o peştera, unde acesta se înfaşase iarăşi în scutece. L-a acuzat ca i-a furat cireada, însa Hermes s-a aparat, spunând ca e mult prea tânar ca sa fi facut aşa ceva (se nascuse chiar în ziua aceea). Neconvins, Apolo a început sa-i faca reproşuri, dar când a ridicat în brate bebeluşul pus pe şotii, a primit o replica sub forma a ceea ce Imnul homeric catre Hermes numeste “un Semn prevestitor, un malefic locuitor al pântecelui”. Cu alte cuvinte, Hermes a tras un vânt replica hotarât ne-olimpiana data lui Apolo cel maiestuos si distant.

În aceasta legenda, pe lânga faptul ca încalca tabuul ce-i interzice sa se lege de cirezile lui Apolo, pruncul Hermes încalca sfruntat seriozitatea si respectul datorate maretului zeu, eliberând gaze intestinale practic în nasul lui (dezgustat, Apolo scapa sugarul din brate) . Si totusi, legenda nu se opreste aici. Dupa ce a furat cireada, Hermes a sacrificat doua vite celor doisprezece zei olimpieni între care se numara si el de-acum.

Procedând astfel, a inventat sacrificiul si focul, si a dovedit o cumpatare si constiinta cu adevarat olimpiene luând doar partea de sacrificiu ce i se cuvenea pe drept, în ciuda extremei sale “lacomii pentru carne”. Acest episod ilustreaza minunat felul în care Tricksterul, punându-si în aplicare farsele, devine totodata creator de cultura, aici sub forma sacrificiului si focului.

Vom afla în scurt timp mai multe despre rolul Tricksterului în aducerea focului. Hermes, Coyote si alti zei-trickster sunt plini de vitalitate si creativitate ireverentioasa. Prin aceasta, ei întruchipeaza puterea datatoare de viata a imaginatiei omenesti. Otto observa ca Hermes “se iveste misterios pretutindeni”.

La fel ca alti tricksteri, imaginatia nu cunoaste hotare si poate sa apara oriunde. Ca patron al calatorilor si calauza a sufletelor, Hermes, care personifica imaginatia, ne conduce pe culmile sau în adâncurile experientei, în lumina Olimpului sau în umbrele lui Hades. Tot el ne calauzeste dincolo de granitele realitatii obisnuite, pentru a face experienta altor stari de constiinta. Spre exemplu, Hermes este acela care dirijeaza simbolic trecerea noastra în lumea viselor, în fiecare noapte.

Prin aceasta, el îsi joaca repetat rolul atemporal de calauza spre Hades a sufletelor. În lumea subterana a viselor, evenimentele sunt privite dintr-o perspectiva inversata fata de aceea a lumii diurne, ca si cum ne-am observa viata din culise. James Hillman, analist jungian, observa în cartea The Dream and the Urulerworld ca în conceptia egipteana, lumea de dincolo era literalmente cu susul în jos fata de cea obisnuita, astfel ca locuitorii ei umblau în cap.

Din aceasta perspectivă, putem obtine intuitii privitoare la natura vietii noastre personale si a problemelor cu care ne confruntam în existenta cotidiana. C.G. Jung explica acest aspect inversat al lumii onirice din perspectiva compensarii: visele compenseaza neadecvarile din felul în care privim lumea în stare de veghe. Ele ne arata ce lipseste. Sa presupunem, de pilda, ca în timpul zilei ma cert cu sotia mea, încercând “s-o scot din sarite”. Noaptea visez ca noi doi alcatuim o echipa de doua persoane într-o cursa de alergari, iar eu o împing si o scot de pe pista.

În vis înteleg cu intensitate ca am provocat înfrângerea echipei proprii. Poate ca a doua zi ma voi simti mai cooperant fata de sotia mea, chiar daca nu pastrez din vis mai mult decât un simtamânt rezidual. Acel sentiment, de a fi provocat înfrângerea propriei echipe sfidându-mi sotia, este inversul a ceea ce am simtit cu o zi înainte, în timpul certei. El este elementul lipsa si totodata elementul necesar pentru a-mi remedia relatia cu ea. Desigur, cu cât lucrez mai constient cu visul pentru a-i întelege sensul, cu atât va creste probabilitatea de a corecta partile neadecvate ale atitudinii mele fata de sotie.

Vechii greci îl considerau pe Hermes ca fiind deopotriva olimpian, plin de viata si foarte departat de tarâmul mortilor, dar si Hermes Chthonios, epitet sub care era venerat în timpul stravechiului festival al tuturor sufletelor, Anthesteria. Denumirea “chtonios” – care înseamna “de sub pamânt” – indica faptul ca Hermes apartine si lumii de dincolo. La fel ca si imaginatia, el se poate manifesta în Hades tot atât de bine ca pe Olimp sau oriunde altundeva între acestea doua. Zburând cu sandalele sale înaripate, ne poate duce pe culmile inspiratiei sau în abisul disperarii.

A-l identifica pe Hermes Trismegistos cu imaginatia înseamna sa-I recunoastem drept facatorul lumii. Mai mult decât atât, imaginatia este cea care creeaza lumea în care traim, asa cum despre Coyote se spune ca a creat lumea indienilor americani din Marile Câmpii. În plus, Tricksterul este asociat cu lumina constiintei, sub forma arhetipala a aducatorului focului.

Bebelusul Hermes inventeaza focul, iar Joseph Campbell arata ca mitul despre furtul focului din lumea celesta indica faptul ca hotul este un trickster, într-una din mai multe manifestari, fie ca este vorba despre nord-americanul Coyote, despre grecul Prometeu, care are în comun cu Hermes anumite trasaturi de trickster, sau despre Regele Pescar al tribului Andamanese, un trib primitiv ce traieste pe o insula izolata din Golful Bengal.

Asocierea lui Hermes cu constiinta

Asocierea lui Hermes cu constiinta este ilustrata, de asemenea, de reprezentarea capului acestui zeu, asezat deasupra blocurilor de piatra herm, dar si de faptul ca-si tine în frâu apetitul titanic pentru carne când sacrifica vacile lui Apolo. Lumina constiintei este esentiala în creativitatea umana, caci în lipsa ei, produsele imaginatiei nu si-ar gasi exprimare – asta, daca ar fi totusi posibile. Într-adevar, în calitate de creator al lumii si aducator al focului, Hermes face posibila viata omeneasca.

