detoatepentrutotisimaimult conţinuturile paginilor

IMAGINAȚIA, INSPIRAȚIA şi INTUIŢIA – cele trei trepte ale Initierii

IMAGINAŢIA, INSPIRAŢIA şi INTUIŢIA - cele trei trepte ale Initierii

   Intelectul în sine însuşi este una din capacităţile cele mai grosolane în Nivelurile Fiinţei; dacă dorim să reducem totul la intelect, nu vom ajunge niciodată la înţelegerea adevarurilor cosmice. Fără îndoială, există dincolo de intelect, altă capacitate de cunoaştere; vreau să mă refer la IMAGINAŢIE. Această facultate a fost mult subestimată. Unii chiar o numesc depreciativ “nebuna casei” (nume nedrept, pentru că dacă nu ar fi fost Imaginaţie, nu ar fi existat gravura, automobilul, calea ferată etc.).

Savantul care face o invenţie, trebuie mai întâi să o imagineze şi apoi să creeze această imagine pe hârtie. Arhitectul care vrea să facă o casă, va trebui mai întâi să o imagineze şi apoi va putea trasa planul. Că exista doua feluri de Imaginaţie? Nu o putem nega. Pe prima am putea-o numi “IMAGINAŢIE MECANICĂ”; acest fel de

Imaginaţie este chiar FANTEZIA, constituită din resturi de memorie şi este chiar dăunătoare. Mai exista în realitate şi alt tip de Imaginaţie: este “IMAGINAŢIA INTENŢIONATĂ” sau “IMAGINAŢIA CONŞTIENTĂ”. Natura însăşi are Imaginaţie, acest lucru este evident. Dacă nu ar avea Imaginaţie, toate creaturile Naturii ar fi oarbe, dar graţie acestei facultăţi puternice, exista perceperea, se formează imaginile în CENTRUL PERCEPTIV AL FIINŢEI sau CENTRUL PERCEPTIV AL SENZAŢIILOR. Imaginaţia creatoare a Naturii a dat naştere multiplelor forme existente în tot ceea ce există.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Pe vremea Hiperboreenilor si a Lemurienilor nu se folosea intelectul

Pe vremea Hiperboreenilor si a Lemurienilor nu se folosea intelectul, ci Imaginaţia; atunci fiinţa umană era inocentă şi spectacolul minunat al Cosmosului se reflecta ca într-un lac cristalin în Imaginaţia sa. Era o altfel de Umanitate; astăzi produce durere vederea multor oameni care şi-au pierdut propria Imaginaţie, adica lis-a degenerat în mod înspăimântător această facultate.

Este posibil să dezvoltăm Imaginaţia şi aceasta ne va duce dincolo de Mintea Senzorială, aceasta ne-ar conduce spre GÂNDIREA PSIHOLOGICĂ. Doar Gândirea Psihologică ne poate deschide porţile Minţii Interioare; dacă cineva îşi dezvoltă Imaginaţia, poate învăţa să Gândească Psihologic. IMAGINAŢIA, INSPIRAŢIA şi INTUIŢIA sunt cele trei drumuri obligătorii ale Iniţierii; dar dacă rămânem închişi exclusiv în funcţionalismele senzoriale ale aparatului intelectual, nu va fi posibil să urcăm treptele Imaginaţiei, Inspiraţiei şi Intuiţiei.

Nu vreau să spun că intelectul nu ajută; departe de mine această afirmaţie. Orice facultate este utilă în interiorul orbitei sale, o planetă oarecare e utilă în interiorul orbitei sale, dar în afara ei ar fi inutilă şi catastrofală. Acelaşi lucru se întâmplă cu capacităţile fiinţei umane: au orbita lor. A dori să scoţi raţiunea de pe orbita sa este absurd, pentru că se ajunge la scepticismul materialist. De ce mulţi oameni, să-i numim studenţi ai pseudo-esoterismului şi ai pseudo-ocultismului, atât de la modă în timpurile noastre, lupta întotdeauna împotriva îndoielilor? De ce mulţi trăiesc “zburând” din şcoală în şcoală şi, în final îmbătrânesc fără a fi realizat nimic?

De-a lungul experienţei am putut observa că cei care rămân închişi în raţionamente, cei care vor să dovedească Adevărul cu intelectul, eşuează, pentru că comit greşeala de a vrea să studieze astronomia (vorbind în mod simbolic) cu microscopul sau să studieze bacteriologia cu telescopul. Dacă dorim ca fiecare facultate să fie la locul ei, pe orbita sa, este evident că trebuie să respingem de la început doctrinele “SADUCHEILOR” şi ale “FARISEILOR” şi să începem să GÂNDIM ÎN MOD PSIHOLOGIC. Trebuie să urcăm pe scara Imaginaţiei, apoi să trecem la a doua treaptă, care este cea a Inspiraţiei şi în final să ajungem la adevărata Intuiţie.

Cum se dezvoltă Imaginaţia? Se pot realiza exerciţii ştiinţifice. Pentru binele cititorilor noştri să vedem unul din ele:

Se aşează un pahar de sticlă în aproprierea cuiva. Pe fundul paharului se pune o oglindă şi se adaugă apă şi câteva picături de mercur. Persoana se concentrează chiar asupra centrului apei şi asupra apei, astfel încât privirea să traverseze sticla. Se va încerca să se vadă, în această apă “LUMINA ASTRALĂ”, se va face un mare efort pentru a o vedea. La început nu se va vedea nimic, aceasta e evident.

După un timp de exerciţiu, această apă se va vedea cu culori, se va începe să se perceapă “LUMINA ASTRALĂ”. Dacă după un timp, cineva va merge, de exemplu, pe o stradă, se va vedea o “bandă de lumină” deosebită, iar dacă trece o maşină o va putea contempla pe aceasta mişcându-se prin acea bandă de lumină.

Va veni o zi în care nu va mai fi nevoie de paharul cu apă pentru a vedea, pentru că facultatea deja s-a dezvoltat. Atunci se va vedea aerul de diferite culori, se va vedea AURA oamenilor. Fiecare persoană are o AURĂ DE LUMINĂ în jurul său şi aceasta capătă diverse tonalităţi. Albastru, de exemplu, indică spiritualitate. O Aură verde închis indică neîncredere sau gelozie.

Verdele strălucitor, scepticism. Griul plumburiu, egoism. Griul închis, tristeţe, melancolie. Roşul strălucitor mânie sau minciună. Rosu sângeriu, închis, desfrânare. Negrul, ura. Galbenul, inteligenţa. Portocaliul, orgoliu. Violetul, mistica transcendentală, elevată etc. În mod evident, pentru a ajunge să vedem astfel Aura oamenilor, trebuie să lucrăm mult cu acest exerciţiu. În fiecare zi va trebui să-l practicăm, cel putin zece minute. Dacă cineva poate practica jumătate de oră, perfecţionarea va fi mai rapidă, în mod logic.

Interesant la acest exerciţiu este că se poate practica trei ani la rând, fără nici o zi în care să nu fie practicat. Astfel, dacă cineva călătoreşte, va trebui să-l practice acolo unde va ajunge: la hotel sau unde va putea, dar să nu lase ziua să treacă fără a practica exerciţiul.

Dacă cineva ar avea această tenacitate în viaţă, pentru a nu rata nici măcar o zi, acest cineva ar dobândi IMAGINAŢIA OBIECTIVĂ sau CLARVIZIUNEA, care este alt termen dat Imaginaţiei. Desigur, acesta n-ar fi singurul exerciţiu pentru dezvoltarea acestei facultăţi, putem apela şi la sistemul meditatiei, astfel: Asezaţi într-un fotoliu comod, cu corpul bine relaxat sau culcaţi în pat, cu capul spre nord, trebuie să ne imaginăm sămânţa unui trandafir.

Aceasta a fost plantată cu atenţie într-un pământ negru şi fertil. Să ne imaginăm că o udăm cu apa pură a vieţii, să vizualizăm procesul de creştere, cum răsare tulpina şi cum în, sfârşit, apar crengile şi frunzele, până când acestea din urmă acoperă toată planta. Să ne imaginăm în final cum apar bobocii care se vor deschide ca nişte splendizi trandafiri.

În stadiul de “MANTEIA”, cum spun Iniţiatii din Eleusis, trebuie să ajungem să simţim în noi înşine chiar parfumul pe care îl răspândesc acele petale de trandafiri. A doua parte a muncii imaginative constă în vizualizarea procesului morţii tuturor lucrurilor.

Imaginaţi-vă cum acele petale mirositoare vor cădea încetul cu încetul, ofilite; cum acele crengi, care altădata erau puternice, vor deveni, cu timpul, un mănunchi de vreascuri, iar în final soseşte vântul, uraganul şi împrăştie toate frunzele şi toate vreascurile. Meditaţia profundă asupra procesului naşterii şi al morţii tuturor lucrurilor, practicată asiduu, zilnic, e limpede că ne va da, cu timpul, PERCEPŢIA INTERIOARĂ profundă, a ceea ce am putea numi LUMEA ASTRALĂ.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Trebuie să-i avertizăm pe toţi aspiranţii că orice exerciţiu esoteric, inclusiv acesta, cere CONTINUITATEA SCOPURILOR, pentru că dacă azi practicăm, iar mâine nu, ne înşelam pe noi înşine şi doar pierdem timpul. Fiind cu adevărat harnici în “Munca Esoterică” este posibil să dezvoltăm această facultate preţioasa a Imaginaţiei.

Dacă vreodată în timpul meditaţiei, apare în Imaginaţia noastră ceva nou, ceva diferit în legătură cu trandafirul, este un semn că am progresat deja. La început, imaginile nu sunt colorate, dar pe măsură ce lucrăm, se îmbracă în multiple culori încântătoare. Astfel progresăm în “Munca Interioara Profunda”.

Avansând puţin mai mult, Imaginaţia ne va conduce la amintirea existenţelor noastre anterioare. Incontestabil, cine şi-a dezvoltat în sine însuşi facultatea imaginativă, poate încerca să găsească sau să înţeleagă ultima clipă a existenţei sale trecute. În această “Oglindă Translucidă” a Imaginaţiei sale, se va reflecta patul său de muribund.

Astfel că cineva ar fi putut să moara pe câmpul de bătălie sau într-un accident şi ar fi interesant să vedem ce s-a întâmplat în ultima clipă a existenţei trecute. Continuând acest proces atât de minunat, aflat în legătură cu Imaginaţia, am putea încerca să cunoaştem nu numai ultima clipă a existenţei anterioare, ci penultima sau antepenultima, să cunoaştem în această existenţă cum a fost bătrâneţea noastră, tinereţea, adolescenţa, copilăria.

Astfel, vom verifica prin experienţă directă “Legea Eternei Reîntoarceri al tuturor lucrurilor”. Nu intelectul e cel care poate să verifice această Lege şi să dovedească dacă am mai trăit înainte; cu intelectul putem discuta, afirma sau nega, dar acestea nu înseamnă a verifica. Imaginaţia sau Clarviziunea va deschide portile “Paradisurilor Elementale ale Naturii”.

Dacă încercăm să percepem cu Imaginaţia un copac, dacă medităm asupra lui, vedem că este format dintr-o mulţime de frunze mici etc., dar dacă aprofundăm puţin, vedem viaţa intimă a copacului, ceea ce am putea numi ca “ELEMENTAL” sau “SUFLET”.

Când cineva se afla în stare de extaz, percepe Conştiinţa vegetală

Când cineva se afla în stare de extaz, percepe Conştiinţa vegetală; este evident că atunci vede cu claritate perfectă ce este o “CREATURĂ ELEMENTALĂ” care are viaţă, care nu este perceptibilă pentru cele cinci simţuri, care nu este perceptibilă pentru capacitatea raţională, care este exclusă total din procesul senzorial.

Este interesant de ştiut că în faze superioare se poate ajunge la a conversa cu “ELEMENTALII” (fără îndoială, în cea de-a Patra Verticală există surprize insolite). “Pământul Făgăduinţei” despre care ne vorbeşte Biblia, este chiar cea de-a Patra dimensiune, a Patra Verticală a Naturii, “Paradisul Terestru”, “Pamântul Promis”, unde din râurile de apă pură a vieţii izvorăşte lapte şi miere. Imaginaţia creatoare este, fără îndoială, oglinda sufletului; dezvoltând-o prin reguli esoterice exacte, ea ne va aduce verificarea celor afirmate aici.

Vă invit la analiza psihologică, să dezvoltaţi această facultate de cunoaştere cunoscută din totdeauna ca Imaginaţie. Imaginaţia creatoare permite cuiva să ştie prin sine însuşi că Pământul este un organism viu. O afirmaţie neoplatonică spunea că: “Sufletul Lumii este crucificat pe Pământ”. Acest “Suflet al Lumii” este un ansamblu de Suflete, de vieţi care palpită şi sunt reale. Pentru oamenii Hiperboreeni, vulcanii, marea, metalele, trecătorile adânci ale munţilor, vântul vijelios, focul care arde, pietrele dure, copacii, nu erau decât trupul Zeilor.

Acei Hiperboreeni nu vedeau în Pământ ceva mort; pentru ei lumea avea viaţă şi o avea din plin. În aceea epocă se vorbea în “ORTO-UL FOARTE PUR AL LIMBII DIVINE” care, ca “un râu de aur, curge pe sub codrul des al Soarelui” , ştiau să cânte la Liră, scoteau din aceasta cele mai uimitoare simfonii. Lira lui Orfeu încă nu căzuse sfărâmată pe pardoseala templului. Erau alte timpuri atunci, această era epoca “ANTICEI ARCADII”, când se închina cult zeilor Aurorei şi când se serba orice naştere prin serbări mistice transcendentale.

Dacă dumneavoastră dezvoltaţi eficient facultatea Imaginaţiei, nu numai că vă veţi putea aminti existenţele anterioare, ci veţi putea verifica în mod special ceea ce expun aici în mod didactic. Dar Imaginaţia, prin ea însăşi, nu este decât prima treaptă a “Iniţierii”. O a doua treaptă mai elevată ne va duce la Inspiraţie.

Facultatea Inspiraţiei ne permite să discutăm faţă în faţă cu orice particulă de viaţă elementală; facultatea Inspiraţiei ne permite să simţim în noi înşine cum palpită fiecare inimă. Să ne imaginăm din nou pentru o clipă exerciţiul cu trandafirul. Dacă apoi, după ce s-a încheiat meditaţia asupra naşterii şi morţii sale, lemnele şi frunzele trandafirului au dispărut, dorim să ştim ceva în plus, avem nevoie de Inspiraţie. S-a născut planta, a dat rod, a murit şi după aceea ce se întâmplă?

Avem nevoie de Inspiraţie pentru a şti care este semnificaţia acestei naşteri şi a acestei morţi a tuturor lucrurilor. Facultatea Inspiraţiei este încă şi mai transcendentală. Trebuie să lăsăm la o parte simbolismul la care am meditat, să încercăm să-i prindem semnificaţia interioară, iar pentru aceasta este nevoie de emoţie, de Centrul Emotional. Acest Centru pune în valoare “Munca Esoterica” a Meditaţiei.

Centrul Emoţional ne permite să ne simţim inspiraţi şi apoi să cunoaştem semnificaţia naşterii şi a morţii tuturor lucrurilor. Cu Imaginaţia putem verifica realitatea existenţei anterioare; cu Inspiraţia putem capta semnificaţia existenţei anterioare; motivul, cauza sa, scopul său. Inspiraţia se află, deci, cu un pas mai departe faţă de facultatea Imaginaţiei Creatoare. Cu Imaginaţia putem verifica realitatea celei de-a Patra Verticale, dar Inspiraţia ne permite să-i captăm semnificaţia profundă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

În final, dincolo de Imaginaţie şi de Inspiraţie, trebuie să ajungem pe culmile INTUIŢIEI. În acest mod Imaginaţia, Inspiraţia şi Intuiţia, se transforma în cele trei trepte ale “Initierii”.

Intuiţia este ceva diferit. Să ne întoarcem la trandafirul din exemplul nostru. Cu Imaginaţia l-am vazut născându-se, crescând şi în final murind; Inspiraţia ne permite să cunoaştem semnificaţia tuturor acestora; dar Intuiţia ne va conduce la realitatea spirituală a acestui proces, atunci vom pătrunde, cu această preţioasă facultate superlativă, într-o lume pur spirituală; ne vom întâlni, faţă în faţă, nu numai cu “Elementalul” trandafirului, ci chiar cu “Scânteia sa Virginală”, cu “Monada sa Divină’, articula Ignică, supremă a trandafirului.

Vom pătrunde într-o lume unde-i vom găsi pe “Elohim Creatorii” citaţi de Biblia ebraică sau mozaică. Vom vedea întreaga “Oaste Creatoare”, “Armata Cuvântului”, adică îl vom găsi pe Demiurgul Creator al Universului.

Intuiţia este cea care ne permite să conversăm faţă în faţă cu “Elohimii”, cu “Îngerii”, cu “Tronurile” şi deja nu vor mai fi pentru noi o simplă speculaţie sau o falsă credinţă, ci o realitate palpabilă, vizibilă, astfel încât Intuiţia ne poate permite accesul spre regiunile superioare ale Universului si ale Cosmosului. Lumea Intuiţiei este Lumea Matematicii (a lucrului exact şi adevărat). Studentul care vrea să se înalţe spre Lumea Intuiţiei trebuie să fie matematician sau cel puţin să aibă noţiuni de aritmetică.

FORMULELE MATEMATICE CONFERĂ CUNOAŞTEREA INTUITIVĂ.

Studentul trebuie să se concentreze asupra unei formule matematice şi să mediteze profund la ea. Apoi să ne golim mintea de orice gând care ne-ar putea distrage şi să aşteptăm ca Fiinţa Interioară să ne înveţe conceptul de conţinut închis în formula matematică.

De exemplu, înainte ca Kepler să-şi fi făcut public celebrul său principiu că “pătratul timpilor revoluţiei planetelor în jurul Soarelui sunt între ele egale cu cubul distanţelor lor”, formula deja exista, era conţinută în Sistemul Solar, dar savanţii încă nu o cunoşteau. Studentul se poate concentra mental asupra acestei formule, îşi poate goli mintea, poate adormi cu mintea liniştită, în tăcere şi poate aştepta ca propria sa Fiinţă Interioară să-i reveleze secretele minunate conţinute în formula lui Kepler.

Formula lui Newton despre Gravitaţia Universală poate, de asemenea, servi pentru a ne exersa Intuiţia. Această formulă este următoarea: “Corpurile se atrag reciproc în proporţie directă cu masele lor şi invers proporţional cu pătratul distanţei”. Dacă studentul practică cu tenacitate şi supremă răbdare, propria sa Fiinţă Interioară îl va învăţa şi îl va instrui.

Atunci va studia la picioarele Maestrului; se va înălţa spre Cunoaşterea Intuitivă. Prin intermediul Intuiţiei putem studia direct Cosmogeneza, Antropogeneza etc. Intuiţia ne va permite să pătrundem în Templele “Fraternităţii Universale Albe”, în Templele “Elohim-ilor” ale “Kumara-silor” sau ale “Tronurilor”. Intuiţia ne va permite să cunoaştem Geneza lumii noastre, cu Intuiţia putem asista chiar la aurora creaţiei; să ştim nu pentru că a spus cineva, ci pe cale directă, cum a apărut această lume în care locuim, cum a fost creată, cum şi-a făcut apariţia în concertul lumilor. Intuiţia ne va permite să ştim, în mod specific şi direct, ceea ce nu ştiu savanţii străluciţi ai epocii.

Există multe teorii cu privire la lume, la Univers, la Cosmos, iar acestea ies din modă constant, ca remediile farmaceutice, ca moda doamnelor şi a domnilor. O teorie este urmată de alta, iar la sfârşit intelectul nu ştie decât să-şi facă fantezii asupra frumosului, să speculeze, fără a putea experimenta niciodată Realul.

Este măreţ să poşi asista la spectacolul Universului, să te simţi, pentru o clipă, o parte a creaţiei; să poţi privi lumea ca şi cum ar fi un teatru, iar tu, spectatorul; să poţi observa cum o planetă iese din Haos, cum Fiinţa Reală dă naştere oricărei entităţi cosmice. Intuiţia e cea care ne permite să ştim că Pământul există prin “Karma” Zeilor, pentru că altfel n-ar exista. Intuiţia e cea care permite cuiva să verifice realismul crud al acestei Karme. Desigur, acei Elohim care în ansamblul lor constituie Divinul, au acţionat într-un ciclu trecut de manifestare, cu mult înainte ca Pământul şi Sistemul Solar să fi apărut.

Să vedem un caz foarte simpatic. Se discută mult despre Lună. Multă lume crede că aceasta este o bucata de Pamânt lansată de forţa centrifugă a Universului, în spaţiu; ceva asemănător cu lansarea de către cineva a unei rachete atomice. Intuiţia îi permite cuiva să verifice lucrurile în mod complet diferit. Intuiţia îi permite cuiva să ştie că Luna este mult mai veche decât Pământul.

De aceea, strămoşii nostri din Anahuac se refereau la ea ca la “bunica noastră Luna”. Dacă aceasta este mama Pământului, iar Pământul este mama noastră, rezultă că Luna este bunica noastră, cum spuneau înţelepţii din Anahuac. Într-adevăr, Pământul a apărut mult mai târziu, de-a lungul secolelor. Luna a fost o lume bogată în trecut, a avut viaţă minerală, vegetală, animală şi umană, mări adânci, vulcani care erupeau etc.

Chiar oamenii de ştiinţă de azi au trebuit să se încline în faţa faptului concret, evident că Luna este mai bătrână decât Pământul. Acei Initiaţi care au comis greşeala de a afirma că Luna a fost o bucată desprinsă din Pământ, s-au simţit prost când s-a verificat cu aparate speciale, prin studierea metalelor aduse de pe Luna, ca aceasta este mai veche decât Pământul. A fost plină de viaţă, a fost o lume bogată. De ce a devenit un cadavru? Intuiţia ne permite să ştim că tot ceea ce se naşte trebuie să moară şi ca orice lume înstelată va deveni, cu timpul, o nouă Lună.

Când satelitul nostru şi-a dat ultima suflare, “ANIMA-MUNDI” al său s-a scufundat în sânul “ETERNULUI TATA COSMIC COMUN” si când a început o nouă zi de activitate, “AMIMA-MUNDI” al ei a luat din nou trup, s-a reîncarnat în acest Pământ. Toate vieţuitoarele care au existat odinioară pe Lună au murit, dar germenii vieţii vegetale, animale şi umane n-au murit.

Aceşti germeni sau suflete, proiectate de Razele Cosmice, au fost depuse aici, pe aceasta nouă planetă. Când cineva face o afirmaţie ca aceasta în faţa unui grup de oameni instruiţi, în faţa celor care sunt obişnuiţi cu jocul minţii, în faţa fanaticilor silogismelor, a presilogismelor şi a esilogismelor rationamentului subiectiv, se expune fără îndoială batjocurii, sarcasmului, ironiei, satirei, pentru că acest fapt nu poate niciodată să fie admis de raţionalismul subiectivist al intelectului; ceea ce afirmam este accesibil numai Intuiţiei.

Dacă dumneata, prietene investigator, vrei într-adevăr să ajungi într-o zi la “Iluminare”, la perceperea Realului, la cunoaşterea deplină a Misterelor Vieţii şi ale Morţii, va trebui să urci, incontestabil, treptele minunate ale Imaginaţiei, ale Inspiraţiei şi ale Intuiţiei. Simplul raţionalism nu ne va putea niciodata duce până acolo, la acele experienţe intime: nu vreau să spun că ne pronunţăm împotriva intelectului; ceea ce dorim este să specificăm funcţiile şi acesta nu e un păcat. Intelectul este util în interiorul orbitei sale; în afara ei, repet, este inutil.

Daca devenim fanaticii intelectului şi negăm de la bun început GÂNDIREA PSIHOLOGICĂ, vom rămâne închişi exclusiv în fizic şi în senzorial si chiar am putea deveni fanatici ai dialecticii marxiste. Doar GÂNDIREA PSIHOLOGICĂ vă deschide Mintea Interioară şi aceasta ne va face să urcăm cele trei trepte ale Iniţierii.

Mintea Interioară este aceeaşi “Raţiune Obiectivă” explicată în mod clar, de Gurdjieff, de Uspensky sau de Nicoll. A avea “Raţiunea Obiectivă” este a avea deschisa Mintea Interioară. Mintea Interioară funcţioneaza exclusiv prin intuiţii, cu datele Fiinţei, ale Conştiinţei, ale Superlativului, ale acelui ceva care este transcendental în noi.

Samael Aun Weor

VECHEA ARCADIE

Chemarea munţilor – zeii mari şi mici ai muntelui.

Chemarea munţilor - zeii mari şi mici ai muntelui.

Oameni, iubiţi muntele!  Adevăratul sens al vieţii este însăşi bucuria de a trăi. Omul, în scurgerea mileniilor, a învăţat să se cunoască pe sine, să cunoască şi să iubească natura. Pămîntul şi mările au fost primele sale ispite şi biruinţi. Tîrziu, tîrziu de tot, după jertfa lui Icar, omul a cucerit şi cerul.

A iubit omul dintotdeauna muntele ? A mers însetat spre înălţimile pline de taine şi frumuseţi, sau i-a fost teamă de ele şi nu le-a dorit?Adevărul este că la început omul n-a iubit muntele. Pentru el munţii, stîncoşi şi cu zăpezi, învăluiţi adesea în ceaţă şi furtuni, erau lăcaşul zeilor, al duhurilor rele, al spiritelor străbunilor. Indigenii din America de Sud străbăteau munţii cu spaimă, fie cu gura închisă, fie rostind în şoaptă formule magice.

Totemurile din nordul Europei sau cele asiatice mărturisesc şi ele aceeaşi admiraţie plină de spaimă faţă de zeii munţilor. Chinezii considerau că piscurile munţilor sînt stăpînite de spirite, iar cinci dintre munţii lor îi socoteau sacri. Obiecte de adorare a muntelui s-au găsit şi la indieni, în Peru.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Mitologia scandinavă aminteşte de zeii mari şi mici ai muntelui.

Legendele povestesc despre bogăţia nemăsurată a munţilor, dar şi de duhurile rele, de piticii cu o forţă neobişnuită care o păzesc. În castelul gheţurilor eterne stă pe tron o zeiţă necruţătoare, cu fruntea încoronată de diamante, care cheamă la ea, rîzînd cu cruzime, pe eroii care cutează să o înfrunte. Ei urcă îndrăzneţi pînă la dînsa, dar odată ajunşi sus, rămîn înlănţuiţi de patul morţii, celebrînd nunta lor veşnică cu mireasa de cristal.

În antichitate munţii erau inaccesibili, fiind stăpîniţi de zei. Olimpul, la greci, era lăcaşul zeilor trufaşi şi certăreţi, Etna, locuinţa titanilor, iar Caucazul, muntele lui Prometeu înlănţuit. Denumirile munţilor nu sînt totdeauna îmbietoare — Muntele blestemat, Muntele groazei, Dintele rechinului, Muntele de sînge — iar traversarea lor curajoasă, dar nebunească, de către unii mari cuceritori, ca Hanibal, Cezar, Napoleon, a fost plătită greu.

Romanticii sînt cei dintîi mari îndrăgostiţi ai muntelui. Cu excepţia cîtorva vizionari aproape anonimi, nimeni nu s-a gîndit înaintea lor la cunoaşterea şi cucerirea munţilor. Ei au fost ignoraţi sau tabu pînă cînd romanticii, la îndemnul entuziast şi generos al lui Rousseau: „să ne întoarcem la natură”, au pornit spre ei, i-au cunoscut şi îndrăgit, deschizînd astfel oamenilor, tuturor oamenilor, un drum nou, o lume nouă plină de neprevăzut, poezie şi eroism.

Drumeţia de munte, alpinismul nu au apărut însă cu adevărat decît spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea, întîiul mare poet al lumii care are curiozitatea să urce pe munte, pe Ventoux, este Francesco Petrarca. Dar alpinismul nu se va naşte decît în 8 august 1786, cînd vînătorul de capre şi temerara călăuză alpină Jacques Balmat, împreună cu un medic de ţară, pasionat turist, Michel Paccard, vor urca în emoţia tuturor pînă la cel mai înalt pisc din Alpi, pe Mont Blanc.

Din Alpi, îndrăzneala şi voluptatea cuceririi celor mai înalte şi neatinse culmi s-au răspîndit în toată lumea, iar termenul de alpinism a început să fie folosit deopotrivă pentru orice încercare, fie la noi, în Bucegi, fie în Caucaz, în Anzi sau Himalaya. Chemarea spre munte a devenit tot mai stăruitoare, mai plină de neastîmpăr şi farmec.

Muntele, ca şi marea, a cerut la început nespus de multe jertfe. Aproape n-a fost vîrf cucerit care să nu fi fost plătit cu vieţi tinere şi temerare. Dar încet, încet, omul a domolit muntele şi l-a învins. L-a săpat în „măruntaie” şi a creat în zece ani de eforturi tunelul Simplon, de 20 km, dintre Elveţia şi Italia. I-a înălţat pe creştet, la peste 4 000 m, observatoare astronomice şi staţiuni pentru studiul razelor solare. A pus pinteni muntelui şi l-a călărit cu teleferice, planînd suspendate în goluri ameţitoare. Iar alpiniştii i-au îmblînzit ultimele răbufniri de nesupunere.

Este adevărat că pentru cucerirea celor patrusprezece uriaşi ai lumii, de peste 8 000 m, mai toţi în Himalaya, omului i-a trebuit mai mult de o jumătate de secol. Everestul, cel mai înalt munte de pe glob (8 848 m), a fost asaltat timp de peste treizeci de ani de unsprezece expediţii, pînă în anul 1953, cînd un înalt şi paşnic apicultor neozeelandez, Edmund Hillary, şi un dîrz indigen nepalez, Tensing Norke, l-au învins, spulberînd astfel legenda munţilor necuceriţi.

Astăzi n-a mai rămas din lanţul neînvinşilor de ieri, al munţilor de peste 8 000 m, nici un pisc necucerit. La început toate cuceririle omului au fost neînţelese şi nepreţuite. Alfabetul şi tiparul plictiseau pe regi, înotul şi jocurile cu mingea erau interzise mulţimilor de către biserică, călătoriile în jurul lumii erau socotite cele mai nebuneşti dintre nebunii, iar ştiinţa care contrazicea religia — erezie şi şarlatanie.

Cîndva, în secolul al XVIlea, un elveţian scria prima carte despre munţi. Astăzi în lume există peste o sută de mii de cărţi despre marea pasiune a cunoaşterii şi cuceririi munţilor. Au scris minunat despre munţi Goethe, Heine, Daudet. Şi eroic, aşa cum lau înfruntat Guido Rey, Abalakov, Frison-Roche, Hillary. Muzica, la noi şi pretutindeni, a dedicat muntelui — de la Vîrful cu Dor şi munţii Apuseni la Annapurna — poeme şi simfonii. „Simfonia pe un cîntec de munte”, „Manfred”, „Simfonia Alpilor”.

Patruzeci şi opt de ani, un artist îndrăgostit de natură a sculptat în munţii Chinei „Poarta dragonului”. În Bucegi, pe Caraiman, Eugen Barbu îl vede sculptat pe Eminescu, cu pletele fluturînd în vîntul verii sau în furtunile cu zăpezi. Cine a fost în munţi în nopţi de cleştar, iarna, în zile nesfîrşit de lungi şi darnice vara, în clocot de viaţă nouă primăvara şi în agonii de culoare toamna, acela nu poate să nu se fi îndrăgostit de munte ! Dragostea pentru munte este, pentru cine i s-a dat întreg, una din cele mai pure şi depline, în care nu vei fi niciodată dezamăgit sau înşelat. Ea seamănă cu celelalte mari pasiuni care nu ostenesc şi nu mor niciodată: lectura, studiul, arta sau mişcarea.

Muntele cheamă la sine toate vîrstele, dăruindu-se fiecăreia pe măsura inimii ei. Tinerii găsesc în munte excursiile de vară şi sporturile de iarnă; ei iubesc atmosfera prietenească a cabanelor şi drumurile spre înălţimi, îşi potolesc setea de mişcare. Schiorii şi alpiniştii sînt pentru totdeauna legaţi de munte, aşa cum sînt legaţi marinarii de mare şi aviatorii de cer.

Vîrstnicii merg în munţi ca să iasă din monotonia şi agitaţia oraşelor, să trăiască ambianţa calmă şi senină a urcuşurilor în dimineţi însorite. Artiştii caută şi găsesc în munte seninătatea şi liniştea creaţiei; scriitorii — puritatea şi tăcerea înălţimilor; muzicienii — acorduri noi şi tainice, lumea sonoră a pădurii, a gheţurilor, a furtunii; pictorii — culori şi teme, peisaje şi oameni, pe care din zori pînă în noapte muntele le dăruie generos.

Cine pleacă la munte se pregăteşte pentru un şir necontenit de bucurii şi surprize, pentru că muntele este o invitaţie la neprevăzut şi frumuseţe. Ea începe cu nerăbdarea şi frenezia plecării, se continuă cu bucuriile drumului, cu voluptatea neasemuită a victoriei şi se sfîrşeşte cu amintirile excursiei şi cu nostalgia reîntoarcerii sau chemarea altor dragi, deşi încă necunoscute, tărîmuri.

Dar nu numai atît. Muntele este o lume întreaga, un univers. Spre el, pentru cunoaşterea şi cucerirea lui, se îndreaptă entuziaşti, şi adeseori eroic, geografii, geologii, speologii, naturaliştii. Flora şi fauna muntelui, cu simbolicele flori-de-colţ şi cu sprinţarele veveriţe şi capre negre, iată o nouă împărăţie în care se pătrunde tăcut şi atent. Cîinii St. Bernard, imenşi şi buni, sînt şi ei un simbol al purităţii muntelui.

Pînă şi profesiunile — plutaş, călăuză, meteorolog, cabanier — devin altceva acolo sus, în vecinătatea cerului, a brazilor, a apelor: curaj, generozitate, eroism. Iar cabanele, adevărate oaze în albul sau verdele muntelui, aduc o atmosferă specifică, unică, de sinceritate, de cîntec şi voie bună, de calm şi poezie. Fiecare cabană îşi are viaţa şi destinul ei. Ele se nasc sau mor după legi neprevăzute, ca şi oamenii. Un drum mereu căutat le naşte, o avalanşă sau uitarea le îngroapă. Ele visează la soare ca turiştii, căutînd în zări fericiri viitoare.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Iubiţi, desigur, marea.

De pe ţărmul ei priviţi, contemplaţi, visaţi. Pe aripile pescăruşilor gîndurile, dorurile noastre zboară înalt şi departe. Marea a fost, pe drept cuvînt, denumită leagănul civilizaţiei: Egipt, Fenicia, Veneţia, Anglia. Muntele a fost şi vă rămîne tăria de caracter şi voinţă a unei ţări: Elveţia, Peru, Tibet.

Marea invită şi la îndrăzneală, dar foarte mult la reverie şi vis. Muntele, dimpotrivă, la cugetare şi faptă. (A spus-o un estetician român, Tudor Vianu, şi o confirmă veacurile şi istoria culturii.) Astăzi, muntele şi marea, dincolo de semnificaţiile lor istorice şi estetice, rămîn două mari şi veşnice ispite ale omului modern. Marea este minunată, neîntrecută, dar e numai poezia şi vacanţa unui singur anotimp.

Muntele, în schimb, este poezia şi vacanţa tuturor anotimpurilor: primăvara — întoarcerea la viaţă, vara — împărăţia lui Verde împărat, toamna — aur şi argint, iarna — simfonie în alb. Marea înseamnă ţărm şi apă, nisip şi valuri, trupul gol şi bucuria regăsirii lui în adîncuri, deci totala contopire cu lumea din care am pornit cîndva, cu milioane de ani în urmă. Muntele e vasta şi necontenit noua lume de privelişti, natura în soare, ceaţă şi furtună, omul în luptă cu înălţimile şi cu el însuşi.

Marea a dat mai mulţi cuceritori, hoinari şi artişti: Columb şi Magellan, Loti şi Gerbault, Debussy şi Rimski Korsakov, Thurner şi Gauguin. În schimb, muntele rămîne măreţ prin chemarea, prin mirajul, prin ispita sa de necunoscut, frumuseţe şi glorie.

Purtăm în noi cele două chemări — chemarea muntelui şi a mării. De la simfonia verdelui şi înaltului, la simfonia întinsului şi albastrului, de la efortul urcuşului şi al luptei pentru vîrf, la reveria plajei însorite şi a valurilor nesfîrşite. Prin varietate, prin bogăţia lui de locuri şi întîmplări, muntele poate fi socotit o înaltă şcoală a curajului, a caracterului, a personalităţii, întradevăr, nu există o şcoală mai bărbătească, mai dîrză, dar şi mai plăcută în acelaşi timp, ca muntele.

Cînd copilul vostru va împlini şaisprezece ani, îndemna un scriitor francez, duceţil la munte. Muntele îl va face să înţeleagă ceea ce jos, în oraş, nu va înţelege niciodată, să se cunoască pe sine. Dar dragostea pentru munte şi înţelegerea lui poate începe cu mult înainte, din anii copilăriei. Ca şi cu lectura sau muzica, cu cît te legi mai timpuriu de munte, cu atît mai bine. În timp vine cunoaşterea, preţuirea, pasiunea.

Oameni, iubiţi muntele!

De pe înălţimi, frumuseţile naturii şi înţelesurile vieţii sînt altele. Mergeţi spre munte ca spre o bucurie necunoscută, dar dorită. Nu e nevoie să asaltaţi fisurile albastre şi piscurile inaccesibile. E de-ajuns să priviţi saltul curajos al caprelor negre şi zborul înalt al vulturilor. Mîine, sufletul vostru le va semăna. Atunci muntele va fi pătruns în voi, ca seva în copaci primăvara. Şi veţi putea, peste ani, spune fericiţi: noi am iubit muntele ! … (Cartea Munţilor)

IMAGINAŢIA, INSPIRAŢIA şi INTUIŢIA

NIVELUL FIINŢEI – secretul tuturor tragediilor noastre

NIVELUL FIINŢEI - secretul tuturor tragediilor noastre

   Cine suntem?, de unde venim?, încotro ne-ndreptăm?, pentru ce trăim?, de ce trăim? … În mod incontestabil, bietul om, nu numai că nu ştie, ci pe deasupra nici măcar nu ştie că nu ştie… Cea mai rea dintre toate este situaţia atât de dificilă şi atât de ciudată în care ne aflăm, ignorăm secretul tuturor tragediilor noastre şi cu toate acestea suntem convinşi de faptul că ştim totul…

Duceţi un „Mamifer Raţional”, o persoană din cele care în viaţă îşi închipuie că sunt influente, în mijlocul deşertului Sahara, lăsaţi-o acolo, departe de orice oază, şi observaţi dintr-o aeronavă tot ceea ce se întâmplă… Faptele vor vorbi de la sine; „Umanoidul Intelectual”, cu toate că-şi închipuie că este puternic şi se crede un om şi jumătate, în fond, se dovedeşte înspăimântător de slab…

„Animalul Raţional” gândeşte despre el însuşi cele mai bune lucruri; crede că se poate dezvolta minunat prin intermediul Grădiniţei, al Manualelor de Bune Maniere, al Şcolilor Primare, al Liceelor, al Bacalaureatului, al Universităţii, al bunului prestigiu al lui tăticu’ etc., etc., etc…. Din nenorocire, în spatele atâtor studii şi bune-cuviinţe, titluri şi bani, ştim bine că orice durere de stomac ne întristează şi că, în fond, continuăm să fim nefericiţi… Ajunge să citim Istoria Universală pentru a şti că suntem aceiaşi barbari din străvechime, şi că, în loc să devenim mai buni, am devenit mai răi.

Acest secol XX, cu toată spectaculozitatea sa, războaie, prostituţie, sodomie mondială, degenerare sexuală, droguri, alcool, cruzime exorbitantă, perversitate extremă, monstruozitate etc., etc., etc., este oglinda în care trebuie să ne privim; nu există deci un motiv temeinic pentru a ne făli că am ajuns la o etapă superioară de dezvoltare… A gândi că timpul înseamnă progres este absurd…

În toate paginile sumbre ale „Negrei Istorii”, găsim întotdeauna aceleaşi îngrozitoare cruzimi, ambiţii, războaie, etc…. Totuşi, contemporanii noştri „Super-Civilizaţi” încă sunt convinşi de faptul că Războiul este ceva secundar, un accident trecător ce nu are nimic de-a face cu atât demult trâmbiţata lor „Civilizaţie modernă”. Bineînţeles, ceea ce contează este modul de a fi al fiecărei persoane; unii subiecţi vor fi beţivi, alţii abstinenţi, aceia cinstiţi şi ăştialalţi neruşinaţi; în viaţă există de toate…

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Masa este suma indivizilor; ceea ce este individul, este şi masa, este şi Guvernul, etc…

Masa este deci extensia individului; nu este posibilă transformarea maselor, a popoarelor, dacă individul, dacă fiecare persoană, nu se transformă… Nimeni nu poate nega că există diferite niveluri sociale; există oameni de Biserică şi de bordel; oameni de comerţ şi oameni de la ţară, etc… Tot aşa există diferite Niveluri ale Fiinţei. Ceea ce suntem în interior, splendizi sau meschini, generoşi sau zgârciţi, violenţi sau liniştiţi, caşti sau desfrânaţi, atrage diferitele circumstanţe ale vieţii…

Un desfrânat va atrage întotdeauna scene, drame şi chiar tragedii de lascivitate în care se va vedea implicat… Un beţiv va atrage beţivii şi se va afla mereu prin baruri şi cârciumi, acest lucru este evident… Ce va atrage cămătarul, egoistul? Câte probleme, închisori, nenorociri? Totuşi, lumea plină de durere, obosită de a mai suferi, vrea să se schimbe, să întoarcă pagina istoriei sale… Bieţii oameni!

Vor să se schimbe şi nu ştiu cum; nu cunosc procedeul; se găsesc într-o situaţie fără ieşire… Ceea ce li s-a întâmplat ieri, li se întâmplă azi şi li se va întâmpla şi mâine; repetă mereu aceleaşi greşeli şi nu învaţă lecţiile vieţii nici cu lovituri de tun. Toate lucrurile se repetă în propria lor viaţă; spun aceleaşi lucruri, fac aceleaşi lucruri, se plâng de aceleaşi lucruri…

Această repetiţie plictisitoare de drame, comedii şi tragedii, va continua atâta timp cât cărăm în interiorul nostru elementele nedorite ale Mâniei, Lăcomiei, Desfrâului, Invidiei, Orgoliului, Lenei, Gurmandismului etc., etc., etc…. Care este nivelul nostru moral sau, mai bine am spune: care este Nivelul nostru al Fiinţei? Atâta timp cât Nivelul Fiinţei nu se schimbă radical, repetarea tuturor mizeriilor, scenelor, nenorocirilor şi necazurilor noastre va continua…

Toate lucrurile, toate circumstanţele care se petrec în exteriorul nostru, pe scena acestei lumi, sunt exclusiv reflectarea a ceea ce purtăm la nivel interior. Pe bună dreptate putem afirma solemn că „exteriorul este reflectarea interiorului”. Când cineva se schimbă la nivel interior şi acea schimbare este radicală, exteriorul, circumstanţele, viaţa, se schimbă deopotrivă.

Am observat în aceste timpuri, (anul 1974), un grup de persoane care au invadat un teren străin. Aici în Mexic astfel de persoane primesc curiosul calificativ de „PARAŞUTIŞTI”. Sunt vecini ai cartierului rural Churubusco, se află foarte aproape de casa mea, motiv pentru care i-am putut studia îndeaproape… A fi sărac niciodată nu poate fi un delict, însă ceea ce este grav nu constă în aceasta, ci în Nivelul lor al Fiinţei…

Zilnic se bat între ei, se îmbată, se insultă reciproc, se transformă în asasini ai propriilor lor tovarăşi de nenorocire, trăiesc desigur în colibe infecte în care, în locul iubirii domneşte ura… De multe ori m-am gândit că dacă oricare subiect dintre aceia, ar elimina din interiorul său ura, mânia, desfrâul, beţia, bârfa, cruzimea, egoismul, calomnia, invidia, amorul propriu, orgoliul, etc., etc., etc., ar plăcea altor persoane, s-ar asocia prin simplă Lege a Afinităţilor Psihologice cu oameni mai rafinaţi, mai spirituali; acele noi relaţii ar fi definitive pentru o schimbare economică şi socială… Acesta ar fi sistemul care i-ar permite acelui subiect, să abandoneze „cocina”, „cloaca”…

Aşadar, dacă într-adevăr vrem o schimbare radicală, ceea ce trebuie să înţelegem mai întâi este că fiecare dintre noi (fie că este alb sau negru, galben sau arămiu, ignorant sau erudit), se află la un anumit „Nivel al Fiinţei”. Care este Nivelul nostru al Fiinţei? Voi aţi reflectat vreodată asupra acestui lucru? Nu ar fi posibil să trecem la alt nivel dacă ignorăm starea în care ne găsim.

Victor Manuel Gomez
Rodriguez

Chemarea munţilor

Legea pendulului – Mintea cunoaşte doar forme iluzorii ale naturii

Legea pendulului - Mintea cunoaşte doar forme iluzorii ale naturii

  Este interesant să avem un ceasornic cu pendul acasă, nu doar pentru a şti cât este ceasul ci şi pentru a reflecta puţin. Fără pendul, ceasornicul nu funcţionează; mişcarea pendulului este profund semnificativă. În timpurile străvechi, înţelepţii înţelegeau faptul că procesele istorice se desfăşoară întotdeauna în acord cu Legea Pendulului.

Totul curge înainte şi îndărăt, urcă şi coboară, creşte şi descreşte, pleacă şi vine, în acord cu această Lege minunată. Nu este deloc ciudat ca totul să oscileze, ca totul să fie supus fluctuaţiei timpului, ca totul să evolueze şi să involueze. Într-o extremă a pendulului se află bucuria, în cealaltă suferinţa; toate emoţiile noastre, gândurile, aspiraţiile, dorinţele, oscilează în acord cu Legea Pendulului.

Speranţă şi deznădejde, pesimism şi optimism, pasiune şi durere, triumf şi eşec, câştig şi pagubă, corespund cu siguranţă celor două extreme ale mişcării pendulare. Egiptul s-a înălţat  în toată puterea şi distincţia sa pe malurile fluviului sacru, dar când pendulul a trecut de cealaltă parte, când s-a ridicat în extrema opusă, ţinutul faraonilor a căzut şi s-a înălţat Ierusalimul, oraşul iubit al Profeţilor.

Israelul a căzut atunci când pendulul şi-a schimbat poziţia şi în cealaltă extremă a apărut Imperiul Roman. Mişcarea pendulară înalţă şi năruie Imperii, face să apară puternice Civilizaţii şi apoi le distruge. Antiteze ale mişcării pendulare, schimbătoare, sunt supuse mutării neîncetate. Fanaticul religios, din cauza oricărui eveniment insolit sau a unei decepţii, poate trece în cealaltă extremă a pendulului, convertindu-se în ateu, materialist, sceptic.

Fanaticul materialist, ateu, în urma oricărui fapt neobişnuit, poate un eveniment metafizic transcendental, un moment de teroare indescriptibilă poate să-l ducă la extrema opusă a mişcării pendulare şi să-l transforme într-un reacţionar religios insuportabil. Exemple: un preot învins într-o polemică de către un esoterist, disperat, a devenit necredincios şi materialist.

Am cunoscut cazul unei doamne atee şi necredincioase care, datorită unei întâmplări metafizice, concludente şi decisive, s-a transformat într-o exponentă magnifică a esoterismului practic. În numele adevărului, trebuie să declarăm că ateul materialist, adevărat şi absolut, este o farsă, nu există. În faţa proximităţii unei morţi inevitabile, înaintea unui moment de teroare de nedescris, duşmanii eternului, materialiştii şi incredulii, trec instantaneu în cealaltă extremă a pendulului şi se roagă, plâng şi imploră cu credinţă infinită şi devoţiune enormă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Spirit şi materie

Spirit şi materie sunt două concepte foarte discutabile şi spinoase pe care nimeni nu le înţelege. Mintea nu ştie nimic despre spirit, nu ştie nimic despre materie. Un concept nu e decât asta, un concept. Realitatea nu este un concept chiar dacă se pot făuri multe concepte asupra realităţii. Spiritul este spiritul (Fiinţa), şi doar el însuşi se poate cunoaşte pe sine.

Stă scris: „FIINŢA ESTE FIINŢA ŞI RAŢIUNEA DE A FI A FIINŢEI ESTE ÎNSĂŞI FIINŢA”. Ce este materia? Atât de mult trâmbiţata materie este de asemenea un concept mult prea discutabil şi destul de spinos. Care este materia? Bumbacul? Fierul? Carnea? Amidonul? O piatră? Arama? Un nor sau ce altceva? A spune că totul este materie ar fi tot atât de empiric ca şi a susţine că întreg organismul uman este un ficat sau o inimă sau un rinichi.

Evident, una-i una şi altai alta, fiecare organ este diferit şi fiecare substanţă este distinctă. Atunci, care dintre toate aceste substanţe este atât materie? Cu conceptele pendulului se joacă multă lume, dar în fond conceptele nu sunt realitatea. Mintea cunoaşte doar forme iluzorii ale naturii, dar nu ştie nimic despre adevărul conţinut în acele forme. Teoriile se demodează cu timpul, cu anii, iar ceea ce a învăţat cineva la şcoală, se dovedeşte apoi a nu mai fi de folos; concluzie: nimeni nu ştie nimic.

Conceptele extremei drepte sau ale extremei stângi ale pendulului trec la fel ca moda femeilor, toate acestea sunt procese ale minţii, lucruri ce se produc la nivelul de suprafaţă al înţelegerii, vanităţi ale intelectului. Oricărei discipline psihologice i se opune o altă disciplină, oricărui proces psihologic structurat în mod logic, i se opune un altul asemănător. Şi după toate astea, ce? Realul, adevărul, este ceea ce ne interesează; dar acesta nu are legătură cu pendulul, nu se află în acea oscilaţie a teoriilor şi credinţelor.

Adevărul este necunoscutul clipă de clipă, moment de moment. Adevărul se află în centrul pendulului, nu în extrema dreaptă şi nici în extrema stângă. Când l-au întrebat pe Iisus: „Ce este Adevărul?”, a păstrat o tăcere profundă. Iar când lui Buddha i-au pus aceeaşi întrebare, a întors spatele şi s-a îndepărtat. Adevărul nu este o chestiune de opinii, nici de teorii, nici de prejudecăţi de extremă dreaptă sau de extremă stângă.

Conceptul pe care mintea şi-l poate forma despre adevăr, nicicând nu este adevărul. Ideea pe care înţelegerea o are despre adevăr, niciodată nu este adevărul. Opinia pe care o avem despre adevăr, oricât de respectabilă ar fi ea, în nici un caz nu este adevărul. Nici curentele spiritualiste, nici opozantele lor materialiste, nu vor putea să ne conducă vreodată la adevăr. Adevărul este ceva ce trebuie să fie experimentat în mod direct, la fel ca atunci când cineva îşi pune degetul în foc şi se arde, sau ca şi atunci când cineva înghite apă şi se îneacă.

Centrul pendulului se află înăuntrul nostru înşine, şi acolo trebuie să descoperim şi să experimentăm în mod direct realul, adevărul. Trebuie să ne autoexplorăm în mod direct pentru a ne autodescoperi şi a ne cunoaşte profund pe noi înşine. Experienţa adevărului survine numai atunci când am eliminat elementele nedorite care în ansamblul lor constituie eul însuşi. Doar eliminând eroarea apare adevărul.

Numai dezintegrând Eul însuşi, greşelile mele, prejudecăţile şi temerile mele, pasiunile şi dorinţele mele, credinţe şi fornicaţii, încăpăţânări intelectuale şi autosuficienţe de tot felul, vine la noi experienţa realului. Adevărul nu are nici o legătură cu ceea ce s-a spus sau nu s-a mai spus, cu ceea ce s-a scris sau nu s-a mai scris; el ajunge la noi numai atunci când eul însuşi a murit.

Mintea nu poate căuta adevărul pentru că nu-l cunoaşte. Mintea nu poate recunoaşte adevărul pentru că niciodată nu l-a cunoscut. Adevărul vine la noi în mod spontan atunci când am eliminat toate elementele nedorite care constituie eul însuşi. Atâta vreme cât conştiinţa va continua să fie îmbuteliată în eul însuşi, nu va putea experimenta ceea ce este realul, ceea ce se află dincolo de corp, de afecte şi de minte, ceea ce este adevărul.

Când eul însuşi rămâne redus la praf cosmic, conştiinţa se eliberează pentru a se trezi definitiv şi a experimenta în mod direct adevărul. Pe bună dreptate Marele Kabir Iisus a spus: „CUNOAŞTEŢI ADEVĂRUL ŞI EL VĂ VA FACE LIBERI”. La ce-i serveşte omului să cunoască cincizeci de mii de teorii dacă niciodată nu a experimentat Adevărul? Sistemul intelectual al oricărui om este foarte demn de respect, dar oricărui sistem i se opune un altul şi nici unul, nici celălalt nu este adevărul. E mai bine să ne autoexplorăm pentru a ne autocunoaşte şi a ajunge să experimentăm într-o zi, în mod direct, realul, ADEVĂRUL.

Samael Aun Weor

NIVELUL FIINŢEI

DE LA FIINȚE SUVERANE, LA PERSOANE – ființe libere

DE LA FIINȚE SUVERANE, LA PERSOANE - ființe libere

DE LA FIINȚE SUVERANE, LA PERSOANE

Prin înșelătorie ”cedăm” dreptul nostru de ființe libere (suverane) născute pe acest Pământ și suntem înregistrați ca persoane. Sunt câteva legi care guvernează statutul persoanelor , legi pe care este construită toată această înșelătorie mondială, Legea Amiralului (lege comercială maritimă) și cele 3 Bole Papale (pun bazele ,,statului dădacă”).

Toate legile lumii moderne derivă din Dreptul Roman.

Oamenii, ca și ființe vii, vin cu drepturi depline pe această planetă, au liberul arbitru de a face tot ce vor fără a afecta însă liberul arbitru al altuia, au dreptul să folosească liber mediu, să-și construiască un adăpost (casă), să-și producă hrana, să se folosească de resursele naturale (dar fără a influiența negativ pe ceilalți) Nu au stăpâni și nici obligația de a ceda din munca lor ( tribut, impozit, etc.), o pot face după libera lor dorință și în cuantumul dorit.
Deci o ființă vie este suverană, poate să nici nu aibă un nume, dar asta nu înseamnă că nu trăiește și nu există, pe când o persoană este înregistrată cu nume și cod numeric (CNP), nu este liberă ci se supune legilor și celor care au făcut aceste legi, devine o marfă de schimb, un sclav, un simplu număr la evidența populației, atât.

DE LA FIINȚE SUVERANE, LA PERSOANE

Elita care conduce această planetă din umbră și acționează prin intermediul autorităților, reușește să creeze o ”dublură” a persoanelor naturale ființe vii, creind persoane artificiale, fictive, care nu mai au drepturile persoanei vii, ci sunt supuse legislațiilor create de această elită.

Prin înșelăciune persoanele naturale ființe vii, își cedează toate aceste drepturi (se identifică cu) persoanelor artificiale, fictive. Cel mai simplu de înțeles exemplu este înființarea unei firme. Aceasta primește statut de persoană juridică, chiar dacă în spate nu există o persoană vie naturală. Persoanele create astfel pierd o mare majoritate din drepturile persoanei naturale vii, ba mai mult, primesc foarte multe obligații (prezentate adesea ca drepturi) precum, trebuie să ceară permisiunea pentru tot ce fac (avize, autorizații de construcție, de demolare etc.), trebuie să plătească impozit din munca lor, pe proprietăți, trebuie să se supună autorităților, să lupte în războaiele lor etc.

DE LA FIINȚE SUVERANE, LA PERSOANE

Certificat constatator al născutului viu, contra certificat de naștere (a persoanei), acesta e schimbul prin care suntem înșelați inițial.
Certificatele de naștere devin apoi titluri de stat, adică sunt tranzacționate de stat și primesc o contravaloare în bani.

Există mai multe nivele de pierdere a drepturilor naturale, iar acestea sunt evidențiate diferențiat în funcție de speța actelor în care este implicată persoana.
Oamenii acceptă pur și simplu faptul că trebuie să plătească impozit dacă acesta este prevăzut prin lege, fără să investigheze următoarele detalii :

    • ” Capitus Diminutio Minima ” – când numele este prezent pe documente cu primele litere scrise cu majuscule (Nume Prenume), e folosit atunci când relațiile de familie ale unui om au fost schimbate, reprezintă o pierdere minimală de drepturi .
    • ” Capitus Diminutio Media ” – când apare numele de familie cu litere majuscule,iar prenumele doar cu prima literă majusculă (NUME Prenume) e folosit atunci când un om își pierde drepturile de cetățenie, dar nu și dreptul său la libertate, acest lucru înseamnă că puteți fi amendat, penalizat, dar nu înrobit sau închis.
  • ” Capitus Diminutio Maxima ” – când întregul nume e scris cu majuscule (NUME PRENUME), e folosit atunci când se schimbă condiția omului de la libertate la sclavie, aceasta înseamnă că toate drepturile cetățenești și de familie sunt cedate, puteți fi amendat, arestat și închis sau dat în robie pentru orice sumă și durată la cheremul autorităților de stat.

Verificați-vă deci modul în care este trecut numele vostru pe diferite acte sau documente, este important să știți în ce măsură vă atrage răspunderea sau ce drepturi mai aveți în respectiva speță.

Interpretarea unor termeni folosiți în actele oficiale sau de către autorități :

  • subsemnat = sub semnătura statului
    • înregistrat = cedat regelui
    • registru = evidența regelui
    • înțelegi = între legi
    • arestat = ale statului

leonard chesca
16 oct. 2016

Pentru a desluși mai bine aceste aspecte, adaug aici articolul tradus și scris de Gabriela Dobrescu

CERTIFICATUL TAU DE NASTERE ESTE UN TITLU DE STAT

Sant ani de cand va vorbesc de sistemul corupt, de felul in care am devenit scalvii intr-o puscarie fara gratii, de modul in care lumea este controlata de mii de ani de persoane fara scrupule si de dementi care ii ajuta sperand ca o pozitie sociala inalta sau un ban in plus le va aduce nemurirea sau le va alina durerile de la batranete.
Astazi vreau sa va vorbesc mai pe larg despre cateva lucruri despre care nu am gasit nimic scris in romania desi la nivel international sant zeci de persoane care au explicat detaliat si au documentat aceste lucruri.
Personal am citit pentru prima data despre aceasta super excrocherie acum vreo 5-6 ani cand am cunoscut primele mega lucrari ale lui David Icke. Mi se parea ca visez, ca nu poate fi adevarat, dar cum totul se poate verifica daca stii cum, am constatat ca absolut tot ceea ce spune este real desi la inceput ti se pare de neconceput, e inimaginabil ceea ce fac acesti nenorociti in umbra, rasei umane.
Ceea ce va propun face parte din aceeasi conspiratie impotriva umanitatii care trebuie sa ramana sclava in continuarie. Pentru cei care raman perplexi le recomand sa citeasca cartile lui David Icke, sa asculte sau sa caute publicatiile lui Jordan Maxwell, sa cerceteze scrierile si sa asculte conferintele lui Santos Bonacci, sa studieze Dreptul Roman, Dreptul Maritim, Legea Amiralului dar mai ales Bollele Papale care sant cea mai mare trufa facuta de catre statul Vatican omenirii, pentru ca doar in acest fel veti reusi sa intelegeti cum functioneaza cu adevarat sistemul monetar si lumea in care ne credem liberi.
As fi putut sa va explic eu ceea ce veti citi dar am considerat ca este mai interesant sa va spun aceste lucruri cu ajutorul altor persoane de notorietate mondiala decat sa le auziti de la mine, pentru ca eu insami am invatat totul de la ei. Sant sigura ca sant prima care traduce aceste lucruri in romaneste si pentru cat de neverosimil va va parea trebuie sa va asigur ca totul este real si se petrece acum pe acesta planeta.

CERTIFICATUL TAU DE NASTERE ESTE UN TITLU DE STAT

Nancy Lynn Hopkins povesteste in câteva rânduri cum actul de inscrie al propriului copil la birourile anagrafice din oricare stat al planetei este de fapt, un transfer de proprietate a copilului facuta de catre părinți în favoarea țării de care apartine deoarece orice stat al acestei planete este de fapt o Societate pe Actiuni (SA), adica o Corporatie inscrisa si reglementata regulamentar in registrele SEC (Securities and Exchange Commission) site original: http://www.sec.gov/
Aceasta inseamna un titlu valabil si solvabil pentru a cere o contravaloare, adica un împrumut de la Fondul Monetar International sau de la Banca Mondială sau de la Banca Comunitatii Europene. E importante de stiut asa ceva, nu???
Persoanele inscrise in Certificatul de Nastere ne numesc oameni de paie, Strawmen, portrete sau valori pe hârtie. Nu contează dacă ești frumos sau urât, gras sau slab, dacă ai artrită sau te duci la grădiniță: TU esti un angajament impreuna cu toți ceilalți din jurul tău.
Esti la fel ca inelul bunicii pe care il duci la amanet sau la cei care cumpara aur ca sa iei ceva bani, atunci când te afli în dificultate.
Omul este un ANGAJAMENT, O GARANTIE a statului pentru a imprumita BANI.
Gândiți-vă la tatăl vostru care era super fericit de nasterea voastra, sau la mama voastra care era încă în spital cu voi.
Gândiți-vă de bucuria lui, atunci când a semnat in acel prăfuit registru sau a completat acel modul si gandivi-va la ceea ce a facut fara sa stie….

CUM CERTIFICATUL TAU DE NASTERE ESTE COTAT LA BURSA

Într-un post anterior am spus povestea ciudată a modului în care Republica Americia a fost schimbata într-o societate numita Statele Unite ale Americii. În acel post m-am concentrat pe Corporatie și pe relația sa cu sistemul judiciar. Acelasi Bill Brockbrader s-a declarat el însuși rege si dorea ca Legea “materiala” să devină conștienta de situație.
Acest post ilustrează modul în care Societatea pe Actiuni, Corporația numita STAT a condus cetățenii Statelor Unite si ai tuturor tarilor planetei să fie considerati o GARANȚIE, pentru a fi cumpărati și vânduti la Bursă.
Sa incepem aceasta analiza cu un normal Certificat de Nastere din Statele Unite.
http://www.cdc.gov/nchs/data/dvs/birth11-03final-acc.pdf

Această adresă este folosită pentru eliberarea Certificatului de Naștere, care este de fapt un Bank Note (un titlu de monedă, o plata la vedere). Acest certificat Bank Note sau Certificat de Naștere este trimis statului în care “nou nascutul viu” a fost înregistrat. Statul face o copie autentică dupa el, care este trimisa apoi la Departametul de Comert, Washington DC, iar de acolo pleaca un alt nou exemplar autentic care este trimis la Fondul Monetar Internațional (FMI) de la Bruxelles, Belgia. FMI este centrul mondial al International Banking.
Acest certificat Bank Note / Certificat de Naștere este acum listat ca un activ de garanție (conturi colaterale) pentru Statele Unite in CALITATE DE CORPORATION. Din acest moment acesta imensa Societate pe Actiuni poate lua orice tip de împrumut, folosind Certificatul Vostru de Nastere ca garanție.
In momentul cand face acest lucru comite o ilegalitate pentru ca această practică este total ilegala. De ce? Ei bine, pentru că aceasta este, probabil, prima dată când auziti de această INSELATORIE ENORMA!
Deși există foarte multe articole care trateaza acest subiect in mai toate limbile internationale ale pamantului, nu am gasit nici macar unul in limba romana. Daca doriti informații specifice cu privire la exemplul de Certificat de Naștere despre care vorbim aici, le gasiti la urmatooarele link-uri:
http://realityinsight.weebly.com/…/birth-certificates-and-b…
http://www.viewzone.com/collateralx.html

Acesta este un site official dar nu functioneaza mereu. Nu este greu sa ne imaginam de ce de multe ori NU SE DESCHIDE.. Puteti sa cautati si singuri in limba in care va este comod sa intelegeti.
Primul lucru pe care il veți observa la mai toate Certificate de Naștere eliberate de pe la începutul anilor 1960 este utilizarea literelor majuscule pentru a trece numele si prenumele noului nascut.
Acesta este un nume fictiv, ilegal, care nu atesta identificarea persoanei nou nascute ci creează un “strawman” (o sperietoare de ciori in traducerea sa corecta, sau mai bine zis se creaza un OM DE PAIE, un simulacru).
Părintele care merge sa isi înscrie copilul la oficiul anagrafe pentru a cere eliberarea Certificatului de Naștere, in relaitate cedeaza in mod legal proprietatea pe care o are asupra copilului sau Statului Corporatie din care face parte, in acest caz Statelor Unite CORPORATION.
Alte ortografii (de exemplu scrierea inizialelor numelui cu majuscule iar restul cu litere mici) au același efect de a crea un strawman și este numele dat in momentul nașterii, de exemplu: Nancy Lynn Hopkins. În cazul în care NUMELE este adevarat, atunci Hopkins, Nancy Lynn este omul de paie.
Notă personală: Când m-am inscris in armata SUA, am spus ca numele meu este Nancy Lynn Hopkins, dar pe Certificatul de Nastere a fost scris Nancy Lyn Hopkins (cu un singur “n” în numele din mijloc Lynn).
Eu și amandoi părinții mei a trebuit să semnam o “declarație” (descărcare de răspundere, un fel de eliberare), prin care mentionam ca numele meu legal a fost scris corect (deși greșit), deci Lynn și nu Lyn. Abia astazi am realizat de ce era atat de important. De notat si numele „American Bank Note Company”.
Aceasta este o adevărată bijuterie pe marginea certificatului (vezi sageata rosie). https://extraterestriiprintrenoi.files.wordpress.com/…/cert…

Cu alte cuvinte noi reusim sa obținem doar o copie a Certificatului de Nastere o copie in conformitate cu originalului.
https://extraterestriiprintrenoi.files.wordpress.com/…/cert…
EXTRAS DIN: http://www.opptitalia.org
Site-urile omologe in romana sant acestea si imi pare rau ca nu am putut sa aflu mai multe depre aceste marsavii si in Romania.
http://www.i-uvromania.ro/oppt/
http://i-uv.com/romanian-translation-of-cn-cover-letter/
Daca considerati ca toate acestea se intampla doar in dementa America, mergeti sa vedeti cate ceva despre Italia aici;
http://www.sec.gov/cgi-bin/browse-edgar…
Pentru Romania ca de obicei, lipsesc orice date despre acesta corporatie care se intinde ca o caracatita in toate statele lumii desi guvernul colaboreaza cu ei pentru inregistrarea populatiei. Tot ce am gasit, dar nu in romana, este acest site care este patronat tot de SEC: http://www.sec.gov/divisions.shtml
Toate tarile lumii sant înregistrate la SEC asa cum se inregistreaza orice companie privată și acest lucru ar trebui să ne facă să reflectăm asupra mecanismelor legate de înregistrarea nașterii FIECAREI PERSOANE, pentru că noi toți, prin acest mecanism devenim resurse ale Societatii Private, numita Stat, în care suntem înregistrati.
• De trebuie să existe un mecanism de acest fel?
• De ce o țară, o Natiune, este considerată o Companie din punct de vedere financiar?
• Ce înseamnă acest statut pentru o națiune?
• Si cea mai importanta intrebare dintre toate: ce inseamna toate acestea pentru viețile noastre?
Subiectul este complex, și am de gând să public mai multe detalii mai târziu. Acum sa revenim. Deci putem spune că înregistrarea nașterii declanseaza eliberarea unui titlu de credit care constitue “portofoliul” financiar pentru acea națiune. În practică, VALOAREA nașterii noastre, a simplei noastre existente devin o garanție în fața careia statul în care te nasti ACHIZITIONEAZA CREDITE.
Dar aceasta nu este exact ceea ce OPPT (One People’s Public Trust) contestă cu depunerea noi UCC (Uniform Commercial Code) ?
Ființa umană este o valoare în sine numai pentru faptul ca exista, punctul important de stiut este acela de a intelege CUI II APARTINE ACEASTA VALOARE.
Pe baza celor publicate de către SEC și de BOLELE PAPALE se părea că acestei valoari umane, ii este consimtita utilizarea prin intermediul unei TRUST, a tuturor persoanelor umane cu conditia sa se supuna regulilor impuse de sistemul juridic în vigoare. In realitate, acea valoarea și utilizarea sa de către alte ființe umane NU POATE să facă obiectul nici unei norme daca nu este acceptata în mod voluntar de către persoana fizică in cauza.
Trucul a fost acela de a crea o PERSONALITATE JURIDICA (omul de paie) falsa, care NU ESTE fiinta in carne si oase care se naste, adica noi toti, careia sa ii fie concesionat prin intermediul TRUSTULUI dreptul de a dispune de valoarea sa.
Aceste două fiinte, omul nascut viu si cel mentionat in Certificatul de nastere sunt diferite și deconectate una de cealalta, pentru ca persoana reala (noi toți), nu ne-am dat consimțământul si nu ne recunoastem in personalitatea juridică impusa de înregistrarea facuta in Certificatului nostru de Naștere.
Acest act de recunoaștere juridica are loc în momentul în care fiecare dintre noi, răspundem unui ofițer de politie, unui judecător sau un ofițer de finate, cand ne întreabă : dumneavoastra santeti (pronunțând numele si prenumele nostu), in mod afirmativ. In acel moment persoana reala recunoaste statutul sau juridic dat de catre Certificatul de Nastere in care a fost trecut „omul de paie”.
Înșelăciunea consta in faptul ca cererea de recunoastere este bazata pe personalitatea juridică a persoanei in cauza, definită de NUMELE si PRENUMELE sau, scrise CU MAJUSCULE, care apare pe fiecare document (uită-te la permisul de conducere, cartea de identitate, actele de vânzare-cumparare, certificate, scrisori oficiale si pe orice tip de document care vine de la sistem sau pe care il inmanezi sistemului). NUMELE și PRENUMELE este întotdeauna scris cu MAJUSCULE! Acest lucru se datorează faptului că din punct de vedere juridic acestea ii sant adresate omului de paie pe care sistemul l-a inregistrat inițial prin actul de nastere.
Ori de câte ori veti recunoaste afirmand ca santeti acea persoana, VA VETI ASUMA RESPECTAREA TUTUROR REGULILOR PE CARE LE IMPUNE SISTEMUL sunteți de acord cu respectarea persecutiei si a pedepsei in mod legal.
Acest lucru face ca fiinta umana reala sa fie victima involuntară a unei înșelătorii, careia i-a fost supus de către părinții săi nestiutori la naștere și din care nu poate ieși, pentru că în conformitate cu regulile impuse ar putea sa o faca numai pana de al șaptelea an de viata. După această perioadă de “grație”, regula tacita il introduce, ca de altfel pe noi toti, intr-un TRUST care are mecanisme perverse
Din fericire, sant destule persoane care lupta pentru a elimina această problemă iar cu depunerea noi UCC făcute de OPPT sistemul a fost pus in discutie. Sa speram ca in timp conceptul de VALOARE UMANA va capata adevarata sa valoare si va fi folosit in favoarea intregii UMANITATI.
http://indiesmercurial.wordpress.com/…/il-tuo-certificato-…/
Traducere: gabriela dobrescu

BOLELE PAPALE SI SCLAVIA UMANITATII
https://extraterestriiprintrenoi.files.wordpress.com/…/boll…

Cativa dintre cei mai „puternici oameni” ai bisericii catolice au profitat de increderea oamenilor pentru a face sclava intrega omenire si au reusit acest lucru cu ajutorul a 3 documente care se numesc „BOLLE PAPALE”
Toate legile umanitatii deriva din „legile canonice” pentru ca in mod direct sau indirect au de a face cu „legile divine si ecleziastice”, asa cum mai toate „legile” umanitatii au la baza „dreptul roman” pe care tinerii studenti la stiinte juridice il invata si in zilele noastre. Tot sistemul juridic are la baza Dreptul Roman.
Ma mir ca acesti oameni care fac parte din sistemul justitiei, care se considera cunoscatori si invatati nu s-au intrebat niciodata de ce si in secolul XXI, omenirea este inca ghidata de legi absurde care se mentin din vremea celui mai atroce, celui mai corupt, celui mai mincinos, celui mai barbar si mai sangeros imperiu pe care omenirea l-a cunoscut vreodata: imperiul roman?? Probabil pentru ca sant multi care nu stiu ca acest imperiu nu a murit, pentru ca exista si astazi si manipuleaza, controleaza, conduce si scalvizeaza intreaga omenire. Ramasita sa este Statul Vatican. O monarhie care ocupa cateva sute de metri patrati dar care conduce omenirea din umbra de 2000 de ani.
In mod gresit religia catolica este asociata cu Vaticanul pentru ca nu toti stiu ca Vaticanul este un stat care detine o armata proprie (garzile elvetiene), o constitutie proprie, o banca proprie, IOR, organism care nu poate fi controlat de nimeni desi statul italian varsa in fiecare luna tributul sau catre stapanul capuse care nu plateste nimic. Vaticanul este cel mai puternic stat al lumii si sediul controlului global al umanitatii in ciuda faptului ca este unul dintre cele mai mici state ale lumii. Este un stat capuse care se gaseste pe teritoriul altui stat.
Este locul in care vin nu ca sa se inchine, ci ca sa-si INCLINE CAPUL toti conducatorii si capii de guverne ai omenirii. Este guvernul umbra al planetei.
Dar sa vedem cum face Vaticanul sa conduca si sa controleze din umbra intreaga omenire. In drepturile canonice se spune ca: „ orice afirmatie care nu este contestata devine adevar.” Ei bine, Vaticanul a emis niste documente numite Bolle Papale, care NU AU FOST CONTESTATE NICIODATA, DECI SANT VALIDE IN PERPETUM. Dar sa examinam continutul acestor trei particulare Bolle Papale.

BOLLA NR 1 – UNAM SANCTAM

La 18 noiembrie 1302 papa Bonifacio VIII emana bolla papala intitulata Unam Sanctam. Ce afirma acesta bolla? Acesta bolla afirma urmatoarele: „TOATA lumea si SUFLETELE care alcatuiesc aceasta umanitate sant ale noastre”, in conformitate cu dreptul de revendicare al oricarui bine. Acest concept de a reclama ceea ce este al tau l-a facut si Vaticanul. Au revendicat un drept de parca ar fi stat in varful unui munte si ar fi vazut toate aceste persoane adormite care le permit sa isi insuseasca toata puterea si tot aurul in catacombele lor, lucru care le-a permis sa fie proprietarii lumii. In realitate CHIAR SANT, PENTRU CA NIMENI NU A CONTESTAT CONTINUTUL ACEASTEI BOLLLE PAPALE.
Este vorba de un blestem la adresa omenirii si va voi dovedi de ce. Este primul EXPRESS-TRUST din istoria umanitatii cu ajutorul caruia si-au insusit intrega lume si Sufeletele care o populeaza. V-am aratat cum au facut acest lucru cu ajutorul Cartificatului vostru de Nastere care este de fapt titlul asupra sufletului vostru pe care ei il au in propiile lor registre. Ei ne-au inregistrat, iar acea inregistrare reprezinta un titlu asupra Sufletului vostru. Iata cateva din regulile enumerate in aceasta bolla papala.
„Deci biserica singura si unica are un singur corp, un singur patron cu doua capete (ca si cand ar fi un monstru), in persoanele lui Isus si Petre succesorul sau pentru ca asa a dorit Isus cand a zis: „paste oile mele”. Cand a spus „ale mele” nu se referea in general, in particular la unele sau altele, de aceea de fapt toate sant ale noastre.
In aceasta biserica sant doua spade: una spirituala si una temporala. Cine neaga ca spada temporala ii apartine lui Petre a interpretat rau cuvintele lui Isus care spune: „pune spada ta in teaca”. Deci ambele sabii sant in puterea bisericii, si cea sprituala si cea materiala. Cea materiala trebuie sa fie exercitata in favoarea biserici iar cealalta direct de biserica. I plus este necesar ca cele doua spade sa fie puse una peste alta astfel incat autoritatea temporala sa fie dependenta si supusa celeilate, pentru ca adevarul atesta ca autoritatea spiritula are sarcina de a instrui puterea pamateasca, iar daca se dovedeste ca nu este buna, sa poata sa o judece. In consecista noi declaram, stabilim, definim si afirmam ca este absolut necesar pentru salvarea oricarei creaturi umane sa se supuna ROMANULUI PONTEFIC.”

BOLLA NR 2 – ROMANUS PONTIFEX

In ziua de 8 ianuarie 1455 papa Niccolò V emana bolla papala Romanus Pontifex. Cu alte cuvinte in anul 1455 a fost creat Trustul Testamentar ( Incredintare Testamentara), primul Trust Testamentar din istorie. Acest lucru a fost facut inainte cu 20 sau 30 de plecarea lui Cristofor Columb spre America.
Cu acest Trust, Vaticanul a reusit sa isi insuseasca toate proprietatile pe care le dorea, adica toata lumea pe care a transferato in acest Trust Testamentar. Este vorba despre un Trust care poate sa isi insuseasca ca bunuri proprii toate bunurile planetei.
Va amintiti de Titlurile de proprietate pe care le detineti? Voi nu santeti proprietari, voi nu aveti nimic. Nimic nu va apartine, nici moleculele pentru ca ele apartin Universului. Voi nu stiti nimic , dar Vaticanul stie despre asta, stie ca voi nu santeti proprietari pe nimic. Tot ce aveti este titlul de folosinta. Aceasta este de fapt titlul vostru de proprietate. Voi nu veti fi niciodata proprietari. Niciodata in acest sistem, vreau sa zic in acest sistem care este aproape ajuns la final. Acesta este ROMANUS PONTIFIX. Iata un paragraf al acestei bolle papale:
“I-am permis regelui Alfonso libertate adeplina de a conchista, supune si incarcera pe toti Saracenii si de a-i invinge pe vrasmasii lui Cristos, de a le confisca lor oricare regat, ducat, proprietate, principat, toate bunurile mobile si imobile si de a-i arunca in saracie perpetua.”

BOLLA NR 3 – AETERNI REGIS

La 21 iunie 1481 papa Sisto IV emana bolla papala Aeterni Regis (Coroana Eterna). Sa nu uitati va aceasta bolla a fost emanata cu 11 ani inaitea plecarea lui Criostofor Columb catre America si reprezenta un alt Trust care are ca regula principala:” in perpetua memorie”.
Acesta bolla papala este un act testamentar secundar, reprezinta o a doua coroana care domneste asupra umanitatii si care ii face pe oameni sa fie scalvi. ACEASTA ESTE COMMON-WEALTH. Coroana Common-Wealth s-a nascut atunci. Voi poate credeti ca este o inventie englezeasca, nu este asa? Nu. Regina il serveste si ii este supusa papei. Vaticanul este institutia cea mai puternica a planetei. Iata cate ceva din acesta bolla papala:
“Daca vreunul din indigeni sau din cei care sant in afara regatului Castiliei, oricine ar fi acestia ar incerca sa distruga, sa faca trafic, sa descopere sau sa cunoasca secretele acestui pamant, acestora trebuie sa le fie interzisa fara nici o ezitare autorizarea si acordul oamnilor locului in felul si modul in care a fost scris in acest articol. ,,,care trebuie sa fie observat in afacerile maritime impotriva celor care coboara catre mare”.
Deci nimeni nu poate obtine confirmarea noastra, aprobarea, declaratia sau reglementarea, daca violeaza legitimitatea acestor pagini sau este impotriva lor. Daca cineva doreste sa faca acest lucru se va intalni cu furia lui dumnezeu omnipotent si cu sfintii apostoli Petru si Pavel.”
Ati remarcat cred, ca bolla papala Aeternis Regis are de a face cu afacerile maritime si cu cei care cobora catre mare. Acest lucru se datoreaza faptului ca, din episodul biblic al arcei lui Noe, lumea rezulta inca pierduta in mare, dupa parerea stapanilor de la Vatican. Legile maritime spun ca cine este pierdut in mare nu are nici un drept si nu poate revendica nici o avere sau proprietate. Toate codurile legislative de astazi deriva din Codul Maritim si din Legea Amiralului.
Papa detine toata puterea materiala si spirituala si toate bunurile mobile si imobile pana cand umanitatea care in actualul moment rezulta ratacita in mare, nu se va intorce ca sa recalme drepturile sale. Pana cand sistemul juridic se va baza pe dreptul canonic nimeni nu se va putea libera de acesta sclavie.
In baza celor spuse sa anlizam cum se compune un tribunal de astazi.
-judecatorul este imbracat in negru exact ca un popa
-restul persoanelor care compun curtea sant imbracati la fel ca preotii dintr-o biserica
-tribunalul este biserica unde se practica ritul confesiunii
-imputatul este chemat la bara sa confeseze pacatele sale
-totul se invarteste in jurul cuvantului Trust.
-trustul este o institutie juridica sau o propprietate in care se pot identifica 2 sau 3 figuri foarte precise:
1)Administratorul care gestioneaza trustul (judecatorul, sau banca, sau o societate..)
2)Beneficiarul care este proprietarul trustului
3)Executorul, care este un liber profesionist care actioneaza in interesul beneficiarului (un avocat, un notar, sau beneficiarul in persoana)
Trustul este aplicat de cel putin 5 secole in tarile COMMON LOW (ANGLIA, AUSTRALIA, CANADA, AMERICA)
Din 1 ianuarie 1992 trustul a intrat in vigoare si in Europa. Santem toti scalvi nestiutori disparuti in mare. Bunurile pe care le avem nu ne apartin, ci avem doar dreptul sa le folosim. Daca credeti sau nu, suveranitatea nostra este doar utopie.

LEGEA AMIRALULUI

https://extraterestriiprintrenoi.files.wordpress.com/…/jord…
Ca sa intelegeti cat mai bine ceea ce am spus pana acum, doresc sa va traduc o parte care se refera la aceste lucruri dintr-un interviu pe care Deve Corso i-l face lui Jordan Maxwell
DC: Cine santem noi in realitate?
JM: Cine santem in realitate? Adica de ce este definita eruditia (scholar-ship)? De ce este mereu vorba de o nava (ship)? Din cauza Legii Amiralului avem citadinanta citizen-ship, sportivi sant sportsman-ship, prietenia companion-ship. De ce este mereu o nava care are legatura cu Legea Amiralului si Dreptul Maritim?
Acesta este motivul pentru care Vaticanul se numeste Santa Sede adica Holy See adica Marea Sacra. Haideti sa ne trezim si sa intelegam cum fuctioneaza aceasta lume cu adevarat. Este vorba de un inalt act de tradare fata de intreaga umanitate.
Cand incepi sa iti dai seama cat a fost de manipulata intreaga rasa umana, prostita, in asa fel incat astazi lumea intreaga se ingenunchiaza celebritatilor, oamenilor de afaceri, conducatorilor, masonilor iar oameni tineri sant crescuti ca sa ucida in razboaie si care apoi sant numiti “baietii nostri”. Nu, asta nu. Cand joci mingea la 10-12 ani atunci poti sa fii “baietii nostri”, dar cand acestia sant militari nu mai sant deloc “baieti nostii” ci oameni armati.
DC: Permite-mi sa te intreb ceva. Cine este cel mai puternic: Papa sau Regina Angliei?
JM: Aceasta este o intrebare simpla. Regina se supune in orice situatie Papei. Regina a fost mereu supusa pentru ca ea domneaste in baza „Dreptului Divin”. Divin implica faptul ca insusi dumnezeu este de acord ca ea sa domneasca.
Acest lucru este valabil pentru oricare print, rege sau aristocrat. El va va spune ca domneste in baza Dreptului Divin al regelui. Si cine este vocea lui dumnezeu? Papa. De aici vine celebra fraza: „Toate strazile merg la Roma.”
Deci nu are importanta despre care familie regala este vorba pentru ca sant peste tot. Sant ca furnicile, ca sacarafagii, sant peste tot. Toata aristocratia europeana este considerata asa din cauza papei, el a decis aceste lucruri.
Cand papa decide ca nu mai este necesara contributia ta, Dreptul tau Divin nu mai exista si vei avea un sfarsit urat. Ca printesa Diana. Esti practic distrus, se debaraseaza de tine. Din aceasta cauza vine o vreme cand iti dai seama ca intreaga lume functioneaza ca Mafia, pentru ca mafia sant de fapt toate guvernele, bancile, casele farmaceutice, corporatiile de pe acesta planeta inchisoare.
DC: Hai sa ne spui ceva despre Legea Amiralului, Certificatul de Nastere, numarul de la Cartea de Sanatate.
JM: Da. Cred ca nenumarate persoane m-au auzit vorbind despre aceste lucruri pentru ca vi le spun de 30 de ani. Nu acum aceste informatii au iesit la lumina, dar abia acum lumea a inceput sa inteleaga ceea ce le-am spus dintotdeauna: in lume sant doar 2 feluri de drepturi pentru ca aici sant doar 2 elemente importante: pamantul si apa. De aceea sant doar 2 feluri de drepturi: cel care se aplica pe uscat si cel care se aplica pe mare.
Oamenii nu stiu depre aceste lucruri desi le utilizeaza mereu, ca de exemplu: “Acesta este legea pe pamant”. ( low of the land), fara sa isi dea seama ca de fapt fac o distinctie. De ce? Pentru ca dreptul care se aplica pe uscat este diferit fata de cel care se aplica pe apa.
Dreptul Maritim se aplica in legea monetara unde spunem ca : “banii se scurg printre degete ca apa”. Apa este un termen care se refera la Legea Amiralului. Iata de ce avem un Amiral in marina. De ce avem o Marina (navy)? Pentru ca sectiunea principala a unei biserici se numeste „navata”, iata de ce avem o Marina.
Ar trebui sa cercetam sa vedem ce inseamna Amiral de ce trebuie sa fie un Amiral al Marinei? Atunci iti vei da seama ca Marina are la baza utilizarea navelor (ships), si acum faceti legatura intre scholar-ship, relazion-ships, cityzen-ship, in fine corpul nostru…sa ne gandim asa: exista doar doua lucruri pentru ca viata sa existe: electicitatea si apa.
Sant doua elemente esentiale pentru ca vita sa poata exista: electricitatea si apa. Deci corpul vostu este o baterie biologica care permite sistemului vostru nervos sa functioneze, iar sistemul vostru nervos permite muschilor vostri sa se miste. Deci santeti o baterie biologica care cateodata se descarca. De aceea va simtiti cateodata ca si morti, iar atunci trebuie sa mergeti sa dormiti ca sa incarcati bateria.
Ceea ce este valabil pentru o baterie este valabil si pentru un corp omenesc. Din acesta cauza cand santeti fara energie afirmati: “of, azi ma simt ca un mort”, pentru ca nu mai aveti energie. Acesta este motivul pentru care corpul este o baterie biologica.
Stiti ca santem formati din 90% apa, deci fiind apa santem o baterie si santem in gradul de a reproduce viata, in timp ce spiritul tipic uman se incarneaza in corp si traieste in acest corp multumita acestor doua elemente: apa si electicitatea.
Cand incepem sa intelegem cum functioneaza sectorul comercial trebuie sa cautam in dictionarul juridic ce inseamna termenul comert. Acolo veti vedea ca sex ( sex/6) inseamna comert. Cautati si termenul de Congres pentru ca vorbim mereu de Membrii Congesului si de Congres. Ei bine va va fi explicat ca, Congresul are legaturi cu sexul (sex/6), deci ambele nume comert si congres in dictionarul juridic se refera la sex.
Prin sex se reproduce omul, iata de ce se trateaza de comert. In timp ce congres este inima congresului. Deci toate sistemele comertului se bazeaza pe reproducerea sexuala, se produc, iar voi santeti un produs al Legii Amiralului, din cauza apei, pentru ca apa este asociata banilor si din acesta cauza voi santeti resurse umane neambulante apte sa produca bogatii pentru corporatii.
E o isorie de proportii inimaginabile si mi-ar trebui vreo 3 ore ca sa vorbesc mai pe larga despre cum acest sistem bancar functioneaza. Am vorbit de nenumarate ori. Unde se gasesc bancile, bancutele? Pe ambele margini ale fluviilor, raurilor. Ce fac bancutele pe un rau? Dirijeaja cursul banilor curenti, pentru ca banii vostri sant un bine lichid. Daca exista un curent se poate controla fluxul monedei curente gestionata de bancile internationale.
Corpul vostu este o asigurare catre bursa din New York. Guvernul federal al Statelor Unite ale Americii este o corporatie privata, este o administratie controlata de default din 1993, dar ramane o corporatie, o proprietate privata, o societate. Toti stiu cum iau fiinta corporatiile si ca toti pot sa creeze o corporatie. Cand exista o corporatie este nevoie de un Presedinte, un Vice-Presedinte si un Secretar al Tezaurelor, acesta este Dreptul Societar.
Ei bine astazi avem un Presedinte, un Vice-Presedinte si un Secretar al Tezaurelor, iar lumea crede ca este vorba despre Presedintele Americii (SUA). Nu, nu este adevarat. El este Presedintele Statelor Unite (US), NU AL Americii.
Consultati un dictionar juridic si veti vedea ca Statele Unite sant o Corporatie, o Companie Privata si ca toate corporatiile trebuie s aiba un Presedinte, deci el nu este presedintele Americii (USA) ci ESTE PRESEDINTELE UNEI CORPORATII care a fost constituita in iulie 1868 ( amendamentul XIV) , cunoscuta precum corporatia STATELOR UNITE (US). ESTE DOAR O CORPORATIE. TREZITI-VA!!!
Toate guvernele lumii sant corporatii si toate sant in afaceri unele cu altele. Sa va uitati la filmul: “A cincea Putere” ca sa intelegeti mai bine cum functioneaza lumea, daca reusiti sa il gasiti. Tot filmul este o realitate cutremuratoare a lumii in care traim si despre care multi nu sant inca la curent. “Toata lumea este o mare afacere”, se spune acolo.
Guvernele sant corporatii controlate de privatizati, si au toate Presedinti, Vice-Presedinti, iar toate persoanele care exista pe planeta sant in posesul acestor corporatii de care apartine fiecare, numite State. Acesta este motivul pentru care este necesar ca tu sa ai un Certificat de nastere, asa cum am aratat inainte.
Certificatul de Nastere este necesar pentru ca stabileste cui apartii cand se concluzioneaza afacerile la bursa din NY. Cand studiezi aceste lucruri pentru 50 de ani iti dai seama cum lumea intreaga aluneca pe o panta rapida fara frane in timp ce marea majoritate a oamenilor nu au habar de ceea ce se intampla.
Nimeni nu le-a explicat nimic, nimeni nu le spune nimic, si nimic din toate acestea nu au de a face cu baschetul sau fotbalul, cel putin pana nu trebuie sa ajungi in tribunal. Acolo trebuie sa ai un aparator legal. Acolo vei plati pentru ignoranta ta. Acolo vei plati cuiva care a studiat aceste lucruri si daca nu se termina bine vei ajunge in puscarie. Si de ce se intampla acest lucru?
Pentru ca corpul tau este o baterie, iar prezentandu-te in tribunal insemana ca va fi cineva care trebuie sa platesca, deci vorbim despre Dreprul Maritim. De aceea cand ai de a face cu tribunalul, cu legea se spune ca “esti in ape agitate”. Iti vei plati datoria fata de societate pentru ca esti in ape agitate. Daca nu vei plati va trebui sa fie cineva care te va salva, pentru ca citadinanta ta, citizen-ship se scufunda, are probleme si atunci cineva te va salva ( bail-out).
Daca nimeni nu te va salva, bateria ta biologicca va fi pusa intr-o celula. Mi-au trebui 50 de ani ca sa inteleg aceste lucruri pe care le spun dintotdeauna. In timp ce altii se duceau la fotbal, in parc, la reustaurante eu stateam sa studiez si sa inteleg aceste mecanisme despre care oamenii nu inteleg ce zic. Nu este placut ce se va intampla in anii urmatori si prefer sa nu stiti.
Toate aceste lucruri erau in filmul Dracula. Cine era Dracula? Unul care sugea sangele, un demon diabolic si debravat. Dar care era singurul lucru de care ii era frica, care il teroriza? Singurul lucru care il teroriza era rasaritul soarelui. Cand soarele se ridica pe cer sclipind, atunci era sfarsitul sau.
Deci.. iluminati lumea si incepeti sa aratati lumina adevarului persoanelor nestiutoare, lucru care se verifica acum. Asadar este aceasta illuminare ceea ce acesti Dracula, acesti scarafagi au frica si sant terorizati: le este frica ca rasa umana se trezeste si isi da seama de cum a fost sclava, uzata, din prima sa zi pentru mii de ani. Este acesta trucul care a functionat mereu stand in mainile patronilor care poseda rasa umana, in timp ce oamenii se tarasc inca in fara starurilor, al papei, fara sa isi dea semama ca acesta este trucul. Acesta este trucul si functioneaza. Nu are nici o vina pentru ca functioneaza.
Sper ca in aceste putine randuri am reusit sa sintetizez cat se poate de bine motivul pentru care voi santeti numiti Stat. Termenul de Stat este doar un cuvant juridic pentru ca Statul este reprezentat de oamenii care il formeaza. De aceea se spune ca TU apartii unui stat, pentru ca de fapt TU esti un bun, o valaore reprezentata de Certificatul de Nastere, un scalv inca de la nastere, pe care statul il vinde si il joaca la Bursa ca sa obtina bani pe care ii vei plati TU desi nu ii folosesti.
Certificatul de Nastere cu care Statul garanteaza imprumutul pe care il face se refera la faptul ca TU SI NOI TOTI ne angajam sa platim datorii pe care nu le-am facut niciodata. De aceea tu esti mereu impozitat si ti de fura banii din buzunare pentru ca in baza Certificatului de Nastere Statul a garantat ca tu vei plati aceste imprumuturi, clar, nu?
Tu apartii acelui stat care vrea razboi si tu il faci pentru ca fara sa stii tu esti de acord cu ceea ce zice capul Corporatiei numita Stat, adica Presedintele. Noi santem Tara Romania care apartinem Statului Roman care este o corporatie inregistarata la SEC SI CARE TE EXPLOATEAZA.
Organele represive ale Statului sant Jandarneria care este membra a EUROGENFOR, OARGANISMUL REPRESIV al lui MES (Mecanismul de Stabilitate Europeana). In baza acestui organism care inrobeste statele lasandu-le fara suveranitate nationala, jandarmeria are dreptul sa te omoare in orice situatie fara sa fie nevoie sa dea explicatii cuiva despre ceea ce a facut.( exemplu este Pungesti).
Jandarmeria desi pare ca depune juramantul pentru a apara poporul roman apara in realitate Statul de poporul roman, si acesta este o chestiune de netolerat. Dar…toti dorm si in ignoranta lor cred ca cei ca mine nu stiu ce spun….Oricum eu am constiinta impacata pentru ca in ciuda amenintarilor pe care le primesc eu v-am spus ADEVARUL INTOTDEAUNA. Santeti voi cei care nu intelegeti si nu vreti sa credeti aceste lucruri care par fantezii datorita preconceptiilor, indoctrinarii, datinilor si felului in care sistemul v-a facut sa ganditi in scolile lor, NU PENTRU CA CEEA CE SPUN NU ESTE ADEVARAT.
Retineti cateva lucruri:
1) Daca tu nu stii de existenta anumitor lucruri aceasta nu insemana ca ele nu exista.
2) Orice minciuna repetata la infinit devine adevar
3)ADEVARUL este mai presus de orice preconceptie sau invatamant religios sau laic.

autor: gabriela dobrescu

Vedeți aici Uniform Commercial Code 3-305.
https://www.law.cornell.edu/ucc/3/3-305

Sursa text :
https://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/…/adevaruri…/

Sursa video :
https://www.facebook.com/…/videos/vb.105…/10208848115294204/

Citiți și :
Conexiunile Vaticanului și Papei cu toate corporațiile incluzând Statele Unite Inc.
http://burebista2012.blogspot.ro/…/conexiunile-vaticanului-…

Libertatea – termenul a hipnotizat mulţimile

Libertatea - termenul a hipnotizat mulţimile

    Sensul Libertăţii este ceva ce n-a fost încă înţeles de Umanitate. Cu privire la conceptul de Libertate, expus întotdeauna într-un mod mai mult sau mai puţin greşit, s-au comis erori foarte grave. Desigur, se luptă din cauza unui cuvânt, se trag concluzii absurde, se comit abuzuri de tot felul şi se varsă sânge pe câmpurile de luptă. Cuvântul Libertate este fascinant, le place tuturor, totuşi, nu există o adevărată înţelegere a acestuia, există o confuzie legată de acest cuvânt.

Nu este posibil să găseşti o duzină de persoane care să definească cuvântul Libertate în aceeaşi formă şi în acelaşi mod. Termenul de Libertate nu ar putea fi în nici un caz comprehensibil pentru raţionalismul subiectiv. Fiecare are în privinţa acestui termen idei diferite: opinii subiective ale oamenilor lipsiţi de orice realitate obiectivă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Când se pune în discuţie chestiunea Libertăţii, în fiecare minte există incoerenţă, ambiguitate, neconcordanţă. Sunt sigur că nici măcar domnul Immanuel Kant, autorul „Criticii Raţiunii Pure” şi al „Criticii Raţiunii Practice”, nu a analizat niciodată acest cuvânt pentru a-i da sensul exact. Libertate, frumos cuvânt, minunat termen; câte crime s-au comis în numele său!

Indiscutabil, termenul Libertate a hipnotizat mulţimile; munţii şi văile, râurile şi mările s-au pătat cu sânge sub vraja acestui cuvânt magic… Câte drapele, cât sânge şi câţi eroi s-au succedat de-a lungul Istoriei, de fiecare dată când pe tapetul vieţii s-a pus problema Libertăţii. Din nefericire, după orice independenţă obţinută cu un preţ atât de ridicat, sclavia continuă în interiorul fiecărei persoane.

Cine e liber? Cine a obţinut faimoasa libertate? Câţi s-au emancipat? Vai, vai, vai! Adolescentul râvneşte libertate; pare de necrezut că de multe ori, având hrană, ocrotire şi adăpost, vrea să fugă din casa părintească în căutarea libertăţii. Pare nepotrivit faptul ca tinerelul care are totul acasă, să vrea să evadeze, să fugă, să se îndepărteze de căminul lui, fascinat de termenul libertate.

Este ciudat ca, dispunând de tot fel de comodităţi într-un cămin fericit, să vrei să pierzi ceea ce ai, pentru a călători pe acele meleaguri ale lumii, cufundându-te în suferinţă. Faptul ca nenorocitul, paria al vieţii, cerşetorul să-şi dorească într-adevăr să se îndepărteze de cocioabă, de colibă, cu scopul de a obţine vreo îmbunătăţire, este corect; dar ca fiul de bani gata, odorul mamei, să caute să evadeze, să fugă, se dovedeşte a fi nepotrivit şi chiar absurd; totuşi, aşa se întâmplă; cuvântul libertate fascinează, vrăjeşte, chiar dacă nimeni nu ştie să-l definească în mod precis.

Faptul că domnişoara vrea să aibă libertate, că îşi doreşte să-şi schimbe casa, că vrea să se căsătorească pentru a scăpa de căminul părintesc şi să ducă o viaţă mai bună, este în parte logic, căci ea are dreptul de a fi mamă; totuşi, o dată ajunsă soţie, îşi dă seama că nu este liberă şi că trebuie să continue, cu resemnare, să poarte lanţurile sclaviei.

Funcţionarul, obosit de atâtea norme, vrea să se vadă liber şi dacă reuşeşte să devină independent, se găseşte în faţa problemei de a continua să fie sclavul propriilor sale interese şi preocupări. Cu siguranţă, de fiecare dată când luptăm pentru Libertate, ne trezim decepţionaţi, în ciuda victoriilor. Atâta sânge vărsat inutil în numele Libertăţii şi, cu toate acestea, continuăm să fim proprii noştri sclavi şi ai celorlalţi. Oamenii se ceartă pentru cuvinte pe care nu le înţeleg niciodată, chiar dacă dicţionarele le explică gramatical.

Libertatea este ceva ce trebuie să găsim în noi înşine.

   Nimeni n-o poate obţine în afara lui însuşi. „A încăleca aerul” este o expresie orientală care simbolizează sensul autenticei Libertăţi. Nimeni nu ar putea în realitate să experimenteze Libertatea atâta vreme cât conştiinţa sa continuă să fie îmbuteliată în sinele însuşi, în eul însuşi. A pricepe acest eu însumi, propria-mi persoană, ceea ce sunt eu, este urgent atunci când vrem în mod foarte sincer să obţinem libertatea. În nici un chip nu am putea distruge cătuşele sclaviei, fără să fi înţeles în prealabil toată această chestiune „a mea”, tot ceea ce priveşte eul, eul însuşi.

În ce constă sclavia? Ce anume ne ţine sclavi? Care sunt piedicile? Asta e ceea ce trebuie să descoperim. Bogaţi şi săraci, credincioşi şi necredincioşi, cu toţii sunt în mod serios prizonieri, chiar dacă se consideră liberi. Atâta timp cât conştiinţa, esenţa, ceea ce avem mai demn şi mai decent în interiorul nostru, va continua să fie îmbuteliată în sinele însuşi, în eul însuşi, în poftele şi temerile mele, în dorinţele şi pasiunile mele, în preocupările şi violenţele mele, în defectele mele psihologice, ne vom afla în închisoare sigură. Sensul Libertăţii poate fi înţeles în mod integral doar atunci când au fost distruse cătuşele propriei noastre închisori psihologice.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Câtă vreme „eul însuşi” va exista, conştiinţa va fi în închisoare; a evada din închisoare este posibil doar prin intermediul anihilării budiste, dizolvând eul, reducându-l la cenuşă, la praf cosmic. Conştiinţa liberă, lipsită de eu, în absenţa absolută a eului însuşi, fără dorinţe, fără pasiuni, fără pofte sau temeri, experimentează în formă directă adevărata Libertate. Orice concept despre Libertate nu este libertatea.

Opiniile pe care ni le formăm despre Libertate sunt foarte departe de Realitate. Ideile pe care ni le creăm pe tema Libertăţii, nu au nimic de-a face cu autentica Libertate. Libertatea este ceva ce trebuie să experimentăm în mod direct, iar acest lucru este posibil numai murind psihologic, dizolvând eul, terminând pentru totdeauna cu eul însuşi.

Nu serveşte la nimicvisăm la Libertate, dacă oricum continuăm să fim sclavi. Mai bine să ne vedem pe noi înşine aşa cum suntem, să observăm cu atenţie toate aceste cătuşe ale sclaviei ce ne menţin în închisoare sigură. Autocunoscându-ne, văzând ce suntem la nivel interior, vom descoperi poarta autenticei Libertăţi.

Samael Aun Veor

DE LA FIINȚE SUVERANE, LA PERSOANE

CELE TREI MINŢI – conceptele de conţinut ale Minţii Senzoriale

CELE TREI MINŢI - conceptele de conţinut ale Minţii Senzoriale

“Mintea celui intuitiv pluteşte senină şi liniştită, în mod plăcut, ca un izvor cristalin de frumuseţe strălucitoare, între augustul sunet al gândirii.”

   Personalităţile «kalkiene» sunt nerespectuase, nepoliticoase. Acest tip de personalitate a şcolilor pseudo-esoterice şi pseudo-ocultiste a pierdut nu numai simţul autenticului devotament şi al adevăratei religiozităţi, ci şi pe cel al veneraţiei pentru Patriarhii antici. Astfel că umanitatea, putând fi condusă prin religii cu adevărat înţelepte, a degenerat în pedanterii ridicole, formându-se astfel «personalitatea kalkiană».

Trebuie să se ştie confrunta o «personalitate kalkiană» cu una autentic esoterică. Care este diferenţa? «Personalitatea kalkiană» este plină de pedanterii, închisă în Dogma Evoluţiei, greşit informată asupra constituţiei interne a omului, nu cunoaşte misterele tantrice, se teme de dezvoltarea sarpelui Ignic în coloana vertebrala şi, în plus, faptul de a fi “toba” de teorii îi produce o senzatie de auto-suficienţă. Incontestabil, «personalitatea kalkiană» este victima auto-înşelăciuni. Crede că a reuşit totul, când nu a reuşit nimic şi cel mai rău este că a pierdut simţul veneraţiei, a uitat adevărata şi autentica religiozitate, a pierdut de asemenea umilinţa în faţa Logosului Creator. Aceasta este «personalitatea kalkiană».

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Există pretutindeni multe puşlamale ale intelectului fără orientare pozitivă şi înveninate de scârbosul scepticism. Desigur, veninul respingător al scepticismului a contaminat minţile umane într-un mod alarmant începând cu secolul al XVIII-lea. Înainte de acest secol, vestita insulă Nontrabada sau Encubierta, situată în faţa coastelor Spaniei a devenit vizibilă şi tangibilă în mod constant. Fără îndoială că această insulă se află situată în interiorul celei de-a patra verticale. Multe sunt povestirile legate de această insulă misterioasă.

După secolul al XVIII-lea numita insulă s-a pierdut în eternitate, nimeni nu mai ştie nimic despre ea. În epoca Regelui Arthur şi a cavalerilor mesei rotunde, elementalii naturii s-au manifestat pretutindeni, pătrunzând profund în interiorul atmosferei noastre fizice. Sunt multe povestiri despre spiriduşi, genii şi zâne care abundau în verdele Erim, Irlanda; din păcate, toate aceste lucruri inocente, toată această frumuseţe a sufletului lumii, nu mai este percepută de umanitate datorită pedanteriilor puşlamalelor intelectului şi a dezvoltării nemăsurate a Egoului animalic.

În zilele noastre, pedanţii râd de aceste lucruri, nu le acceptă, cu toate că în fond nu au ajuns nici pe departe la fericire. Dacă oamenii ar înţelege că avem trei minţi, alta ar fi chestiunea, poate ar fi mai interesaţi de aceste studii. Din nefericire, savanţii ignoranţi, încurcaţi în dificilele labirinturi ale erudiţiilor lor, nu au timp nici măcar să se ocupe serios de studiile noastre. Acesti bieţi oameni sunt auto-suficienţi, se hrănesc cu un intelectualism zadarnic, se gândesc că merg pe drumul drept şi nici nu bănuiesc că se afla pe un drum fără ieşire.

În numele adevărului trebuie să spunem în sinteza că avem trei minţi. Pe prima putem şi trebuie să o numim Minte Senzorială, pe cea de-a doua o botezăm cu numele de Minte Intermediară. Pe cea de-a treia o numim Minte Interioară. Acum să studiem fiecare din aceste trei Minţi separat şi în mod judicios. Incontestabil, Mintea Senzorială îşi elaborează conceptele de conţinut prin intermediul percepţiilor senzoriale externe. În aceste condiţii Mintea Senzorială este extraordinar de grosolană şi materialistă, nu poate accepta nimic care nu a fost demonstrat în mod fizic.

Cum conceptele de conţinut ale Minţii Senzoriale au la baza date senzoriale externe, fără îndoială nu poate şti nimic despre real, despre adevăr, despre misterele vieţii şi ale morţii, despre suflet şi spirit etc. Pentru puşlamalele intelectului, prinse în întregime de simţurile externe şi închise în conceptele de conţinut ale minţii senzoriale, studiile noastre esoterice sunt o nebunie. În interiorul raţiunii fără raţiune, în lumea absurdului, ei au dreptate prin faptul că sunt condiţionaţi de lumea senzorială externă.

Cum ar putea Mintea Senzorială să accepte ceva care nu este senzorial? Daca datele simţurilor servesc de resort secret pentru toate funcţiile Minţii Senzuale, este evident că acestea din urmă trebuie să dea naştere unor concepte senzoriale. Voi povesti, pentru a înţelege mai bine aceste cuvinte, ceva foarte interesant.

        A fost odata un mare Congres în Babilonia, în epoca splendorii egiptene. Au venit oameni din Asiria, Egipt, Fenicia etc. Tema era interesantă: se dorea să se ştie, pe baza simplelor discuţii analitice, dacă fiinţa umană are sau nu Suflet. E evident că cele cinci simţuri se degeneraseră destul de mult; doar aşa ne putem explica de ce aceşti oameni au ales aceasta tema ca subiect al Congresului.

În alte timpuri, un astfel de Congres, ar fi părut ridicol; niciodată nu le-ar fi venit ideea “Lemurienilor” de a ţine un astfel de Congres; oamenilor de pe Continentul “Mu” le era suficient să iasă din corpul fizic pentru a şti dacă au sau nu Suflet, şi o făceau cu o incredibilă uşurinţă. Au fost multe discutii, atât pro, cât si contra. În final s-a urcat la Tribuna Elocintei un mare înţelept asirian, iniţiat în misterele Egiptului şi a vorbit energic, spunând:

Raţiunea nu poate şti nimic despre Adevăr

“Raţiunea nu poate şti nimic despre Adevăr, despre Real, despre Sufletul nemuritor; raţiunea serveşte doar pentru a susţine o teorie spiritualistă sau una materialistă; ar putea elabora o teza spiritualistă cu o logică formidabilă; de asemenea ar putea structura, în opoziţie, o teza de tip materialist, cu o logica asemănătoare.” Astfel ca Raţiunea subiectivă, senzitivă, hrănită cu datele aduse de cele cinci simţuri, poate construi teze de tip spiritualist sau de tip materialist; atunci nu este ceva în care se poate avea încredere. “

Există un simţ diferit, care este cel al PERCEPŢIEI INSTINCTIVE A ADEVĂRURILOR COSMICE (este o facultate a Fiinţei). Dar Raţiunea subiectivă nu poate, prin ea însăşi, să ne dea cu adevărat nici o informaţie despre Adevăr, despre Real; Raţiunea senzitivă nu poate şti nimic despre Misterele Vieţii şi ale Morţii. Dumneavoastră nu puteţi şti, cu raţionalismele dumneavoastră, nimic despre Adevăr, despre Suflet sau despre Spirit; Mintea rationalistă nu poate şti nimic despre toate acestea.”

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Acel om a vorbit cu multă elocvenţă şi apoi s-a retras, s-a îndepărtat de orice scolasticism; a preferat să lase la o parte raţionalismul subiectiv şi să dezvolte în sine însuşi acea facultate numită de el şi care se cunoaşte sub numele de “PERCEPŢIE INSTINCTIVĂ A ADEVĂRURILOR COSMICE”, facultatea pe care odinioară Umanitatea a avut-o, dar care s-a atrofiat pe măsura ce Eul psihologic, Sinele s-a dezvoltat. Se spune că, departe de orice şcoală, acel înţelept Asirian provenit din Egipt, s-a dus să cultive pământul şi s-a dedicat exclusiv acestei facultăţi deosebite a Fiinţei.

Dacă mergem puţin mai departe, cum l-am informat deja pe cititorul răbdător, există o minte diferită de Mintea Senzorială, ne referim la Mintea Intermediară. Mintea Intermediară este diferită, dar, fără îndoială, nu ştie nici ea nimic în mod direct despre real, se limitează la a crede şi aceasta e tot. În Mintea Intermediară se află credinţele religioase, dogmele de nezdruncinat etc. Datele aduse de toate şcolile religioase elaborează o trăsătura spirituală dogmatică şi inadecvată în sărmana minte umană. Acest mod de a gândi pe care l-am numi “credincios” este baza Minţii Intermediare.

Dincolo de această Minte, dincolo de “a crede sau a nu crede” se afla Mintea Interioară. Mintea Interioară este fundamentală pentru experimentarea directă a adevărului. Fără îndoiala, Mintea Interioară îşi elaborează conceptele de conţinut cu datele aduse de conştiinţa superlativa a Fiinţei.

Incontestabil, conştiinţa poate experimenta realul. Fără îndoială, conştiinţa ştie totul despre adevăr.Totusi, pentru a se manifesta, conştiinta are nevoie de un mediator, de un instrument de acţiune, iar acesta în sine însuşi este Mintea Interioară.Conştiinta cunoaşte direct realitatea fiecărui fenomen natural şi prin intermediul Minţii Interioare o poate demonstra.

Ar fi indicată deschiderea Minţii Interioare cu scopul de a ieşi din lumea îndoielilor şi a ignoranţei. Iisus, Marele Kabir, îi avertizează pe discipolii săi, spunându-le: “Feriţi-vă de aluatul saducheilor şi al fariseilor”. Este evident că Iisus Cristosul s-a referit cu acest avertisment la doctrinele materialiştilor saduchei şi ale fariseilor ipocriţi. În Evanghelii, mintea Senzorială, cu toate teoriile sale, este cunoscută ca “ALUATUL SADUCHEILOR”, adică al doctrinelor materialiste, ateiste, ca Dialectica marxistă, de exemplu.

Acestea sunt doctrine ale simturilor. “ALUATUL FARISEILOR” corespunde Minţii Intermediare. şi cine sunt “Fariseii”? Sunt cei care asistă în Templele lor, în şcolile, Religiile şi Sectele lor, pentru ca toţi să îi vadă. Ascultă Cuvântul, dar nu îl realizează în ei înşisi. Sunt ca omul care se priveşte într-o oglindă şi pleacă; asistă doar la ritualurile lor pentru ca alţii să îi vadă, dar nu lucrează niciodată asupra lor înşisi, şi acest lucru este foarte grav. Se mulţumesc cu simple credinţe, nu îi interesează transformarea intimă. Îşi pierd în întregime timpul în mod mizerabil şi esuează.

Domnul Emmanuel Kant, filosoful, face o distincţie între “Critica Raţiunii Subiective” şi “Critica Raţiunii Pure”; fără îndoială că Raţiunea Subiectivă, raţionalistă nu ne-ar putea aduce niciodată nimic care să nu aparţină lumii celor cinci simţuri. Intelectul, în sine însuşi, este rationalist şi subiectiv; întotdeauna când aude despre Reîncarnare sau despre Karma, cere dovezi, demonstraţii; dar adevărurile, care pot fi percepute doar de mintea Mintea Interioară, nu ar putea fi demonstrate oamenilor senzitivi.

A cere dovezi despre aceasta în lumea senzorială externă, echivalează cu a cere unui bacteriolog să studieze microbii cu un telescop, sau a cere unui astronom să studieze stelele cu un microscop. Cer, da, dar dovezile nu se pot da Raţiunii Subiective, pentru că aceasta nu vede nimic ce nu aparţine lumii celor cinci simţuri. Teme, ca cea a Reîncarnarii, a Karmei, a vieţii dupa Moarte etc., aparţin, de fapt, exclusiv Minţii Interioare şi niciodată Minţii Senzoriale.

     Prietene cititor, dacă Raţiunea este un element sărac în cunoaştere, te gândeşti că soluţia se află în Mintea Intermediară? Desigur că nu! În credinţe se află numai dogmatism, fanatism şi ignoranţa supremă. Fără îndoială, credinţa conştientă este ceva diferit. A se face distincţie între credinţa conştientă şi credinţa dogmatică. Credinţele se află înmagazinate în Mintea Intermediară, credinţa conştientă este caracteristică Minţii Interioare.

Credinţa conştientă este percepţia directă a realului, înţelepciune fundamentală, trăire a acelui ceva care se află dincolo de corp, de sentimente şi de minte. Din nefericire există întotdeauna tendinţa generală de a confunda credinţa dogmatică cu credinţa conştientă. Deşi pare paradoxal, accentuăm următoarele:

“CEL CARE ARE CREDINŢĂ ADEVĂRATA NU ARE NEVOIE SĂ CREADĂ”. Astfel încât credinţa autentică este înţelepciune trăita, cunoaştere exactă, experienţă directă. S-a întâmplat timp de multe secole că s-a confundat credinţa dogmatică cu credinţa conştienta şi acum e nevoie de multă osteneală pentru a-i face pe oameni să înţeleagă că credinţa autentică este înţelepciune adevarată şi niciodată credinţe zadarnice.

Funcţionalismele înţelepte ale minţii interioare

Funcţionalismele înţelepte ale minţii interioare au ca resorturi intime toate aceste date extraordinare ale înţelepciunii conţinute în conştiinţă. Cine şi-a deschis Mintea Interioară îşi aminteşte vieţile sale anterioare, cunoaşte misterele vieţii şi ale morţii, nu din ceea ce a citit sau nu a citit, nu din ceea ce a spus sau nu a spus altcineva, nu din ceea ce s-a crezut sau nu, ci din experienţa directă, trăită, extrem de reală.

Ceea ce spunem nu-i place minţii senzoriale, nu poate accepta aşa ceva pentru că iese din domeniul sau, nu are nimic de a face cu percepţiile senzoriale externe, este ceva departe de conceptele sale de conţinut, de ceea ce au învăţat-o în şcoală, de ceea ce a învăţat din cărţi etc. etc. etc. Ceea ce spunem nu este acceptat nici de Mintea Intermediară pentru că de fapt, îi contrazice credinţele, neagă ceea ce preceptorii religioşi au făcut-o să înveţe pe de rost.

   Înţelegem din toate acestea că nici Mintea Senzorială, nici Mintea Intermediară nu ne servesc pentru cunoaşterea Adevărului. Să ne îndepărtăm, cum spunea Iisus Cristosul, de “ALUATUL SADUCHEILOR ŞI AL FARISEILOR” şi să ne gândim la deschiderea MINŢII INTERIOARE. Cum s-o deschidem? Este evident că nu ar fi posibil să deschidem Mintea Interioară fără să învăţăm SĂ GÂNDIM ÎN MOD PSIHOLOGIC. Incontestabil, când cineva începe să se observe pe sine însuşi, este un semn că a început să gândească psihologic.

Cât timp cineva nu admite realitatea propriei sale psihologii şi posibilitatea de a o schimba fundamental, fără îndoială, nu resimte necesitatea auto-observării psihologice. Când cineva acceptă doctrina celor mulţi şi înţelege necesitatea de a elimina diferitele euri pe care le poartă în psihicul său cu scopul de a elibera conştiinţa, esenţa, fără îndoială începe de fapt şi din proprie iniţiativă autoobservarea psihologică. În mod evident, eliminarea elementelor nedorite pe care le purtăm în psihicul nostrum  stă la baza deschiderii Minţii Interioare.

Toate acestea arată că numita deschidere este ceva care se realizează în mod gradat, pe măsură ce anihilăm elementele nedorite pe care le purtăm în psihicul nostru. Fără îndoială, cine a eliminat elementele nedorite din interiorul său sută la sută, si-a deschis sută la sută mintea interioară. O persoană va avea astfel credinţă absolută. Acum veţi întelege cuvintele lui Cristos, când a spus: “Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi muta munţii din loc”.

Samael Aun Weor

Libertatea

Viaţa – civilizaţia lipsită de frumuseţe interioară

Viaţa - civilizaţia lipsită de frumuseţe interioară

     Chiar dacă pare incredibil, este foarte sigur şi cu totul adevărat că această atât de mult trâmbiţată civilizaţie modernă este teribil de urâtă, nu întruneşte caracteristicile transcendentale ale simţului estetic, este lipsită de frumuseţe interioară. Prea mult ne mândrim cu acele dezgustătoare clădiri dintotdeauna, care par adevărate vizuini de şoareci.

Lumea a devenit teribil de plictisitoare, aceleaşi străzi dintotdeauna şi pretutindeni locuinţele îngrozitoare. Acest lucru a devenit obositor în nordul şi în sudul, în estul şi în vestul lumii. Este aceeaşi monotonie dintotdeauna, îngrozitoare, dezgustătoare, stearpă.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Modernism! Exclamă lumea. Părem adevăraţi păuni înfumuraţi cu costumul pe care-l purtăm şi cu pantofii foarte strălucitori, chiar dacă pretutindeni umblă milioane de nefericiţi înfometaţi, subnutriţi, sărmani. Simplitatea şi frumuseţea naturală, spontană, ingenuă, lipsită de artificii şi de farduri vanitoase, au dispărut la sexul feminin. Acum suntem moderni, aşa e viaţa.

Oamenii au devenit teribil de cruzi: caritatea a încetat, nimănui nu-i mai este milă de nimeni. Vitrinele luxoaselor magazine strălucesc cu mărfuri splendide care în mod categoric nu sunt accesibile nefericiţilor. Singurul lucru pe care îl pot face aceşti paria ai vieţii este să contemple mătăsuri şi bijuterii, parfumuri în sticluţe luxoase şi umbrele de ploaie; a vedea fără a putea atinge, un supliciu asemănător celui lui Tantal. Oamenii acestor vremuri moderne au devenit extrem de grosolani: parfumul prieteniei şi aroma sincerităţii au dispărut cu desăvârşire.

Mulţimile supraîncărcate de impozite gem; toată lumea are probleme

Mulţimile supraîncărcate de impozite gem; toată lumea are probleme; ni se datorează şi datorăm; suntem daţi în judecată şi nu avem cu ce plăti; preocupările distrug minţile, nimeni nu trăieşte liniştit. Birocraţii având curba fericirii reliefată pe burta lor şi cu un trabuc bun în gură, pe care se sprijină psihologic, fac în gând jonglerii politice, fără a le păsa nici cât negru sub unghie de suferinţa poporului.

Nimeni nu este fericit în aceste vremuri, şi cu atât mai puţin clasa de mijloc, aceasta aflându-se între ciocan şi nicovală. Bogaţi şi săraci, credincioşi şi necredincioşi, comercianţi şi cerşetori, pantofari şi tinichigii, trăiesc pentru că trebuie să trăiască, îşi îneacă necazurile în vin şi ajung chiar să se drogheze pentru a scăpa de ei înşişi.

Oamenii au devenit răutăcioşi, bănuitori, neîncrezători, vicleni, perverşi; acum nimeni nu mai crede în nimeni; se inventează zilnic reguli noi, certificate, restricţii de tot felul, documente, împuterniciri, etc. şi oricum nimic din toate acestea nu mai serveşte, şmecherii râd de toate aceste prostii: nu plătesc, se sustrag legii chiar dacă trebuie să facă închisoare.

Nici o meserie nu aduce fericire, simţul adevăratei iubiri s-a pierdut şi oamenii se căsătoresc azi şi divorţează mâine. Unitatea căminelor s-a pierdut în mod lamentabil, ruşinea organică nu mai există, lesbianismul şi homosexualitatea au devenit mai obişnuite decât spălatul pe mâini.

Să ştim ceva despre toate acestea, să încercăm să cunoaştem cauza atâtor putreziciuni, să cercetăm, să căutăm, este cu siguranţă ceea ce ne propunem în această carte. Vorbesc în limbajul vieţii practice, dornic să ştiu ce se ascunde în spatele acelei măşti îngrozitoare a existenţei.

Gândesc cu voce tare, iar şarlatanii intelectului să spună ce au ei chef. Teoriile au devenit deja obositoare şi chiar se vând şi se revând pe piaţă… şi atunci? Teoriile servesc doar pentru a ne crea preocupări şi a ne amărî şi mai mult viaţa. Pe bună dreptate a spus Goethe:

„Orice teorie este gri, şi verde este doar arborele cu fructe de aur, care este viaţa”Bieţii oameni au obosit deja de atâtea teorii, acum se vorbeşte mult de pragmatism, trebuie să fim practici şi să cunoaştem cu adevărat cauzele suferinţelor noastre.

Samael Aun Weor

PLEXUL SOLAR supranumit creierul abdominal.

PLEXUL SOLAR supranumit creierul abdominal.

Modul prin care te poţi vindeca şi îţi poţi controla starea de sănătate

Se ştie că plexul solar mai este supranumit creierul abdominal.  Plexul Solar este situat în abdomen, în partea superioară, în spatele stomacului, în punctul în care coastele încep să se separe. Plexul Solar este o reţea de nervi din componenţa Sistemului Simpatic iar cunoaşterea plexului Solar îi ajută pe cei care vor să aleagă modul conştient de a trăi. Plexul Solar este sediul naturii emoţionale a omului, iar prin intermediul lui putem controla modul de funcţionare al organelor fără a ajunge fizic la ele, ci “vorbind” cu mintea care le controlează.

Mai jos vom prezenta date din cartea “Plexul Solar sau creierul abdominal” scrisă de Theron Dumont, pseudonim al lui William Walker Atkinson, publicist american interesat de învăţăturile orientale, hinduism şi yoga. În mod popular, se ştie că omul are un creier, însă adevărul este că omul are 4 creiere, fiecare ocupând locuri diferite şi funcţii diferite.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

  1. Cerebrum (neocortex) – porţiunea frontală superioară a creierului, format din 2 părti simetrice – coordonează, printre altele, mişcarea volitivă
    2. Cerebellum – în spate, în cutia craniană, are şi el 2 emisfere
    3. Medulla Oblongata, la baza coloanei vertebrale, aproximativ cu aceeaşi consistenţă ca şi măduva spinării
    4. Plexul Solar – situat în abdomen, în partea superioara, în spatele stomacului, în punctul în care coastele încep să se separe. El este o reţea de nervi din componenţa Sistemului Simpatic. Este alcătuit dintr-o substanţă cenuşie, asemănătoare cu cea a celorlalte creiere. Primeşte şi distribuie impulsuri nervoase către organele abdominale şi furnizeaza celor mai importante organe ale corpului energie vitală. Are rolul esenţial în aşa numita “viaţă vegetativă”, furnizând energie pentru nutriţie, asimilare, creştere.

Pastila minune pentru leneşi care va avea efectul unei ore de sport va deveni în curând realitate

Numele de “solar” este dat datorită poziţiei centrale, pentru că filamentele nervoase se formează radial către toate organele corpului şi pentru că este recunoscut ca puterea centrală, “forţa vieţii”. Aceste informaţii sunt strict fiziologice, din cartea de anatomie, însă ştiinţa străveche, înţelepţii vremurilor de demult, de început, au atribuit şi funcţii mai subtile acestui Plex Solar.

Ceea ce fiziologii nu recunosc încă, dar înţelepţii străvechi ştiau deja este că Plexul Solar este sediul naturii emoţionale a omului. Cu alte cuvinte, acea parte care în mod popular era atribuită inimii în privinţa emoţiilor, de fapt este Plexul Solar, centrul Sistemului nostru Simpatic.

Faptul că există o legatură între stările emoţionale şi organismul fizic este ştiut de toată lumea. Ştim că frica, teama, suspansul sunt însoţite de un sentiment de gol în stomac. Inima bate mai tare atunci când suntem încântaţi, mânioşi sau îndrăgostiţi. În ultimii ani s-a demonstrat ştiintific că stările emoţionale au impact asupra organelor, asupra stării de sănătate a organismului, în general.

Pe de altă parte se ştie că nicio emoţie nu este experimentată complet până când starea ei fizică nu este manifestată (nu putem simţi mânie dacă inima nu bate mai tare). Emoţiile pur şi simplu nu pot fi caracterizate, descrise, observate dacă nu ar implica schimbările fiziologice care au loc în corp. Această afirmaţie poate fi verificată de acele cazuri patologice în care în situaţia de anestezie/paralizie totală, nu există emoţii. De asemenea, emoţiile pot fi provocate prin mijloace pur fizice: anumite droguri, medicamente sau consumul de alcool.

Deci, modificările fiziologice din organe sunt corelate cu sentimentele pe care le simţim, şi invers, nu ar fi posibil să avem sentimente fără acele modificări – modificări guvernate de Sistemul Nervos Simpatic, acesta fiind localizat în Plexul solar.

Ceea ce am demonstrat mai sus este că Plexul Solar (prin Sistemul Nervos Simpatic) este sediul emoţiilor, locul de unde ele pornesc şi sunt născute. Ştiinţa demonstrează astfel, indirect, ceea ce maeştrii spirituali orientali ştiau de mii de ani: plexul solar, creierul abdominal, centrul vieţii, al energiei vitale, este locul de unde se nasc senzaţiile emoţionale.

Asta înseamnă că dacă vrem să reglăm, controlăm sau să direcţionam emoţiile, ştim de unde să pornim.
Cu toţii am învăţat, pe pielea noastră (şi ea un organ), pe parcursul vieţii cum să ne controlăm unele emoţii, cu altele încă mai încercăm să ne obişnuin, să le acceptăm. Bunul parcurs al vieţii noastre, însă, depinde de felul în care ne manifestăm aceste emoţii şi cum reuşim să le canalizăm pentru fericirea, succesul nostru. Într-un fel îşi controlează emoţiile un pilot de Formula 1 şi altfel un actor. Deci, control, nu refulare, negare.

Controlul se face în mod direct, de la creier la creier.

Adică de la mintea conştienta la mintea abdominala (Plex Solar), de la creierul gânditor la creierul emoţional. Tot ceea ce se petrece în corpul nostru, la nivel organic, celular, sunt procese coordonate de o minte care funcţioneaza inconştient, instinctiv (la fel se întâmplă în cazul animalelor), dar care pare să nu greşească (decât în cazul bolilor, şi atunci, cu un scop). Mintea aceasta inconştientă şi instictuală este situată în Plexul Solar. Astfel noi putem controla modul de funcţionare al organelor fără a ajunge fizic la ele, ci “vorbind” cu mintea care le controlează.

“Mintea instinctivă” a Plexului Solar nu este adormită, nu este oprită de la un buton imaginar. Din contră, este foarte trează şi foarte ocupată cu tot ceea ce are de făcut pentru funcţionarea organismului, nu doarme nici atunci când noi dormim, dar este atât de absorbită în ceea ce are de făcut, încât, dacă mintea conştientă, creierul raţional ar dori să comunice cu ea, ar trebui să facă ceea ce un om ar face pentru a atrage atenţia cuiva foarte prins de ceea ce face, să-l bată puţin pe umăr.

Acest procedeu de atragere a atenţiei “minţii instictuale” a Plexului Solar, este un exerciţiu simplu de respiraţie:
1)Respiră regulat de câteva ori, apoi ţineti respiraţia, în loc să expiri, doar pentru a rupe ritmul respiraţiei normale;

2)În momentul în care, conform ritmului, ar trebui să expiri, după inhalare, în loc să expiri, foloseşte-ţi muşchii abdominali şi apasă în jos şi în faţă în zona Plexului Solar (partea superioară a abdomenului, locul unde coastele încep să se separe). Apoi, în timp ce expiri, foloseşti aceiaşi muşchi, dar în direcţile opuse, îi deplasezi în sus şi spre interior. Această mişcare în timpul respiraţiei, spre exterior şi spre interior se face de trei ori. Apoi respiră normal, nu ar trebui să dureze mai mult de câteva secunde, apoi repetă acelaşi exerciţiu de câteva ori. Respiraţia ar trebui să fie relaxată, să nu te obosească, să nu ceară efort din partea ta.

3)În timpul exerciţiului de respiraţie, mintea ta (conştientă) ar trebui să trimită un mesaj Plexului Solar: trezeşte-te, prietene, am nevoie de atenţia ta. Fă lucrul acesta ca şi cum ar fi cel mai natural lucru din lume, nu te lovi de ineditul lui.

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

Având acum atenţia lui, obţinută ca o bătaie pe umărul unui prieten absorbit în ceea ce face, puteţi continua să vorbiţi minţii Plexului Solar, ca unui prieten, familiar, prieteneşte, apropiat. Veţi vrea probabil să-i cereţi o favoare, dar trataţi-l ca pe un individ, nu ca pe ceva abstract, pentru că noutatea monologului va micşora încrederea în ceea ce faceţi.

Îi puteţi cere să vindece probleme fizice, legate de sănătate, de funcţionarea anatomică a organelor sau de gestionarea emoţiilor negative:

Bună, Plexule Solar, minte instictuală, ascultă-mă. Sunt mintea gânditoare cea care îţi vorbeşte. Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine. Tu lucrezi jos, în camera cazanelor, păstrezi focul aprins, maşinăria funcţională, eu sunt aici sus, la pupitrul de comandă şi amândoi lucrăm pentru acelaşi scop. Hai să ne facem munca mai uşoară şi să colaborăm pentru o viaţă mai frumoasă pentru că avem nevoie unul de altul. Eu îţi promit că te voi aproviziona cu cel mai bun carburant, voi fi atent la toate mesajele pe care mi le vei trimite. Pe de altă parte, te rog să păstrezi toate organele în stare perfectă de funcţionare (cu menţiunea celor despre care ştim că nu sunt în regulă), să mă ajuţi în restricţionarea emoţiilor pe care nu le doresc (cu enumerarea lor şi a motivelor pentru care nu le doreşti).

Totul ca într-un monolog cu un prieten sau partener de ajutorul căruia ai nevoie. Explică-i de ce anumite emoţii sunt dăunătoare pentru tine, explică-i dacă la un anumit moment ai nevoie de mai mult curaj, tratează-l ca pe un partener şi el te va ajuta. Până la urmă, este conclucrarea între membrii unui echipaj care se îndreaptă în aceeaşi direcţie şi au nevoie de cea mai bună stare de spirit pentru buna funcţionare a întregului care eşti tu.

Pentru unii se va dovedi folositor acest exerciţiu de vindecare, va fi poate pe limbajul lor.

Pe unii îi va face să zâmbească, dar poate îi va pune şi pe gânduri şi îi va face să cerceteze şi alte surse de confirmare, dacă aici, sănătatea fizică şi emoţională ar părea atât de uşor de obţinut (şi este uşor, încrederea în propriul organism şi în puterea lui de vindecare înseamnă sănătate, înseamnă lipsa fricii, la fel cum încrederea în viaţă înseamnă armonie).

Pe alţii îi va face să râda. Pentru ei, doar medicii şi sistemul de sănătate sunt ajutorul în caz de boală. Dacă au încredere în medici şi medicamente, s-ar putea să se însănătoşească, dar nu luăm în calcul efectele secundare ale pastilelor. Şi, până la urmă, dacă râd, râsul este sănătate curată şi cel mai bun duşman al stresului…sursa

Bucuria vindeca celulele şi organele trupului

Greutățile reprezintă de fapt o parte a scopului tău

Greutățile reprezintă de fapt o parte a scopului tău

Discipolul îl întreabă pe maestru:
– De ce există greutăți care ne împiedică să ne atingem scopul și ne abat de la calea pe care am ales-o?
– Ceea ce tu numești „greutăți” – i-a răspuns maestrul – reprezintă de fapt o parte a scopului tău. Încetează să reziști. Imaginează-ți că tragi cu arcul. Ținta este departe și nu se vede, fiindcă pe pământ s-a lăsat o ceață groasă. Oare te vei lupta cu ceața? Nu. Ci vei aștepta să sufle vântul și s-o destrame.

Acum ținta se vede, dar vântul schimbă felul în care zboară săgeata. Oare te vei lupta cu vântul? Nu. Ci pur și simplu vei ține seama de direcția și felul în care suflă și vei trage sub un alt unghi. Arcul tău este greu și nu ai putere să întinzi coarda. Oare te vei lupta cu arcul? Nu. Ci îți vei antrena mușchii, și de fiecare dată vei avea tot mai mult succes. – Dar există oameni care trag din arcuri ușoare și flexibile pe vreme senină și fără vânt – a spus supărat discipolul. De ce doar eu am de înfruntat atâtea piedici? Nu cumva cineva mi se împotrivește dinadins?

***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***SPIRITUALITATE***

– Nu te uita niciodată la alții – a zâmbit maestrul. Fiecare are arcul său, ținta sa și trage la vremea sa. Scopurile sunt însă diferite: unul vrea să tragă cât mai precis, altul să învețe să tragă.
Maestrul, coborând glasul, s-a aplecat către ucenic:
– Și o să-ți mai descopăr o taină înfricoșătoare, băiatul meu. Ceața nu se lasă pe pământ ca să nu te lase pe tine să tragi, și vântul nu suflă ca să abată săgeata ta, și arcul nu este greu de încordat ca să te simți tu slab. Toate acestea există de sine stătător.

Tu ești cel care ai decis că în condițiile date vei putea nimeri ținta. Așadar, ori încetează să te mai plângi de greutăți și învață să tragi cu măiestrie, ori smereşte-ți trufia și alege o țintă accesibilă!  …sursa

PLEXUL SOLAR sau creierul abdominal. Modul prin care te poţi vindeca şi îţi poţi controla starea de sănătate

%d bloggers like this: