detoatepentrutotisimaimult

  Privitul la televizor reprezintă activitatea sau mai degrabă inactivitatea preferată în timpul liber de milioane de oameni din toată lumea. În medie, un american ajuns la vârsta de şaizeci de ani va fi petrecut cincisprezece ani în faţa televizorului, în multe alte ţări ale lumii cifrele sunt asemănătoare. Mulţi oameni consideră că privitul la televizor este „relaxant”.

Observaţi-vă cu mare atenţie şi veţi vedea că pe măsură ce atenţia vă rămâne focalizată asupra ecranului, activitatea gândirii se suspendă. Astfel încât ajungeţi să priviţi timp îndelungat un talk-show, un concurs, o comedie sau chiar reclamele fără ca prin minte să vă mai treacă aproape niciun gând. Nu doar că nu vă mai amintiţi problemele pe care le aveţi ci, temporar, vă eliberaţi de voi înşivă — şi ce poate fi mai relaxant decât aceasta?

Aşadar, privitul la televizor creează spaţiu interior? Vă determină el să fiţi prezenţi? Nu, din păcate. Cu toate că perioade lungi de timp mintea nu vă mai este străbătută de niciun gând, ea s-a conectat la activitatea mentală a emisiunii de la televizor. S-a conectat la versiunea de la televizor a minţii colective, iar acum are gândurile acesteia. Mintea vă este atunci inactivă doar în sensul că nu mai dă ea naştere gândurilor, însă absoarbe continuu gânduri şi imagini ce îi parvin prin intermediul ecranului.

Astfel, îi este indusă o stare de pasivitate asemănătoare transei şi caracterizată de un grad ridicat de receptivitate, nu foarte diferită de hipnoză. De aceea se pretează televiziunea manipulării „opiniei publice”, fapt ştiut de politicieni, de grupuri de interese din diverse domenii şi de cei care îşi prezintă reclamele, aceştia fiind cu toţii dispuşi să plătească milioane de dolari ca să vă prindă în starea de inconştienţă receptivă. Ei vor ca gândurile lor să devină gândurile voastre. Şi de obicei reuşesc. Aşadar, atunci când vă uitaţi la televizor aveţi tendinţa de a cădea dedesubtul gândirii, nu de a vă ridica deasupra ei.

Televiziunea are acest element în comun cu alcoolul şi cu anumite droguri.

Pentru destinderea pe care o simţiţi plătiţi un preţ mare: pierderea lucidităţii. Şi televizorul,asemenea drogurilor respective, dă un anumit grad de dependenţă, întindeţi mâna după telecomandă ca să-l închideţi, dar ajungeţi să schimbaţi canalele unul după altul. După o jumătate de oră sau chiar o oră sunteţi cu el deschis, schimbând în continuare canalele. Butonul de închidere este singurul pe care degetul vostru nu pare să fie în stare să apese. Încă vă uitaţi, şi de obicei nu din cauză că v-a captat atenţia ceva interesant, ci tocmai pentru că nu e nimic interesant de văzut.

Odată ce sunteţi prinşi de starea respectivă, cu cât ceea ce se prezintă e mai banal, mai lipsit de orice însemnătate, cu atât dă o dependenţă mai mare. Dacă ceea ce vedeţi ar fi interesant, atunci var stimula mintea să gândească ea însăşi din nou, ceea ce implică un grad mai mare de conştientă, o stare aşadar preferabilă unei transe induse de televizor. Atenţia nu v-ar mai fi captată complet de imaginile de pe ecran.

Dacă este într-o oarecare măsură de calitate, conţinutul emisiunii poate contracara într-unanumit grad şi uneori poate chiar anula efectul hipnotic, stupefiant al televizorului. Există programe care s-au dovedit extrem de folositoare multor oameni; le-au schimbat vieţile în bine, le-au deschis inimile, i-au făcut mai conştienţi. Chiar şi unele dintre comediile care nu au un subiect anume pot fi involuntar spirituale datorită faptului că prezintă o versiune caricaturală a prostiei umane şi a egoului. Ele ne învaţă să nu luăm nimic prea în serios, să abordăm cu voioşie viaţa şi, mai presus de toate, ne învaţă să râdem.

Râsul este extrem de eliberator şi, în egală măsură,vindecător.

Însă ceea ce se difuzează la televizor este în cea mai mare parte controlat încă de oameni total dominaţi de ego, astfel că planul ascuns al televiziunilor este acela de a vă controla adormindu-vă, adică de a vă face inconştienţi. În acest timp, există un potenţial uriaş şi în cea mai mare parte neexplorat în ceea ce priveşte televizorul ca mijloc de comunicare.

Evitaţi să vă uitaţi la emisiuni şi reclame care vă asaltează cu o succesiune rapidă de imagini care se schimbă la fiecare două-trei secunde sau chiar mai repede de atât. Privitul excesiv la televizor, mai ales la emisiunile respective, este responsabil în foarte mare măsură de sindromul deficitului de atenţie, o disfuncţie mentală care afectează în prezent milioane de copii din toată lumea. Incapacitatea de a vă menţine atenţia focalizată un timp mai îndelungat face ca toate percepţiile şi relaţiile voastre să fie superficiale şi nesatisfăcătoare.

Orice faceţi, orice activitate desfăşuraţi într-o stare de lipsă de atenţie prelungită pierde din calitate, deoarece calitatea necesită atenţie.
Privitul la televizor frecvent şi pe perioade mari de timp nu numai că vă face inconştienţi, ci vă şi induce pasivitatea şi vă goleşte de energie. De aceea, în loc să priviţi la întâmplare, alegeţi emisiunile pe care vreţi să le vizionaţi. Ori de câte ori vă veţi aminti, simţiţi pe durata vizionării acea însufleţire din interiorul corpului vostru. Sau, ca alternativă, fiţi conştienţi din când în când de respiraţia voastră.

La intervale regulate de timp priviţi în altă parte decât spre ecran, astfel încât acesta să nu pună stăpânire totală pe simţul vostru vizual. Nu daţi sonorul mai tare decât este necesar, pentru ca televizorul să nu vă copleşească la nivel auditiv. În timpul reclamelor, apăsaţi butonul pentru oprirea totală a sonorului. Aveţi grijă să nu vă culcaţi imediat după ce aţi închis televizorul sau, mai rău, să nu adormiţi în timp ce priviţi.

ECKHART TOLLE

Constantin Brâncuşi a practicat yoga