Discutând originea htonica a lui Hermes, Kerenyi merge pâna la afirma ca si noi ne tragem din acelasi loc ca si el: “acelasi adânc întunecat al fiintei”. Data fiind identitatea de origine, Hermes “îsi creeaza realitatea din noi sau, mai bine zis, prin noi, asa cum omul scoate apa nu neaparat dintr-un put, ci, prin intermediul putului, dintr-o zona mult mai adânca a pamântului”. Ce mod mai bun de a spune ca, în calitate de arhetip, Tricksterul, stapânul hotarelor, îsi gaseste expresie prin imaginatia si experienta omeneasca?

Rolul creativ central al lui Hermes este reconfirmat prin imaginea caduceului sau – baston heraldic -, care înfatiseaza serpi încolaciti, împreunati. Acesti serpi constituie o imagine importata din Orientul Mijlociu si reprezinta, dupa Campbell, “monstrul-sarpe si marea zeita sub chip de sarpe, reînnoind lumea”.Kerenyi discuta amanuntit legatura lui Hermes cu Marea Mama, zeita, când se refera la vechea asociere dintre Hermes si cultul misterelor cabirice din nordul Greciei. Probabil ca Hermes a luat fiinta, ca expresie a creativitatii masculine, din Brimo, zeita considerate Marea Mama în acea regiune.

Reprezentarea itifalica a lui Hermes – falusul gasindu-se de obicei pe partea frontala a blocurilor de piatra numite herm – indica natura lui esentialmente masculine şi creativa. Ca expresie a marii zeite, Hermes este legat în cel mai intim mod de sursa suprema a tot ce vietuieste, de mult timp reprezentata de acea zeita. Însa Hermes nu este un simplu adjunct al Marii Mame, ci o forta creativa distincta, diferita de cea feminina, ce-si gaseste expresia unica în formele specifice adoptate de el si de ceilalti zei asemanatori lui.

Hermes nu este un zeu al fertilitatii, care serveste zeita, ci o forta a creatiei în maniera masculina – prin falus, care simbolizeaza impunerea si patrunderea în lume pentru a aduce viata. Zeul-trickster îsi impune prezenta si puterea patrunzând în viata în felul lui distinct si, astfel, face viata posibila. Creativitatea lui Hermes implicata în furtul cirezii lui Apolo, initial un act de egoism, conduce în cele din urma la inventarea lirei (dintr-o carapace de broasca testoasa pe care Hermes o gaseste pe drum), la inventarea focului si la initierea ofrandelor catre zeii si zeitele din Olimp.

Tricksterului i se atribuie meritul de a fi introdus confidentialitatea maritala (sacralitatea patului conjugal) într-o cultura tribala africana si de a fi inventat povestile în numeroase culturi din lumea întreaga. Daca, prin intermediul imaginatiei, Tricksterul este creatorul vietii asa cum o cunoastem, al lumii care creste, regreseaza, se schimba pretutindeni si în noi tot timpul, Hermes si ceilalti tricksteri sunt, de asemenea, legati de arta povestirii si, în consecinta, de construirea miturilor. Mitul este cel care ne ofera semnificatia, ba mai mult, ordinea si structura realitatii pe care o percepem.

Miturile sunt simple povestiri sau scenarii, pentru a folosi termenul lui Aristotel, prin intermediul carora cunoastem lumea si pe noi însine. Joseph Campbell comenteaza: “La fel ca visele, miturile sunt produsele imaginatiei omenesti. Ca atare, imaginile din ele [… ] sunt, la fel ca visele, dezvăluiri ale celor mai profunde sperante, dorinte si temeri, posibilitati si conflicte, dezvaluiri ale vointei umane.

Astfel de idei concorda surprinzator de bine cu altele câteva din domeniul neurostiintelor. Recent, Gordon Globus a avansat ipoteza ca creierul functioneaza într-un mod holografic, generând ceva ce seamana cu propria sa miscare holografica interna sau cu ordinea implicita. Ideea de baza este aceea ca imensitatea si bogatia creierului contin potentialul de creare a tuturor realitatilor experientiale posibile.

Visele si viata în starea de veghe, spre exemplu, sunt percepute ca tipuri diferite de realitate, la fel si diversele stari mistice si stari modificate ale constiintei. Alegerea finala cu privire la ceea ce se traieste la un moment dat rezulta din interactiunea imaginatiei cu limitele pe care i le impun starea noastra psihica, organismul fizic si lumea obiectiva. Amploarea capacitatilor practic nelimitate ale imaginatiei este sugerata de atributele sau rolurile paradoxale ale zeilor-trickster, ca de pilda acela de a fi totodata patronul calatorilor si al hotilor.

Tricksterul pare sa nu recunoasca niciun aspect limitat al realitatii. La fel ca imaginatia însasi, el se misca “într-o sfera divina de actiune”, care “nu mai este delimitata de dorintele omenesti, ci de totalitatea existentei. Asa se face ca busola [lui] contine binele si raul, dezirabilul si dezamagirea, sublimul si josnicul”. Aceste trasaturi paradoxale se regasesc deosebit de bine dezvoltate la omologul medieval al lui Hermes – spiritul Mercur, puternic asociat cu alchimia. În cercetarea sa extinsa cu privire la semnificatia psihologica a alchimiei, Jung l-a identificat pe Mercur cu Hermes si a enumerat o parte din atributele lor variate, paradoxale:

Se afirma în general ca Mereur este arcanum, prima materia,“parintele metalelor”, haosul primordial, pamântul paradisului, “materialul asupra caruia natura a lucrat putin, dar pe care l-a lasat totusi imperfect”. El este totodata ultima materia, telul propriilor sale transformari, piatra, tinctura, aurul filosofal, carbunele, omul filosof, al doilea Adam, analogul lui Hristos, regele, lumina luminii, deus terris, ba chiar divinitatea însasi sau omologul ei perfect.

O parte din termenii inclusi în aceasta lista – de exemplu, prima materia, piatra, tinctura – sunt termeni pur alchimici, ce se refera la materia prima cu care lucrau alchimistii. Însa altii sunt elevati: se spune ca Mercur este analogul lui Hristos sau Dumnezeu însusi ori omologul perfect al lui Dumnezeu. Însa Jung mai obsena ca Hermes/Mercur este totodata asociat cu lascivitatea si cu imaginile obscene ale cununiei alchimice – simbol alchimic al unitatii, al telului demersurilor alchimice – care, spune el, s-au pastrat ca pornografie.

Hermes este înfatisat, de asemenea, în imagini, în exercitiul unor “functii excretorii, inclusiv al vomei”. Jung spune ca acestea apartin “sferei lui «Hermes cel din lumea umbrelor»”. Contrastul între sublim si josnic este esential pentru a-i întelege pe Hermes si pe zeul-trickster, ca si rolul lor în sincronicitate, caci Tricksterul este esentialmente paradoxal. Tricksterul contine, dar nu poate fi continut. Poate sa se iveasca oriunde, pentru ca el construieste lumea în care se misca. Acest aspect necontrolat si imprevizibil al lui Hermes înseamna ca, practic, coincidentele sincronistice – aducatoare de noroc sau de ghinion – pot aparea oriunde.

ALLAN COMBS, MARK HOLLAND

Intră în legătură cu propriul tău subconştient

 

Activarea câmpului Merkaba – stările modificate de conştiinţă

Activarea câmpului Merkaba - stările modificate de conştiinţă

Recomandăm de asemenea şi alte exerciţii celor care doresc o accelerare subită a energiei: Rotaţia.

   Deplasâdu-vă de la stânga spre dreapta, învârtiţi-vă şi concentraţi-vă privirea asupra degetului mare, numărând şi învârtindu-vă în acelaşi timp. Cel puţin treizeci şi trei de rotaţii, măcar o dată pe zi, trebuie să aibă exerciţiul vostru. Puteţi atinge numărul de rotaţii printr-o evoluţie lentă. Iar dacă reuşiţi să parcurgeţi toate cele treizeci şi trei de rotaţii, de trei ori pe zi, însemnând un total de nouăzeci şi nouă de rotaţii, ei bine, nu se ştie cât timp v-a mai rămas de petrecut pe Pământ – ori în dimensiunea actuală.

La sfârşitul exerciţiului, indiferent de câte ori v-aţi învârtit, împreunaţi-vă palmele la nivelul pieptului. Ţineţi-le strânse, deschideţi larg ochii şi legănaţi-vă spre stânga şi spre dreapta, ca şi cum v-aţi ţine bine pe picioare, dar aţi menţine rotaţia în continuare. Procesul este menit să accelereze mişcarea circulară a sistemelor de chakre, care vă susţin capacitatea de recepţie şi de interpretare a datelor.

Ca o concluzie, metodele cele mai eficace sunt intenţia, respiraţia, întrebuinţarea pilonului de lumină şi rotirea. Mai este însă una. întrucât sunteţi fiinţe electronice, capabile să vă modificaţi frecvenţa extrem de rapid, vă recomandăm să beţi cât mai mulă apă; proaspătă, purificată, de preferinţă de izvor. Este cel mai eficient conductor. Vă menţine sistemul deschis şi operaţional.

Puteţi face o sumedenie de alte lucruri. Deprindeţi-vă cu stările modificate de conştiinţă şi menţineţi controlul orice ar fi. Cultivaţi-le şi folosiţi-vă de ele pentru a strânge informaţii şi a modifica probabilităţile, mai întâi în afara culoarelor timpului şi apoi în propriile vieţi. Părăsiţi-le pentru a reveni în deplin control al voinţei şi pregătiţi-vă să le folosiţi din nou ori de câte ori veţi mai avea nevoie. Veţi constata că în acele momente acceleraţia energetică va atinge cote extreme.

Cu cât sunt mai multe conştiinţe planetare care să aibă astfel de capacităţi, cu atât întreaga matrice a conştiinţei umane va suferi mutaţii mai mari. Din ce în ce mai multă energie va atinge Pământul datorită celor care o pot recepţiona acum. Toţi sunteţi capabili să recepţionaţi şi să onoraţi energia, fiindcă se cere primită. Se aseamănă unui puţ de petrol. La ce folos că există, dacă nu sunt amenajări care să furnizeze petrolul atât de preţios? Fără amenajare, ar fi doar o sursă de murdărie. Numai în cazul în care te foloseşti de darurile naturale de genul puţurilor de petrol, pungilor de gaze naturale sau cascadelor şi le combini cu voinţa omului, creezi o sursă constantă de energie.

-resursă naturală extrem de preţioasă-

Cei care ştiu să manipuleze astfel de surse devin foarte bogaţi. Aspectul esenţial al acestui proces de dirijare a energiilor este venerarea planetei ca izvor de înţelepciune. Vi se se oferă o resursă naturală extrem de preţioasă, fiţi atenţi cum vă folosiţi de ea. Dacă o utilizaţi cu înţelepciune, veţi deveni cu toţii mult mai bogaţi, în ceea ce priveşte toate capacităţile şi virtuozităţile. Mulţi vă doriţi să ajungeţi în tărâmuri înalte şi să poposiţi pe acele meleaguri, uitând că misiunea voastră trebuie să se desfăşoare pe planeta Pământ.

Staţi pe loc! Poate nu înţelegeţi astfel de cuvinte deocamdată. Dar veţi afla destul de curând că evoluaţi din ce în ce mai repede, şi dacă nu sunteţi bine consolidaţi pe Pământ – de unde să coordonaţi celelalte euri – sistemul nervos poate claca. Modificările de frecvenţă şi fluxul mereu mai intens de lumină către corp determină o capacitate amplificată de recepţie a datelor.

Vi se mai întâmplă să vă plictisiţi de lumea în care vă aflaţi momentan şi atunci nu doriţi decât să primiţi date, uitând cu totul de lumea înconjurătoare. în lipsa unei fermităţi a identităţii, nu puteţi accesa informaţia care vă stă la dispoziţie. V-ar suprasolicita sistemul, sau n-aţi şti cum să o interpretaţi şi atunci aţi intra în panică.

Veţi fi nevoiţi să menţineţi echilibrul între mai multe lumi. Cum trebuie procedat? Sunt primordiale intenţia, exerciţiul şi puterea voinţei. Conştiinţa clară a identităţii voastre vă va ajuta să pătrundeţi în toate aceste lumi. Veţi simţi fluxuri imense de energie şi veţi putea să le redirecţionaţi unde şi când aveţi nevoie de ele – devenind astfel supra-oameni. O metodă eficientă de a conştientiza identitatea este contactul direct cu pământul. Ieşiţi în natură şi rămâneţi o vreme acolo.

Aşezaţi-vă lângă un copac. Luaţi un scaun şi aşezaţi-vă în lumina soarelui, citiţi o carte şi lăsaţi lumina solară să vă învăluie. Sau înotaţi, intraţi cu picioarele în apă. Toate sunt elemente primordiale ale planetei, trebuie să le simţiţi pe toate direct. Evoluţia întregii specii umane, dovedită de capacitatea de a uni dimensiunile se va extinde asupra sistemului nervos, care va deveni capabil să interpreteze informaţiile referitoare la transformările mondiale. Toate sunt aproape. în ultimul an, mare parte din informaţiile pe care le cunoaşteţi cu toţii din surse secrete au fost făcute publice.

Mulţi dintre cei care habar nu aveau de relatările despre extratereştrii sau de metodele de perfecţionare corporală brusc au devenit interesaţi. Ştiu cu toţii că mişcarea ia proporţii şi că lumea întreagă este în pragul schimbării. Conflictul dintre energii stă la rădăcina marii bătălii care va urma. Se va amplifica întrucât conflictul se poartă pentru supremaţia unei singure frecvenţe, care să-i înrâurească de acum înainte pe toţi. Voi ce frecvenţă susţineţi, sub aparenţă umană şi ce trebuie să faceţi în aceste momente?Este esenţial să vă cunoaşteţi cât mai bine identitatea şi misiunea în astfel de momente.

Tranzitul interdimensional, însoţit de modificarea frecvenţelor şi de accelerarea energiilor, va determina transformarea rapidă a sistemului nervos care, ca traducător al informaţiei, trebuie să menţină controlul. Invăţaţi să manipulaţi simultan şi conştient mai multe realităţi deodată, menţinând Pământul ca sursă a decodării informaţiei. N-aţi mai fi pe planetă dacă n-ar fi fost necesar să transmiteţi toate energiile şi informaţiile planetei Pământ. Ori de câte ori vă simţiţi plini de energie, chiar şi electrică, să ştiţi că sunteţi într-o stare modificată de conştiinţă.

Trebuie să recunoaşteţi toate versiunile de stări modificate, ca să permiteţi tranzitul informaţional ori de câte ori apare. Dacă simţiţi starea modificată şi primiţi energie, informaţională sau vindecatoare, trebuie să-i permiteţi tranzitul. Lasaţi-o să vă parcurgă organismul şi trăiţi starea de multidimensionalitate. Tineţi minte trăirea, dar nu încercaţi să-o interpretaţi. Permiteţi energiei să se scurgă din voi în pământ şi mai târziu veţi înţelege totul. Puteţi accesa corpul emoţional din momentul în care aveţi încredere deplină în afectivitatea voastră. Fiţi convinşi că emoţiile sunt benefice şi sigure, că au o menire precisă şi că nu vă stau în cale. Ori de câte ori le simţiţi, aşteptaţi să vedeţi cum se comportă.

Se întâmplă să vă certaţi cu copiii şi ei să ţipe la voi, lucru care vă enervează şi ripostaţi cu ţipat-atunci scrutaţi-vă afectivitatea. Cum se manifestă ea? Orice astfel de stare vă îngăduie accesul la informaţia multidimensională. Depistaţi frecvenţa respectivă şi menţineţi-o. Este o opinie universală că emoţiile nu pot fi controlate. Nimic mai fals! Le puteţi controla în permanenţă. Ele se pot transforma în frecvenţe interne prin care să accesaţi nucleul finite voastre. Iar o altă persoana vă poate privi fără să aibă cel mai mic indiciu că fenomene atât de intense se petrec în sinea voastră.

Nu înseamnă că blocaţi fluxul energetic în voi; ci doar că traiţi respectiva emoţie fără să o valorizaţi ca fiind pozitivă sau negative – doar o traiţi. Exploraţi-i limitele. Unde vă duce? Care-i pasul următor? Rupeţi-vă de evenimentul care a cauzat emoţia. Vă va ajuta pe unii. Exerciţiile fizice vă vor ajuta să vă eliberaţi. Ţesuturile musculare v-au folosit pentru a îmbraca scheletul. Muşchii s-au mărit şi au împiedicat difuzarea informaţiei de la nivel osos. Trebuie să accesaţi informaţiile stocate în structura osoasă, fiindcă acolo este adevarata istorie a neamului omenesc.

Străbateţi straturile de ţesut şi regăsiţi adevărul îngropat în trup. Planul misiunii voastre terestre iese la iveala cu cât săpaţi mai adânc. Ca şi jocul din copilarie: ascundeţi ceva şi când căutătorul se apropie de acel obiect, îl îndrumaţi, “mai cald, fierbinte!”

Corpul întreg începe să freamăte când planul se apropie de desăvârşire, depăşind logica şi aprofundând experienţa. Scopul vi se dezvăluie fără aportul gândirii. Corpul, nu mintea, se raliaza informaţiei. Libera fluctuaţie a afectivităţii va întregi experienţa. în situaţia în care analizaţi, nu veţi reuşi să înţelegeţi ce vi se întâmplă. Aveţi nevoie de afectivitate. Punem iar accentul pe aceste cuvinte. Unii vă lăudaţi că reuşiţi de fiecare dată să vă depăşiţi afectele.

Nu veţi mai reuşi mult timp de acum înainte fiindcă “performanţa” voastră aduce distrugerea. Credeţi că v-aţi rezolvat disensiunile cu părinţii. Mai direct ar fi să afirmaţi că în starea actuală a lucrurilor, asta este opinia voastră. Doar prin exerciţii fizice sau prin meditaţii cu cristale veţi putea să vă înălţaţi spre planul viziunilor, de unde să obţineţi o imagine mult mai clară a evoluţiei evenimentelor. Informaţia este scrisă şi stocată în piatră.

Dar şi osul serveşte ca suport eficace pentru informaţie. De aici, importanţa pe care trebuie pe care trebuie să o acordaţi structurii scheletului, cronică a experienţei personale din timpul vieţii. Eliberaţi informaţia şi nu vă mai frustraţi considerând că aţi încheiat anumite capitole ale vieţii. Afirmaţi: – Ce minunat! Am mai găsit ceva aici. Ce bine!” FoIosiţi-vă de experienţă ca de o mină de aur – ca şi cum v-aţi da seama că abia v-aţi născut şi sunteţi teribil de bogaţi.

Toate câte vi se vor întâmpla vor fi din cauza voastră. Deschideţi căi ale conştiinţei către întreaga planetă, nu doar pentru voi. E bine că toata curăţenia pe care v-o faceţi acum e partea cea mai uşoaă. Unele dintre cele mai bizarre evenimente vi se vor întâmpla mai târziu, când veţi fi atât de obişnuiţi cu ele, încât nu vi se va mai părea nimic ieşit din comun. Toate la timpul lor. Mutaţia principală va fi corelarea datelor interne cu cele exterioare.

Trebuie să accesaţi toate corpurile emoţionale de care aţi fost atât de înspăimântaţi până acum. Corpul emoţional este legătura cu corpul spiritual. Corpul mental şi corpul fizic merg mână în mână, iar cel emoţional şi cel spiritual la fel. Din cauză că ultimul este de natură non-fizică, iar voi toţi sunteţi blocaţi într-un tărâm fizic, singura cale de acces către tărâmurile non-fizice este cea a emoţiilor. Oamenii au tendinţa de a se ataşa de dramele personale atât de mult, încât se pierd în procesarea datelor. Pentru ei, poate deveni un stil de viaţă. Dar nu îi ajuta cu nimic.

E inutil să procesezi într-una şi să le răspunzi celorlalţi: – Nu apelaţi la mine, procesez. M-am adâncit în muncă şi nu pot să găsesc calea de ieşire”. Da, este nevoie de o examinare prin care vă hrăniţi cu informaţie. Dar trebuie să vă hrăniţi şi să vă vedeţi în continuare de viaţă, în aşteptarea unui alt festin. Nu vă mai agăţaţi de nestematele trecutului, temându-vă că după realizarea problemelor respective nu veţi mai găsi nimic interesant în viaţă. Procesarea trebuie văzută în perspectivă. Corpul omenesc evoluează şi se transformă. Poate consideraţi că are nevoie de anumite combinaţii nutritive, fiindcă aşa aţi fost învăţaţi să credeţi.

E de dorit, însă, să uitaţi tot ceea ce aţi învăţat până acum. Trebuie să ascultaţi doar vocea organismului, iar el vă va spune de ce are nevoie. Ştim că mulţi v-aţi schimbat regimul alimentar. Nu vă mai simţiţi bine mâncând ce obijnuiaţi să mâncaţi înainte, din cauza vibraţiei prea intense a unor alimente. După cum ştiţi şi voi, vitele, porcii şi găinile crescute pentru carne nu sunt hrănite cu mâncare adecvată. Trăiesc în spaţii înguste şi majoritatea nu apucă să vadă lumina zilei. Mulţi îşi fac nevoile în capul celor de dedesubt, din cauză că trăiesc în cuşti metalice supraetajate.

Aceasta e viaţa lor. Le sunt daţi steroizi şi antibiotice – numai hrană nu. Nu sunt îngrijiţi cu dragoste. La abator, nu sunt ucişi cu dragoste. Iar voi înghiţiţi această vibraţie. Toate lucrurile există mai întâi ca vibraţie. Animalele au fost oferite planetei pentru a vă însoţi, să locuiască împreună cu voi, să vă hrănească şi să vă apere dacă aveţi nevoie.

Toate trebuiau să se întâmple sub auspiciile iubirii. Cine locuieşte la ţară şi creşte găini şi porci, dându-le hrană potrivită şi ducându-i la abator cu milă şi dragoste cunoaşte diferenţa. Acela menţine un standard ridicat şi pentru viaţa animalelor, care, în schimb, îi întorc dragostea şi ridică standardul vieţii omului. Apropriaţi-vă acest ideal. Aşa au stat lucrurile pe Pamant mult timp . Dar prezentul e diferit.

Fiţi atenţi la vibraţiile fiecărui lucru. Lăsaţi corpul să se exprime liber. îngăduiţi-vă schimbarea, deoarece corpul, în încercarea de a spori vibraţiile, se va îndepărta de anumite mâncăruri. Gandiţi-vă să vă schimbaţi regimul alimentar, iar alternativele vor ieşi la iveaia. Trebuie să inţelegeţi că sunteţi mult mai mult decât entităţi fizice. Existaţi în mai multe realităţi. Aşa că trebuie să vă limpeziţi gândul şi intenţiile. Ce vă doriţi cu adevărat? Spuneţi verde-n faţă: – Vreau să evoluez. Să-mi schimb regimul alimentar. Vreau să folosesc intuiţia în orice împrejurare.”

Fiţi decişi în Iegătură cu ce doriţi. Expresia Vreau… are o putere nemaîntâlnită. Adevărata sănitate este reunirea celor douăsprezece catene intracelulare, care să activeze la maximum activitatea cerebrală. Va mai dura o vreme până când cele douăsprezece se vor activa complet, deşi pot fi conectate încă de pe acum. Unii v-aţi putut da seama că sunt conectate, însă deocamdată nu s-au activat. în situaţia a doua, creierul funcţionează la capacitate maximă, iar voi toţi veţi fi nişte genii.

Veţi şti totul, veţi avea puteri telepatice, întrucât deţineti cheia Bibliotecii Vii. Aveţi cardul de acces la toate nivelurile de informaţie de pe planetă. Păstraţi în voi cunoaşterea şi informaţiile de cel mai înalt nivel, al fiinţei fară limite. Prin noua viaţă veţ împărtăşi frecvenţa tuturor celor din jur, plimbându-vă pe străzi sau intrând la cumpărături în magazine sau odihnindu-vă cu capul pe pernă seara, în deplină cunoştinţă a adevăratei indentităţi.

Va veni o vreme când nu veţi mai avea nevoie de informaţie din exterior. Atunci noi şi cei asemeni nouă vă vom aduna pe toţi împreună, în grupuri, ca să vă reflectaţi unii pe alţii şi să vă încărcaţi cu energie electromagnetică. Cu fiecare exerciţiu pe care vi-l propunem, cream scântei de lumină care dezvoltă breşe. Cele din interiorul vostru provoacă vibraţii atât de imense, încât îi afectează pe toţi cei din jur. Cea mai mică modificare interioară determină emiterea unei frecvenţe de recunoaştere pe care o preiau ceilalţi. Aşa ia amploare psihicul colectiv. Fără să înţelegeţi raţional fenomenul sau să vă formaţi o imagine clară, deoarece se petrece în interiorul vostru. Energia creşte în funcţie de capacitatea voastră de a o controla.

 Barbara Marciniak

HERMES TRISMEGISTUS ŞI IMAGINAŢIA

Jocul vieţii – IUBIREA adevărată este dezinteresată

 Jocul vieţii - IUBIREA adevărată este dezinteresată

Orice om, pe acest pământ este pe cale să se iniţieze în Iubire.

‘Eu vă dau o nouă poruncă, să va iubiţi unii pe alţii!’

               Oupensky spune, în ‘Tertium Organum’, că Iubirea este un fenomen cosmic, care deschide omului cea de-a patra dimensiune, ‘Lumea Miraculosului’. ADEVĂRATA IUBIRE ESTE DEZINTERESATĂ ŞI LIPSITĂ DE TEAMĂ. Ea învăluie obiectul afecţiunii Sale, fără să ceară nimic în schimb.

Bucuria Sa este bucuria de a dărui. IUBIREA ESTE DUMNEZEU Care Se manifestă şi este CEA MAI PUTERNICA FORŢĂ magnetică DIN UNIVERS. Iubirea pură, lipsită de egoism, Işi atrage ceea ce-i aparţine; nu trebuie să caute sau să ceară! Din păcate însă, nimeni nu are nici cea mai vagă idee despre Adevărata Iubire! Omul este egoist, tiranic şi temator în afecţiunile sale, şi pierde în acest fel, ceea ce iubeşte. Gelozia este cel mai rău duşman al omului, căci imaginaţia se dezlănţuie, vede pe fiinţa iubită atrasă de altcineva şi, inevitabil, aceste temeri devin realitate, dacă nu sunt neutralizate.

O tânără, profund mâhnită, a venit la mine; bărbatul pe care-l iubea o părăsise pentru o alta, spunându-i că nu avusese niciodată intentia să se căsătoreasca. Ea era sfâşiată de gelozie şi de resentiment şi mi-a declarat că dorea că el să sufere tot atât de mult cat o făcuse pe ea să sufere. Şi a adăugat: ‘Cum a putut să mă părăsească, pe mine, care-l iubeam atât de mult?’ Eu i-am răspuns: ‘Nu-l iubeai de loc, îl urai!’, şi am adăugat: ‘NU VEI PUTEA NICIODATĂ SĂ PRIMEŞTI CEEA CE NU AI DĂRUIT ! ! ! OFERĂ O IUBIRE PERFECTĂ ŞI VEI PRIMI O IUBIRE PERFECTĂ!’

Foloseste această ocazie pentru a te perfectiona! Trimite-i o Iubire perfectă, lipsita de egoism, care nu cere nimic în schimb! Nu-l critica, nu-l condamna, ci binecuvântează-l, oriunde s-ar afla!’. ‘Nu, îmi răspunse ea, nu-l voi binecuvinta!’  ‘Ei bine, i-am spus, aceasta nu-i Iubire adevărata! Cînd ai vei arata Iubire adevărată, Iubire adevărată vei primi, prin acest bărbat sau prin echivalentul lui, căci dacă acest bărbat nu face parte din alegerea Divina, nu-l vei mai dori. Aşa cum tu eşti una cu Dumnezeu, eşti una cu Iubirea care-ţi aparţine prin drept Divin.’

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Lunile treceau şi aparent, totul era că înainte; dar prietena mea lucra conştiincioasă cu ea însăşi. Eu i-am spus: ‘Atunci cînd cruzimea lui nu te va mai tulbura, el va înceta să fie crud, căci aţi atragi toate acestea prin propriile tale emoţii.’  Apoi, i-am vorbit despre o Fraternitate din India ai carei membri nu-şi spun ‘Bună Ziua’, ci ‘Eu salut Divinitatea din tine!’. Ei saluta, aşadar, Divinitatea care trăieşte în fiecare om şi, de asemeni, în animalele din jungla, care nu le fac niciodată rău, căci membrii acestei Fraternitati îl văd doar pe Dumnezeu în orice fiinţa.

Şi am adăugat: Saluta Divinitatea din acest bărbat, şi spune: ‘Nu văd decât fiinţa ta Divina! Te văd aşa cum te vede Dumnezeu: perfect, creeat dupa Chipul şi Asemanarea Sa’. Prietena mea a remarcat că-şi găsea un nou echilibru şi că se elibera de resentiment. Cel pe care-l iubea era capitan, ea îl numea mereu ‘Capi’. Intr-o zi ea îmi spuse:‘Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Capi oriunde s-ar afla el!’. ‘Iată, am remarcat eu, adevărata Iubire! Şi, cînd o să devii un ‘cerc complet’ şi această situaţie nu te va mai tulbura, vei obţine iubirea lui, sau o vei atrage pe aceea a unui alt bărbat, echivalentul său.’

In acea perioadă eu mă mutam ; cum nu aveam telefon, n-am mai aflat veşti de la ea câteva săptămâni. Apoi, într-o dimineaţă, am primit o scrisoare în care-mi spunea: ‘ne-am căsătorit.’ M-am grăbit să merg s-o văd şi primele cuvinte au fost: ‘Cum s-a întâmplat?’ ‘O, îmi răspunse ea, printr-un miracol! Intr-o zi, mi-am dat seama că orice mahnire m-a părăsit. În aceeaşi seară l-am întâlnit şi m-a cerut în căsătorie. Ne-am căsătorit dupa 8 zile şi n-am vazut niciodată un bărbat mai îndrăgostit!’.

Un vechi proverb spune: ‘Nici un om nu-ţi este duşman, nici un om nu-ţi este prieten; TOŢI OAMENII SUNT MAEŞTRII TĂI SPIRITUALI.’  Trebuie să devii impersonal şi să înveţi de la fiecare ceea ce poate să te înveţe. Cu cât vom învăţa mai repede aceste lectii, cu atât noi vom fi mai curînd liberi (ELIBERAŢI de ignoranţă). Acest bărbat a învăţat-o pe această femeie Iubirea dezinteresată pe care fiecare, mai devreme sau mai târziu, trebuie s-o învete.  SUFERINŢA NU ESTE NECESARĂ desăvârşirii omului!

Ea nu este decât rezultatul încălcării Legilor Spirituale, dar sunt puţini acei care par capabili să se trezească din ‘somnul sufletului’, fără suferinţă. Cînd oamenii sunt fericiţi, ei sunt în general egoişti şi, în mod automat, legea Karmei se pune în acţiune. Omul suferă astfel pierderi prin lipsa de judecată.

Una din cunoştinţele mele avea un soţ fermecător, dar ea spunea des: ‘Nu ţin la căsătorie; nu pot să-i reprosez nimic soţului meu, dar viaţa conjugală nu mă interesează, asta-i tot.’ Preocupată de mii de lucruri, abia dacă-şi amintea că are un soţ. Ea nu se gîndea la el decât atunci cînd îl vedea. Intr-o zi, el o anunţa că se îndrăgostise de o altă femeie şi o părăsi. De îndată, ea veni să mă vadă, tristă, plină de amărăciune. ‘Exact în acest scop ai pronunţat mereu cuvîntul!

Ai spus adesea că nu apreciezi viaţa conjugală, iar subconştientul tău a lucrat în tine pentru a te elibera !’  ‘Da, a suspinat ea, am înţeles. Obţii ce vrei, că dupa aceea să te plîngi.’ Ea acceptă fără întârziere această situaţie, înţelegând că ea şi soţul sau erau mai fericiţi despărţiţi. Cînd o femeie devine indiferentă sau îşi critică soţul, cînd încetează să fie inspiratoarea sa, acesta, frustrat de bucuria primelor clipe ale unirii lor, devine descumpănit şi nefericit.

Un bărbat deprimat, nefericit şi sărac a venit să mă consulte. Soţia să era interesata de ‘Ştiinţa numerelor’ şi îi studiase tema numerică; raportul nu-i era favorabil, aparent, căci el îmi spuse; ‘Soţia mea pretinde că nu voi reuşi niciodată pentru că am cifra ‘2’. Eu i-am răspuns: ‘Imi este indiferent numărul tau, eşti o idee perfectă în Înţelegerea Divina, şi noi vom cere amândoi succesul şi prosperitatea care sunt deja pregătite pentru tine de Spiritul Infinit.’

Câteva săptămâni mai târziu, el obţinu o situaţie excelentă, iar dupa doi ani el deveni un strălucit om de litere. Nimeni nu poate reuşi în afaceri, dacă nu-i place să le facă! Tabloul pe care pictorul îl pictează din dragoste pentru arta este cel mai frumos. Nu trebuie să acceptăm doar ceea ce ‘poate să fiarbă în cratiţă’!

NIMENI NU-ŞI POATE ATRAGE BANI DACĂ-I DISPREŢUIEŞTE! Mulţi se menţin în stare de sărăcie declarand: ‘Nu mă interesează banii, şi nu-i admir pe cei care-i au!’. Iată de ce mulţi artişti rămân săraci; dispretul lor pentru bani îi separă de ei. Îmi amintesc că am auzit pe un artist spunând unui confrate: ‘Este un artist mediocru, are un cont în bancă.’ Această atitudine mentală îl separă pe om de bogăţiile sale.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

PENTRU A-ţi ATRAGE CEVA, TREBUIE SĂ FII în ARMONIE CU ACEL LUCRU.

Banii sunt o manifestare a lui Dumnezeu care ne eliberează de lipsuri şi de restricţii, dar trebuie să fie menţinuţi în circulaţie şi să servească unui scop bun. A tezauriza şi a economisi atrag reacţii dezagreabile. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să posezi imobile, pământ, acţiuni, obligaţiuni bancare, căci ‘hambarele celui drept vor fi pline’; dar nu trebuie să economiseşti dacă se prezinta o situaţie în care se cer bani!

DÂND CURS LIBER BANILOR, FĂRĂ TEAMĂ ŞI CU BUNĂVOINŢĂ, SE DESCHIDE CALEA PENTRU PRIMIREA ALTOR BANI, CĂCI DUMNEZEU ESTE SURSA, IAR BOGĂŢIA LUI ESTE INEPUIZABILĂ ŞI INFAILIBILĂ.

Astfel trebuie să fie atitudinea voastră spirituală în privinţa banilor şi veţi vedea că pentru voi MAREA BANCĂ SPIRITUALĂ NU SEACA NICIODATĂ!

Un film intitulat ‘Greed’ (rapacitate/egoism/lăcomie) ne oferă un exemplu de avariţie. Eroina poveştii câştigă 5000$ la o loterie, dar nu vrea să-i cheltuiască. Ea adună şi adună, îl lasă pe soţul ei să sufere şi apoi să moară de foame, şi, pentru a câştiga în plus pt cheltuiala zilnică freacă parchete. Iubind banii în sine, ea îi plasa mai sus că orice. Intr-o noapte este asasinată şi i se fură banii. Iată un exemplu în care ‘dragostea pentru bani este la baza răului’.  Banii că atare, sunt buni şi benefici, dar cînd ne servim de ei în scopuri destructive, cînd îi adunăm şi tezaurizăm, ori cînd îi considerăm mai importanţi decât sentimentele, aceasta are drept consecinţă boala, nenorocirea sau chiar pierderea banilor.

URMAŢI CALEA IUBIRII şi toate lucrurile vă vor fi date cu surplus, căci DUMNEZEU ESTE IUBIRE, şi Dumnezeu este BOGĂŢIA noastră! Sau urmaţi calea egoismului, a lacomiei şi abundenţa va dispare, sau veţi fi separat de ea.

Cunosc cazul unei doamne bogate care tezauriza veniturile sale. Ea dăruia rareori câte ceva, dar cumpara continuu fel de fel de obiecte. Îi plăceau îndeosebi colierele. Îi spuse într-o zi unei prietene că avea vreo 67. Le cumpara şi le punea la păstrare, învelite cu grijă în hârtie de mătase. Ar fi fost mai normal să le poarte; dar aşa, ea încalcă legea circulaţiei; şifonierul său era plin cu rochii pe care nu le îmbraca niciodată. Braţele acestei persoane paralizară progresiv, pentru că acorda prea mare importanţă obiectelor, şi, în curînd, ea fu considerată incapabilă să-şi gireze averea, care-i fu retrasă. Iată cum, ignorind Legile Spirituale, îţi poţi provoca pierderi.

TOATE BOLILE ŞI TOATE NENOROCIRILE PROVIN DIN ÎNCĂLCAREA LEGII IUBIRII.

Bumerangurile urii, ranchiunii şi criticii se întorc încărcate de boală şi durere. Iubirea pare să fie aproape o artă pierdută, dar cel care cunoaşte Legea Spirituală ştie că trebuie s-o recucerească, căci, fără Iubire, el însuşi nu este decât ‘un clopot de aramă care bate, un chimval care răsună’. Una dintre elevele mele, de exemplu, lucra cu mine de câteva luni pentru a şterge din subconştientul sau ranchiuna. Ea ajunse la stadiul în care purta ranchiună doar unei singure persoane, dar aceasta îi dădea mult de furcă.

Totuşi, puţin câte puţin, ea îşi găsi echilibrul şi într-o zi resentimentul dispăru. Sosi radioasă şi exclamă: ‘Nici nu va puteţi închipui ceea ce simt! Această femeie mi-a spus ceva dezagreabil, şi în loc să fiu furioasă, eu am fost gentilă şi plină de iubire; atunci ea s-a scuzat şi a fost deosebit de draguţă cu mine! Nimeni nu-şi poate imagina cat de liniştită şi uşurată mă simt!’

IUBIREA ŞI BUNĂVOINŢA SUNT INESTIMABILE şi în afaceri.

O functionară veni să mi se plângă de o persoană care, pretindea ea, era rece, cu mult spirit critic şi care n-o plăcea de fel. ‘Bine, i-am spus, saluta Divinitatea din ea şi trimite-i gînduri de iubire!’. Ea îmi răspunse : ‘Imposibil, este o femeie de marmură!’.  ‘Iţi aminteşti de sculptorul care a cerut un anumit bloc de marmură? A fost întrebat de ce îl dorea tocmai pe acela: ‘Pentru că există un înger în această marmură!’. Şi el scoase de acolo o minunată opera de artă. ‘Bine, spuse vizitatoarea mea, voi încerca.’

Dupa o săptămână, ea reveni: ‘Am făcut aşa cum m-aţi sfătuit şi acum această doamnă este foarte bună cu mine; ea m-a plimbat cu maşina ei.’ Anumite persoane au remuşcări pentru că au făcut rău cuiva cu ani în urmă. Dacă acest rău nu poate fi reparat, efectul sau poate fi neutralizat făcând bine altcuiva în prezent.

‘Eu fac un anumit lucru uitând ceea ce este în urmă, şi mă îndrept spre ceea ce este în fata mea.’ Durerea, remuşcarea, regretele distrug celulele corpului şi otrăvesc atmosfera care-l înconjoară pe om.

O doamnă, era într-o zi profund îndurerată şi mi-a cerut: ‘Tratează-mă că să fiu fericită şi veselă, căci durerea mea mă face atât de irascibilă faţă de membrii familiei mele, încât sufăr continuu contra-loviturile karmice.’ Am fost rugată, de asemeni, să tratez pe o mama care îşi plîngea fiica decedată. Am negat orice gînd de pierdere sau despărtire şi am afirmat că Dumnezeu este bucuria acelei femei, dragostea şi pacea din ea însăşi. Ea îşi regăsi imediat echilibrul şi îmi transmise prin fiul ei să încetez tratamentul pentru că devine prea bucuroasă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Pe de altă parte, iată cum înţelegerea muritorilor se leagă de dureri şi regrete.

O cunoştinţă se plîngea mereu de necazurile ei în aşa fel încât aproape că se lauda cu ele. Odinioară, cînd o mamă nu-şi facea griji pentru copiii ei, nu era considerată mamă bună. Acum ştim că temerile materne sunt responsabile de multe din bolile şi accidentele pe care le suportă copiii. Teama este într-adevăr, cea care imaginează puternic boala sau situaţia temută şi, dacă nu sunt neutralizate, aceste imagini se materializează. Este fericită acea mama care poate spune cu sinceritate că-şi încredinţează copilul în mâinile lui Dumnezeu, ştiind, prin urmare că este astfel Divin protejat. Ea proiectează în acest fel, în jurul lui, o aură puternică de protecţie.

O femeie s-a trezit subit într-o noapte, simţind că fratele ei este în mare pericol. În loc să cedeze temerilor, ea a început să afirme Adevărul, spunând; ‘Omul este o idee perfectă în Înţelegerea Divină, şi el este întotdeauna în locul potrivit pentru el; prin urmare, fratele meu este în locul cu adevărat potrivit pentru el, Divin protejat.’ A doua zi, ea a aflat că fratele ei era în apropierea imediată a unei explozii, într-o mină, dar că scăpase în mod miraculous. Astfel, noi devenim protectori pentru cei dragi (prin puterea gîndului) şi fiecare ar trebui să ştie că obiectul afecţiunii sale ‘este ocrotit de cel De Sus şi se odihneste în umbra celui Atotputernic.’

‘Nici un rău nu te va atinge, nici un flagel nu se va apropia de adăpostul tău!’

‘IUBIREA PERFECTĂ ÎNVINGE ORICE TEAMĂ.’

Cel care se teme nu are o Iubire perfectă.  In sfârşit, ‘Iubirea este îndeplinirea Legii Divine’.

FLORENCE SCOVEL SHINN

Activarea câmpului Merkaba

 

Translate »
%d bloggers like this: