ALEGEREA HRANEI – consumul de alimente şi starea sănătăţii

                ALEGEREA HRANEI - consumul de alimente şi starea sănătăţii

        Unii oameni nu văd legătura între ce consumă ca alimente şi starea sănătăţii lor. Totuşi, omul îşi construieşte corpul cu hrana pe care o absoarbe, el e format din ceea ce consumă şi pentru aceasta trebuie să încetaţi să credeţi că veţi străluci de sănătate indiferent ce înghiţiţi, trebuie să vă daţi seama că există un raport între ce mâncaţi şi cum vă odihniţi. Când vă îndopaţi cu amestecuri nefireşti, sistemul vostru nu va fi capabil să le elimine şi vă veţi îmbolnăvi. E important să fiţi atenţi la ce introduceţi în corpul vostru.

Cineva va aduce versul din Evanghelie în care Iisus zice că nu e important ce intră în om, ci ceea ce iese din el… dar acest lucru trebuie interpretat. E raţional să gândeşti că dacă pui murdărie în ceva, va ieşi puritate dacă nu eşti Iniţiat cu capacitatea de a transforma orice mănînci în lumină ? Ceilalţi, dacă vor consuma impurităţi, ele vor şi ieşi. Nu e posibil ca ei să le transforme dacă nu sunt nici inteligenţi, nici puri, nici iubitori şi nici buni.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Iisus niciodată nu a dat sfatul să se mănînce sau bea orice, nici un Iniţiat nu ar face asta.

Numai dacă ştii cum să lucrezi spiritual, să poţi neutraliza otrava şi impuritatea şi să le transformi în lumină eşti liber să înghiţi orice doreşti. Şi contrariul, dacă nu ai decis să lucrezi spiritual, cea mai bună hrană din lume nu va putea să te transforme.Este puternică viaţa interioară a gândului şi a sentimentului care este esenţială.

Ştiu că experţii în regimuri sunt pentru anumite alimente în raport cu altele; şi ar putea avea dreptate, dar mai întâi e modul în care mănânci. Mănâncă cât îţi place,dar numai dacă mănînci într-un anumit fel şi în cantităţi rezonabile, vei fi sănătos. Am observat că oamenii care urmează un regim macrobiotic sau alte regimuri nu devin mai buni sau mai puternici, ci dimpotrivă, sunt în stare mai proastă.

Nu am nimic împotriva macrobioticii, recunosc că e ceva bun în ea, dar nu sunt de acord că hrana sau mâncatul trebuie pus pe primul plan, ca şi cel mai important lucru în viaţă. Hrana e doar un mijloc, lucrul important e viaţa psihică, spirituală, din spatele acţiunii de a mânca. Nici o mâncare minunată nu a împiedicat vreodată pe cineva să fie crud sau rău, sau depravat sau la a dori să domine lumea. Aparent, a fi vegetarian nu ajută la nimic, Hitler a fost vegetarian! În timp ce alţii care au mâncat carne sau orice li s-a dat, au devenit sfinţi şi profeţi. Fără educaţie, igienă, hrană, doar ce găseau, dar cu ceea ce ei considerau cel mai important, spiritul, câteva adevăruri şi dorinţa nestăvilită de a realiza aceste adevăruri, ei au făcut minuni!

Să ne întoarcem la hrana de fiecare zi. Pe plan fizic, ea nu va fi absolut pură, de cele mai multe ori nu ştim ce ni se dă, dar în domeniul gândului şi sentimentului e diferit, poţi alege ce îţi place, permiţându-ţi să iei ceea ce e mai bun şi să arunci restul.Gândurile şi sentimentele sunt substanţa corpurilor voastre mai subtile, şi dacă vom construi o cocioabă, simbolic vorbind, nu ne va vizita un prinţ sau un înalt prelat,ci un cerşetor sau un hoţ.

Ne construim singuri corpurile eteric, astral şi mental şi destinul nostru depinde de materialul pe care îl folosim. Potrivit calităţii corpurilor noastre mai subtile, vom fi vizitaţi de entităţi strălucitoare sau întunecate, binecuvântaţi cu bucurie sau suferinţă, vom realiza adevărata glorie sau vom sfârşi în întuneric.

Viitorul fiecăruia dintre noi depinde de modul în care ne hrănim. Când mănânci hrana inferioară pe plan fizic, ce se întâmplă? Se vede în felul în care arăţi şi te simţi şi oamenii te întreabă ce s-a întâmplat. Dacă calitatea hranei îţi schimbă aspectul, de ce nu ar fi la fel şi cu gândurile şi sentimentele tale? Unele gânduri, unele sentimente te fac frumos şi sănătos, iar altele te fac urât şi bolnăvicios; de ce să nu ţinem seama de aceasta şi să nu actionăm în consecinţă?

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Înainte de a se transforma pe sine, omul trebuie să dobândească noi particole de o calitate mai bună, mai fină. Deci, doar a respecta liniştea la masă nu e suficient, trebuie să umplem această linişte cu cele mai elevate gânduri şi sentimente, dacă e să avem puterea elementului magic care e hrana adecvată pentru corpurile noastre mai subtile.

Liniştea nu trebuie să fie un gol, în Natură nu există aşa ceva, fiecare spaţiu e umplut cu forţe şi elemente care devin tot mai pure cu cât sunt mai sus şi mai aproape de zonele cereşti. Tăcerea este o mină de aur magică şi plină de bogăţii. Cele patru elemente ( pământ, apă, aer, foc ) corespund celor patru stări ale materiei conţinute în hrana pe care o absorbim în fiecare zi.

Trebuie să comunicăm cu Îngerii acestor elemente când mâncăm, Îngerul Pământului, al Apei, al Aerului, al Focului şi să le cerem să reconstruiască corpul nostru fizic şi să-l facă aşa pur încât să corespundă lui Christos. Fiecare Înger reprezinta o virtute anume sau o calitate: Pământul – stabilitate, Apa- puritate, Aer – inteligenţă, Foc – dragostea divină.

Dacă, în timp ce mâncăm, omul se leagă de aceşti patru Îngeri, particolele ce le primeşte vor fi spirituale, cu care el îşi poate construi corpurile sale subtile, inclusive corpul de lumină. Când poate să-şi construiască acel corp luminos numit în Scriptură Corpul Gloriei, atunci el e într-adevăr nemuritor. Corpul său fizic nu durează mult, el trebuie să-l restituie, cu toate elementele lui, mamei Pământ de unde a venit. Dar în corpul lui de lumină, Corpul Gloriei, omul trăieşte etern.

Corpul Gloriei este un sâmbure eteric

Corpul Gloriei este un sâmbure eteric, un sâmbure minuscul sau electron pe care-l moştenim şi care trebuie să îl dezvoltăm, hrănim şi formăm, la fel cum mama lucrează luni la sămânţa primită de la tata, adăugând cel mai bun material pentru a forma fiinţa care să mişte lumea, aşa trebuie să lucrăm noi pe plan spiritual. Dacă nu ne gîndim niciodată la aceasta, dacă nu facem nimic, atunci el rămâne ascuns, aruncat la o parte, înmormântat.

Din fericire el nu moare, căci e fără de moarte, ci aşteaptă ascuns până ni se trezeşte conştiinţa să muncim, să-l dezvoltăm, să-l facem luminos şi puternic.Sunt necesare elemente extrem de pure pentru a dezvolta Corpul Gloriei, dar cele mai intense vibraţii de lumină pot lupta împotriva procesului de boală şi moarte, dezorganizare, fermentaţie, dezintegrare, iar când lumina triumfă în om, el este nemuritor. Din acest motiv trebuie să învăţaţi să mâncaţi şi să beţi lumina când mâncaţi,fiind absolut siguri că mâncarea voastră vă aduce noua viaţă.

Dacă veţi comunica cu Îngerii celor patru elemente când mâncaţi, ei vor devein prietenii voştri şi colaboratori. Uitaţi-vă toate micile griji şi gândurile rele care otrăvesc mâncarea şi vă îmbolnăvesc şi conectaţi-vă cu Îngerii celor patru elemente.

Omraam Aivanhov

Propagarea Adevărului

Raţiunea şi Caracterul – omul este stăpânul gândurilor sale

Raţiunea şi Caracterul - omul este stăpânul gândurilor sale

       Aforismul „Gândurile unui om îl fac să fie ceea ce este”, nu numai că include întreaga fiinţă umană, dar este şi complet, referitor la orice eveniment din viaţă. Un om este de fapt ceea ce gândeşte, caracterul său fiind suma totală a gândurilor sale. Cum planta răsare din sămânţă, şi altfel nu poate exista, astfel fiecare om răsare din seminţele ascunse ale gândurilor, şi nu ar fi apărut fără existenţa acestora. Acest lucru se aplică în aceeaşi măsura actelor „spontane” şi „nepremeditate” cât şi celor executate în mod deliberat.

Acţiunea poate fi considerată înflorirea gândului, în timp ce fericirea şi suferinţa sunt fructele sale; astfel încât omul culege fructele dulci şi amare din propria sa „gradină”.Omul reprezintă dezvoltarea prin lege şi nu o creaţie artificială, cauza şi efectul sunt absolute şi eterne în regatul ascuns al gândurilor, precum şi în lumea lucrurilor materiale şi vizibile. Un caracter nobil şi bun, nu este un lucru lăsat la voia întâmplării, ci este rezultatul natural al eforturilor continue ale raţiunii, efectul asociaţiei apreciate ca gânduri divine. Un caracter imoral şi inuman, prin acelaşi proces, este rezultatul fluxului continuu de gânduri.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Omul este, sau nu este, creat de el însuşi.

În arsenalul gândurilor el falsifică armele prin care se auto-distruge. De asemenea, creează uneltele cu care construieşte pentru el însuşi locuinţe divine pline de fericire, putere şi pace.Prin alegerea şi aplicarea corectă a gândurilor, omul păşeşte spre perfecţiunea divină. Prin aplicarea greşită a gândurilor el coboară la nivelul animalelor.

Între aceste două extreme se situează toate gradele caracterului, şi omul este creatorul şi stăpânul lor. Dintre toate adevărurile referitor la suflet, ce au fost dezvăluite, nici unul nu este mai îmbucurător decât promisiunea divină şi încrederea că – omul este stăpânul gândurilor sale, modelatorul caracterului şi creatorul condiţiei sale, a mediului şi a destinului.

În calitatea sa de fiinţă puternică, inteligentă şi cu putere de dragoste, şi stăpân al propriilor sale gânduri, omul deţine cheia pentru fiecare situaţie, şi are în el puterea de a se transforma şi regenera, prin care poate face ceea ce doreşte. Omul este întotdeauna stăpânul său, chiar şi când se află în cea mai vulnerabilă stare. Dar în slăbiciunea şi degradarea sa el este un stăpân neglijent, care nu ştie să-şi administreze bine „casa”.

Când începe să reflecteze asupra stării sale şi caută o cale să iasă din această stare, devine un stăpân înţelept şi îşi dirijează energia cu inteligenţă pentru a obţine rezultate satisfăcătoare. Un astfel de stăpân conştiincios, poate fi omul care descoperă în el însuşi legea raţiunii. Această descoperire este integral o problemă de aplicare a auto-analizei şi a experienţei.

Cum numai după îndelungate căutări se obţin diamantele şi aurul, aşa şi omul poate descoperi adevărul în legătură cu fiinţa sa, dacă se uita adânc în sufletul său. Îşi poate da seama că el este creatorul caracterului său, modelatorul propriei sale vieţi, şi îşi poate făuri singur destinul, poate dovedi fără greşeală, faptul că, dacă îşi controlează şi ghidează gândurile, verificând efectele asupra lui însuşi şi a celorlalţi şi asupra vieţii şi a evenimentelor, va face cu multă răbdare legătura dintre cauză şi efect prin practică şi investigaţii.

Folosind fiecare experienţă, chiar şi cele mai triviale, întâmplările de zi cu zi, ca mijloc pentru obţinerea cunoştinţelor despre el însuşi, va obţine înţelepciunea şi înţelege puterea ce le deţine. Astfel dacă va „căuta va găsi” şi dacă va „bate la uşă, aceasta se va deschide”. Numai cu răbdare, practică şi persistenţă poate un om intra pe uşa templului cunoaşterii.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Efectul gândurilor asupra circumstanţelor.

        Mintea unui om poate fi asemuită cu o gradină, ce poate fi întreţinută cu grijă sau lăsată în paragină; dar fie că este îngrijită fie că nu, va continua să se dezvolte. Dacă sunt cultivate seminţe nefolositoare, atunci vor creşte buruieni ce vor continua să se reproducă. Ca un grădinar care îşi cultivă pământul, având grijă să nu fie năpădit de buruieni, plantând flori şi pomi fructiferi, tot aşa îşi poate cultiva omul mintea, eliminând toate buruienele, gândurile nefolositoare şi impure şi poate cultiva gânduri folositoare şi pure.

Urmărind acest proces, omul, mai devreme sau mai târziu, descoperă că este grădinarul şef al sufletului său, directorul vieţii sale. De asemenea, i se relevă fluxul de gânduri cu o acurateţe din ce în ce mai mare, în timp ce gândurile – forţele şi elementele raţiunii operează pentru a forma caracterul, circumstanţele şi destinul. Gândurile şi caracterul reprezintă un singur element, şi deoarece caracterul se poate manifesta şi descoperi pe sine, prin mediul înconjurător şi prin circumstanţe, condiţiile externe din viaţa unui om vor fi întotdeauna în armonie cu starea interioară.

Asta nu înseamnă că circumstanţele unui om sunt oricând un indiciu al caracterului său, ci că aceste circumstanţe sunt atât de strâns legate de elementele vitale, încât sunt indispensabile dezvoltării.

Orice om ajunge acolo unde ajunge prin legea firii sale; gândurile care i-au clădit caracterul l-au adus aici, şi în viaţa sa nu există nici un element al şansei, totul este rezultatul unei legi, care nu face greşeli. Acest lucru este la fel de adevărat atât pentru cei care nu simt „armonia” cu mediul înconjurător cât şi pentru aceia care sunt mulţumiţi de ei însuşi. Ca fiinţă progresivă şi care evoluează, omul este acolo unde este deoarece are puterea de a învăţa şi se dezvolta; şi cu cât învaţă lecţiile spirituale pe care le conţine fiecare ocazie pentru el, trece mai departe şi face loc altor circumstanţe.

Omul este dependent de circumstanţe atâta timp cât consideră că este creaţia condiţiilor externe, dar când realizează că el însuşi este puterea creativă, poate comanda terenului şi seminţelor ascunse în fiinţa sa din care răsar circumstanţele; atunci devine propriul său stăpân.Circumstanţele apar din gânduri, după cum ştie orice om care a practicat auto-controlul şi auto-purificarea, deoarece a observat că modificarea acestor circumstanţe s-a produs exact în procentul stabilit de mintea sa. Este adevărat că atunci când un om îşi remediază defectele caracterului, şi face schimbări, observând progrese, el trece rapid printr-o succesiune de vicisitudini.

Sufletul – este atras de lucrurile pe care le iubeşte şi de cele de care se teme;atinge înălţimea aspiraţiilor pe care le apreciază; cade la nivelul dorinţelor cenzurate şi circumstanţele sunt mijloacele prin care sufletul le primeşte.Fiecare sămânţă – gând – cultivată, prinde rădăcini acolo, înfloreşte mai devreme sau mai târziu printr-o acţiune şi sunt obţinute fructele reprezentate prin oportunităţi şi circumstanţe. Gândurile bune sunt ca fructele bune, şi gândurile rele ca fructele stricate.

Lumea exterioară a circumstanţelor se conturează ea însuşi prin lumea interioară a gândului, şi ambele condiţii plăcute şi neplăcute sunt factori care se îndreaptă către binele final al individului. Ca şi culegătorul recoltei, omul învaţă atât să sufere cât şi să fie fericit.Ca urmare a celor mai personale dorinţe, aspiraţii, gânduri, prin care el îşi permite să fie dominat (ce urmează drumul şerpuit al imaginilor impure sau drumul drept al voinţei puternice), omul în cele din urmă ajunge să culeagă roadele prin îndeplinirea condiţiilor externe din viaţa sa.

Legea evoluţiei şi a modificării se obţine oriunde.Omul nu ajunge în închisoare datorită sorţii sau circumstanţelor, ci datorită gândurilor şi dorinţelor sale. Un om cu mintea pură nu va comite o crimă din cauza forţelor externe. Gândul criminal stă ascuns, inactiv, şi este relevat la ora potrivită.Circumstanţele nu fac omul; ci îl pun în adevărata lui lumină. Nu există cazuri în care omul se dedă viciilor şi suferă separat de înclinaţiile sale vicioase, sau este virtuos şi pur fără a-şi cultiva, în continuu aspiraţiile vicioase; omul, în consecinţă, în calitate de stăpân al gândurilor, este propriul său creator şi autor al mediului său.

Chiar de la naştere, sufletul este propriul său stăpân şi cu fiecare pas făcut în pelerinajul pe pământ atrage acele combinaţii de evenimente pe care şi le relevă el însuşi, care sunt reflecţiile propriei sale purităţi sau impurităţi, forţa sau slăbiciunea sa. Oamenii nu atrag ceea ce vor, ci ceea ce sunt. Fanteziile lor, ambiţiile devin frustrări la fiecare pas, dar gândurile lor cele mai intime se hrănesc cu propria lor sevă, pură sau impură. Omul este legat numai de el însuşi; gândurile şi acţiunile sunt gardienii destinului – care încarcerează; ele sunt, de asemenea şi îngerii – care eliberează omul, prin care acesta devine nobil.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Un om nu primeşte ceea ce cere şi pentru ceea ce se roagă, ci ceea ce câştigă în mod corect. Dorinţele şi rugăciunile sunt numai gratificate şi rezolvate când sunt în armonie cu gândurile şi acţiunile omului. În lumina acestui adevăr, care este înţelesul expresiei: „să lupţi împotriva circumstanţelor?” Înseamnă că un om este permanent revoltat împotriva unui efect, fără ca în acelaşi timp să îşi susţină cauza în inima sa.Aceasta cauză poate avea forma unui viciu, sau o slăbiciune; dar orice ar fi, împiedică eforturile posesorului, şi astfel necesită un remediu imediat.

Oamenii sunt nerăbdători să-şi îmbunătăţească circumstanţele, dar nu vor să devină ei însuşi mai buni; în consecinţă rămân dependenţi. Un om care nu reuşeşte să se sustragă auto-crucificării, nu va reuşi niciodată să îşi îndeplinească obiectivul stabilit în inima sa. Acesta este adevărul lucrurilor pământeşti, precum şi al celor divine. Chiar omul al cărui unic obiectiv este să se îmbogăţească trebuie să fie pregătit să facă mari sacrificii personale înainte de a-şi putea îndeplini obiectivul; şi cât de mari trebuie să fie aceste sacrificii pentru oamenii cu o viaţă bine echilibrată?

Este uşor pentru vanitatea omenească să creadă că suferim datorită virtuţii; numai oamenii care au reuşit să-si elibereze sufletul de gândurile amare, rele şi impure sunt în măsură să declare suferinţa îndurată pentru a obţine calităţile bune şi nu pe cele rele, şi dacă pe acest drum, care este încă lung, a întâlnit suprema perfecţiune, pe care o poate găsi în mintea şi viaţa sa, marea lege care este absolut justă, şi care nu poate, în consecinţă, să dea binele pentru rău şi invers.

Cunoscând aceste lucruri va şti apoi, uitându-se înapoi în timp că a reuşit să treacă peste ignoranţă şi nu mai este orb ca înainte, că viaţa sa este, şi întotdeauna a fost, comandată, şi că tot trecutul său, bun sau rău, a fost munca evoluţiei sale, încă neevoluată.Gândurile bune şi acţiunile nu pot duce niciodată la rezultate negative şi invers. Oamenii înţeleg legea lumii şi o aplică, dar puţini o înţeleg din punct de vedere mental şi moral (deşi aceasta este atât de simplă şi eternă), şi în consecinţă nu cooperează.

Suferinţa este întotdeauna efectul gândurilor negative. Este un indiciu că individul nu este în armonie cu el însuşi, cu legea firii sale. Unica şi suprema utilizare a suferinţei este de a purifica, de a arde tot ceea ce este nefolositor şi impur. Suferinţa încetează în cazul celor puri. O fiinţă pură nu poate să sufere.Suferinţele prin care trece un om sunt rezultatul lipsei sale de armonie mentală.

Puritatea este rezultatul armoniei mentale. Puritatea şi nu posesiunile materiale, constituie măsura gândurilor bune; nefericirea, şi nu lipsa de bunuri materiale, este măsura gândurilor rele. Un om poate fi blestemat şi bogat; sau poate fi binecuvântat şi sărac. Puritatea şi bogăţia se unesc numai când bogăţia este utilizată în mod corect şi cu înţelepciune. Omul sărac este disperat numai atunci când îşi priveşte povara ca fiind impusă în mod nejustificat.

Bogăţia şi sărăcia sunt cele două extreme ale nefericirii. Ambele sunt nefireşti şi sunt rezultatul dezordinii mentale. Omul evoluează în mod corect atunci când este fericit, sănătos şi prosper; prosperitatea, fericirea şi sănătatea sunt rezultatul armoniei interioare şi exterioare a omului cu mediul înconjurător.

Omul începe să fie o fiinţă umană atunci când încetează să se plângă şi să insulte, şi începe să caute corectitudinea care să-i echilibreze viaţa. Atunci când îşi adaptează mintea la factorul variabilităţii, când încetează să-i acuze pe alţii pentru condiţia sa, şi îşi construieşte el însuşi gândurile nobile; când încetează să dea cu piciorul circumstanţelor, ci le foloseşte pentru a grăbi progresul, şi când îşi descoperă puterile şi posibilităţile ce se află înăuntrul său.

Legea, şi nu confuzia domină principul universului; justiţia şi nu injustiţia este sufletul şi substanţa vieţii, dreptatea şi nu corupţia este forţa care mişcă şi modelează spiritualitatea universală. Numai aşa omul poate să înţeleagă universul. În timpul procesului de purificare va descoperi că pe măsură ce îşi schimbă gândurile despre lucruri şi oameni, şi oamenii la rândul lor îşi vor schimba gândurile referitoare la el.

Dovada acestui adevăr este în fiecare persoană, şi în consecinţă admite investigarea cu uşurinţă prin introspecţiune sistematică şi auto-analiză. Dacă un om îşi schimbă radical gândurile, va fi uimit de transformarea rapidă ce va avea loc referitor la condiţiile materiale din viata sa. Omul îşi imaginează că gândurile pot fi ţinute în secret, dar nu este aşa. Ele se cristalizează rapid în obiceiuri, şi obiceiul se solidifică în circumstanţe.

Gândurile rele se cristalizează în obiceiul de a bea şi de a-ţi urma instinctele primare, care se solidifică în circumstanţe de mizerie şi boală.Gândurile impure, de orice fel, se cristalizează în obiceiuri ce duc la slăbiciune şi confuzie, şi se solidifică în circumstanţe ofensive şi adverse. Frica, teama, îndoiala şi indecizia provocă slăbiciunea, nehotărârea şi caracterele inumane. Lenea se cristalizează în slăbiciune, necurăţenie şi corupţie, şi se solidifică în mizerie şi cerşetorie. Ura se cristalizează în obiceiul de a acuza şi de a fi violent şi se solidifică în accidente şi persecuţie. Egoismul se cristalizează în egocentrism şi se solidifică în suferinţă.

Pe de altă parte, gândurile bune se cristalizează în obiceiuri frumoase şi se solidifică în circumstanţe luminoase. Gândurile pure se cristalizează în auto-control şi se solidifică în repaus şi pace. Curajul şi hotărârea se cristalizează în obiceiurile umane şi se solidifică în circumstanţe de succes, prosperitate şi libertate.

Bunătatea şi iertarea se cristalizează în amabilitate şi se solidifică în protecţie şi apărare. Gândurile de dragoste şi altruism se solidifică în siguranţă, prosperitate şi bogăţie. Gândurile bune sau rele îşi produc rezultatele asupra caracterului şi circumstanţelor. Un om nu îşi poate alege în mod direct circumstanţele, dar îşi poate alege gândurile, şi astfel indirect şi sigur îşi modelează circumstanţele. Natura îl ajută pe fiecare om să îşi satisfacă gândurile pe care le încurajează cel mai mult, şi oportunităţile apar datorită gându-rilor bune sau rele.

Când un om încetează să mai aibă gânduri păcătoase, lumea va fi gata să-l ajute. Când renunţă la gândurile de slăbiciune şi nesănătoase va apărea oportunitatea de a fi ajutat. Dacă omul îşi încurajează gândurile bune îşi va schimba soarta scăpând de nefericire şi ruşine. Lumea este caleidoscopul fiecăruia, şi combinaţiile variate de culori ce vi se prezintă în fiecare moment sunt imaginile delicat modificate ale fiecărui gând în continuă mişcare.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Efectele gândurilor asupra sănătăţii şi corpului

Corpul este servitorul minţii. El se supune proceselor minţii, fie că acestea sunt alese în mod deliberat, fie că sunt exprimate automat. În cazul unor gânduri nesănătoase, corpul se îmbolnăveşte şi ajunge într-o stare deplorabilă, în timp ce la comanda unor gânduri frumoase, corpul înfloreşte. Boala şi sănătatea,ca circumstanţe, îşi au rădăcinile în gânduri. Teama are efectul de a ucide omul, ca un glonţ. Oamenii care trăiesc cu frica de a se îmbolnăvi, sunt oamenii care într-adevăr se îmbolnăvesc. Anxietatea demoralizează întreg corpul, şi astfel este deschisă poarta pe care intră boala. Gândurile impure afectează sistemul nervos.

Gândurile pure şi sănătoase duc la un corp sănătos şi viguros. Corpul este un instrument delicat ce răspunde la gânduri, şi acestea îşi produc efectele, bune sau rele, asupra lui.Gândul este sursa acţiunii, vieţii şi manifestărilor; atâta timp cât această sursă este pură, totul va fi pur.Schimbarea regimului alimentar nu îl ajută pe om să îşi schimbe gândurile. Când un om îşi purifică gândurile, nu mai doreşte alimente impure.Gândurile curate duc la obiceiuri curate.

Aşa numitul sfânt care nu îşi curăţă corpul nu este sfânt. Acela care şi-a întărit şi purificat gândurile nu mai se gândeşte la rău. Dacă doriţi să aveţi un corp perfect, protejaţi-vă mintea. Dacă doriţi să aveţi un trup frumos, înfrumuseţaţi-vă gândurile. Invidia, răutatea şi dezamăgirea privează corpul de sănătate şi frumuseţe. O faţă liniştită nu este întâmplătoare, ci se datorează gândurilor, în timp ce ridurile apar datorită mândriei, pasiunii şi răutăţii.

Cum nu poţi avea un corp sănătos dacă nu laşi aerul şi soarele să-ţi intre în cameră, tot aşa un trup sănătos poate fi obţinut numai având gânduri frumoase, fericite şi liniştite.Pe feţele celor în vârsta există riduri care au apărut atât datorită gândurilor pure şi frumoase cât şi datorită gândurilor impure; cine le poate distinge? Aceia care au ales calea dreaptă sunt calmi, împăcaţi cu sine şi pot fi asemuiţi cu un apus de soare.

Nu există doctor mai bun decât gândurile care să poată alunga boala. Cinismul, suspiciunea şi invidia te condamnă la o viaţă de închisoare. Gândurile frumoase şi pozitive sunt adevăratele porţi către Rai, cele care îţi aduc pacea şi liniştea.

Gândul şi scopul

Până când gândul nu este legat de un scop, acesta din urmă nu poate fi atins. Majoritatea oamenilor gândesc cum să treacă peste oceanul vieţii. Lipsa de scopuri este un viciu, şi duce la catastrofe şi distrugere.Cei care nu au un scop precis în viaţă sunt o pradă uşoară pentru griji, teamă, nelinişte şi auto-compătimire, toate fiind semnele slăbiciunii, ce duc la nefericire şi pierdere căci cei slabi nu pot trăi într-un univers în care puterea evoluează.

Omul trebuie să aibă un ţel, şi să încerce să-l atingă. Trebuie să facă din acest scop centrul gândurilor sale. Poate avea forma unui ideal spiritual, sau poate fi un obiect, în funcţie de natura sa, la vremea respectivă.Orice ar fi, omul trebuie să-şi concentreze toate gândurile şi puterea asupra obiectivului respectiv. Trebuie să facă din acesta suprema lui datorie şi să fie devotat atingerii scopului ales, să nu permită gândurilor să divagheze de la ţinta aleasă.

Acesta este drumul regal către auto-control şi concentrarea gândurilor. Chiar dacă eşuează de mai multe ori, până când reuşeşte să îşi depăşească slăbiciunile, tăria de caracter obţinută va fi măsura adevăratului lui succes, şi aceasta va crea un nou punct de plecare pentru puterea şi triumful din viitor.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Cei care nu sunt pregătiţi să îşi atingă ţelul propus, trebuie să-şi fixeze gândurile asupra greşelilor făcute, indiferent cât de insignifiantă poate fi sarcina lor. Numai astfel gândurile pot fi adunate şi concentrate, dezvoltând energia.Odată îndeplinit acest lucru, nu mai există nimic ce nu poate fi realizat. Cel mai slab suflet care îşi cunoaşte slăbiciunile, şi crede în acest adevăr – că puterea poate fi obţinută prin efort şi practică, va începe imediat să îl aplice.

Şi, după multe eforturi şi răbdare, va începe să evolueze şi în cele din urma va deveni puternic. Aşa cum un om slab din punct de vedere fizic poate deveni puternic prin antrenament, tot aşa îşi poate întări şi puterea mentală.Când ai un scop şi îţi învingi slăbiciunile intri în rândul celor puternici. Pentru a-şi atinge scopul, omul trebuie să meargă pe calea cea dreaptă fără a privi nici în stânga, nici în dreapta.

Îndoielile şi frica trebuie excluse riguros. Acestea sunt elemente dezintegratoare care întrerup linia dreaptă a efortului, făcându-l nefolositor. Omul fricos şi care are îndoieli nu va realiza niciodată nimic. Scopul, energia, puterea, gândurile pozitive pot fi învinse de frică şi îndoieli.

Frica şi îndoielile sunt cei mai mari duşmani ai cunoaşterii, şi cel care le încurajează, care nu încearcă să le elimine, se va împiedica la orice pas.Cel care le învinge reuşeşte în ceea ce îşi propune. Fiecare gând al său va fi aliatul puterii şi poate înfrunta orice dificultate. Gândurile plante vor înflori şi vor face roade.Gândurile ce sunt aliate cu curajul devin forţe creative. Cel care cunoaşte acest lucru este gata să meargă din ce în ce mai sus învingându-şi gândurile şi senzaţiile care fluctuează. Cel care face acest lucru devine mai înţelept şi îşi foloseşte în mod inteligent puterea minţii.

Viziuni şi idealuri

Visătorii sunt salvatorii lumii. Aşa cum lumea vizibilă este susţinută de cea invizibilă, oamenii prin încercările lor, păcatele şi vocaţiile sordide, se hrănesc cu viziunile frumoase ale visătorilor solitari. Umanitatea nu îşi poate uita visătorii ; nu poate lăsa idealurile acestora să moară ; trăieşte prin ei ; aceştia sunt realitatea ce va fi într-o zi văzută şi cunoscută.

Compozitorii, sculptorii, pictorii, poeţii, profeţii, înţelepţii – aceştia sunt creatorii lumii de dincolo de lume, arhitecţii Raiului. Lumea este frumoasă deoarece ei au existat. Fără ei, umanitatea ar pieri. Cel care are viziuni frumoase şi idealuri înalte, într-o zi va reuşi să le realizeze. Columb a avut viziunea unei lumi noi, şi a descoperit-o. Copernic a avut viziunea multiplicităţii lumilor şi a unui univers mai mare şi a demonstrat acest lucru. Budha a avut viziunea unei lumi spirituale şi a păcii absolute, şi a intrat în ea.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Apreciază-ţi viziunile, apreciază-ţi idealurile. Apreciază muzica ce se aude în inima ta, frumuseţea din mintea ta, dragostea ce-ţi învăluie cele mai pure gânduri. Din ele vor apare cele mai bune circumstanţe, un mediu de Rai, şi dacă crezi în ele ai reuşit să-ţi construieşti lumea. A dori înseamnă a obţine; a aspira înseamnă a realiza. Cele mai neînsemnate dorinţe ale omului pot duce la mari realizări? Cele mai pure aspiraţii vor muri fără a fi susţinute? Nu, nu aceasta este Legea. O astfel de stare nu poate obţine niciodată: „Cere şi ţi se va da”.

Dacă ai vise măreţe, ceea ce vei visa, vei deveni. Viziunea ta este promisiunea a ceea ce vei deveni într-o zi. Idealul tău este profeţia a ceea ce vei descoperi în cele din urmă. Cele mai mari realizări au fost la început doar nişte vise. Stejarul doarme în ghindă; pasărea aşteaptă în ou. Şi cele mai mari viziuni ale sufletului trezesc cele mai mare realizări. Visele sunt seminţele realităţii.Circumstanţele pot fi dezagreabile, dar nu vor rămâne astfel dacă ai un ideal şi te străduieşti să-l atingi. Nu poţi călători atâta vreme cât nu porneşti la drum.

De exemplu, un tânăr presat de povara sărăciei şi a muncii, care trebuie să lucreze ore întregi într-un atelier mizerabil; fără studii şi lipsit de rafinamentul artei. Dar el visează la o viaţă mai bună. Se gândeşte la inteligenţă, rafinament sau frumuseţe. Creează în mintea lui un ideal al vieţii sale. Îşi va căpăta astfel libertatea şi va avea un ţel, ceea ce-l va face să acţioneze, folosindu-şi timpul liber încercând să-şi dezvolte puterile şi resursele latente.

În curând îşi va schimba atât de mult gândurile încât nu va mai rămâne în acel atelier. Va intra în armonie cu el însuşi şi astfel oportunităţile, care corespund ţelului său, vor creste.Mai târziu îl vom vedea pe tânăr un om în toata firea. Descoperim că a reuşit să-şi stăpânească gândurile şi deţine puterea. Ţine în mâinile sale corzile responsabilităţilor; modul de a trăi şi a vorbi i s-au schimbat; ceilalţi oameni îl ascultă şi încearcă să-l imite. A devenit un centru de atracţie în jurul cărora alte destine se învârtesc. A devenit viziunea tinereţii sale. A devenit una cu idealul său.

Şi tu, de asemenea, dragă cititorule, îţi poţi realiza viziunea (nu numai dorinţele latente) din inima ta. Pentru că întotdeauna vei merge înspre ceea ce iubeşti cel mai mult, în secret, în inima ta. În mâinile tale se află rezultatele corecte ale propriilor tale gânduri. Vei primi ceea ce vei câştiga. Nici mai mult nici mai puţin. Oricare ar fi mediul tău în prezent, poţi rămâne acolo, poţi să cazi sau să te ridici prin gândurile tale, viziunea, idealul tău.

Poţi deveni mai mare sau mai mărunt, în funcţie de aspiraţiile tale dominante.Cei care nu gândesc, ignoranţii, indolenţii, văzând numai efectele aparente ale lucrurilor şi nu lucrurile în sine, vorbesc despre noroc şi şansă. Văzând că un om se îmbogăţeşte, vor spune: „ce noroc a avut!” văzându-l pe altul care este foarte inteligent vor spune: „cât de favorizat este”, sau văzând un om cu o mare influenţă, vor spune „şansa îl ajută la fiecare mişcare!” ei nu pot să vadă eforturile şi eşecurile, lupta pe care aceşti oameni au dus-o pentru a obţine experienţă.

Ei nu ştiu câte sacrificii au făcut astfel de oameni, câte eforturi au depus, astfel încât să devină capabili de a-şi realiza viziunea din inima lor. Ei nu îşi dau seama de întuneric şi suferinţă, ei văd numai lumina şi fericirea, pe care le numesc „noroc”. Nu pot să vadă lunga şi dificila călătorie, văd numai ţelul împlinit pe care îl denumesc „ şansă”. Nu înţeleg procesul, ci observă numai rezultatul pe care îl numesc „soartă”.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Pentru orice lucru trebuie depus efort, şi atunci vor exista şi rezultate. Rezultatul va fi pe măsura efortului. Nu este şansă. Darurile, puterea, proprietăţile materiale, intelectuale şi spirituale sunt fructele eforturilor. Ele sunt împlinirea gândurilor, obiectivele realizate, viziunile împlinite. Viziunile pe care le venerezi în mintea ta, idealurile ce iţi tronează în suflet, prin ele iţi construieşti viaţa şi vei deveni ceea ce îţi doreşti.

James Allen

ALEGEREA HRANEI

CUVÂNTUL şi GÂNDUL

CUVÂNTUL şi GÂNDUL

Compilatie de texte si citate din diferite surse – S.N. Lazarev, Baird Spalding, N.D. Walsch, Don Miguel Ruiz, Jasmuheen.

Cuvântul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu.
La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul.De veţi crede, – Toate sunt cu putinţă celui care crede (Marcu 9,23).
Creaţia are la bază cuvântul, iar cuvântul este expresia gândului.
– Cu forţa gândului omul poate să creeze celule sănătoase în corp sau să le distrugă pe cele afectate. Gândul este cel care atrage răul sau binele în existenţa noastră.
– Folosirea greşită a cuvântului creează iadul pe pământ.
– Un cuvânt negativ poate fi un blestem

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

– Gândul e o energie pură, care nu moare niciodată

– Gândurile şi sentimentele negative sunt asemenea unor arme puternice care pot cauza pagube considerabile
– Dacă rămâneţi întru mine şi cuvintele mele rămân în voi. Cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă (Ioan, 15.7)
– Orice cuvânt are o frecvenţă vibratorie.
– Cuvintele sunt cărţile noastre de vizită în plan subtil.
– Să folosim întotdeauna cuvântul pentru a ne înălţa pe noi şi pe ceilalţi şi niciodată pentru a distruge.

– Orice creaţie se face cu materialul subtil al gândului
– Când eşti lovit cu vorba doare mai mult decât dacă eşti lovit cu mâna sau cu piciorul
– Vorbele creează condiţii ca nenorocirile să apară.
– Un cuvânt este o rachetă ce parcurge spaţiul şi care în trecerea ei declansează forţe, agită entităţi şi provoacă efecte ireparabile. De aceea s-a spus: înainte de apusul soarelui împacă-te cu fratele tău.
– Acolo unde se duce atenţia se duce şi energia.
– Nu emiteţi niciodată pretenţii faţă de nimeni şi nimic, nu faceţi nici un reproş nimănui.

– Vorbirea de rău a unui om otrăveşte mintea celui care vorbeşte,
– Nu răspundeţi răului cu rău sau ocarei cu ocară, ci dimpotrivă binecuvântaţi, căci spre aceasta a-ţi fost chemaţi, să moşteniţi binecuvântarea. (I. Petru 3,9)
– Mii de oameni se autodistrug în mod inconştient, deoarece se hrănesc în permanenţă cu fructele putrede ale gândirii negative.
Frica, îndoiala, orice gând negativ sunt nocive, toxice şi autodistructive.
– Omului i se întâmplă tot ce gândeşte. Dacă acceptă în gând şi în mental boala şi bătrâneţea, de acestea va avea parte mult mai repede decât ar fi firesc.

– Sămânţa tuturor faptelor tale se găseşte în gândurile şi vorbele tale.
– Toate bolile fizice sunt expresia unor gânduri eronate
– Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa părinţilor, rudelor, urarea răului oamenilor apropiaţi.
– Răul pricinuit altuia prin gând, vorbă sau faptă ne face rău şi nouă înzecit.
– Vă spun vouă că pentru orice cuvânt deşert pe care-l vor rosti oamenii, vor da socotală în ziua judecăţii, căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit. (Matei 12: 36, 37)

– Soarele să nu apună peste mânia voastră. (Efesieni 4, 26)
CUVÂNTUL este cea mai puternică forţă din univers de care dispune omul,
care îl poate înălţa sau distruge fără a lăsa urme.
Cuvântul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu. În evanghelia după Ioan din biblie se spune referitor la crearea universului: La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul.Deci numai prin cuvânt Dumnezeu a creat toate cele văzute şi nevăzute.

Dacă Dumnezeu a creat lumea după chipul şi asemănarea Lui, înseamnă că omul a căpătat puterea de a creea ca şi Dumnezeu. Ca fii ai Lui, noi avem acces la tot ce are Tatăl, posedăm totul şi suntem liberi ca şi Tatăl să ne servim de tot ce El se serveşte. Pentru a atinge acest ideal e nevoie de o credinţă fără margini.
Noi avem puterea de a crea şi această putere este aşa de mare încât tot ceea ce credem se poate transforma pentru noi în realitate. Noi ne cream pe noi înşine şi devenim ceea ce credem că suntem. De veţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede (Marcu 9,23).

   *******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

În permanenţă noi cream lucrul în care credem cu adevărat. Noi putem să fim, să facem şi să avem tot ceea ce ne imaginăm. Atunci când ştim ce vrem, universul ne oferă spontan ceea ce avem nevoie pentru realizarea acestui ţel.

Ceea ce numim noi forţa universală e o putere divină pe care tatăl o dă copiilor săi pentru a o folosi. Noi suntem imaginea lui Dumnezeu, în formă fizică şi dispunem de o întreagă putere creatoare.Creaţia are la bază cuvântul, iar cuvântul este expresia gândului. Dumnezeu a creat universul folosind forţa creatoare a gândului şi i-a dat şi omului şansa de a o folosi în sens creativ. Din păcate omul nu a înţeles acest adevăr şi a căzut în neputinţă completă. Dacă forţa gândului e creativă, atunci cu certitudine ea este cea cu ajutorul căreia omul poate definitiv vindeca orice boală.

Cu forţa gândului omul poate să creeze celule sănătoase în corp sau să le distrugă pe cele afectate. Gândul este cel care atrage răul sau binele în existenţa noastră. Putem trage concluzia că gândul (cuvântul) este cel care a creat şi crează materia.
Cuvântul e puterea pe care o avem de a ne exprima şi de a comunica, de a gândi şi de a crea evenimentele din viaţa noastră.

Cuvântul e cea mai puternică unealtă pe care o are omul.
Cuvântul reprezintă manifestarea fiinţei noastre spirituale, scânteia divină din interiorul nostru. Cuvântul nostru poate crea cel mai frumos vis şi realitate, dar poate şi să distrugă tot ce există în jurul nostru. De aceea, folosirea greşită a cuvântului creează iadul pe pământ. Orice putere creatoare folosită rău, nepotrivit, poate deveni putere distructivă. Cuvântul nostru este magie pură, iar folosirea lui greşit poate deveni magie neagră. Cuvâtul vorbit sau scris este atât de puternic încât un simplu cuvânt poate schimba o viaţă sau poate distruge vieţile a milioane de oameni.

Un cuvânt negativ poate fi un blestem, iar adesea oamenii folosesc cuvântul la fel ca magicienii, blestemându-se inconştient unii pe alţii. Noi îi blestemăm adeseori pe alţii prin părerile pe care le exprimăm. De exemplu, dacă ne întâlnim cu un prieten şi îi spunem: ai o paloare pe faţă care se întâlneşte numai la oamenii bolnavi de cancer. Dacă el va asculta aceste cuvinte şi va fi de accord cu ele se va putea îmbolnăvi de cancer.

*******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Aceasta e puterea cuvântului.

Oamenii care au un nivel ridicat de spiritualitate sunt foarte rezistenţi la blesteme, la undele mentale ale altora .
Cel mai adesea folosim cuvântul pentru a ne împrăştia emoţiile noastre otrăvite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura. Cuvântul e cel mai preţios şi mai puternic dar pe care îl are umanitatea, dar noi îl folosim şi împotriva noastră.

Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribilă şi mai puternică este cuvântul nepotrivit care poate să distrugă fără să lase urme. Noi ne atacăm în permanenţă prin cuvinte şi ne omorâm unul pe altul în mod sistematic, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Această practică a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie şi a fost numită bârfă. Bârfa, desi pare atât de inofensivă, ne alterează şi scurtează viaţa, ne distruge fizic şi spiritual, fiindcă în permanenţă ne ruinează sufletul şi trupul.

Bârfa e un act de magie neagră şi este foarte rea, deoarece este otravă pură. Cu toţii am învăţat cum să bârfim acceptând bârfa altora, socotind că aceasta este o modalitate normală de comunicare. Bârfa a devenit o forma curentă de comunicare în societatea umană. Bârfa şi gândurile urâte pe care le generează reprezintă un frecvent traumatism aplicat omului la care ne-am gândit.

De cele mai multe ori noi cream o otravă emoţională proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, îmbătrânesc, îmi cade părul, sunt prost, nu voi fi niciodată perfect, nu voi reusi…etc.
Astfel, noi materializăm aceste cuvinte în realitatea noastră sau mai bine zis împotriva noastră.De aceea, important este să înţelegem ce este cuvântul şi ce putere are el.

Întreaga lume poate să bârfească în legătură cu noi, însă dacă noi nu punem la suflet, nu dăm crezare, vom deveni imuni la bârfe. Dacă cineva ne trimite în mod intenţionat o emoţie otrăvită, dar noi nu o luăm la modul personal, ea nu ne va afecta.
Când omul nu acceptă emoţia otrăvită aceasta se întoarce asupra celui care a trimis-o şi-l afectează direct. Gândul şi cuvântul pun în mişcare vibraţiile ce se propagă în cecuri din ce în ce mai mari, până ce îmbrăţişează întregul univers.după care ele se întorc la noi tot atât de sigur ca atunci când le-am emis.

Gândul e o energie pură, care nu moare niciodată. Să ne ferim mintea de gândurile rele despre ceilalţi şi să ne asumăm întreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gândurilor şi cuvintelor noastre. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că spiritul (gândirea) influenţează cu adevărat corpul nostru de la distanţă, că există un sistem de comunicare inconştientă între indivizi, că este posibil să influenţăm pe cineva în orice moment, fără ca acesta să fie conştient sau noi să fim conştienti, precum oricine ne poate influenţa pe noi, fără ştirea noastră.

Omul ar trebui să conştientizeze faptul că orice idée pozitivă care trece prin mintea sa e o exprimare directă şi perfectă a lui Dumnezeu prin el. Cuvântul e cauza creativă din Univers, iar cuvintele noastre au putere numai în măsura în care spiritul însuşi e văzut ca forţa care operează îndărătul lor. Noi suntem cei care decidem.

Suntem atât puterea cât şi cei care exprimă acea putere şi hotărâm ce va purta cu el acel cuvânt.Omul e creatorul cuvintelor, le alege, le plasează în forma în care ele trebuiesc să opereze şi să-şi exercite puterea. Cuvântul e o sămânţă, puterea spiritului acţionează asupra cuvintelor aşa cum acţioneazănatura asupra seminţei. Activitatea forţelor naturii face sămânţa să încolţească, deoarece sămânţa nu are puterea în ea însăşi, este doar un vehicul al acelei forţe.

Să gândeşti cu gândurile lui Dumnezeu, aceasta ar fi esenţa puterii spirituale. În clipa în care rostim un cuvânt negativ irosim energia pură şi perfectă a Lui Dumnezeu, de aceea este bine ca în permanenţă să gândim, să simţim, să vorbim şi să acţionăm pozitiv şi constructiv. În cuvinte se află puterea şi energia create de gândire. În ziua în care omul va înţelege că are puterea de a-şi schimba viaţa prin cuvintele create de gândire atinge maturitatea.

  *******CĂRŢI SPIRITUALITATE*******

Cuvântul repetat de un million de ori devine obiect, spuneau yoghinii.

 Înseamnă că omul poate fi vindecat şi i se poate schimba destinul cu ajutorul cuvântului. Noi folosim des cuvântul Dumnezeu şi îl repetăm de multe ori. Fapt bine cunoscut că pe măsură ce un om se foloseşte mai mult de acest cuvânt, cu atât mai mult se va bucura de binefacerile lui. Este deajuns să pronunţăm cuvântul Dumnezeu o singură dată cunoscându-i semnificaţia, astfel ca ritmul vibraţiilor corpului nostru să se amplifice faţă de nivelul anterior.

Datorită acestui cuvânt biblia are o longevitate aşa de mare. Gândiţi-vă de câte ori este scris acolo cuvântul Dumnezeu, şi deci, pronunţat. Fiecare cuvânt scris sau vorbit din această carte are o influenţă foarte mare. Gândurile şi cuvintele sunt nişte transmisii energetice care în funcţie de încărcătura lor,adică de frecvenţa lor joasă sau înaltă, ne pot face rău sau bine. La fel se întâmplă şi în cazul cuvintelor scrise. De aceea, este bine ca la capul patului în care dormim să nu ţinem cărţi care relatează despre nefericiri, violenţe, crime sau publicaţii cu orori sexuale.

Aceste bombardamente informaţionale conţinute în cărţi sunt preluate în starea de veghe sau de somn, afectând într-o măsură foarte mare organismul uman. După o vreme ne simţim rău,obosiţi, avem coşmaruri, stări deprimante, comportamente bizare şi violente. Iubirea e cuvântul care se apropie foarte mult de cuvântul Dumnezeu ca influenţă vibratorie şi se cunoasc mii de vindecări, care au fost realizate prin folosirea lui. Orice boală cunoscută cedează locul puterii sau puterii iubirii pe care o emitem.

Noi putem influenţa în mod subtil pe cei aflaţi în preajma noastră, prin energia pozitivă sau negativă pe care o emitem. Gândurile şi sentimentele negative sunt asemenea unor arme puternice care pot cauza pagube considerabile. Dacă urâm pe cineva din adâncul inimii şi trimitem spre el gânduri negative putem contribui la distrugerea lui. În vindecarea de la distanţă grupurile de tămăduitori se roagă pentru cei aflaţi departe de ei.Ei trimit gânduri pozitive spre cel bolnav şi prin acestea se produce vindecarea.

Gândul e permisul nostru de intrare în rezonanţă vibratorie cu cei din univers, deci şi cu cei din împărăţia cerurilor. Dacă rămâneţi întru mine şi cuvintele mele rămân în voi. Cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă (Ioan, 15.7) Orice cuvânt are o frecvenţă vibratorie. De aceea, e benefic ca omul să utilizeze numai cuvinte de înaltă vibraţie. Fiecare cuvânt atrage o energie asupra celui care îl exprimă şi energia e în raport cu vibraţia cuvântului. Să evităm permanent emiterea de gânduri de vibraţie joasă ca:gânduri de ură, invidie şi de răzbunare.

Cuvintele sunt cărţile noastre de vizită în plan subtil. Cu cât cuvintele sunt mai alese şi mai înalt vibraţionale cu atât cel care le utilizează e un spirit evoluat, o fiinţă de înaltă vibraţie spirituală.
Cu cât vibraţia cuvintelor e mai joasă cu atât fiinţa care se manifestă astfel dovedeşte că e un spirit involuat, un om de vibraţie joasă, în care nu este bine să ai încredere. El e purtător de energii joase prin care îşi atrage tot felul de necazuri, accidente şi boli. Devine astfel o victimă sigură a energiilor de vibraţie joasă pe care le emite.

Există o putere mai activă şi mai rapidă decât cuvântul, şi acesta este GÂNDUL. Cel care întreţine gânduri rele îşi cauzează rău atât sieşi cât şi întegii lumi, el poluează universul mental general. Gândurile rele pătrund în alte minţi în care există focare vibratorii asemănătoare şidetermină, prin rezonanţă, gânduri similare.
Dacă într-un loc se adună două persoane care concetrează gândirea lor asupra unei singure idei influenţa pe care aceştia o exercită va fi de patru ori mai mare decât în cazul unei singure persoane.

La astfel de adunări gradul de influenţare creşte cu pătratul numărului de oameni care urmăresc acelaşi ideal. Atunci când un număr foarte mare de oameni se concentrează asupra unui acelaşi scop, ca de exemplu un meci de fotbal, sărbătorirea Crăciunului sau alte elemente similare ca anvergură, se crează în întregul mediu înconjurător o forţă cu efect similar luminii laser, acela de manifestare în aceeaşi fază.

Raţiunea şi Caracterul

UNIŢI-VĂ CU PUTEREA LUI DUMNEZEU-aveţi încredere în Legile Sale

UNIŢI-VĂ CU PUTEREA LUI DUMNEZEU-aveţi încredere în Legile Sale

     După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, având cinci pridvoare. în acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi,uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi,după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orico boală era ţinut. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzandu-l pe acesta zăcand şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, pană când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. (Ioan 5:1-8; pasaje corelate- Luca 13:11-12)

   Mulţimea de oameni era la scăldătoare. Scăldătoarea este conştiinţa, iar noi, cu toţii, trăim cu gândurile noastre, cu sentimentele, credinţele, opiniile şi imaginaţia noastră. Unele dintre aceste stări sunt oarbe, şchioape, gârbovite şi slăbite. Mai mult,omul este plin de vise, de speranţe şi aspiraţii care nu au văzut niciodată lumina zilei.

Mii do oameni sunt frustraţi, nefericiţi şi bolnavi, deoarece n-au reuşit să-şi implinească visele, idealurile,planurile. Aceste speranţe şi vise moarte simbolizează pe cei bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteaptă mişcarea apei.Voi aşteptaţi să se petreacă ceva ? Nu mai staţi şi aşteptaţi ca Dumnezeu să facă ceva.Trebuie să începeţi voi,căci atunci când începeţi Puterea Divină începe să acţioneze în favoarea voastră.Dumnezeu v-a dotat cu tot ce aveţi nevoie.Vi s-a dăruit chiar pe Sine.De aceea toate puterile Sale toate calităţile şi atributele divine se află in voi, aşteptandu-vă să le descoperiţi şi să le folosiţi pentru propria evoluţie.

Extindeţi-vă, desfăşuraţi-vă şi multiplicaţi binele din voi de mii de ori. Iniţiativa este a voastră. Prezenţa lui Dumnezeu vă guvernează acum toate organele, regularizând bătăile inimii şi circulaţia sanguină. Pământul, stelele, soarele şi luna, întreaga lume este aici pentru ca voi să vă bucuraţi de ele, dar dacă vreţi să transcendeţi concepţia actuală despre voi înşivă, trebuie să faceţi paşii necesari.

Începeţi chiar de acum să gândiţi constructiv şi să vindecaţi stările oarbe, surde şi slăbite din voi . În acest act de vindecare,rugăciunea este denumită ospăţ Atunci cÂnd meditaţi la binele vostru, se cheamă că vă ospătaţi, adică vă uniţi În mod conştient cu acest bine. Apoi, îl faceţi parte integrantă din voi, tot aşa cum o bucată de pâine se încorporează în voi şi devine păr sau carne în trupul vostru. Scăldătoarea are cinci pridvoare, care semnifică cele cinci simţuri. De obicei, simţurile noastre neagă realitatea pentru care ne rugăm. Mai mult, ele ne impregnează tot felul de zvonuri, de credinţe false şi de limitări. Acum, puteţi pune în aplicare învăţătura acestei parabole.

           Voi sunteţi UNUL, atunci când recunoaşteţi că Puterea Spirituală este omnipotentă şi veţi intra în Ierusalim (oraşul păcii) atunci când vă veţi linişti mintea şi vă veţi focaliza asupra Spiritului cel Viu şi Atotputernic din voi. Vă întoarceţi acum către Centrul vostru divin, unde veţi deveni una cu Dumnezeu. Veţi intra într-o stare de pace adancă, Pacea lui Dumnezeu. Aţi transformat starea de îngrijorare şi teamă într-o stare de încredere şi pace lăuntrică. Iată de ce Biblia vorbeşte despre o Poartă a Oilor, un loc asemănător unei pieţe. Noi trăim cu toţii într-o piaţă, în fiecare moment din viaţa noastră. Vă transformaţi continuu şi săriţi imediat de la o idee la alta.

Trebuie să renunţaţi la teamă şi să începeţi să aveţi încredere în Dumnezeu şi în Legile Sale.

Renunţaţi la rea-voinţă şi căutaţi să manifestaţi o bunăvoinţă radiantă. Renunţaţi la stările oarbe legate de credinţa voastră şi căutaţi să vă convingeţi de ideea că există întotdeauna o soluţie pentru orice problemă. Meditaţi asupra acestui adevăr, şi anume, că Dumnezeu are un răspuns pentru toate şi că voi ştiţi de fapt răspunsul.

Un înger tulbura apa in scăldătoare, îngerul este ţelul vostru, dorinţa voastră. Un bărbat de la cursurile noastre despre „Miracolele vindecării”, cursuri care au stat la baza acestei cărţi, mi-a povestit că i se făcuse rău şi era foarte amărât. El avea o mare dorinţă de transformare divină, dar nu ştia cum să facă acest lucru, astfel că era foarte tulburat. Dar a învăţat apoi cum să rezolve acest conflict. Cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos. A înţeles că nimeni nu putea să intre înaintea lui.

El fusese dintotdeauna în această Omniprezenţă Divină şi percepea adevărul că de fapt nu poate nimeni să-l deposedeze sau să-l fraudeze de nimic. Atunci când a înţeles că noi toţi suntem uniţi cu Dumnezeu şi că nimic nu se poate pierde, el a realizat de fapt această unitate cu Infinitul. S-a rugat,şi, prin acţiunea lui Dumnezeu, relaţia lui cu celălalt bărbat implicat s-a transformat în ordine, armonie, bunătate şi iubire. Cu alte cuvinte, acest om a încetat să se mai focalizeze pe haosul şi confuzia exterioară şi s-a retras în sine, invocând armonia şi transformarea divină. Imaginea exterioară confuză s-a transformat într-o imagine de ordine divină şi de pace între cei doi. Aceasta a fost o soluţie remarcabilă.

         Aveţi încredere în înţelepciunea lui Dumnezeu, care cunoaşte toate căile.

„Există o divinitate care ne modelează viaţa, să ne folosim de ea aşa după cum voim.”
În cadrul unuia dintre cursurile noastre despre cartea lui Iov, pe care tocmai le-am terminat, am spus audienţei că dacă vreodată au probleme şi nu pot vedea nicio ieşire, să se liniştească seara, înainte de culcare şi să mediteze asupra Prezenţei lui Dumnezeu din ei, din situaţia respectivă şi din toate celelalte persoane implicate.

După câteva minute de contemplare tăcută, să supună problema respectivă Sinelui interior, fiind convinşi că ordinea se va restabili. Această procedură aprinde un foc în inimă, care va emana lumină şi căldură.În timp ce acest foc al iubirii arde în inimă, este bine ca ei să pătrundă în somn. Multe răspunsuri remarcabile au apărut în dimineaţa următoare. Nimeni nu poate să intre înaintea voastră. Nimeni nu vă poate împiedica să vă realizaţi scopurile sau obiectivele. Singura putere pe care o conştientizaţi este puterea propriilor voastre gânduri. Atunci când gândiţi, acest proces este chiar acţiunea lui Dumnezeu.

Gândurile voastre sunt cele care determină Puterea lui Dumnezeu să acţioneze pentru voi. Nu există nimic care să se poată opune, să provoace sau să pună beţe-n roate atunci când acţionează Puterea Divină. Nu pot exista două puteri infinite. Dacă ar exista, atunci una ar neutraliza acţiunea celeilalte şi nu ar mai fi nicio ordine. Nu pot exista două infinituri; aşa ceva este de neconceput, iar matematic,este imposibil.

     Troward ne spune că Infinitul acţionează ca o unitate, ca un întreg, ca o armonie. Mintea voastră trebuie să acţioneze ca o unitate, trebuie să aveţi sentimentul că sunteţi una cu idealul vostru. Dacă mintea voastră este divizată prin faptul că acceptaţi ideea că mai există şi o altă putere, nu veţi ajunge nicăieri şi veţi intra într-un mare impas. Mintea este divizată, din cauză că cele două idei se contracarează una pe cealaltă.

Voi trebuie să fiţi arbitrul şi să ajungeţi la o decizie, concluzionând că există o singură Putere. Ştiind aceasta, vă veţi elibera de teamă. Dorinţa fără teamă înseamnă realizare.Spuneţi-i minţii voastre că sugestiile altora, prejudecăţile şi fricile omenirii nu au nicio putere asupra voastră. Condiţiile şi sugestiile exterioare din partea altora nu pot constitui cauze. Gândul vostru este cel care controlează.

Dacă spuneţi că cineva v-a rănit sau v-a infuriat, înseamnă că voi aţi permis acelor gânduri negative să se manifeste. A fost greşeala voastră şi nu a celeilalte persoane.Cealaltă persoană nu este deloc responsabilă pentru modul în care „gândiţi voi despre”ea sau pentru modul în care gândiţi voi în general. Atunci când vă gandiţi la Dumnezeu, sunteţi una cu Puterea Sa divină.

Sursa este Iubirea şi aceasta nu cunoaşte frica.

Până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Aţi spus vreodată aşa ceva? Poate că nu, dar aţi auzit pe alţii zicând „Asta-i vina lui X”, „Dacă n-ar fi fost X sau Y, aş fi fost promovat”. Dacă spuneţi ceva de genul acesta, credinţa voastră este ştirbită şi nu mai sunteţi dăruiţi Puterii Unice. Eu sunt Dumnezeu şi nu există alt Dumnezeu în afară de mine.Sunt sigur că ştiţi foarte bine că nimeni nu poate să spună EU SUNT în locul vostru.

Această declaraţie este făcută la persoana întâi, timpul prezent. Ea înseamnă că voi acceptaţi Prezenţa lui Dumnezeu ca fiind Cauza sau Creatorul. Observaţi că de cate ori vă adresaţi surorii sau fiului, voi spuneţi „Tu eşti”. Când vorbiţi la persoana a treia, spuneţi „Ei sunt” sau „Ea este” etc. Una dintre studentele mele de la cursurile de religie despre Evanghelia lui Ioan (vedeţi lucrarea mea Pacea din voi) şi-a spus:

„Am puterea de a spune EU SUNT: Nimeni nu poate să spună aceasta in locul meu. Eu cred acum că EU SUNT ceea ce doresc să fiu. Trăiesc, acţionez şi-mi impregnez fiinţa cu această stare mentală şi nicio persoană, loc sau lucru nu poate trece înaintea mea şi nu mă poate împiedica să devin ceea ce doresc; căci, mi se va da mie. după credinţa mea.”

Ea a făcut o demonstraţie remarcabilă, folosind rugăciunea de mai sus. Omul neputincios este acela care nu ştie unde stă puterea şi crede că ea este în afara lui.

 În simbolismul numeric al Bibliei, treizeci şi opt de ani înseamnă momentul de recunoaştere a Prezenţei lui Dumnezeu şi vârsta spirituală. Numărul treizeci se referă la trinitate sau la munca creatoare a propriei minţi,opt înseamnă octava sau capacitatea omului de a se ridica mai sus, prin cunoaşterea legilor mentale şi spirituale. Trinitatea semnifică gândul, sentimentul şi cea de-a treia componentă: credinţa în bine sau în Dumnezeu, care se naşte din fuziunea celor două.

Atunci când ideile voastre sunt susţinute de un sentiment sau o emoţie, atunci cele două devin una şi voi veţi deveni împăcaţi, iar Dumnezeu este, după cum ştim, Pacea. Voi puneţi în mod constant această trinitate în acţiune. Uspenski obişnuia să numească acest al treilea element care este obţinut, elementul neutru. Noi îl numim Dumnezeu. Puteţi reînvia în voi ideea de sănătate perfectă, invocând cu credinţă şi simţire profundă Principiul Vindecător,cerându-i să vă transforme întreaga fiinţă într-un model divin perfect, plin de armonie, sănătate şi pace.

      Am citit un articol remarcabil, care a apărut acum câţiva ani în revista Nautilus. Articolul este scris de către Frederick Elias Andrews din Indianapolis. El relata în articol că, pe când era copil, fusese declarat incurabil. A început atunci să se roage fervent şi, dintr-un schilod cu mâinile şi genunchii deformaţi, a ajuns un bărbat sănătos, puternic şi clădit armonios. Acest tanăr a decis ceea ce dorea, adică o sănătate perfectă, şi a procedat în consecinţă.

El şi-a creat propriile afirmaţii, absorbind mental calităţile pe care şi le dorea. A tot repetat rugăciunea sa, iar şi iar: „Sunt întreg, perfect, puternic, iubitor,armonios şi fericit.” A perseverat îndelung şi relata că această rugăciune era ultima pe buzele sale înainte de a adormi şi primul lucru pe care-l spunea dimineaţa la trezire. El se ruga deasemenea şi pentru alţii, trimiţandu-le gânduri de iubire şi sănătate.

Această atitudine a minţii şi această modalitate de rugăciune au făcut ca gândurile sale să se întoarcă la el multiplicate. Ca şi lui Iov cel din vechime, care se ruga pentru prietenii lui, Dumnezeu i-a dat de două ori mai mult decât avusese înainte. Credinţa şi perseverenţa lui au fost răsplătite din belşug. Îi mai veneau în minte şi gânduri negative, dar el nu le întreţinea. Când apăreau gânduri de gelozie, teamă sau îngrijorare, începea să facă afirmaţiile sale obişnuite. Modalitatea de a scăpa de gândurile de teamă este să aprindem lampa iubirii, care arde veşnic în inima noastră.

   Omul din Biblie avusese acea infirmitate treizeci şi opt de ani. Am discutat deja despre trinitate. Numărul opt este adăugat atunci când vindecarea are loc. Opt este compus din două cercuri, care reprezintă interacţiunea sincronă sau armonioasă dintre mintea conştientă şi cea subconştientă sau dintre idee şi sentiment. Atunci când dorinţa şi emoţia se pun de acord, nu mai există nicio contradicţie şi apare vindecarea.

Comanda dată de lisus: Ridică-te, ia-ţi patul tău şi umblă reprezintă vocea autorităţii, bazată pe convingere interioară, care vă spune că sunteţi vindecaţi. Noi chiar putem să auzim sunetul interior al credinţei noastre. Este ca o veritabilă comandă lăuntrică. V-aţi luat patul şi aţi mers, ca un om liber. Toate acestea se petrec în ziua de sabat (de sambătă).Sabatul este acea certitudine interioară care apare în urma rugăciunii adevărate.

Este o stare a minţii în care sunteţi nemişcaţi, netulburaţi, calmi, deoarece sunteţi tot aşa de siguri că idealul vostru se va împlini, precum sunteţi siguri că soarele va răsări din nou mâine dimineaţă. Atunci când aţi ajuns la acceptarea mentală completă, vă odihniţi în ziua de sabat şi aveţi convingerea interioară că „S-a împlinit”. Şi era într-o zi de sabat când s-a vindecat.

Joseph Murphy

CUVÂNTUL şi GÂNDUL

Potenţialul Mental – Plexul solar punctul care se întâlneşte cu întregul

Potenţialul Mental - Plexul solar punctul care se întâlneşte cu întregul

    Gândirea reprezintă cauza, iar experienţele cu care te confrunţi în viaţă reprezintă efectele.De aceea, renunţă la tendinţa de a te plânge de condiţiile cu care te confrunţi, întrucât nu depinde decât de tine să le schimbi cu acele condiţii pe care ţi-ai dori să le experimentezi. Focalizează-ţi eforturile către realizarea potenţialului tău mental, care îţi stă tot timpul la dispoziţie şi din care se naşte orice putere reală şi durabilă.

Perseverează cu această practică până când vei ajunge să înţelegi că tu poţi realiza absolut tot ceea ce îţi doreşti, singura condiţie necesară fiind aceea de a-ţi înţelege propria putere şi de a continua să te concentrezi asupra obiectului dorit. Forţele minţii sunt întotdeauna dornice să se pună în slujba unei voinţe focalizate, care nu îşi doreşte altceva decât să îşi cristalizeze gândurile şi dorinţele în acţiuni, condiţii şi evenimente.

Dacă la început fiecare funcţie a vieţii şi fiecare acţiune reprezintă rezultatul unui gând conştient, acţiunile repetate tind să devină automate, iar gândul care le controlează se scufundă în lumea subconştientului. Asta nu înseamnă însă că el îşi pierde inteligenţa creatoare. El devine automat numai pentru ca mintea subconştientă să se poată ocupa şi de alte lucruri.

Noile acţiuni vor deveni la rândul lor obişnuinţe, apoi procese automate şi subconştiente, astfel încât mintea să se poată elibera de aceste detalii şi să se poată focaliza asupra altor activităţi noi.
Dacă vei înţelege acest mecanism, vei descoperi o sursă de putere care îţi va permite să faci faţă cu succes tuturor situaţiilor care pot apărea în viaţa ta.

1. Interacţiunea necesară dintre mintea conştientă şi cea subconştientă presupune o interacţiune similară între sistemele nervoase corespondente. Judecătorul Troward (Thomas Troward (1847-1916) a fost judecător în India. El a ţinut frecvent conferinţe şi a scris numeroase lucrări despre minte şi despre metodele autoperfecţionării.)explică minunat cum se efectuează această interacţiune: „Sistemul nervos cerebrospinal este organul minţii conştiente, iar cel simpatic reprezintă organul minţii subconştiente. Sistemul cerebrospinal reprezintă canalul care ne permite să receptăm percepţiile conştiente de la organele noastre de simţuri şi să exercităm un control conştient asupra mişcărilor corpului nostru. Acest sistem nervos îşi are sediul în creier.”

2. Sistemul nervos simpatic îşi are sediul în acel nod de ganglioni situate în partea din spate a stomacului şi cunoscut sub numele de Plexul Solar. El reprezintă canalul acelor activităţi mentale care susţin în mod inconştient funcţiile vitale ale corpului.

 3. Legătura dintre cele două sisteme se realizează prin intermediul nervului vag, care iese din regiunea cerebrală (unde face parte din sistemul voluntar) şi ajunge în zona toracică, de unde trimite mai multe ramificaţi către inimă şi către plămâni. Străpunge apoi diafragma,renunţă la învelişul său exterior şi se identifică cu nervii sistemului simpatic, formând astfel o punte de legătură între acesta şi cel parasimpatic. În acest fel, omul devine din punct de vedere fizic o singură entitate.

Fiecare gând este receptat de creier

4. Aşa cum am văzut, fiecare gând este receptat de creier, care reprezintă organul sistemului nervos conştient, fiind supus puterii noastre raţionale. Dacă mintea obiectivă consideră că acest gând este autentic, ea îl trimite către plexul solar, respectiv către creierul minţii subiective, pentru ca aceasta să îl transforme în realitate. La acest nivel, el nu mai poate fi contracarat prin argumente opuse. Mintea subconştientă nu cunoaşte limbajul argumentelor pro şi contra. Ea nu face altceva decât să acţioneze, acceptând de bune concluziile la care a ajuns mintea conştientă.

5. Plexul solar a fost numit de unii soarele corpului uman, întrucât reprezintă punctul central de acumulare şi redistribuire a energiei pe care o generează în permanenţă corpul fizic. Această energie este cât se poate de reală, la fel cum acest soare este cât se poate de autentic. Energia este distribuită prin diverşi nervi către toate părţile corpului,fiind difuzată apoi în aura care învăluie întregul corp.

6. Dacă această radiaţie este suficient de puternică, individul devine înzestrat cu un fel de magnetism personal sau carisma. Puterea lui de a face bine este enormă. Adeseori, simpla lui prezenţă este suficientă pentru a aduce alinare minţilor tulburate cu care intră în contact.

7. Dacă plexul solar este activ şi iradiază viaţă, energie şi vitalitate către toate părţile corpului şi către toţi oamenii cu care individul intră în contact, senzaţiile sunt cât se poate de plăcute. Corpul se simte sănătos şi toţi oamenii care intră în contact cu individual experimentează senzaţii plăcute.

8. Dacă această emanaţie se realizează cu întreruperi şi cu sincope,senzaţiile devin neplăcute. Fluxul de energie vitală este blocat în anumite locuri, nemaiputând ajunge în toate părţile corpului, fapt care conduce la boală: fizică, mentală şi chiar a mediului înconjurător(dacă fenomenul este global).

9. La nivel fizic, boala se declanşează datorită faptului că soarele corporal nu mai poate genera suficientă energie pentru a susţine din punct de vedere vital toate părţile corpului. La nivel mental, boala se declanşează deoarece mintea conştientă depinde de cea subconştientă pentru a-şi procura vitalitatea de care are nevoie pentru susţinerea activităţilor sale mentale. În sfârşit, mediul înconjurător se poate îmbolnăvi la rândul lui, deoarece puntea de legătură dintre mintea subconştientă a omului şi MinteanUniversală este întreruptă.

Plexul solar este punctul în care partea se întâlneşte cu întregul

10. Plexul solar este punctul în care partea se întâlneşte cu întregul, în care finitul devine infinit, în care principiul necreat devine creat, cel universal devine individualizat, iar cel invizibil devine vizibil. Acesta este punctul în care se naşte viaţa. Practic, nu există nicio limită pentru cantitatea de energie vitală pe care individul o poate genera la nivelul acestui plex solar.

11. Acest centru energetic este omnipotent, întrucât reprezintă puntea de legătură între toate formele de viaţă şi între toate inteligenţele.De aceea, el poate realiza tot ceea ce este pus să realizeze de către mintea conştientă. Tocmai în acest mecanism rezidă marea putere a minţii conştiente. Subconştientul poate transpune în practică toate planurile şi toate ideile pe care i le sugerează mintea conştientă.

12. În aceste condiţii, rezultă că gândirea conştientă este adevăratul stăpân al acestui centru solar din care emană întreaga energie vitală ce alimentează corpul fizic. Calitatea gândurilor pe care le cultivăm determină calitatea energiilor pe care le va emana acest soare interior.În mod similar, caracterul şi natura gândurilor pe care le cultivă mintea noastră conştientă determină caracterul şi natura gândurilor pe care le emană acest soare interior, şi implicit natura experienţelor pe care le trăim.

13. Este evident, aşadar, că tot ce avem de făcut este să lăsăm lumina acestui soare interior să strălucească. Cu cât emanăm mai multă energie, cu atât mai uşor ne va fi să transmutăm condiţiile nedorite de viaţă în surse de plăcere şi de profit pentru noi.Singura chestiune care mai rămâne de lămurit este cum putem face această lumină să strălucească; altfel spus, cum putem genera această energie vitală.

 14. Gândurile care nu opun rezistenţă dilate plexul solar, în timp ce cele care opun rezistenţă îl contractă. În mod similar, gândurile placate îl dilată, în timp ce cele neplăcute îl contractă. Gândurile de curaj, de putere, de încredere în sine şi de speranţă generează stări corespondente la nivelul plexului solar. În schimb, marele duşman al plexului solar, care împiedică acest soare interior să strălucească şi care trebuie distrus cu orice preţ, este teama. Acest duşman trebuie eliminat fără scrupule, o dată pentru totdeauna,întrucât el reprezintă norul care întunecă soarele nostru interior,făcându-ne morocănoşi şi lipsiţi de strălucire.

15. Acest demon personal stă la baza fricii noastre de trecut, de prezent şi de viitor, de noi înşine, de semenii noştri, de tot şi de toate.Lumina noastră interioară nu va putea străluci decât atunci când teama va dispărea pentru totdeauna din fiinţa noastră.Numai atunci se vor dispersa norii, iar noi vom descoperi sursa puterii şi energiei vitale.

16. Dacă vei descoperi că eşti una cu puterea infinită şi că poţi pune în aplicare oricând doreşti această putere, demonstrându-ţi astfel capacitatea de a depăşi orice condiţie adversă prin simpla focalizare a gândurilor tale, tu nu vei mai avea de ce să te temi.Acesta este singurul mecanism prin care teama poate fi distrusă şi prin care omul poate intra în posesia dreptului său prin naştere.

17. Toate experienţele cu care ne confruntăm sunt determinate de atitudinea noastră în faţa vieţii. Dacă nu ne aşteptăm să primim nimic,nu vom avea nimic. În schimb, dacă vom cere foarte mult de la viaţă,vom primi darurile acesteia într-o proporţie directă cu cerinţele noastre. Lumea nu este dură decât cu cei care nu reuşesc să se afirme.Criticile celorlalţi oameni nu li se par amare decât celor care nu reuşesc să îşi golească mintea pentru propriile lor idei. Foarte multe idei de succes nu văd niciodată lumina zilei tocmai din cauza fricii de critici.

Soare interior (plexul solar)

18. Omul care ştie că dispune de un soare interior (plexul solar) nu se teme nici de critici şi nici de altceva. El este mult prea ocupat cu emanarea curajului, a încrederii în sine şi a puterii. Prin atitudinea sa mentală, el nu anticipează altceva decât succesul. În acest fel, el distruge cu uşurinţă toate obstacolele care îi apar în cale şi sare fără probleme peste mlaştina îndoielilor şi ezitărilor pe care i-o scoate în cale teama.

19. Cunoaşterea capacităţii noastre de a emana în mod conştient sănătate, putere şi armonie ne ajută să înţelegem faptul că nu avem de ce să ne temem, întrucât avem acces la Puterea Infinită.

20. Această cunoaştere nu poate fi dobândită decât prin aplicarea practică a informaţiilor oferite în această secţiune. La fel ca un sportive care nu devine puternic decât prin antrenamentele sale, şi noi putem învăţa această putere punând în practică ceea ce am învăţat.

21. Dat fiind că afirmaţia care urmează este de o importanţă capitală,o voi exprima în mai multe maniere, astfel încât să îi poţi înţelege pe deplin întreaga semnificaţie. Dacă eşti înclinat către religie,ţi-aş spune să îţi laşi lumina interioară să strălucească; dacă eşti înclinat mai degrabă către ştiinţa fizică, ţi-aş spune să îţi trezeşti plexul solar. Dacă preferi o interpretare strict ştiinţifică, ţi-aş sugera să îţi impresionezi mintea subconştientă.

22. Ţi-am explicat deja în ce constă rezultatul acestei impresionări.Aceasta este metoda care te interesează. Ai învăţat deja că subconştientul este inteligent, creativ şi că răspunde la voinţa minţii conştiente. În acest caz, care este cea mai naturală metodă de impresionare a minţii subconştiente? Este simplu:concentrează-te mental asupra obiectului dorinţei tale. Ori de câte ori te vei concentra în acest fel, tu îţi vei impregna subconştientul cu vibraţia dorită.

23. Aceasta nu este singura modalitate de impregnare a subconştientului, dar este cu siguranţă una dintre cele mai simple şi mai eficiente,poate chiar cea mai directă. De aceea, ea conduce cel mai rapid la rezultatele dorite. De fapt,metoda generează rezultate atât de ieşite din comun încât mulţi oameni le consideră chiar miracole.

24. Aceasta este metoda pe care au aplicat-o toţi marii inventatori,toţi marii finanţişti şi toţi marii oameni de stat pentru a converti forţa subtilă şi invizibilă a dorinţelor lor, a credinţei şi încrederii pe care şi le-au cultivat, într-o realitate tangibilă şi concretă din lumea obiectivă.

25. Mintea subconştientă a omului face parte integrantă din Mintea Universală. Aceasta din urmă reprezintă principiul creator al universului.Orice parte a unui ansamblu trebuie să aibă aceeaşi natură şi aceeaşi calitate ca şi întregul. Altfel spus, această putere creatoare este practice nelimitată. Ea nu poate fi limitată de niciun fel de precedent, adică de niciun tipar anterior care să îi modeleze principiul constructiv.

26. Am descoperit aşadar că mintea subconştientă reacţionează la voinţa noastră conştientă, ceea ce înseamnă că puterea creatoare nelimitată a Minţii Universale poate fi controlată de mintea conştientă a individului.

27. Atunci când vei aplica practic acest principiu , este bine să reţii că nu este necesar să precizezi metoda prin care subconştientul tău va genera rezultatele dorite de tine. Un principiu finit nu poate structura niciodată un principiu infinit. Tot ce trebuie să faci este să precizezi ce anume îţi doreşti, nu şi cum urmează să obţii acest lucru.

28. Tu eşti un canal prin care energia nediferenţiată se diferenţiază,iar această diferenţiere se realizează prin asumare. Ea nu necesită altceva decât un proces de recunoaştere care să pună în mişcare acele cauze care vor produce rezultatele dorite de tine. Acest lucru este posibil tocmai datorită faptului că principiul universal nu poate acţiona decât prin intermediul individului, la fel cum individul nu poate acţiona decât prin intermediul principiului universal,cu care este una.

29. Ca exerciţiu îţi recomand :
-păstrează-ţi corpul perfect nemişcat şi blochează-ţi toate gândurile (dacă nu poţi , lasă-le să vină şi să plece fără a le acorda vreo importanţă ,apoi se vor opri de la sine ).Relaxeaza-te.Lasă-ţi muşchii să îşi reia tonusul normal. În acest fel, vei elimina orice fel de presiune la nivelul nervilor, dispersând astfel acele tensiuni care conduc atât de frecvent la epuizare.

30. Relaxarea fizică reprezintă un exerciţiu voluntar al voinţei, dar este un exerciţiu de o mare valoare, întrucât îi permite sângelui să circule liber între creier şi corp.

31. Tensiunea corporală conduce la agitaţie mentală şi la o activitate anormală a minţii. Ea generează griji, temeri şi anxietate. De aceea,relaxarea reprezintă o necesitate absolută pentru cei care doresc să îşi elibereze complet facultăţile mentale.

32. Practică acest exerciţiu cu perseverenţă. Impune-ţi mental să îţi relaxezi fiecare muşchi şi fiecare nerv, până când ajungi să te simţi complet liniştit şi împăcat cu tine însuţi şi cu lumea exterioară.

33. Numai într-o asemenea stare poate începe să funcţioneze plexul solar. Cât despre rezultate, acestea te vor uimi cu siguranţă.

Charles F. Haanel

UNIŢI-VĂ CU PUTEREA LUI DUMNEZEU

Modalitate funcțională de salvare în timpul unui accident vascular cerebral!

Modalitate funcțională de salvare în timpul unui accident vascular cerebral!

Sfatul unui profesor chinez.

      Acesta este sfatul uni profesor chinez: țineți întotdeauna acasă un ac de seringă sau un ac simplu! Acesta este o soluție uimitoare netradițională de salvare în timpul unui accident vascular. Citiți articolul până la sfârșit și apoi dați mai departe, deoarece poate salva multe vieți, nu știm niciodată ce se poate întâmpla în viitor…

Este pur și simplu uimitor. Vă rugăm să aveți în vedere și să însușiți aceste sfaturi minunate. Găsiți puțin timp liber ca să citiți acest articol. Nu știți niciodată cum viața unui om poate depinde de dvs.
“Tatăl meu a fost paralizat și după aceea s-a stins din viață în urma unui atac vascular cerebral. Păcat că nu am știut mai înainte de această modalitate de acordare a primului ajutor.

În timpul accidentului vascular cerebral capilarele din creier se sparg treptat. Păstrați-vă calmul. Indiferent de locul unde se află victima, străduiți-vă să nu-i mutați locul. Dacă o să-i mutați locul, capilarele se vor sparge cu mult mai repede! Așezați victima într-un loc comod, de unde să nu poată să cadă și scurgerea de sânge poate începe. De preferat sunt acele de seringă, dar dacă nu aveți în casă unul, atunci poate fi utilizat și un ac de cusut.

1. Țineți acul deasupra unei flăcări pentru sterilizare și apoi înțepați fiecare deget de la mâini.
2. Nu există niște puncte anumite de înțepare, doar la câțiva milimetri distanță de unghii.
3. Înțepați astfel încât sângele să înceapă să curgă.
4. Dacă sângele nu începe să curgă/picure atunci strângeți degetele victimei cu degetele voastre.
5. Când din cele 10 degete va picura sângele, în câteva minute victima își va reveni.
6. Dacă gura victimei și-a schimbat forma atunci, masați-i bine urechile până se înroșesc (semn că sângele circulă bine).
7. Înțepați lobul fiecărei urechi de 2 ori, astfel încât câte 2 picături de sânge să picure din fiecare lob. Peste câteva minute victima trebuie să-și revină.

Așteptați până când victima revine la starea sa normală…

Așteptați până când victima revine la starea sa normală și toate simptomele atacului cerebral dispar și apoi transportați-o la spital. În caz contrar, dacă victima ar fi fost dusă la spital în grabă cu mașina ambulanței, atunci vibrațiile ar fi favorizat fisurarea capilarelor din creier.

Eu am aflat despre această metodă de scurgere a sângelui de la specialistul în medicina netradițională, doctorul Ha Bu-Ting, care trăiește în Sun-Juke. În afară de aceasta eu am avut propria experiență de aplicare a acestei metode și de aceea pot afirma că este 100% funcțională.

În anul 1979 eu predam în Fung-Gaap College din orașul Tai-Chung. Odată, în timpul orelor un alt profesor a venit la mine și cuprins de emoții mi-a zis: “Domnule Liu, conducătorul nostru suferă un accident vascular cerebral!” Am urcat de îndată la etajul 3. L-am văzut pe profesorul Chen Fu-Tien: fața îi era palidă, vorbirea neclară, gura își schimbase forma – toate simptomele unui atac vascular cerebral. De îndată am rugat unul din studenți să meargă de urgență până la farmacie și să cumpere un ac de seringă, pe care l-am și folosit pentru a înțepa toate cele 10 degete de la mâinile d-lui Chen.

Peste câteva minute, după înțeparea degetelor, fața d-lui Chen și-a recăpătat culoarea, iar ochii i s-au limpezit. Dar gura lui în continuare nu-și revenea. Așa că i-am frecat bine urechile până i s-au înroșit. Am făcut câte 2 înțepături în lobii ambelor urechi, din care a și început să picure sângele. Atunci s-a petrecut minunea: peste 3-5 minute gura și-a recăpătat forma și vorba sa a devenit clară. L-am lăsat să se odihnească puțin, să bea o ceașcă de ceai cald și apoi l-am condus la spitalul Wei-Wah. A stat în spital o noapte, iar a doua zi a fost externat și a mers din nou să predea.

Totul a funcționat foarte bine. Nu a fost nici o urmare, deși rare sunt cazurile în care victimele unui accident vascular să rămână fără sechele, din cauza capilarelor care se sparg în drum spre spital.”

Atacul cerebral vascular este a 2-a cauză a mortalității din lume. Iar cei rămași în viață pot fi paralizați pentru tot restul vieții. Un astfel de lucru teribil, nu trebuie să se întâmple în viața nimănui. Dacă vom ține minte această metodă a scurgerii de sânge și vom aplica primul ajutor cât de repede posibil, atunci într-un timp foarte scurt victima își va reveni 100%.

Transmiteți această informație tuturor din lista dvs. Toți trebuie să citească și să afle cum pot salva viața unui om în viitor.

“Conținutul tuturor articolelor este doar informativ și nu poate fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați un medic specialist.”

Sursa 

Cum să-ti realizezi Potenţialul Mental

Gradele spirituale se dau din planetă în planetă

         Gradele spirituale se dau din planetă în planetă

    Metoda învăţării întrebuinţată în lumea noastră este următoarea. într-una din prelegeri se anunţă anumite adevăruri. La întrunirea viitoare se repetă aceste adevăruri şi la ele se mai adaugă altele. în viitoarele prelegeri se face un rezumat din cele spuse, la care se mai adaugă alte cunoştinţe. Şi aşa, ca un cocoloş de zăpadă, cunoştinţele se tot adună, se repetă şi se întregesc. Populaţia acestui glob este formată din individualităţi de diferite vârste şi evoluţii spirituale.

Duhurile tinere întrupate nu pot intra în legătură cu noi. Duhurile adulte întrupate, auzindu-ne sau citind despre noi, vor crede, dar superficial. Numai duhurile bătrâne întrupate ne cred şi doresc legătura cu noi; numai lor le destăinuim din lumile nevăzute. Evident, legătura cu noi şi fenomenele produse de lumea noastră sunt rare, fiind numite de oameni „paranormale”. Va veni o vreme, îndepărtată, când evoluţia acestui pământ, pe de o parte,şi evoluţia populaţiei lui, pe de altă parte, va fi atât de avansată, încât toată lumea va şti de noi,va crede în cele spuse de noi, iar fenomenele „paranormale” vor deveni cât se poate de normale.

Se vor inventa aparate prin intermediul cărora ne veţi vedea sau veţi înregistra gândul nostru,producându-vă mirare, la fel cum predecesorii voştri s-au mirat de aparatul radio. Până atunci se comunică, ici-colo, câte ceva sub formă de poveşti sau legende. Cei mai ridicaţi le cred, cei necopţi râd şi le resping ca fiind irealităţi; însă le vor crede în alte întrupări, când vor fi şi ei mai pregătiţi. Vântul ia seminţele pământului şi le împrăştie în toate părţile.

Fii tu, dragul nostru frate, vântul ideilor noastre, semănându-le asemenea unor seminţe, în cele patra puncte cardinale. Unele vor cădea pe piatră şi se vor usca, altele vor cădea printre buruienile preocupărilor omeneşti şi vor fi înăbuşite, iar altele vor cădea în suflete curate, pregătite, şi ca într-un pământ bun, vor încolţi şi vor da roade frumoase.

Cei ce ne-au cunoscut în alte timpuri se organizau în secret, şi păstrau tainele noastre sub jurământ înfricoşător. Au trecut vremurile acelea de grozavă ignoranţă. Acum s-a mai lărgit câmpul cunoscătorilor şi moartea nu mai pândeşte pe imprudentul destăinuitor. Totuşi, trebuie să se ştie că dacă prin pălăvrăgeală nu-ţi mai pierzi viaţa, vei suferi amarnic dacă ai răspândit neautorizat marile taine cereşti.

Pe tine, care ai primit din cele mai sublime cunoştinţe ale alcătuirii lumilor invizibile, te rugăm să le păstrezi cu sfinţenie, pentru ca împreună cu cele comunicate în viitor, să constituie un tot, din care să se vadă uriaşa operă a Slăvitului nostru Tată unic.Toate duhurile care au acelaşi grad de evoluţie formează un grup mai mic, numit fascie. Totalitatea fasciilor, de diferite grade constituie un partid. Fiecare fascie îşi are programul său de lucru. La rândul lor, şi partidele au treptele lor ierarhice. Unul e mai sus, iar altul – mai jos.

Lumea duhurilor este alcătuită pe grade ierarhice. Un grad se obţine după o vieţuire de zeci de mii de ani pe o planetă. Am spus că pe Pământ există patru grade de evoluţie: gradul duhurilor roşii,gradul duhurilor albastre, gradul duhurilor albe şi gradul îngerilor. Evoluţia dintr-un grad într-altul se face cu mare greutate. Poţi să faci şcoala sau stagiul pe mai multe planete şi să nu poţi trece dintr-un grad într-altul. Fiecare grad are mai multe subgrade sau trepte.

Noi, duhurile albe, am venit albi pe Pământ şi am urcat în decursul celor aproape 26.000 de ani una câte una treptele superioare ale gradului nostru de albi. Tot aşa au venit şi duhurile roşii şi duhurile albastre, iar cei vrednici dintre ei au urcat trepte numeroase ale gradului lor.

Un duh roşu nu poate avansa pe nici o planetă până la gradul de duh alb.

Evoluţia se face treptat, căci duhul asimilează greu cunoştinţele, încorporându-le şi făcându-le una cu fiinţa sa. Trecerea dintr-o treaptă în alta se face în urma unui examen trecut ca om întrupat şi apreciat de superiorii partidului din care face parte duhul.Studiile teoretice se fac mai mult în Cer, iar practica – pe pământ, ca om trupesc.

Dacă un duh liber sau întrupat a greşit, îşi va plăti greşeala, dar gradul nu i se va lua, nu va fi retrogradat pentru nimic în lume. Nici îngerii, nici Guvernatorul planetar sau solar nu-i pot lua gradul, deoarece a fost dobândit prin vieţi nenumărate, pline de suferinţe sau merite, petrecute pe multe alte planete şi a fost acordat de alţi Guvernatori solari şi planetari, de pe alte sisteme solare.

Terminând stagiul celor 26.000 de ani ai Pământului şi facându-şi sârgumcios studiile, duhul va primi la plecare im grad nou, acordat de Guvernatorul nostru solar. Neîndeplinindu-şi datoria, duhul nu absolvă cu bine şcoala acestei planete, şi drept pedeapsă nu i se mai adaugă nici un alt grad peste cel avut. Aceasta e Judecata cea mare şi divină la care sunt supuse duhurile. Oricât aş abuza ca duh de liberul meu arbitra, acumulând greşeli peste greşeli, nu mi se poate lua ceea ce mi s-a dat în numele divinului meu Tată.

Luarea uneia din facultăţile câştigate prin observaţiile şi practica vieţii de duh uman, în timpul peregrinărilor mele prin diferite planete, ar echivala cu uciderea mea. Or nici măcar Divinitatea creatoare nu şi-a rezervat dreptul de a ucide un duh. Tatăl şi-a rezervat numai plăcerea de a crea, decretând că nu va distruge nimic din creaţie.

Tatăl ceresc a comunicat cândva copiilor Săi, prin creaţie: „Eu v-am creat; Eu vă iubesc, vă ocrotesc, deci nu vă pot ucide. Dacă Eu nu pot să vă distrug, liberi sunteţi să vă desfiinţaţi voi din lumea duhurilor, deoarece Eu am făcut legea înainte de a vă crea pe voi”.

Desfiinţarea ca duh înseamnă întoarcerea noastră în Nirvana sau sânul Creatorului, fără să terminăm şcoala universului.Grele sunt legile Creatorului, dar oricât de grele ar fi, trebuie să ne supunem, căci numai supunerea determină ordinea şi ea, la rândul ei – progresul. Există duhuri mai leneşe, mai neatente,cărora li se pare că viaţa este prea grea şi legile sunt de fier. în disperarea lor, strigă: „Doamne,vreau să mă întorc la Tine, căci prea grea îmi este povara legilor Tale. Nu mă mai simt în stare să termin vreodată şcoala celor patra universuri!”

Tatăl a îngăduit revenirea înainte de timp a celor învinşi de legile Sale, dar în acest caz ei îşi anulează tot ce au acumulat prin lungul calvar al vieţilor nesfârşite, trăite pe diferite corpuri cereşti.
 „Legile Mele — spune Tatăl — sunt făcute să dureze în vecii vecilor, dar nu pot împiedica revenirea voastră la Mine, înainte de vreme. Nu pot împiedica pe marii Mei Fii divini centrali ca, în interesul experienţelor atât de necesare pentru Ei, să facă transmutarea materiei de oriunde. Eu fac, fără să pot dizolva, deoarece legea Mea Mă opreşte să desfac ceea ce am ordonat să se facă. Libertate le-am dat să recheme — la vremea ei — materia pentru a o preface, perfecţiona şi trimite din nou în lume. Eu construiesc, dar nu pot dărâma. Cei construiţi de mine sunt liberi să trăiască, dar nu sunt liberi să încalce legile Mele. Dacă nu mai pot să se supună, legilor, liberi sunt să revină în sânul Meu. Eu nu pot distruge nici unul din sistemele existente, pentru că nu au fost construite de Mine, ci de Slujitorii Piei, Fiii Mei, Constructori divini din Sfera Mea. „

Orice materie se poate desface pentru a construi din nou, dar nu poate nimeni distruge un duh individualizat. La finele existenţei acestui glob terestru, se vor destrăma mineralele pământului în duhurile minerale din care au fost alcătuite, dar nu se va putea distruge nici unul din duhurile minerale, vegetale, animale sau umane.

Duhurile minerale conglomerate cu miliardele în mineralele pământului, nu au conştiinţa stării lor, şi ca atare nu pot protesta că li se strică soarta, starea în care sunt scufundate sau orânduite de Creatorii divini.
Duhurile vegetale, având o doză de inteligenţă, înţeleg menirea lor şi atunci când sunt distruse trupurile lor, se pot revolta că sunt făcute să sufere, că li se strică mersul evolutiv.
Duhul animalului, având o inteligenţă şi mai vie, sentimentul durerii fiind şi mai puternic decât la plante, protestează energic când trupul său e ucis, durerea şi protestul său fiind transmise din treaptă în treaptă, până la Centrul creator.

Cu toate acestea, cu toată vitregia vieţii lor, duhurilor vegetale şi animale nu le trece prin gând ideea sinuciderii. Nici duhul mineral, nici cel vegetal sau animal nu doresc, în Cer fiind, să revină în Centrul de unde au pornit la învăţătură, pentru că nu au posibilitatea de a se descuraja. Numai duhul uman, a cărui inteligenţă, memorie şi voinţă e mai presus de a tuturor, disperă şi declară că nu mai poate suferi rigorile legilor mereu încălcate de el. Duhul uman nu se sperie de dispariţia individualităţii sale în Nirvana, deoarece cunoaşte axioma: Nimic nu se pierde în lume; deci- ştie că şi acolo el va fi ceva.

Entitatea spirituală

Entitatea spirituală nu mai poate ieşi din sânul Tatălui, ca să spună şi altora cum e şi ce se face acolo. Când îl va cuprinde dorul de a trăi iar în lume, ca duh, i se va împlini dorinţa, dar în acest caz o va lua iar de la început, de la materia primă, trecând prin starea de fluid, gaz, lichid, mineral etc. O serie lungă, ce necesită atâtea sute de miliarde de veacuri câte stele sunt pe cer. în acest scop, după ce duhul va fi emis din Capul şi Toracele Tatălui, Fiii Săi sublimi din Mamar îi vor goli tot conţinutul memoriei, reţinându-i ştiinţa aflată în timpul cât a trăit în Sfera-Cap.

Din această cauză,Fiii divini, culegători permanenţi ai conţinutului memorial al tuturor duhurilor din Sfera centrală,au devenit cei mai mari iniţiaţi, cei mai adânci cunoscători ai gândurilor şi planurilor Tatălui central. După ce duhul s-a căit de fapta sa necugetată şi doreşte să revină în sferele create, i se întunecă tot ce a aflat înainte, pe când fusese în lume, plus ce a văzut şi auzit în sânul Tatălui, şi acum, duh nou-născut, ca în primul ceas al existenţei sale de duh, o ia pe drumul fără de sfârşit al învăţării în veşnicie. Devine un dumnezeu fără conţinutul lui Dumnezeu, ridicânduse prin suferinţă la ştiinţa şi puterea lui Dumnezeu.

Fiul mamar care i-a luat acestui duh tot conţinutul său memorial e un mare cunoscător. Deşi mare, deşi puternic, deşi atotştiutor, Fiul mamar este smerit şi supus Tatălui central. Aceşti Fii sunt cu miliardele, dar nici unul nu spune ceea ce se petrece în Tatăl, ce e în Tatăl. Destăinuirea celor aflate echivalează cu o trădare, aducând distrugerea universului. Dar evoluţia Fiilor este atât de înaintată, conştiinţa Lor atât de luminată de frumuseţea operelor divine, încât Ei nu îndrăznesc nici să gândească la o asemenea nelegiuire.

Tatăl ceresc s-a îngrădit de toate posibilităţile şi a alcătuit astfel lucrurile, încât să afle imediat ce unul ar începe numai să gândească la o asemenea trădare, făcându-i cunoscut gândul. Divulgarea tainelor cereşti este o faptă nespus de criminală, pentra că duhurile ar afla ceea ce nu trebuie să ştie, tulburându-le grozav conştiinţa şi producându-le o mâhnire de moarte şi o suferinţă de nesuportat.

Ele se vor îngrozi de miliardele de ani cât mai au de suferit; disperă de cât mai au de învăţat, şi atunci ridică glas de protest ori blestem, către Cei ce i-au chemat la viaţă fără voia lor. Distraşi sufleteşte, cer revenirea în Nirvana Tatălui. Lucrul acesta este bine ştiut în lumea noastră albă şi angelică, şi de aceea nu trebuie să spunem nimic înainte de vreme, înainte de timpul hotărât de evoluţia cuiva.

Să zicem că un duh a ajuns cu treapta sa evolutivă la numărul 20.001. Dacă eu – cunoscător al unor taine aflate prin munca mea sau de la profesorii mei îngeri — îi comunic acestui duh taine corespunzătoare gradului evolutiv al numărului 20.002, cunoscând aceste fapte noi, duhul va deveni un nenorocit. El îşi va da seama că, deşi învaţă de mult, nu ştie încă nimic, o amărăciune îi cuprinde sufletul şi de la o vreme îi pare rău că a aflat aceste taine, ba chiar mă va blestema că i le-am destăinuit, mai ales că nu mi le ceruse.

Din acest moment, sunt un greşit şi am datoria să repar această greşeală. Mi-am legat viaţa de a lui şi trebuie să fac tot posibilul, prin mai multe întrupări,să-l ajut şi să-l fac fericit, ca să-mi ierte greşeala şi să-şi uite nefericirea. Dacă eu, un duh alb, un mic duh faţă de uriaşii gânditori şi înfăptuitori din univers, pot produce atâta tulburare, destăinuirile strălucitoarelor Lumini ale Sferei-Mamar pot pricinui adevărate dezastre!

O lege domneşte în univers: Nici un duh inferior nu trebuie să. ştie tainele cunoscute de cel superior. Destăinuirea misterelor aduce, implicit, blestemul celor mici. în momentul de faţă, când îţi dictez aceste idei, casa ta e păzită de jur-împrejur de un cordon de mii de duhuri albe, subalterne mie, împiedicând orice duh albastru sau roşu să se apropie şi să ia cunoştinţă direct de la mine de cele ce-ţi comunic. Noaptea, după ce v-aţi eliberat de trupul adormit şi voi faceţi la fel; vă îngrădiţi cu tăcerea şi nu vorbiţi decât ceea ce e permis.

In cazul când, ca om, vei spune din marile taine ale Cerului, să ştii că e ordin dat ca oamenii care sunt întrupări ale unor duhuri roşii sau albastre, să râdă cu hohot de tine şi să te considere un om căruia i-a sărit un cerc de la doagele minţii, un om care şi-a pierdut judecata. Un duh roşu sau albastru întrupat, citind aceste rânduri, le va considera aberaţii şi va azvârli cartea cât colo, socotind pierdut timpul afectat citirii acestor fantasmagorii.

Toţi oamenii a căror treaptă evolutivă nu le îngăduie să primească şi să asimileze asemenea idei te vor considera ori un şarlatan, ori unul care îşi bate joc de lume, considerând-o proastă. Părerea lor e binevenită, căci altfel s-ar simţi nefericiţi şi ai fi răspunzător de starea lor. Marele Fiu divin, Guvernatorul nostru solar ar chema la Tribunalul Său treimic pe duhul care a destăinuit taine cereşti unui duh mai mic, şi i-ar spune:

„Tatăl nostru nu ucide. Tu ai distrus un spirit, căci el se va întoarce la Centru. De suferinţa lui vei avea parte. Tatăl central te condamnă prin Mine şi de acum toată suflarea de duhuri nu te va. mai considera om. De acum eşti demon, adică duhul cel mai rău de pe Pământ. Oriunde te vei duce, ucigaşule de spirit, toţi te vor ocoli.Să ştii că nu te vei mai întrupa şi de pe această planetă nu vei mai pleca, până la dizoluţia ei. „

Din acest moment, perispiritul demonizatului se va înnegri complet, având în dreptul ochilor două găuri ca para focului electric – dacă a fost un înger, sau două găuri albe – dacă a fost un duh alb. A căzut din gloria sa şi a fost demonizat. De acum, nici un duh – cât de umil ar fi – nu-i mai dă nici un respect, chiar dacă a fost odată înger sau duh alb. El nu se mai poate întrupa, nici nu poate merge oriunde. Această viaţă mărginită şi hulită, purtând stigmatul hainei negre, poate dura secole peste secole, până când într-o zi, disperat, demonizatul se va prezenta Guvernatorului terestru,cerându-i iertare şi dreptul de a se întoarce în Nirvana Tatălui central.

Demonizarea se face numai în spaţiu, în Cer. Un caz asemănător s-a întâmplat şi cu legendarul şarpe, care a dezvăluit lui Adam şi Evei secretul Tatălui. O poveste bună pentru copii, după felul cum a fost redată, nefiind permis să se spună mai mult la acea vreme neiniţiaţilor. Domnul nostru Iisus ne recomandă mereu: „Aveţi grijă să nu-mi stricaţi pe vreunul din cei mici ai Mei, căci rău va fi de ei, dar mai. rău va fi de voi”.

De oamenii care vor citi aceste rânduri nu mi-e frică, deoarece gardienii lor, dreptaşii lor, au ordin sever să vegheze, făcându-i să nu înţeleagă, să nu le placă asemenea idei, socotindu-le născociri neroade. Dar ne este teamă de cei de la noi, de duhurile libere din spaţiu, pentru că văzând cine le spune, le vor lua în serios. Ei nu vor râde precum cei întrupaţi, căci vor şti că nu sunt basme,ci Taine divine.

                                                                                          Scarlat Demetrescu

O modalitate 100% funcțională de salvare în timpul unui accident vascular cerebral! Sfatul unui profesor chinez.